Sunteți pe pagina 1din 3

Centru de Excelență în Ecomomie și Finanțe

Catedra de limbă și comunicare

Discurs
Tema: „Eminescu trebuie cunoscut întocmai cum
este: ca un mare și inconfundabil poet al
omenirii.”
„Eminescu trebuie cunoscut întocmai cum este: ca
un mare și inconfundabil poet al omenirii.”

Viața lui Eminescu este una exemplară. Nu este viața unui sfânt și nici a unui erou în sensul
consacrat de biografiile care idealizează. Este viata unui geniu care a trăit permanent cu privirea
ațintită spre înaltele idealuri: de artă, de cunoaștere, naționale, de puritate sufletească și de dăruire,
care a trăit aproape exclusiv prin și pentru opera sa.
Au mai puțină importanță data precisă și locul nașterii poetului, daca a fost 20 decembrie 1849 sau
15 ianuarie 1850, la Botoșani sau la Ipotești. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge
Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici,
născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa
părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura.
Are însă importanță copilăria, fascinată de pădure, de basme, de doine. Studiile de la Cernăuti și mai
cu seamă cele de la Viena și Berlin ne prezintă un Eminescu însetat de cunoaștere, un pasionat al
lecturii.
Primele încercări de poezie ale lui Mihai Eminescu datează din ianuarie 1866, când a debutat cu
poezia "La mormântul lui Aron Pumnul", pe care a semnat-o M. Eminovici, închinată memoriei
profesorului său şi apărută în broşura scoasă la moartea acestuia, "Lăcrămioarele învăţăceilor
gimnăziaşti den Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul". În același an,
debutează in revista “Familia” cu poezia “De-aș avea”, salutat cu entuziasm de Iosif Vulcan, directorul
revistei, care îi preschimba numele din Eminovici in Eminescu, modificare adoptată de poetul insuși.
Eminescu este un mare poet al iubirii. De la "Dorința", "Lacul, "Sara pe deal, "Floare
albastră" și pâna la "De câte ori, iubito ..." sau "Pe lângă plopii fara soț..." , poezia lui îi înalța
iubirii un templu strâlucitor și fascinant, în care bucuria și suferința, voluptatea și durerea, visul și
dorul de dragoste, iradiaza întregul univers al imaginarului eminescian.
Teme si motive literare romantice intalnite in opera lui Mihai Eminescu: geniul, singuratatea,
visul si reverie, meditatia nocturna, somnul, extazul, melancholia, natura si iubirea, trecutul
(ruinele), viata ca vis, poezia si conditia poetului, timpul, revolta impotriva conditiei umane,
miraculosul, interesul pentru mituri si basme.

Etapele creatiei eminesciene:


1. poezia scrisa intre
1866-1870
-este dominant modelul poeziei pasoptiste
-modelul propriu nu este inca dezvoltat-creatia are la baza influentele scriitorilor ca Dimitrie
Bolintineanu, Ion Heliade-Radulescu, VasileAlecsandri.
-14 poezii antume (odele ‘La mormantul lui Aron Pumnul’, ‘La Heliade’, ‘La Moartea Principelui
Ştirbey’, ‘La moartea lui Neamtu’, etc)
-la nivel stilistic, se remarca ‘Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie’, marcata de un stil retoric.
2. 1870-1876
-epoca ieseana –
poezia care deschide aceasta etapa – ‘Venere si Madona’
-o etapa a romantismului inalt-structura antitetica a poemelor, acumulari retorice in toate
compartimentele stiluluI
i-sunt folosite interogatii, exclamatii retorice, multe mijloace si procedee romantic
-se observa un romantism tumultuos, patetic, cu multe epitete folosite
-poeme foarte ample (‘Calin’, ‘Fat-Frumos din tei’, ‘Memento Mori’, etc)
-intalnim, ca teme, iubirea si natura
3.1876-1883
-o noua etapa – reclasicizarea expresiei poetice intr-o viziune proprie-majoritatea poeziilor au o
forma in care s-a renuntat la figurile de stil, in special la epitet in favoareametaforei, creandu-se
asocieri inedite de termini
-perioada in care Eminescu a cultivat poezia cu forma fixa sau forme complexe de
versificatie:sonetele, glosa, oda in metrul antic.
- genialitateaeste abordata ca tema.