Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
pentru procurarea de inputuri sau valorificarea producției agricole etc. Aceste probleme noi necesită o
intervenţie specială din partea serviciilor de consultanţă.
7. Necesitatea popularizării rezultatelor cercetării ştiinţifice. De cele mai multe ori, din păcate,
rezultatele cercetărilor ştiinţifice care se realizează la nivelul institutelor şi staţiunilor de cercetare sau la
nivelul instituţiilor de învăţământ superior nu ajung la fermierii sau la cei care ar trebuie să utilizeze
aceste rezultate. Aceasta se datorează pe de o parte unei diseminări reduse a acestor rezultate sau a unei
diseminări care nu ajunge la nivelul fermierilor, iar pe de altă parte neexistenţei unor servicii
specializate în popularizarea şi diseminarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, în transferul acestora în
practica agricolă, în realizarea extensiei acestora către producția agricolă.
8. Necesitatea popularizării noilor reglementări şi norme. Prin activitatea de consultanţă agricolă se
popularizează noile acte normative, reglementări şi norme, noile reguli de producţie, stocare şi
comercializare a producţiei agricole etc.
9. Necesitatea de a învăţa din consultanţă. În conceptul modern de consultanţă, o componentă
importantă a activităţii consultanţilor este aceea de a-i învăţa pe fermieri cum să-si rezolve problemele
cu care se confruntă. Mulţi manageri sau producători agricoli recurg la consultanţi nu neapărat pentru a
găsi o soluţie la o problemă anume, ci pentru a-şi însuşi cunoştinţe şi deprinderi cu caracter special
astfel încât aceştia să poată să se descurce singuri în viitor pentru rezolvarea unor probleme similare.
10. Necesitatea existenţei unui serviciu prin care să se acorde ajutor în caz de nevoie. Activităţile care
se desfăşoară în agricultură sunt foarte diverse şi complexe, agricultura fiind un domeniu în care
interferează problemele de natură biologică cu cele tehnice, tehnologice, economice, sociale, politice.
De asemenea, activitatea agricolă se desfăşoară sub influenţa complexă a factorilor de mediu naturali, în
rândul cărora solul şi climatul au un rol primordial. Ca atare, având în cedere diversitatea şi
complexitatea problematicilor cu care se confruntă fermierii şi faptul că informaţia şi cunoaşterea au
devenit factori de producţie (inputuri) cu o importanţă din ce în ce mai mare, se impune existenţa unui
sistem prin care să se poată acorda ajutor atunci când fermierii au nevoie de acesta. Astfel, încă din
secolul al XIX-lea s-a impus existenţa unui serviciu naţional de consultanţă agricolă la nivelul unor ţări,
iar unele asociaţii de fermieri şi-au dezvoltat propriile sisteme de consultanţă agricolă pentru a-i ajuta pe
fermieri atunci când aceşti au nevoie.
2
şi forma opinii proprii pe care să le exprime în mod deschis, având în vedere interesele beneficiarului
serviciului de consultanţă. Pentru a-şi asigura poziţia de independenţă faţă de beneficiar (fermier),
consultantul nu trebuie să fie influenţat de opiniile politice ale beneficiarului, să nu aibă interese
economice în structurile organizatorice ale acestuia şi să fie detaşat afectiv faţă de beneficiarul
consultanţei. De asemenea, consultantul nu trebuie să aibă interese politice în relaţia sa cu fermierul, nu
trebuie să aibă interese economice date de apartenenţa la unele structuri organizatorice (societăţi
comerciale, organizaţii etc.) şi trebuie să fie detaşat din toate punctele de vedere faţă de terţe părţi,
trebuind să primeze interesul fermierului, care este beneficiarul serviciului de consultanţă
3. Activitatea de consultanţă trebuie să aibă un caracter de consiliere, de recomandare. Activitatea de
consultanţă, prin propunerile sau soluţiile pe care le avansează, nu trebuie să aibă un caracter imperativ
pentru fermieri. De fapt, trebuie avut în vedere faptul că “consultanţa recomandă, nu comandă”.
Consultantul agricol trebuie să aibă un statut de consilier, acesta neputându-şi asuma autoritatea
ierarhică în legătură cu deciziile ce urmează a fi luate de către fermier. Responsabilitatea consultantului
trebuie să se limiteze la calitatea informaţiilor, ideilor, sfaturilor sau recomandărilor pe care le oferă, la
necesitatea şi importanţa acestora pentru fermier. Luarea deciziei îi aparţine fermierului, dar
consultantul agricol trebuie să-i ofere soluţia, varianta optimă şi argumentele pentru înţelegerea şi
acceptarea acesteia.
4. Activitatea de consultanţă trebuie să aibă un caracter de confidenţialitate. Caracterul de
confidenţialitate privind conţinutul activităţii, a informaţiilor la care are acces şi a soluţiilor sau a
propunerilor avansate beneficiarului serviciului de consultanţă constituie unul dintre principiile
importante pe care consultantul agricol trebuie să le respecte. Consultanţii agricoli au datoria să nu
divulge vreo informaţie despre fermierii cu care lucrează şi nici să folosească aceste informaţii pentru a
obţine beneficii sau avantaje în interes propriu, sau în interesul unei terţe părţi. Prin conduita lor, dar
mai ales prin profesionalism, consultanţii agricoli trebuie să-i convingă pe fermieri să aibă încredere în
ei, pentru a avea acces la informaţiile şi datele acestora de care au nevoie în reuşita misiunii lor.
5. Consultantul trebuie să promoveze noul, precum şi realizările ştiinţifice importante din domeniul în
care-şi desfăşoară activitatea. Atunci când recomandă diferite soluţii tehnologice (de exemplu, un
tratament de combatere a unei boli, buruieni sau a unui dăunător, un soi sau un hibrid, o metodă de
lucrare a solului sau o schemă de semănat etc.), consultanţii trebuie să fie la curent cu rezultatele
cercetării ştiinţifice, să cunoască efectele, avantajele și limitele acestora, precum şi dacă au fost
efectuate încercări sau testări în condiţii similare locului în care urmează a fi aplicate. De altfel,
consultanţii au obligaţia morală de a se informa în permanenţă în legătură cu rezultatele cercetării
ştiinţifice şi noutăţile în domeniul în care sunt specializaţi. Este de dorit şi benefic pentru calitatea
soluţiilor pe care le propun, ca aceştia să întreprindă chiar studii şi cercetări proprii. În acest sens,
înfiinţarea loturilor demonstrative sau efectuarea de demonstraţii este utilă atât pentru beneficiarii
serviciului de consultanţă (fermieri), cât şi pentru consultant.
6. Respect faţă de oamenii cu care se lucrează. În activitatea sa, consultantul agricol vine în contact cu
diverşi oameni, cu diferite personalităţi, mentalităţi, atitudini, moduri de gândire, sisteme de valori,
cultură şi pregătire profesională. Acesta trebuie să aibă abilitatea să lucreze şi să interacţioneze cu toate
aceste categorii de oameni, să-i respecte indiferent de condiţia şi situaţia în care se găsesc.
7. Interes faţă de problemele fermierilor. Respectul şi încrederea oamenilor cu care se lucrează se
câştigă în prin profesionalism şi interes pentru problemele cu care aceştia se confruntă. Trebuie avut în
vedere că respectul şi încrederea oamenilor nu se cer, nu se impun, ci se câştigă în timp şi cu eforturi
considerabile. Consultantul agricol trebuie să fie interesat de problemele fermierilor, de situaţia în care
aceştia se află, de preocupările şi grijile acestora, lucru care le dă încredere în consultant şi soluţiile pe
care acesta le propune.
3
8. Consultantul trebuie să gândească din punctul de vedere al fermierului şi să ia în consideraţie
relaţiile sociale. Consultantul agricol trebuie să înţeleagă bine contextul în care fermierul îşi desfăşoară
activitatea, atât din punct de vedere al condiţiilor naturale şi tehnico-economice, cât şi din punct de
vedere social, familial şi afectic. Acesta trebuie să identifice forţele inhibante şi stimulante din câmpul
de acţiune al fermierului şi să înţeleagă percepţia subiectivă a acestuia asupra problemelor cu care se
confruntă şi pentru care solicită ajutor din partea consultantului.
4
2010 – ANCA este desființată: a fost înlocuită în cadrul MADR prin Compartimentul de
Consultanţă, Extensie şi Formare Profesională, Principalele cauze și motivații care au dus la evoluţia
înregistrată de ANCA au fost următoarele: lipsa de experiență;lipsa de resurse financiare; interferențe
politice.
Camerele agricole:
2010: Înfiinţarea noilor camere pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală se realizează: în baza
Legii nr. 283/2010 cu modificările şi completările ulterioare, prin care se stabilește: modul de înfiinţare,
organizare şi funcţionare a camerelor pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, la nivel zonal,
judeţean şi regional, precum şi a Camerei Agricole Naţionale. Înfiinţarea noilor camere agricole se
realizează în contextul în care: deja există şi funcţionează Camere Agricole Judeţene – CAJ, înfiinţate
în baza HG nr. 1609/2009.
2012: Este propus un sistem de alegere pentru noile camere de agricultură:
2015: Este înființată Camera Agricolă Naţională, cu un președinte interimar; 14 Camere Agricole
Județene.
5
Camerele agricole: 2015: Este înființată Camera Agricolă Naţională, cu un președinte interimar; 14
Camere Agricole Județene. Camerele de consultanţă agricolă sunt organizaţii: autonome, deschise,
neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, cu personalitate juridică, de utilitate publică.
Structură camerelor de consultanţă agricolă: Camera Agricolă Naţională; Camere agricole judeţene;
Camere agricole locale. Scopul camerelor de consultanţă agricolă:
a) Consultanţă şi promovarea: politicii agricole comune; programelor naţionale de dezvoltare rurală;
strategiei şi politicilor României de susţinere financiară a agriculturii; cercetării fundamentale şi
aplicate.
b) Intensificarea absorbţiei fondurilor europene în: Agricultură; Industrie alimentară, Silvicultură;
Pescuit şi acvacultură.
c) Formare profesională, extensie şi consultanţă, care se acordă: Fermierilor persoane fizice şi/sau
juridice din: Agricultură şi dezvoltare rurală; Industrie alimentară; Silvicultură; Piscicultură.
Compartimentul de Consultanţă, Extensie şi Formare Profesională; Fundaţii; Asociaţii ale
producătorilor agricoli; Federaţii; Alte instituţii.
6
9. Procesul de percepție: definiție şi factori de influență.
Percepţia reprezintă procesul psihic prin care se primeşte informaţii (stimuli) din mediul înconjurător
prin intermediul organelor de simţ.
Prin procesul de percepţie cunoaştem şi înţelegem obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă care ne
înconjoară. Procesul de percepţie este influenţat de:
a. factori subiectivi, care pot fi:
- factori structurali, care se bazează pe performanţele organelor de simţ;
- factori funcţionali, care rezultă din starea psihică a celui care percepe;
b. factori de mediu (zgomot, iluminare, temperatura)
Principalii factori funcţionali sunt:
Dispoziţia: Dacă suntem odihniţi, bine-dispuşi, fără probleme care să ne apese, dispuşi să percem
diferite informaţii.
Necesităţile: Dacă informaţiile corespund necesităţilor noastre.
Aşteptările: Dacă informaţiile corespund din punct de vedere al complexităţii, importanţei etc.
Interesul: Informaţiile sunt interesante dacă asigură un plus de cunoaştere.
Pregătirea profesională: Prin pregătire profesională se îmbunătăţeşte capacitatea de percepţie pentru un
anumit domeniu de activitate
Experienţa: În percepţia subiectivă a informaţiilor este importantă experienţa pe care o avem, respectiv
cunoştinţele dobândite în trecut.
Sistemul de valori: Prin sistemul de valori se stabileşte ceea ce poate fi considerat bun sau rău, onorabil
sau ruşinos, demn de acceptat sau refuzat. Sistemele valorice ale oamenilor rezultă din: mediu de viaţă
(loc, climă, mediu social), istorie, cultură, religie, filozofie, mitologie.
Concepţiile individuale: Informaţiile sunt percepute dacă sunt conforme cu propriile concepţii ale
fiecăruia dintre noi.
Normele sociale morale: Conformitatea informaţiilor cu normele sociale și morale.
7
- luarea în consideraţie a stărilor afective a celor doi partenereri de comunicare (emiţător, receptor);
- trebuie acordată o mare atenţie transmiterii unui mesaj corect de la începutul comunicării, pentru că un
mesaj transmis şi receptat este de multe ori ireversibil;
- trebuie avută în vedere consistenţa în conţinut a mesajului, cantitatea de informaţie cuprinsă în mesaj
trebuind să fie semnificativă pentru ambii parteneri, fără a fi excesivă;
- trebuie avută în vedere inteligibilitatea mesajului comunicat, respectiv organizarea informaţiilor,
claritatea lor şi înţelegerea lor de către receptor;
- trebuie urmărită expresivitatea comunicării, care se realizează prin stil, intonaţie, ritm, pauze etc.;
- trebuie avută în vedere receptarea şi decodarea corectă a mesajelor non-verbale emise simultan sau
alternativ cu cele verbale;
- trebuie anticipate reacţiile pozitive sau negative ale interlocutorului;
- trebuie pregătit un plan de comunicare.
8
15. Pregătirea şi conţinutul unui discurs.
9
săi. Apartenenţa la un grup îi limitează acţiunile şi activităţile individului, îl forţează să trăiască sub
anumite constrângeri reprezentate de normele interne ale grupului.
10
- discuţie individuală de tip consiliere (sfătuire);
- discuţie individuală de tip participativ.
11
Agenda: Nu trebuie să fie prea încărcată; Trebuie să fie suficient de interesantă; Consultantul trebuie să
pregătească subiectele de discuţie; Consultantul, dacă este posibil, poate avea o discuţie înainte cu
reprezentanţii grupului.
Pregătirea conţinutului: Consultantul trebuie să se pregătească pentru a furniza informaţii în timpul
discuţiei; Detaliile trebuie clarificate în discuţii cu alţi consultanţi sau prin consultarea unor specialişti;
Dacă este necesar, la discuţiile de grup trebuie invitaţi specialişti; Trebui să existe o tablă sau orice alt
echipament disponibil pentru înregistrarea ideilor, propunerilor, concluziilor.
Organizarea discuţiei de grup. La anumite intervale de timp trebuie prevăzute mici pauze care au rolul
de a revigora participanţii la discuţie. Trebuie organizat un loc în care fumătorii pot fuma, se poate
asigura o cafea, un pahar de apă sau o băutură răcoritoare.
Coordonarea discuţiilor de grup - consultantului are, de obicei, rolul de coordonare şi moderare a
discuţiei, iar în această calitate trebuie: să precizeze scopul discuţiei de grup, ocazie cu care acesta poate
face o introducere cu privire la subiectul de discutat prin efectuarea unei prezentări, a unei demonstraţii,
prezentarea unui material tipărit, prezentarea unui scurt film etc.; să ofere instrucţiuni clare cu privire la
derularea discuţiei de grup; să vină cu informaţii care trebuie să fie incluse în dicuţie; să corecteze
informaţiile incorecte, care sunt introduse în discuţie de către fermieri; să contribuie cu detalii, când este
cazul, şi eventual să clarifice problemele; să dea tuturor şansa de a participa la discuţie; să creeze o
atmosferă de încredere, înţelegere şi învăţare; să promoveze încrederea în sine a participanţilor la
discuţie; să manifeste flexibilitate în derularea discuţiei; să menţină discuţia pe subiectul principal al
temei de discuţie; să încurajeze întrebărilor din partea fermierilor; să efectueze rezumate şi să tragă
concluzii în mod regulat; să realizeze un echilibru între timpul de vorbire şi cel de ascultare, atât în ceea
ce-l priveşte, cât şi în ceea ce-i priveşte pe fermieri; să fie răbdător şi tolerant cu cei care gândesc şi
vorbesc mai încet; să nu încerce să dea impresia că ştie totul; să nu încerce să-şi impună opinia sa
grupului; să fie politicos şi discret; să fie atent la comportamentul fiecărui participant şi a grupului în
ansamblul său.
12
- stabilirea duratei vizitei, fiind de preferat ca aceasta să nu dureze mai mult de o zi, iar din durata totală
a vizitei, transportul nu trebuie să reprezinte mai mult de 50%, pentru asigurarea unei eficienţe cât mai
mari a acţiunii.
Desfăşurarea vizitei:
- dacă sunt mai multe locuri de vizitat, trebuie să se aleagă traseul cel mai scurt pentru a se ajunge cât
mai repede la primul loc de vizită;
- drumul de întoarcere va fi cel mai lung, participanţii la vizită fiind obosiţi;
- organizatorii vizitei trebuie să sosească mai devreme la punctul de plecare pentru a-i primi pe
participanţi;
- dacă sunt participanţi care preferă să călătorească cu propria maşină, acestora trebuie să li se spună
exact care este traseul şi care sunt locurile care urmează a fi vizitate;
- în timpul vizitei, trebuie manifestat respect şi consideraţie pentru gazdă şi nu trebuie provocate daune
culturilor vizitate;
- organizatorii vizitei trebuie să urmărească ca grupul de participanţi să nu se disperseze prea mult, iar
când se vorbeşte grupului trebuie să se asigure că toţi participanţii aud şi văd bine;
- dacă de-a lungul vizitei sau în timpul transportului se fac pauze, atunci organizatorii vor comunica
timpul destinat pauzei şi se vor asigura că toţi participanţii sau întors;
- la sfârşitul vizitei, se va mulţumi gazdei pentru colaborare şi ospitalitate;
- după terminarea vizitei se va face concluzionarea prin organizarea unei discuţii de grup cu privire la
ceea ce s-a văzut în timpul vizitei, ocazie cu care se va da şi răspunsuri la întrebările participanţilor la
vizită.
13
- Invitaţiile trebuie făcute cu ceva timp înainte, astfel încât fermierii să poată să-şi facă programul
pentru a putea participa la ziua de informare.
- Informarea fermierilor despre subiectele ce vor fi abordate în cadrul acţiunii.
- Locul de întâlnire trebuie pregătit înainte de începerea acţiunii.
- Trebuie pregătite materiale scrise pentru participanţi.
14
Pregătirea propriu-zisă a cursului:
Pot fi utiliza două surse de informare, şi anume: experienţa proprie; experienţa altora, care se regăseşte
în diferitele materiale publicate (cărţi, broşuri, reviste etc.).
Este de dorit ca lectorul, iniţial, să-şi facă o informare extensivă cu privire la subiectul ce urmează a-l
aborda, după care să facă o selectare a materialului pe care-l are la dispoziţie, reţinând aspectele ce
prezintă interes pentru subiectul respectiv.
Prelegerea se împarte în 3 părţi, şi anume:
- introducere, care are rolul de a stârni interesul cursanţilor, de a crea o anumită legătură între lector şi
cursanţi şi de a crea o atmosferă relaxantă şi care să favorizeze studiul;
- partea principală, care conţine materialul care trebuie dezvoltat pentru atingerea obiectivelor cursului;
- concluzii, care au rolul de a fixa subiectul abordat în memoria cursanţilor.
Desfăşurarea cursului
Constă în prezentarea efectivă a conţinutului cursului către cursanţi.
În desfăşurarea cursului sunt critice primele momente – trebuie folosite diferite tehnici de depăşire a
acestor momente:
- Tensiunea nervoasă de început se manifestă de multe ori sub forma unui disconfort la nivelul
stomacului – nu trebuie să se mănânce prea mult înainte de susţinerea cursului sau să se ia stimulenţi
artificiali sau sedative care produc mai mult deranj decât să ajute.
- Tensiunea nervoasă de început poate fi dirijată către un anumit obiect care poate să o preia.
- Cursul trebuie terminat la timp deoarece depăşirea timpului alocat provoacă nelinişte şi agitaţie.
- Limbajul folosit trebuie să fie pe înţelesul cursanţilor, vioi, clar şi concret.
- Trebuie evitate expresiile care nu sunt familiare cursanţilor, iar atunci când sunt utilizaţi termeni
tehnici, aceştia trebuie explicaţi.
- Frazele nu trebuie să fie prea lungi şi trebuie să aibă puţine propoziţii secundare.
- Aspectele mai importante din cadrul prezentării trebuie expuse în fraze scurte, cu pauze între fraze,
care să reţină atenţia ascultătorilor.
- Este recomandată folosirea de jocuri de cuvinte, citate, comparaţii, exemple care să contribuie la
menţinerea atenţiei şi convingerea cursanţilor.
- Prezentările trebuie să fie însoţite de folosirea de materiale vizuale, precum imagini, grafice, tabele,
filme scurte etc. – un om îşi aminteşte 20% din ceea ce a auzit, 30% din ceea ce a văzut şi peste 50%
din ceea ce a auzit şi văzut.
- Lectorul trebuie să fie astfel îmbrăcat încât să nu contrasteze cu cursanţii şi să aibă o ţinută corectă,
fără gesturi excesive.
- Lectorul trebuie să-şi moduleze vocea pentru accentuare şi variaţie.
- Lectorul trebuie să arate cât mai calm şi relaxat şi să arate entuziasm pentru ceea ce prezintă.
- Lectorul nu trebuie să sară de la un subiect la altul, ci trebuie să le abordeze prin legături logice.
- Lectorul poate pune întrebări în timpul prezentării, la sfârşitul prezentării sau în timpul prezentării şi la
sfârşitul acesteia.
- Cursanţii trebuie lăsaţi să pună întrebări şi să ceară explicaţii suplimentare, precum şi să se favorizeze
dezvoltarea dialogului.
15