E toamnă, din soare-a rămas doar o şoaptă; E toamnă şi cântecul mi se-ntristează; E toamnă, un stol de heralzi emigrează; E toamnă pustie, Gri-cenuşie Şi creşte-ndărătnic rugina în vie. Se luptă satirii lumina să-nghită Muşcând îngheţat din natura cernită. E toamnă, visează izvorul cântând; E toamnă amară în mine şi-n gând. Fire de ploaie ţes lumii veşmânt Iar ceaţa zideşte cetăţi pe pământ. E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt, Alin Cucuruzan