See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/277323864

POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE A PUZZOLANELOR NATURALE ÎN LUCRĂRI

RUTIERE

Conference Paper · July 2009

DOI: 10.13140/RG.2.1.1778.4488

CITATIONS READS
0 104

4 authors, including:

Bogdan Andrei Ungureanu Valentin-Vasile

Universitatea Transilvania Brasov 23 PUBLICATIONS   11 CITATIONS   
4 PUBLICATIONS   1 CITATION   
SEE PROFILE
SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

There is no project for this paper View project

All content following this page was uploaded by Ungureanu Valentin-Vasile on 28 May 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE A PUZZOLANELOR

NATURALE ÎN LUCRĂRI RUTIERE

Andrei Bogdan, şef lucrări dr. ing., Universitatea Transilvania din Braşov,
proexconstruct@yahoo.com
Ungureanu Valentin-Vasile, şef lucrări dr. ing., Universitatea Transilvania din Braşov,
vvungureanu@unitbv.ro
Comănici Marius, şef lucrări drd. ing., Universitatea Transilvania din Braşov,
mcomanici@yahoo.de
Alexandru Cîrlig, inginer, cirlig_s@yahoo.com

Rezumat

Lucrarea prezintă calitaţile competitive ale unui liant puzzolanic, şi anume tuful
vulcanic în amestec cu var, ca înlocuitor al cimentului la realizarea structurilor rutiere cu
straturi din agregate naturale stabilizate. Sunt prezentate aspecte teoretice şi elemente practice
privind formularea liantului puzzolanic pe bază de tuf vulcanic, precum şi stabilirea
compoziţiei optime de amestecuri stabilizate utilizate pentru realizarea straturilor de fundaţii
la lucrări de drumuri.

Cuvinte cheie: tuf vulcanic, lianţi puzzolanici, activatori, fundaţii rutiere

1. INTRODUCERE

Tehnica rutieră a cunoscut o evoluţie considerabilă pe plan tehnologic şi

economic. Prognozele cu privire la economia mondială evidenţiază sarcini
deosebite ce revin celor care răspund de reţelele rutiere, implicând promovarea
de noi tehnologii şi metode de execuţie a lucrărilor rutiere.
Una din soluţiile raţionale pentru rezolvarea acestor sarcini ar putea să o
constituie recurgerea la implementarea pe scară largă a tehnologiei
amestecurilor stabilizate cu lianţi puzzolanici, urmând exemplul ţărilor
dezvoltate industrial.
Amestecurile stabilizate se folosesc cu succes la straturile de fundaţie din
structurile rutiere rigide sau atât la straturile de fundaţie cât şi la straturile de
bază din alcătuirea structurilor rutiere semirigide.
Folosirea amestecurilor stabilizate cu lianţi puzzolanici a fost consacrată
pe plan mondial la Congresul International de Drumuri de la Bruxelles (1987) şi
de la Marakech (1991), fiind apreciată ca o soluţie eficientă de reducere a

3
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

consumului de materiale granulare, ale căror resurse naturale sunt limitate şi

neregenerabile, precum şi a consumului de ciment, până la completa substituire
cu lianţi puzzolanici şi reducerea considerabilă a costurilor.
Pe baza unor cercetări tematice, atât cu caracter fundamental cât şi cu
caracter aplicativ, întreprinse în România la Universităţile Tehnice din
Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Cluj-Napoca, precum şi la Institutele Naţionale de
Cercetare-Dezvoltare din domeniile transporturilor şi al materialelor de
construcţii, au fost elaborate instrucţiuni tehnice şi standarde naţionale pentu
utilizarea lianţilor hidraulici (ciment şi puzzolanici) la lucrările rutiere.
Având în vedere amploarea noilor programe de dezvoltare şi modernizare
a reţelei naţionale de drumuri, afirmarea economiei concurenţiale şi
descentralizarea deciziilor, performanţele mecanice, eficienţa economică şi
influenţele ecologice benefice constituie argumente pentru promovarea la nivel
decizional a lianţilor puzzolanici în construcţiile rutiere.
De aceea, obiectivul acestei lucrări este de a aduce în prim plan calitaţile
competitive ale unui liant puzzolanic şi anume tuful vulcanic în amestec cu var.
Tuful vulcanic în amestec cu var capătă proprietăţi liante asemănatoare cu
cele ale cimentului Portland. Deoarece tuful vulcanic este o rocă naturală, pentru
obţinerea lianţilor puzzolanici nu se foloseşte energie pentru ardere (ca în cazul
procedeului de clincherizare pentru obţinerea cimentului Portland) şi, în plus, se
macină uşor, rezultând un consum de enegie mai mic cu aproximativ 50% decât
în cazul producerii cimentului.

2. MECANISME DE ACTIVARE PENTRU OBŢINEREA DE LIANŢI

SILICIOŞI PE BAZA DE TUFURI VULCANICE

2.1. Tufurile vulcanice activate ca liant puzzolanic - scurt istoric

Încă din antichitate a fost remarcată, aptitudinea de a rezista bine şi de a se

întări în timp, în mediu umed, îndeosebi în prezenţa unui adaos de var, a unor
sorturi de tufuri vulcanice preponderent silicioase şi parţial zeolitizate, denumite
puzzolane, după localitatea romană Puteoli sau Puzzuolli din apropierea
vulcanului Vezuviu, de unde se exploatau intens.
După anul 1950, ţările europene mai dezvoltate economic, care dispuneau
de zăcaminte notabile de astfel de materiale, în special Franţa şi Germania, au
întreprins cercetări sistematice pentru valorificarea potenţialului puzzolanic al
tufurilor în construcţiile rutiere pentru substituirea cimentului portland. Din
punct de vedere tehnic, rezultatele au fost satisfacatoare, dar din punct de vedere

4
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

economic aplicaţiile au fost eclipsate de alte materiale cum ar fi puzzolanele

artificiale (zgura granulată de fumal şi cenuşa volantă), care s-au impus mai
mult din raţiuni ecologice.
O contribuţie esenţială la descifrarea mecanismelor de activare a
potenţialului puzzolanic/hidraulic latent al tufurilor vulcanice au avut-o
cercetările din domeniul industriei cimentului.

2.2. Fundamentarea teoretică a puzzolanicitaţii tufurilor

Datele teoretice şi experimentale disponibile în prezent arată că priza

lianţilor puzzolanici (zgura granulată de furnal, cenuşa de termocentrală, tufurile
vulcanice - activate) constă în cristalizarea silicaţilor, aluminaţilor şi alumino-
silicaţilor de calciu hidrataţi care se formează în mediu hidric, apa având un
dublu rol în acest proces:
• extragerea elementelor chimice din puzzolane;
• realizarea prizei prin participarea la formarea noilor compuşi hidrataţi.
Puterea de dizolvare a apei este sensibil sporită de creşterea pH-ului
soluţiei asigurând astfel, trecerea mai facilă în soluţie a silicei şi aluminei din
componenţa puzzolanelor. În consecinţă, prin tehnologia de fabricare a
amestecurilor agregat – puzzolană, este necesară asigurarea unei alcalinităţi
ridicate de o manieră omogenă şi constantă, iar acesta se poate realiza prin
activarea puzzolanei cu ajutorul unui activator (tuf vulcanic +var).
Pentru mărirea artificială a bazicităţii componenţei apoase a unui amestec
agregat-puzzolană se practică adăugarea unor oxizi alcalini (între care varul este
cel mai comun). De asemenea se mai utilizează unii electroliţi ca: NaSO4,
CaSO4, CaCl2 sau, mai recent, activatori alcalini şi activatori pe bază de CaSO4.
Activarea se bazează pe principiul că produsul de hidratare/recristalizare
are formula generală C3S2AH6 asemănătoare principalilor constituenţi ai zgurilor
de furnal, cenuşilor de termocentrală şi tufurilor vulcanice.
Cel mai comun şi totodată cel mai vechi activator al puzzolanelor este
varul hidratat, preferat datorită preţului său mai redus, causticităţii scăzute şi
cvasisolubilităţii sale, care împiedică levigarea în cazul condiţiilor climatice
nefavorabile (mediu foarte umed).
Rolul major al varului utilizat în dozaje adecvate din amestecul total uscat
(agregat-material puzzolanic-activator) este acela de a concura la realizarea
prizei lianţilor puzzolanici prin ridicarea pH – ului soluţiilor apoase şi facilitarea
solubilizării componenţilor silicioşi.

5
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

Reacţiile vor fi cu atât mai intense cu cât puzzolanele vor fi mai fin
măcinate şi/sau mai poroase, structura lor cristalină mai puţin ordonată, iar faza
vitroasă mai importantă.
Varul adăugat este mai eficient sub formă de oxid de calciu, CaO.
Componenţii mineralogici rezultaţi în urma reacţiilor dintre silice şi
alumină, din tuful vulcanic, şi var (silicatul şi aluminatul de calciu hidrataţi)
sunt produse de cimentare insolubile în apa şi manifestă, deci, capacitatea de
întărire în apă ca şi în aer.
Procesul de întărire a acestor compuşi de cimentare este lent şi se dezvoltă
pe termen lung. Rezistenţele mecanice timpurii sunt reduse, dar cele realizate pe
termen lung ating valori remarcabile.
Cercetările întreprinse au constatat în testarea obţinerii unui liant pentru
stabilizarea amestecurilor de agregate naturale pentru fundaţii rutiere prin
activarea tufului vulcanic din diverse regiuni ale ţării. În zona judeţului Braşov
se găsesc rezerve importante de tuf, care pot servi la îmbunataţirea infrastructurii
din această zonă şi nu numai, motiv pentru care s-au evaluat, în principal,
tufurile vulcanice din apropierea oraşului Braşov.

2. MATERIALE UTILIZATE

În cadrul lucrărilor de laborator pentru realizarea amestecurilor stabilizate

au fost utilizate agregate naturale din sorturile: 0÷4, 4÷8, 8÷16 si 16÷20,
conform cu recomandările din SR 662 – 2002, curbele granulometrice utilizate
la amestecurile cu lianţi puzzolanici, având dimensiunile agregatelor conform
CD 127–2002 şi STAS 10473/2–86, prezentate în tabelul 1.

Tabel 1. Determinarea granulometriei.

Agregate Treceri [%] de masă pe ciururi sau sita cu ochiuri de
naturale
Sort produs 0,09 0,2 1 3,15 7,1 16 20 31,5
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
0÷4 3,9 11,2 77,2 99,8 100 100 100 100
4÷8 - - - 0,8 99 100 100 100
8 ÷ 16 - - - - 0,4 99,4 100 100
16 ÷ 20 - - - - - 0,3 99 100

Din tabelul 1 rezultă că agregatele testate sunt necorespunzătoare

granulometric pentru stabilizarea cu ciment conform SR 662 - 2002 (care
prevede o proporţie de 5-10% fracţiune fine <0,09).

6
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

Puzzolanele utilizate în testele de laborator au fost:

• tuful vulcanic de la cariera Slănic Prahova, judeţul Prahova.
• tuful vulcanic de la cariera Perşani, judeţul Braşov.
• tuful vulcanic din zona Dopca, judeţul Braşov.
• tuful vulcanic de la cariera Trăistari Ocnele Mari – Dealul Mare, judeţul
Vâlcea.
• tuful vulcanic de la cariera Trăistari Ocnele Mari – Malul Alb, judeţul
Vâlcea.
Probele cercetate au fost prelevate, prin mijloace proprii, evitându-se
rocile vizibil alterate. Macroscopic, acestea prezintă o structură compactă,
echigranulară, fină şi de culoare cenuşiu – verzuie (tuful de Slanic, Perşani şi
Dopca) şi, respectiv, alb spre bej (tuful de Trăistari Ocnele Mari: Dealul Mare şi
Malul Alb), mai pregnantă când roca este umedă şi albicioasă pe suprafeţe
expuse îndelungat la soare.
În vederea testării proprietăţilor liante, probele au fost măcinată într-o
moară cu bile, la o fineţe caracterizată de un reziduu după cum urmează:
• tuful vulcanic de la cariera Slănic Prahova ≤ 10% pe sita de 90 μm.
• tuful vulcanic de la cariera Perşani ≤ 32% pe sita de 90 μm.
• tuful vulcanic din zona Dopca 1 ≤ 30% pe sita de 90 μm.
• tuful vulcanic din zona Dopca 2 ≤ 32 % pe sita de 90 μm.
• tuful vulcanic de la cariera Trăistari Ocnele Mari–Dealul Mare ≤ 24% pe
sita de 90μm.
• tuful vulcanic de la cariera Trăistari Ocnele Mari–Malul Alb ≤ 16% pe
sita de 90 μm.
Caracteristicile chimico-mineralogice au fost determinate în cadrul unui
laborator de specialitate, iar valorile obţinute indică o rocă zeolitizată ce
evidenţiază un potenţial de hidraulic ridicat, ipoteză susţinută şi de starea
vitroasă a masei netransformate şi de chimismul silico–aluminos. De asemenea,
conţinutul scăzut de CaO al acestora presupune un adaos consistent de var
pentru favorizarea reacţiilor puzzolanice.
Indicele de activitate puzzolanică, determinat conform standardului
national SR 3832-8/99, a confirmat o reactivitate ridicată a tufurilor analizate.
Pentru lianţii puzzolanici s-a utilizat ca activator varul hidratat CL 80
produs de SC PRESCON Braşov, ale cărui caracteristici fizico-chimice sunt
conforme cu prevederile SR ENV 459-1/1997.
Includerea varului în componenţa lianţilor puzzolanici se fundamentează
pe proprietatea acestuia de a elibera cu uşurinţă în contact cu apa, conţinutul de
Ca(OH)2 care determina creşterea semnificativă a pH-ului soluţiei intergranulare

7
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

din masa amestecurilor, provocând şi favorizând astfel dizolvarea masei silico-

aluminoase din componenţa puzzolanei şi precipitarea hidrosilicaţilor care
formează structurile de întărire.
În cadrul cercetărilor de laborator cimentul a fost utilizat numai ca liant
pentru prepararea probelor martor, pentru testarea formulelor de lianţi
puzzolanici. În acest scop a fost ales, în conformitate cu prevederile standardului
SR EN 197-1/2002, tipul de ciment II/A-S 32,5R şi, respectiv, apă curentă din
reţeaua municipală a oraşului Braşov considerată corespunzătoare condiţiilor
tehnice impuse.

3. FORMULAREA LIANTULUI PUZZOLANIC TUF VULCANIC + VAR

Din motive pragmatice, în cercetările de laborator pentru stabilirea

formulei compoziţionale a lianţilor propuşi, s-a adoptat o startegie din aproape
în aproape constând în încercări succesive de combinaţii calitative şi cantitative
de materiale (puzzolană+activator+apă), urmate de testarea parametrilor fizico-
mecanici la stadiile standard de maturizare pentru validarea variantelor optime.
Normativul pentru execuţia straturilor rutiere din agregate naturale
stabilizate cu lianţi puzzolanici CD 127-2002 recomandă utilizarea unor
amestecuri agregat–puzzolană–activator în urmatoarele formule compoziţionale
raportate la greutatea totală în stare uscată:
- agregat + 6, 8, 10 % tuf vulcanic.
Dozajul de activator (art. 74) este indiferent faţă de varietatea de
puzzolană utilizată, şi anume:
- 2% var sau ciment, dacă amestecul se prepară in staţii fixe;
- 3% var sau ciment dacă amestecul se realizează in situ.
Stabilirea compoziţiei optime a amestecurilor este prevăzută a fi făcută de
laboratoare specializate şi autorizate. Recomandarea dozajelor de 2% sau 3%
activator – var sau ciment indiferent de varietatea şi cantitatea de puzzolană
activată este nefundamentată stiinţific. Teoretic, cantităţile de activator trebuie
strict corelate cu chimismul puzzolanei activată. Astfel, dozajul de activator ar
trebui raportat la cantitatea (dozajul) şi tipul de puzzolană şi nu la tipul
tehnologiei de execuţie: prepararea în staţii fixe sau în situ.
De asemenea, normativul nu face nici o diferenţiere de calitate între
amestecurile stabilizate destinate straturilor de bază sau a celor de fundaţie, deşi
este cunoscut că cele două straturi reclamă proprietăţi fizico-mecanice (Rc; Rt)
diferite.

8
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

Pentru determinarea formulei optime de liant cu tuf cercetările de

laborator s-au desfasurat astfel:
• Tuful vulcanic a fost măcinat în moara cu bile la fineţea corespunzatoare
din tabelul 2.
• Au fost eşantionate probe şi materialul trecut prin sita de 90 μm.
• Au fost realizate amestecuri material puzzolanic – activator, procentul de
activator (var hidratat CL 80) în raport cu tuful vulcanic fiind de 30, 35,
40, 45 sau 50 %.

Tabel 2. Fineţea de macinare, densitatea în grămadă

Rezultatele testelor pe următoarele tufuri
Specificaţii Condiţii Slănic Perşani Dealu Malul Dopca
impuse Mare Alb
1 2
Fineţea de
măcinare
Treceri prin sita min. 90 99,85 100 100 100 100 100
de 1 mm [%]
Treceri prin sita
de 0,09mm [%] min. 65 80,62 68 76 84 70 68
Densitatea în
grămadă în stare max. 1 0,634 0,725 0,590 0,890 0,747 0,717
afânată [kg/dm3]
Umiditatea [%] max. 16 0,8 0,6 0,4 0,4 10,2 12,35

Algoritmul a avut ca ipoteză faptul că un dozaj mai mic de 25 % (procent

activator faţă materialul puzzolanic) poate conduce la realizarea unui număr
insuficient de legături de cimentare ca urmare a reacţiilor tuf-var-apă, iar un
dozaj mai mare de 50 %, pe deoparte ar deveni oneros în cadrul tehnologiei
materialelor stabilizate, iar pe de altă parte se obţine o scădere a rezistenţelor
datorită faptului că din amestec este înlocuită cu var o cantitate prea mare de
material puzzolanic (se obţine rezistenţa specifică mortarului de var).
Amestecurile puzzolana – activator prezentate au fost omogenizate timp
de 30 de minute în moara cu bile de laborator. Acestora li s-a adaugat apă până
la obţinerea unor paste de consistenţă egală.
Pastele au fost turnate în tipare metalice 2 x 2 x 2cm şi compactate prin
scuturare la masa de şoc care se foloseşte pentru determinarea clasei cimentului.
Probele astfel preparate au fost conservate (maturizate) în urmatoarele

9
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

condiţii:
• 48 ore – în tiparele metalice acoperite cu folie PVC, la temperatura de 20
÷ 22˚C,
• 48 ore – după decofrare din tipare s-au trecut într-o cuva cu apă la
temperatura de 22 ÷ 24˚C,
• 66 ore – în apă la 60˚C încălzită treptat de la 24˚C în etuvă,
• 6 ore – răcire în atmosferă până la temperatura ambiantă de 22˚C.
După 7 zile de maturizare în regimul prezentat, probele au fost supuse
încercării de rezistenţă la compresiune.
Rezultatele obţinute au fost reprezentate grafic în figura 1, într-un sistem
rectangular de coordonate având marcate pe ordonata valorile Rc (daN/cm2), iar
pe abscisă conţinuturile de activator pentru aceeaşi puzzolană.
Conţinutul de activator corespunzător valorii maxime a rezistenţei la
compresiune Rc desemnează compoziţia optimă a liantului puzzolanic dorit.

Figura 1. Liantul tuf vulcanic măcinat + var

După cum era de aşteptat, se poate constata faptul că „Rc” este influenţată
de fineţea de măcinare a materialului. Astfel, dozajul de activator (var) şi
implicit formula optimă a liantului, pot fi definite după cum urmează:
• tuf vulcanic de Slănic Prahova + 50% var,
• tuf vulcanic de Peşani + 40% var,

10
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

• tuf vulcanic din zona Dopca 1 + 40% var,

• tuf vulcanic din zona Dopca 2 + 40% var,
• tuf vulcanic Trăistari Ocnele Mari – Dealul. Mare + 40% var,
• tuf vulcanic Trăistari Ocnele Mari – Malul Alb + 45% var.

4. FORMULAREA AMESTECURILOR STABILIZATE CU LIANŢI

PUZZOLANICI PE BAZĂ DE TUF VULCANIC ŞI VAR

În vederea stabilirii compoziţiilor optime de amestecuri stabilizate cu

lianţi pe bază de tuf vulcanic pentru realizarea straturilor rutiere (de fundaţie
sau/şi de bază) a fost folosită aceeaşi metodă de încercări succesive
(metodologie empirică a încercărilor succesive) ca şi în cazul studiilor privind
formularea lianţilor puzzolanici (tuf + var). Astfel, au fost realizate diverse
amestecuri agregat-liant-apă (ALA), cu compoziţii riguros controlate,
prestabilite în concordanţă cu datele din literatura de specialitate şi unele
recomandări din normativele naţionale.
Într-o primă etapă a cercetărilor au fost realizate amestecuri agregat-liant-
apă, pentru straturi de bază, cu fiecare tip de liant puzzolanic formulat anterior.
Pentru validarea compoziţiilor, subsecvent, s-a procedat la testarea
caracteristicilor fizico-mecanice (stabilitate la apă, pierderea de masă,
rezistenţele Rc, Rt). Pentru a avea un criteriu obiectiv de raportare şi evaluare a
rezultatelor s-a realizat un amestec martor având ca liant un ciment Portland
compozit (CEM II/A-S 32,5R).
Astfel, au rezultat şapte formule de amestecuri pentru straturi de bază
(fundaţie), din care unul cu rol de criteriu de referinţă (martor).
Amestecurile martor, cu ciment, s-au realizat în conformitate cu
prevederile STAS 10473/l - 87.
În practica stabilizării amestecurilor de agregate naturale cu lianţi
puzzolanici se acceptă că deficitul de fracţiune fină datorat prelucrării
materialelor aluvionare brute în balastiere se compensează de o manieră
admisibilă prin adaosul de puzzolană (cenuşă volantă, tufuri sau zgură granulată
de furnal măcinate) astfel încât amestecul optimal agregat – puzzolană se va
înscrie în limitele precizate în CD 127 - 2002.
Pentru caracterizarea fizico-mecanică şi anticiparea comportamentului în
cadru1 structurii rutiere pe întreaga durată de serviciu, amestecurile formulate au
fost testate în laborator, prin toate încercările din STAS 10473/2-86, vizând
evoluţia parametrilor în timp precum şi unele încercări neconvenţionale

11
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

(nenormate) utilizate la construcţiile rutiere - încercări pe epruvete prismatice cu

dimensiunile de 10 x 10 x 55cm.
Pentru fiecare încercare au fost confecţionate câte trei epruvete de formă
cilindrică cu diametrul de 7,14 cm şi înălţimea de 10,5 cm. După confecţionare,
epruvetele au fost închise ermetic în pungi de polietilenă şi păstrate la
temperatura ambiantă din laborator (20...25˚C) până la vârstele standard de
încercare (7 , 14, 28 zile).
Conform prevederilor STAS 10473/2-86, rezistenţele la compresiune ale
amestecurilor experimentale s-au determinat la intervale de vârstă diferenţiate,
în funcţie de natura liantului utilizat.

Tabel 3. Rezistenţele la compresiune ale amestecurilor experimentale

Rezistenţa la compresiune Rc [daN/cm2]
Strat de bază din Rezultate
agregate naturale 0 ÷ 20 experimentale Prevederi din STAS
stabilizate cu Vârsta de încercare [zile]
7 14 28 7 14 28
Ciment II/A-S 32,5R 15,5 49,8 52,5 18÷22 - 22÷50
Tuf de Slănic Prahova +var 42,8 50,8 59,3 - min. 6 min. 9
Tuf de Perşani + var 28,9 41,2 45,2 - min. 6 min. 9
Tuf de Dopca 1 + var 24,9 30,2 43,9 - min. 6 min. 9
Tuf de Dopca 2 + var 22,8 28,5 40,1 - min. 6 min. 9
Tuf de Dealul Mare + var 11,2 18 20,5 - min. 6 min. 9
Tuf de Malul Alb + var 2,5 5,8 9,2 - min. 6 min. 9

Rezultatele determinărilor pentru toate amestecurile realizate şi funcţie de

vârste sunt redate în tabelul 3, comparativ cu prevederile din STAS şi grafic în
figura 2.
Evoluţia în timp a rezistenţei la compresiune, individualizată net în cifre
absolute, pentru fiecare amestec, evidenţiază ca tendinţe specifice comune faptul
că în toate cazurile rezistenţele cresc rapid până la vârsta de 28 zile.
Reglementările în vigoare nu prevăd obligativitatea testării stabilităţii la
apă pentru amestecurile stabilizate cu tuf, însă, pentru comparaţie, în cercetările
intreprinse s-au inclus toate amestecurile formulate.
Testarea stabilităţii la apă a amestecurilor formulate s-a efectuat, în
conformitate cu prevederile STAS 10473/2-86, prin determinarea scăderii
rezistenţei la compresiune, a umflării volumice şi a absorbţiei de apă ale
epruvetelor imersate în apă timp de 7 zile după timpul de conservare de 7 zile

12
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

pentru stabilizatele cu ciment sau de 21 zile pentru amestecurile stabilizate cu

tuf vulcanic.

Figura 2. Evoluţia rezistenţelor la compresiune a amestecurilor stabilizate

Rezultatele numerice ale testelor sunt prezentate comparativ cu

prevederile standard în tabelele 4, 5 şi 6:

Tabel 4. Scăderea rezistenţei la compresiune

∆Rci , scăderea rezistenţa la compresiune Rc,
Strat de bază din după 7 zile de imersie [%]
agregate naturale 0 ÷ 20 Valori experimentale Prevederi din STAS*
stabilizate cu Vârsta de încercare [zile]
7zile+7im 21zile+7im 7 21
Ciment II/A-S 32,5R 16,3 - max. 20 -
Tuf de Slănic Prahova + var - 12,9 - -
Tuf de Perşani + var - 16,3 - -
Tuf de Dopca 1 + var - 15,9 - -
Tuf de Dopca 2 + var - 15,3 - -
Tuf de Dealul Mare + var - 11,8 - -
Tuf de Malul Alb + var - 22,9 - -

13
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

Tabel 5. Umflarea volumică

Ui, umflarea volumică după 7 zile de
Strat de bază din imersie [%]
agregate naturale 0 ÷ 20 Valori experimentale Prevederi din STAS*
stabilizate cu Vârsta de încercare [zile]
7zile+7im 21zile+7im 7 21
Ciment II/A-S 32,5R 0,2 - 2 -
Tuf de Slanic Prahova + var - 0,15 - -
Tuf de Perşani + var - 1,8 - -
Tuf de Dopca 1 + var - 1,6 - -
Tuf de Dopca 2 + var - 1,5 - -
Tuf de Dealul Mare + var - 1 - -
Tuf de Malul Alb + var - 1,6 - -

Tabel 6. Absorbţia de apă.

Strat de bază din Ai, absorbţia de apă după 7 zile de imersie [%]
agregate naturale 0 ÷ 20 Valori experimentale Prevederi din STAS*
stabilizate cu Vârsta de încercare [zile]
7zile+7im 21zile+7im 7 21
Ciment II/A-S 32,5R 2,4 - 5 -
Tuf de Slanic Prahova + var - 1,5 - -
Tuf de Persani + var - 1,4 - -
Tuf de Dopca 1 + var - 1,3 - -
Tuf de Dopca 2 + var - 1,2 - -
Tuf de Dealul Mare + var - 1,3 - -
Tuf de Malul Alb + var - 1,7 - -
*În STAS nu sunt prevăzute valori pentru amestecurile cu lianţi puzzolanici.

Analiza tuturor datelor prezentate conduce la concluzia fermă că

amestecurile testate se încadrează în limitele de admisibilitate impuse de
standardele naţionale şi instrucţiunile departamentale (ca valori pentru ciment),
cu o marjă extinsă de toleranţă.
Testele de pierdere de masă prin îngheţ-dezgheţ s-au efectuat pentru toate
tipurile de amestec, în conformitate cu prevederile STAS 10473/1-87, care
vizeză amestecurile de agregate naturale stabilizate cu ciment, acestea fiind
singurele reglementate din acest punct de vedere.
Toate amestecurile au fost supuse la câte 14 cicluri de îngheţ-dezgheţ, la
vârsta de 14 zile.

14
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

Rezultatele obţinute sunt redate în tabelul 7 pentru amestecurile destinate

straturilor de bază.

Tabelul 7. Pierderea de masă prin îngheţ-dezgheţ

Strat de bază din Pierderea de masă prin îngheţ-dezgheţ Pî – d [%]
agregate naturale 0 ÷ 20 Prevederi
Valori experimentale
stabilizate cu din STAS**
Ciment II/A-S 32,5R 0,36 max. 7
Tuf de Slanic Prahova +var 0,15 -
Tuf de Persani +var 0,24 -
Tuf de Dopca 1 +var 0,26 -
Tuf de Dopca 2 +var 0,22 -
13,3
Tuf de Dealul Mare +var -
ruperi de margini după 9 cicluri
Tuf de Malul Alb +var s-a dezintegrat după 4 cicluri -
** În STAS nu sunt prevăzute valori pentru amestecurile cu lianţi puzzolanici

Criteriul pierderii de masă verificat prin cicluri de îngheţ - dezgheţ

evidenţiază o bună dozare a liantului şi a amestecului agregat-liant-apă testate.
Totuşi, în cazul amestecului în care s-a utilizat liantul pe bază de tuf vulcanic de
Dealul Mare şi, respectiv, de Malul Alb, prin comparaţie cu cimentul, pierderea
de masă prin îngheţ-dezgheţ pentru vârsta de 14 zile, nu se validează.
În ceea ce priveşte amestecurile la care s-au folosit tufurile de Slănic,
Perşani şi Dopca, pe lângă o bună comportare legată de pierderea de masă, nu au
fost constatate nici scăderi semnificative ale rezistenţei la compresiune.
Deşi nu există valori normate, se poate considera că realizarea straturilor
rutiere din agregate naturale tratate cu tuf cu cel puţin o lună înaintea perioadei
de îngheţ prevăzută în practică, este justificată.

5. CONCLUZII

În urma încercărilor de laborator se pot desprinde următoarele observaţii

legate de proprietăţile fizico-mecanice ale liantului tuf + var:
- din punct de vedere al fineţei de măcinare trecerile pe sita de 0,09 μm pentru
tufurile de Dopca şi Perşani sînt practic aceleaşi (68 ÷ 70%) şi doar tufurile de
Slănic Prahova şi Malul Alb prezintă o fineţe net superioară (80 ÷ 84%).

15
 SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC
Cercetare, Administrare Rutieră, “CAR 2009”

Bucureşti, 10 iulie 2009

- se constată că dozajul optim de activare pentru toate tipurile de tuf este 40%,
mai puţin în cazul tufurilor de Slănic şi Malul Alb pentru care dozajul optim de
activator este de 50% şi, respectiv, 45%.
- toate tipurile de liant proiectate se încadrează în clasa de rezistenţă 12,5 -
conform SR ENV 13282-2002.
- în cazul amestecurilor agregat + liant puzzolanic s-a avut în vedere un dozaj de
6% tuf vulcanic din amestecul total uscat (agregat + tuf + var), un dozaj situat la
limita inferioară recomandată de normele în vigoare. Cu toate acestea valorile
rezistenţelor la compresiune pentru toate tipurile de tufuri s-au situat la limita
superioară faţă de cele prevăzute în norme pentru straturi de bază (Rc28=22÷50
daN/cm2). Doar tufurile de Trăistari, Dealu Mare şi Malul Alb au înregistrat
valori sub cele prevăzute de norme, datorită degradărilor şi puzzolanicităţii mai
reduse a acestora faţă de cele prezentate anterior.
Dozajul relativ mic de activator cât şi utilizarea unui material natural
conduc la obţinerea unui liant ce nu necesită consumuri mari de energie aşa cum
este cazul cimentului Portland (material energo-intens), fapt ce poate plasa
lianţii pe bază de tuf vulcanic şi activator pe poziţia unui liant alternativ la
stabilizarea materialelor locale pentru lucrări rutiere.
Din cele spuse anterior rezultă că liantul tuf vulcanic + var este un liant
competitiv, dar pentru a putea fi utilizat pe scară largă în construcţiile rutiere se
impune revizuirea şi actualizarea reglementărilor naţionale.

BIBLIOGRAFIE

[1]. B. ANDREI: “Studiul fundatiilor rutiere tratate cu derivate hidraulice”, Teză de

doctorat, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, 2006.

[2]. B. ANDREI, V.V. UNGUREANU: “Determination of optimal dosage activator,

essential factor in the pozzolanic binder formulation”, SUSTENABILITY IN
SCIENCE ENGINEERING, Volume II, Proceedings of the 11th WSEAS
International Conference on Sustenability in Science Engineering (SSE ’09),
Timisoara, Romania, May 27 – 29, 2009, ISSN:1790-2769, ISBN:978-960-474-080-2

[3]. *** : “CD 127-2002 – Normativ pentru execuţia straturilor rutiere din agregate
naturale stabilizate cu lianţi puzzolanici.”

[4]. *** : “STAS 10473/1-1986 -Straturi din agregate naturale sau pamanturi stabilizate
cu ciment.Conditii tehnice generale de calitate.”

[5]. *** : “STAS 10473/2-1986 - Straturi rutiere din agregate naturale sau pamanturi
stabilizate cu lianti hidraulici sau puzzolanici.”

16

View publication stats