LUCRAREA DE LABORATOR № 2

TEMA: COLORAREA GRAFULUI

Problemele de colorare ale vârfurilor sau ale muchiilor unui graf ocupă un rol important în teoria
grafurilor. La colorarea grafului se reduce un şir întreg de probleme practice. O caracteristică specifică a acestor
probleme este existenta obiectelor, care din careva considerente, nu pot fi unite într-o clasă.
Fie G=(X,U) – un graf, k – număr natural. Orice funcţie de tipul
f: X(G)→ {1, 2,…, k}
se numeşte k-colorare a vârfurilor sau simplu k-colorare a grafului G.
O colorare se numeşte corectă, dacă f(xi)≠ f(xj) pentru orice două vârfuri adiacente xi şi xj. O k-colorare
corectă a unui graf poate fi tratată ca colorarea fiecărui vârf în unul din cele k culori, în timp ce vârfurile
adiacente trebuie să obţină culori diferite.
Numărul minim k, pentru care graful G devine k-colorabil, se numeşte numărul cromatic al acestui graf
şi se notează prin χ(G). O k-colorare corectă a grafului G pentru k=χ(G) se numeşte minimă.
Ilustrarea celor spuse o vom face în baza unui graf G, prezentat mai jos, unde este indicată una din cele
4-colorari corecte. Acest graf nu poate fi colorat corect, cu un număr mai mic de culori, χ(G)=4.

x1 x2 x3 x4 x5
1 2 1 2 3

4 x
6

1 2
x7 x8

k-colorarea după muchii a grafului G se numeşte funcţia , ce pune în corespondenţă fiecărei muchii u
numărul (u) din mulţimea {1, 2, ... , k}. Dacă avem o -colorare după muchii şi (u)=c, atunci se spune că
muchia u se colorează în culoarea c. Mulţimea tuturor muchiilor colorate într-o culoare se numeşte clasă
colorabilă după muchii.
Colorarea după muchii se numeşte corectă, dacă muchiile adiacente au culori diferite.
Graful ce posedă o k-colorare corectă după muchii se numeşte k-colorabil după muchii. Numărul
minimal k pentru care graful G e k-colorabil după muchii se numeşte index cromatic (clasă cromatică) al
garfului G şi se notează prin χ(G). Dacă χ(G)=k, atunci graful G se numeşte k-cromatic după muchii.
Problema orarului este una din problemele practice, care se reduce la colorarea corecta a grafului. Vom
presupune că un anumit număr de lecţii trebuie predate într-un interval minim de timp. Fiecare lecţie se face
timp de o oră academică, însă unele lecţii nu pot avea loc simultan (de exemplu, dacă sunt predate de unul şi
acelaşi lector).
Vom construi un graf G, vârfurile căruia corespund lecţiilor, iar două vârfuri sunt adiacente atunci şi
numai atunci când nu pot avea loc simultan. Este evident, orice colorare corectă a acestui graf determină un orar
admisibil: lecţiile (ele corespund vârfurilor grafului), care fac parte din aceeaşi clasa de culoare, au loc simultan.
Şi invers, orice orar admisibil determină o colorare corectă a grafului G. Orarul optim corespunde colorărilor
minime, iar numărul de ore necesare pentru desfăşurarea tuturor lecţiilor este egal cu χ(G).
Problemele de determinare a numărului cromatic şi construirii colorării corecte minime pentru un graf
arbitrar sunt foarte dificile şi nu sunt cunoscuţi algoritmi efectivi de soluţionare. Vom considera un algoritm
simplu de construire a unei colorări corecte, care într-un şir de cazuri duce la colorări apropiate de cele minime.

1
 Algoritmul de colorare după vârfuri
1. Unui vârf arbitrar xi al grafului G îi vom atribui culoarea 1.
2. Daca vârfurile x1, x2, ..., xi sunt colorate în l culori 1, 2, ..., l, l≤i, atunci vârfului nou luat la întâmplare
xi+1 îi vom asocia culoarea minimă care încă nu a fost utilizată la colorarea vârfurilor din jur.
În caz general, colorarea consecutivă obţinută ca rezultat nu este minimă.

Probleme
a. Să se determine numărul cromatic pentru grafurile:
1) 2) 3) 4)

5) 6) 7)

8) 9) 10)

b. Să se determine indexul cromatic pentru grafurile din problema 1.

c. Să se reprezinte grafurile indexul cromatic al cărora este egal cu 2.

d. Să se dee exemplu de graf, pentru care colorarea după muchii nu e minimală.

e. Să se arate că pentru colorarea grafului, obţinut la intersecţia circumferinţei pe plan sunt suficiente 2
culori.