Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Student:
Caracteristici generale
Copilul prescolar ia contact mai strans cu mediul de gradinita, diferit de cel familial, si
traverseaza observativ mediul social (strada, magazinele, mijloacele comune de transport).
Cele trei componente ale mediului solicita copilului ajustari ale comportamentului la
sistemele nuantat diferite de cerinte, in conditii de tutela, protectie si afectiune diferite, si
creeaza si o mai mare sesizare a diversitatii lumii si vietii, o mai densa si complexa antrenare
a deciziilor, curiozitatii, emotiilor si cunoasterii in situatii numeroase inedite. Astfel
dezvoltandu-se bazele personalitatii copilului si capacitatile de cunoastere, comunicare,
expresia si emanciparea personalitatii. Se dezvolta, de asemenea, capacitatile de proiectare
in contextul evenimentelor prin care trece copilul. Capacitatile de cunoastere devin complexe,
sunt insa specific impregnate de caracteristicile varstelor, si concomitent cu dezvoltarea lor,
se dezvolta reprezentarile.
Din punctul de vedere al modului cum se realizeaza alimentati, interesanta este asezarea si
tinuta la masa, utilizarea tacamurilor, paharului si a altor ustensile (solnita, servetelele etc.).
Perioada prescolara este dominata de intensificarea consolidarii deprinderilor legate de folo-
sirea acestor ustensile (latura instrumentala a alimentarii). Spre sfarsitul perioadei prescolare,
aceste deprinderi sunt evidente.
Igiena alimentara, de spalare a mainilor inainte de orice masa si dupa orice vizita la
toaleta, spalarea obrazului, a urechilor, a gatului, baia, taierea unghiilor, pieptanarea parului,
spalarea dintilor, c 424i87e onduita la toaleta, folosirea hartiei igienice, a jetului de apa etc.
precum si folosirea de lotiuni, folosirea batistei etc. oglindesc gradul de dezvoltare a
deprinderilor igienice, dar si interesele copilului care contribuie la formarea imaginii de sine.
Si pe acest plan exista diferente mari intre copii: unii se ingrijesc excesiv sau prelungit,
deoarece transforma momentele de ingrijire in joc; in schimb, altora le este teama de apa sau
raman indiferenti fata de murdarie. In genere, pana la 6 ani copiii reusesc sa stie sa se spele
pe dinti si sa o faca zilnic. In majoritatea cazurilor, ei devin sensibili la curatenie, iar fetitele
manifesta adeseori forme evidente de cochetarie.
Prin toate cele descrise mai sus, copilul isi insuseste elementele de baza ale fondului
de adaptare culturala, amplu concentrate in asa-numitii 'cei 7 ani de acasa'. Expresia isi
mentine sensul, dar anii nu mai sunt 7, ci 6, si substanta conduitelor la care se refera nu se
mai dobandeste numai in familie, ci si in gradinita.
Exista diferente mari intre copii in ceea ce priveste adormirea, modul de a dormi (acoperit,
descoperit, linistit, zbuciumat), trezirea (prelungita, imediata), dispozitia (linistit, tacut, vesel,
rasfatat, plangacios).
Asadar, pana la 6 ani are loc acest amplu proces de constituire de deprinderi
exprimate prin conduite alimentare, vestimentare si igienice etc. Importanta lor este mare si
creeaza personalitatii un suport de adaptare ce are ecouri profunde ordonatoare generale,
creand si un suport de responsabilitate pentru propria persoana si de autonomie reala, dar si
de contributie la structura constiintei de sine, a eu-lui corporal.
Aceasta este una din perioadele de intensa dezvoltare psihica deoarece presiunea
structurilor sociale, culturale, absorbtia copilului in institutiile prescolare solicita toate
posibilitatile lui de adaptare, diferentele de cerinte din gradinita si din familie solicitand o mai
mare varietate de conduite, iar contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne
devin astfel mai active, acestea constituind puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a
comportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a castigarii de modalitati diverse de
activitati, a dobandirii de abilitati inscrise in programele gradinitelor. In aceste conditii,
comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc.
Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar si mai neindemanatic iar miscarile sale
devin mai brutale
Prescolarul mare (5-6 ani) manifesta o mai mare forta, agilitate, inteligenta, reticente
in situatii usor penibile. Campul atentiei este dominat de o intelegere mai profunda a
situatiilor.
Simbolistica infantila este impregnata, de un decalaj intre dezvoltarea afectivitatii fata de cea
intelectuala. In acest sens, exista o varsta a simbolului mimat intre 4 si 6 ani si o faza a
identificarii de simbol intre 5 si 6 ani. In orice caz, dominatia planului imaginativ este
evidenta ca suport al dezvoltarii simbolistice ludice, dar si a unei anumite coloraturi a
universului mental al copilului.
La copiii orbi si ambliopi perceptia si logica spatiala prezinta caracteristici care arata
ca in formarea lor au un rol important coordonarea miscarilor de pipaire. La copiii cu
tulburari evidente de limbaj, planul relationarilor este mai putin dezvoltat, procesul de
decentrare mai lent. Reprezentarile sunt incarcate de impresii concrete.
Prescolarul uita repede fiindca fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala. Campul,
inca relativ restrans al capacitatilor de percepere si implicit de fixare, confera pastrarii si
reproducerii caracteristici fragmentare. Recunoasterea este in plina dezvoltare ca insusire
individuala, manifestandu-se tot mai pregnant ca un fel de sira a spinarii pentru activitatea
psihica.
Marea frecventa a intrebarii "de ce ?", la 4 ani, constituie un indiciu pentru marea foame de
realitate si de sesizare de relatii a gandirii copilului prescolar.