Culoarea

Culoarea este rezultatul interactiunii a trei factori:

- fascicolul razelor de lumina;
- obiectul mediator;
- subiectul receptor.
Culoarea are un caracter relational imediat, depinde de:
- actiunea luminii asupra obiectelor;
- caracteristicile fizice ale acestei interactiuni (intensitate, unghi de
incidenta);
- modul de alcatuire fizico-chimica a lor;
- caracteristicile de transparenta – absorbtia si reflexia;
- existenta unui aparat adecvat de percepere si interpretare a lor.
Culoarea este una dintre coordonatele fundamentale de organizare si
integrare a constantelor comportamentului uman.
Conditia si factorul obiectiv principal de prezenta si activare de care se
leaga genetic functia receptiei culorilor este lumina in diferitele sale registre
de intensitate, raportul dintre ea si intuneric.
În plan psihocomportamental, culoare a se impune ca factor de mediu,
in raport cu care trebuie sa ne adaptăm, sa invaţăm a-i dezvălui
semnificatiile, sa-i integrăm si să-i controlam efectele. Culoarea este un
factor important de integrare în ambianţa prin efectele emotional-
dispozitionale pe care le genereaza.
Experienţa in materie de culoare este legată de trăire, afectivitate,
reactivitate nemijlocită, integrare conceptuala. Pana a devenit componenta
a structurii cognitive conceptuale, culoarea se interiorizeaza si asimileaza
prin intermediul trairilor emotionale. De cele mai multe ori, cînd afirmăm
preferinta pentru o culoare nu facem decat sa relatăm continutul si semnul
trairilor actuale, ramanandu-ne inaccesibil procesul de filtrare si interpretare
la nivelul structurilor afective stabile profunde de personalitate.
 Teoriile receptiei cromatice
Complexitatea receptiei cromatice poate fi dovedita prin faptul că, în
ciuda numeroaselor cercetari experimentale efectuate şi a uriasului
material faptic acumulat în decurs de un secol (de cand se desprinde
psihofiziologia organelor de simt) nu s-a ajuns nici pînă astăzi la elaborarea
unei teorii închegeate care să permită o explicatie exhaustivă, de pe
pozitiile unor principii unitare, a intregii diversitati a fenomenelor cu care
avem de-a face in acest domeniu. La sfarsitul secolului trecut, consemnam
declansarea unei polemice ascutite intre partizanii teoriei tricromatice
(Joung, Helmholtz) pe de o parte si a celei tetracromatice (Hering) pe de
alta parte. Cercetarile experimentale au dat treptat castig de cauza primei
teorii si prin urmare disputa a slăbit. Teoria tricromatica a capatat o
recunoastere aproape generala mai ales in psihologie.
 Hartridge arăta ca cele doua teorii nu trebuie analizate în sine şi
acceptate sau resprinse exclusivist, deoarece in realitate ele se
completeaza reciproc.
 Joung – unul din reprezentanţii teoriei interacţiunii considera că
mecanismele de receptare se formeaza prin combinarea variată a celor
trei receptori de baza preconizati de el.
 Teoria interacţiunii susţinută şi de Granit, Stile-Crawford nu se verifică
experimental.
 Nu putem intelege receptia cromatică decît admiţînd teza că stimulul
specific este acela care îşi crează receptorul. Undele electromagnetice,
posedînd o anumita caracteristică de "forma" sau "periodicitate",
evolutia ulterioară a sistemului vizual a constat în diferenţierea unui nou
mecanism de codificare. Asadar noi am gasi in cadrul sistemului general
al analizatorului vizual trei mecanisme principale de codificare a stimului
luminos:
 pentru intensitate (amplitudine)
 pentru lungimea de unda (frecventa)
  pentru forma
 In cadrul acestora presupunem necesară existenţa unor subsisteme cu
rol modulator, selector, prin care se realizeaza diferenţieri de nuanţe in
limitele fiecarei modalitaţi cromatice. De aici rezultă că întreaga
activitate a sistemului vizual aferent se subordonează şi se calchează
pe particularitaţile specifice ale stimului, asigurînd in ultima instanţă,
reflectarea lui adecvata (si progresiv adecvata). Cand afirmăm că
mecanismele de codificare a insusirilor stimulului s-au elaborat treptat in
procesul evolutiei (si ca perfectionarea lor continua) am luat sistemul
vizual integral la toate nivelurile sale de organizare, iar nu numai veriga
periferica.

Numim “culoare” percepţia de către ochi a uneia sau a mai multor

frecvenţe (sau lungimi de undă) de lumină. Percepţia culorii este influenţată
de biologie (unii oameni se nasc văzând culorile diferit, alţii nu le percep
deloc sau le percep parţial) sau de culorile aflate în imediata apropiere a
celei percepute (aceasta fiind explicaţia multor iluzii optice). Ştiinţa culorii,
denumită şi cromatică, include perceperea culorii de către ochiul uman,
originea culorii în diversele materiale, teoria culorii în artă şi aspectele fizice
ale culorii în spectrul electromagnetic.

Culorile din mediul înconjurător influenţează sănătatea, starea de spirit,

relaţiile, deciziile şi comportamentul. Nu de puţine ori simţim că în mod
conştient sau inconştient culorile hainelor sau ale pereţilor unei camere ne
pot modifica starea emoţională, nivelul de energie fizică şi acţiunile.

Respectând acest principiu, cromoterapia foloseşte culorile pentru a

influenţa şi a schimba mentalul cu ajutorul unor camere, surse de lumină,
cristale şi ţesuturi colorate.

Cunoscând faptul că diversele combinaţii de culori vor afecta deciziile şi

starea de spirit, psihologii, experţii în marketing, specialiştii în publicitate şi
creatorii de modă folosesc întreaga gamă coloristică pentru a crea scheme,
al căror efect este încurajarea acţiunii de cumpărare. Exemplul ambalajului
oricărui produs pe care îl achiziţionăm este elocvent.

Cromatica exteriorului

Culoarea interioarelor este poate cel mai important mijloc terapeutic

dintre toate. S-a observat că depresiile, anumite probleme psiho-somatice
şi insomniile pot fi ameliorate considerabil atunci când sunt armonizate
culorile din mediul înconjurător. Dacă vreţi să aveţi o stare de spirit pozitivă
sau un randament crescut la muncă, găsirea culorilor potrivite pentru
camera de odihnă, pentru bucătărie, pentru biroul ori pentru spaţiul în care
lucrăm poate fi extrem de importantă.

Este de amintit că bolnavii sunt trataţi în camere albastre sau verzi

tocmai pentru a le asigura senzaţia de linişte interioară.

Şi culoarea hainelor cu care ne îmbrăcăm ne influenţează modul de a

gândi, caracterul, comportamentul şi chiar anumite procese fiziologice, fapt
de care, însă, cei mai mulţi dintre noi nu suntem conştienţi. În acelaşi timp,
culoarea hainelor pe care le purtăm spune multe despre temperamentul şi
afinităţile noastre.

Costumaţia chirurgilor în nuanţe de verde are scopul de a da încredere

pacienţilor, ştiindu-se că verdele este culoarea sensibilităţii şi a
compasiunii.

Ce culori „mâncăm”

Medicii dieteticieni recomandă folosirea rozului pentru a diminua apetitul

şi atacurile de supraalimentaţie (crizele bulimice). Dieteticienii au încercat
chiar să afle care sunt culorile cele mai sănătoase pe care le poate avea
hrana şi care, totodată, să ne creeze cele mai mari satisfacţii culinare.
Cercetările au dat rezultatele scontate, însă, se pare că acestea nu au fost
folosite în toate situaţiile corect. În baza acestor cercetări foarte bine puse
la punct, a luat avânt industria coloranţilor alimentari chimici (o parte din
cunoscutele “E”-uri), care generează culori pe cât de plăcute ochiului şi de
vandabile, pe atât de nocive. Totuşi, preparatele culinare pot fi colorate şi
natural, iar această colorare, când este făcută judicios, ne ajută digestia, ne
reglează apetitul, ne influenţează pozitiv starea de spirit şi tonusul vital.

Cromoterapia

Vindecătorii şi vrăjitorii din Evul Mediu recurgeau adesea la

cromoterapie ca la un mijloc de combatere a diverselor afecţiuni. Astăzi,
cercetătorii secolului al XXI-lea recunosc că, într-adevăr, culorile au efecte
puternice asupra psihicului uman şi, prin intermediul acestuia, asupra stării
de sănătate fizică. Ce poate fi mai plăcut decât să fii înconjurat de verdele
natural al primăverii irizat pe alocuri de albul florilor de cireş, de roşul şi
galbenul lalelelor şi de albastrul violetelor.

“Medicamentul” numit culoare poate fi administrat în nenumărate feluri,

efectele sale fiind însă, în linii mari, mereu aceleaşi. Unele culori
stimulează activitatea biologică a organismului, altele, dimpotrivă, o
frânează.

Pentru a preveni efectele nedorite, ar fi indicat să nu fie încercată

terapia culorilor (cromoterapia) în lipsa sfaturilor unui expert. Este
demonstrat faptul că anumite combinaţii greşite pot duce la dereglări
serioase în plan fizic şi psihic.

Cromoterapia foloseşte de obicei lumini colorate, care sunt proiectate

de un aparat asupra zonelor cu probleme sau asupra întregului corp. Pe
măsură ce tratamentul avansează, intensitatea culorilor este adaptată în
funcţie de starea pacientului.

În cazul în care cromoterapia este aplicată la domiciliu, specialiştii ne

sfătuiesc ca, după ce alegem culorile, în funcţie de afecţiuni, să le folosim
în îmbrăcăminte, în tapiseriile aşternute pe mobile, decoraţiuni din pete de
culoare aplicate pe pereţi, flori de o anumită culoare, precum şi alimente
colorate.

Cromoterapia are un efect puternic asupra psihicului uman. Se cunosc

metode de tratament cu ajutorul culorilor din cele mai vechi timpuri. Există culori
ce stimulează activitatea biologică a organismului şi culori care o frânează.

Astfel, portocaliul stimulează sentimentele, creează senzaţia de

veselie şi bunăstare, contribuie la tratarea anemiei; încălzeşte şi are o
energie terapeutică pozitivă, dă energie şi putere zonelor genitale. Se
spune despre portocaliu că este cea mai creativă culoare.
Actiuni: dinamiz
 Cromoterapia - terapia prin culorieaza energiile vitale; stimuleaza
sistemul respirator; diminueaza starea de oboseala; stimuleaza o mai
rapida asimilare pe plan mental a ideilor noi; actioneaza asupra
glandelor corticosuprarenale. Atentie! Aceste glande secreta
adrenalina, hormonul agresivitatii. Culoarea este contraindicata in:
isterie, stres, spasmofilie, halucinatii, dementa senila, pietre la vezica
biliara (litiaza), astm bronsic, bronsita.
 Roşul trezeşte şi excită, stimulează creierul, creşte pofta de
mâncare. Contribuie la creşterea cantităţii de eritrocite şi de
hemoglobină în sânge, stimulează formarea celorlalte celule din
sânge şi circulaţia sangvină, ajută la menţinerea unei culori
sănătoase a pielii, dă energie ţesutului nervos şi măduvei spinării.
 Excesul de roşu poate provoca conjunctivită.Va fi folosit in sedinte
scurte sau deloc la persoanele colerice sau hipertensionate ori
hipertensivi. Este contraindicat in stari inflamatorii sau stari
emotionale. Actioneaza asupra glandelor sexuale, stimulindu-le
functionalitatea.
 Galbenul stimulează procesele nervoase şi „hrăneşte“ psihicul.
Este foarte eficient în cazul oboselii psihice şi elimină apatia şi
teama. Verdele echilibrează, linişteşte, disciplinează mintea şi corpul,
ajută la controlarea propriilor fapte, este foarte folosită în
cromoterapia fobiilor nevrotice şi în obsesii. De asemenea, scade
emo- ţiile, armonizează activitatea inimii.
 Culoarea albastru are efecte calmante; este foarte eficientă în
cazurile de insomnie, de asemenea, elimină gândurile obsedante.
Ajută în bolile de ficat. Albastrul deschis este foarte eficient pentru
înlăturarea agitaţ iei psiho-emoţionale, a acceselor de agresiune,
elimină stările de teamă şi de enervare.
 Verde
Actiuni: diminueaza stresul; echilibreaza structura somatica si cea
psihica; topeste (anihileaza) nelinistile; destinde si relaxeaza atit
corpul, cit si gindurile. Este considerat marele calmant al nevroticilor.
Sanatoriile de recuperare pentru nevroza sint situate in zona
montana, unde verdele nu piere nici iarna. Este indicata deci celor iuti
la minie, irascibili cronici, celor cu idei fixe, obsesive, care sint
dominati de angoasa, de frica, tiranizati de un sfirsit apocaliptic etc.
Din punct de vedere medical: scade tensiunea sangvina; dilata
capilarele. Este culoarea glandei tiroide. Nu are contraindicatii.
 Culoarea violet creşte rezistenţa funcţională a inimii, a plămânilor
şi a vaselor sangvine, a ţesuturilor şi organelor, este de mare ajutor
în cazul nevralgiilor. În cazul percepţiei conştiente, face mintea foarte
clară.
 Foarte multe afecţiuni, în special cele care au manifestări exterioare, se pot
vindeca prin intermediul culorii. Există nişte tradiţii foarte vechi în folosirea
culorilor. În trecut, copiii erau îmbrăcaţi în haine de culoare roşie, pentru a fi
vindecaţi de pojar. Pentru afecţiunile pulmonare se foloseau lămpile de
culoare albastră, iar în sanatoriile de boli pulmonare, pereţii erau vopsiţi în
albastru deschis, pentru că această culoare întăreşte imunitatea organismului.

Bolile vasculare se tratează cu ajutorul culorilor albastru şi verde. Există

unele clinici (în special în Elveţia) unde se practică tratarea, fără operaţie, a
unor afecţiuni serioase, cum ar fi afecţiunile vasculare.

În concluzie putem spune că efectele unui stimul luminos cu o

anumită lungine de undă nu sunt exclusiv neurofiziologice, ci şi psihice.
Informaţia parcurge în corpul şi în mintea noastra un anumit traseu – de la
stimul la nivelul periferic al receptorului.
Presupunem astfel că, in primul rînd, perceptia este un proces primar
al psihismului uman şi că percepţia vizuală este reprezentativă pentru
perceptie în general. Prin urmare, perceptia vizuala poate fi considerată că
reprezentativă pentru modul în care functionează psihismul în general.
Acest fapt ne este confirmat şi de ideea că activitatea inconstientă şi cea
cognitivă superioara au o structurare si o desfasurare preponderent
imagistică (visul, reprezentarea).
Altfel spus, omul este o fiinta care comunica si intelege ceea ce
comunica.
Cromoterapia

Efectuat:
Voinu Veronica
grupa 305, PPS

Chişinău 2008