Finanțe publice

Conf. univ. dr. Camelia Oprean,

ULBS
CAPITOLE

1. Știința finanțelor publice – concept și funcții

2. Sistemul bugetar
3. Sistemul cheltuielilor publice
4. Sistemul resurselor financiare publice
5. Evaziunea fiscală
6. Împrumuturile de stat. Datoria publică
 Cap. 5 – Evaziunea fiscală
Concept
 Reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în
întregime sau în parte, de la plata impozitelor,
a taxelor şi a altor sume datorate bugetului de
stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor
sociale de stat şi fondurilor speciale, de către
persoane fizice sau juridice, române sau
străine.
Evaziunea fiscală – forme (1)
1. Evaziunea fiscală licită (legală), realizată
la adăpostul legii, datorată interpretării
favorabile a legislației privind modul de
așezare și percepere a impozitelor, în ceea
ce privește scutirile de la plata acestora, etc.
2. Evaziunea fiscală ilicită (ilegală) sau
frauda fiscală, este o acțiune conștientă a
contribuabilului ce încalcă o prescripție
legală, cu scopul de a nu plăti obligațiile
fiscale cuvenite.
Evaziunea fiscală – forme (2)
1. Evaziunea fiscală naţională:
1. artizanală;
2. industrială.
2. Evaziunea fiscală internațională:
1. abstinenta, care presupune abţinerea de la
investiţii şi producţie şi îndreptarea spre un
stat cu fiscalitate mai redusă;
2. disimularea sau ascunderea de aparatul de
control fiscal a veniturilor reale realizate în
afara ţării.
Cauzele care favorizează evaziunea
fiscală
 Fiscalitatea ridicată
 Legislatia fiscală ineficientă
 Birocratia
 Comportamentul psihologic
 Ineficienta controlului financiar, fiscal si vamal
 Procesul greoi de formare a personalului
fiscal de specialitate
 Ineficienta instantelor judecătoresti
 Manifestările evaziunii fiscale
 Manifestări sociologice
 Manifestări tehnice:

1. pentru evaziunea fiscală licită:

 Diminuarea venitului impozabil prin majorarea cheltuielilor deductibile
fiscal;
 Utilizarea in tranzactiile economice internationale a preturilor
intermediare de vanzare-cumparare (de regula prin intermediul
societatilor off-shore situate in paradisuri fiscale);
 Reinvestirea unei parti a profitului realizat in achizitii de bunuri pentru
care statul acorda facilitati;
 Folosirea, in anumite limite a prevederilor legale a donatiilor
filantropice, indiferent daca acestea au avut loc sau nu;
 Constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva mult mai mari
decat ar fi justificat din punct de vedere economic;
 Intocmirea unor acte de plata a unor sume de bani pentru
achizitionarea unor utilaje neprimite in realitate.
 Evaziunea fiscală ilicită -
manifestări
 Realizarea de venituri nedeclarate, neinregistrate in contabilitate;
 Tinerea unor evidente fiscale duble cu intentia de a ascunde dimensiunea
reala a veniturilor si intocmirea de declaratii fictive, falsificarea bilantului;
 Distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevărului
privind livrările de mărfuri, preţurile practicate, comisioanele încasate sau
plătite, etc.;
 Nedeclararea tuturor marfurilor in vama sau subevaluarea acestora;
 Modificarea nejustificată a preţurilor de aprovizionare şi a cheltuielilor de
transport, manipulare şi depozitare;
 Introducerea in tara, prin intermediul firmelor fantoma, a marfurilor din import
fara acte de provenienta;
 Diminuarea TVA-ului colectat prin operatiuni de livrari cu caracter fictiv;
 Întocmirea unor declaraţii vamale false la importul sau exportul de mărfuri;
 Contrabanda in forma clasica prin introducerea frauduloasa in tara unor
produse.
 Evaziunea fiscală - exemple
 Frauda pe termen scurt
 Fraudă pe termen lung
 Sindromul Phoenix
 Firme fantomă (fictive)
 Sindromul companiilor multiple – companie “fantoma”
 Economia subterana sau “economia neagră” ca formă de manifestare
a evaziunii fiscale ( munca la negru, vânzarea ilegală de droguri,
prostituţie, jocuri de noroc, etc. )
 Paradisul fiscal: Elveţia, Liechenstein, Luxemburg, Bahamas,
Panama, Insulele Cayman, etc.
Evaziunea fiscală - metode de
prevenire și combatere
- adaptarea legislaţiei la cerinţele unui sistem fiscal modern;
- controlarea cu prioritate a marilor contribuabili, prin creşterea
calităţii controlului
- formarea profesională temeinică a inspectorilor fiscali
- dezvoltarea serviciilor de informare şi asistenţă fiscală pentru
educarea contribuabililor din punct de vedere fiscal;
- direcţionarea controalelor spre contribuabilii din a căror evidenţe
rezultă că volumul vânzărilor este mai mic decât volumul
cumpărărilor.
- trecerea în prim plan a controlului prin excepţie (sondaj) şi pe
plan secundar a controlului permanent şi excesiv.
 Practica fiscală în România: Legea nr. 241/ 2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
Sunt considerate evaziune fiscala urmatoarele fapte:

 nerefacerea, cu intentie, a documentelor de evidenta contabila

distruse, fapta care se pedepseste cu amenda;
 împiedicarea organelor competente de a efectua verificari financiare,
fiscale sau vamale prin refuzul nejustificat de a prezenta
documentele legale si bunurile de patrimoniu, fie prin împiedicarea
acestora de a intra în sedii, incinte sau pe terenuri, pedeapsa fiind
închisoare de la 6 luni la 3 ani, sau cu amenda;
 retinerea sau nevarsarea, cu intentie, (în cel mult 30 de zile de la
scadenta) a sumelor reprezentând impozite sau contributii, fapta care
se pedepseste cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda;
 Practica fiscală în România: Fapte de evaziune
fiscală (cont.)
 punerea în circulatie de timbre, banderole sau formulare tipizate
(utilizate în domeniul fiscal, având regim special) atât în cazul în care
persoana în cauza nu are dreptul, pedeapsa fiind închisoare de la 2 la
7 ani, cât si în cazul în care stie ca acestea sunt falsificate, pedeapsa
constând în privarea de libertate de la 3 la 12 ani;
 stabilirea, cu rea credinta, a impozitelor, taxelor sau contributiilor având
drept rezultat obtinerea, fara drept, de la bugetul de stat, a unor sume
de bani sau compensari necuvenite, fapta care se pedepseste cu
închisoare de la 3 ani la 10 ani , în timp ce asocierea în vederea
savârsirii faptei mai sus-mentionate se pedepseste cu închisoare de la
5 la 15 ani;
 sustragerea de la îndeplinirea obligatiilor fiscale, caz în care, daca
prejudiciul produs este mai mare de 100.000 euro, limita minima si
maxima a pedepsei se majoreaza cu 2 ani , în timp ce, daca prejudiciul
este mai mare de 500.000 euro, limita minima si maxima a pedepsei
se majoreaza cu 3 ani.
 Practica fiscală în România: Fapte considerate drept
sustragere de la îndeplinirea obligatiilor fiscale
 ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
 omisiunea, în tot sau în parte, a evidentierii, în actele contabile ori în alte
documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
realizate;
 evidentierea, în actele contabile sau în documente legale, a cheltuielilor care nu
au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive;
 alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor
de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a
datelor;
 executarea de evidente contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace
de stocare a datelor;
 sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin
nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile
principale sau secundare ale persoanelor verificate;
 substituirea, degradarea sau înstrainarea de catre debitori ori de catre terte
persoane a bunurilor sechestrate.