Sunteți pe pagina 1din 1

Bucuria victoriilor militare din 1917

"Se pare că a început șirul zilelor mari pe care acem să le trăim de aici înainte. De la Mărășești, unde sute
de mii de oameni stau în față în față, și de la Oituz, unde inamicul atacă fără întrerupere, ne vin știri care
ne arată că niciodată armata română nu a fost silită să ține piept unor lovituri așa de puternice. (...) Vitejia
soldaților noștri a trecut orice închipuire. Iată ce zice comunicatul: "În văile Oituz și Slănic trupele noastre
au continuat să respingă pe inamin spre vest, luând încă 100 de prizonieri și două mitraliere. Pe frontul de
la Mărășești inamicul a dat cinci atacuti puternice, care s-au frânt în față rezistenței noastre." Se citează
cazul eroicului Regiment 32 Mircea, ai cărui ofițeri și soldați, lepadandu-și ranițele, căștile și hainele, au
pornit la atac numai în cămăși, punând pe goana pe inamic. Aceste fapte ne umplu sufletele de bucurie și
ne fac să privim viitorul cu mai multă încredere decât oricând."

(Vasile Bianu, Inseamnari din Razboiul Romaniei Mari, vol. I, Institutul de arte grafice "Ardealul",
Cluj. 1926, pag. 168-169, www.digibuc.ro)

După bătălia de la Mărășești.Ordinul de zi nr. 90, din 8/21 august 1917


"Ostași... De la 24 iulie până la 7 august ați dat cele mai grele și mai mari lupte. (...) La Susita și
Siret ați năruit sforțările groaznice ale salbatecului dușman, dovedind lumii odată mai mult că
"nici pe aici nu se trece". Aici cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea.
Mărășești fu mormântul iluziilor germane... Mândru de voi, țară și maiestatea să regele, prin
mine va mulțumesc și va admira împreună cu aliații noștri, pe care i-ați uimit cu vitejia voastră,
cu dorul și hotărârea nestrămutată de a muri până la unul decât să lăsăți dușmanul sa treacă peste
pământul de ne-a mai rămas..."

(Generalul Eremia Grigorescu, în Muzeul Național de Istorie a României, România în Marele


Război, 2016, p.106) (Generalul Eremia Grigorescu, în Muzeul Național de Istorie a României,
România în Marele Război, 2016, p.106)