Sunteți pe pagina 1din 2

II.

ROMÂNIA SUB ARME

f)CÂMPURI DE BĂTĂLIE: ALIAȚI ȘI INAMICI


”Să crezi în cauza noastră cu aceeași tărie ca și mine; crede și gândește-te la ziua de
bucurie când nu vom mai avea nicio îndoială, când vom sta iarăși alături de biruitori.”
(Regina Maria, citată în Alexe Anastasiu, Dinastia regală și poporul român, Institutul de
arte grafice ”Convorbiri literare”, 1924, p.22, www.digibuc.ro)

g)CAMPANIA DIN 1916


Intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta s-a produs în noaptea de
14-15/27-28 august 1916, cu un total de patru armate, dintre care trei dispuse pe linia Carpașilor
și una în zona de sud a țării. A început astfel Războiul pentru Întregire, al cărui obiectiv principal
a fost eliberarea teritoriiilor locuite de români, aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar. La
17/30 august 1916, Germania a declarat război României, fiind urmată apoi de Bulgaria și Turcia.
După înaintarea victorioasă în Transilvania, în primele zile ale războiului, armata română a fost
nevoită să se oprească în condițiile concentrării trupelor germano-austro-ungare pe frontul
transilvan și a înfrângeriii suferite ân Dobrogea (la Turtucaia). Începând din septembrie 1916,
caputala țării, București, a fost supusă raidurilor și bombardamentelor aviației germane. În cursul
toamnei anului 1916, armata română a fost nevoită să se retragă din Transilvania, fiind înfrântă la
Sibiu, Brașov și Predeal. Totuși, trupele Puterilor Centrake nu au putut pătrunde pe văile Prahovei
și Oituzului. Rezistentța armată a românilor pe direcția Bran-Câmpulung, precum și pe Jiu a
încetinit înaintarea armatelor inamice spre zona de sud a țării. După pierderea bătăliei de pe Argeș-
Neajlov, capitala a intrat sub ocupația Puterilor Centrale instaurând regimul de ocupație în sudul
României (Oltenia, Muntenia, Dobrogea). Moldova nu a putut fi cucerită, astfel că orașul Iași a
devenit noua capitală a României.
MĂRTURII

1.Proclamația regelui Ferdinand I cu prilejul intrării României în Primul


Război Mondial(15/28 august 1916)
”Români!
Războiul care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele noastre a zdruncinat adânc vechiul
așezământ al Europei și a învederat că pe viitor numai pe temeiul național se poate asigura viața
pașnică a popoarelor.
Pentru neamul nostru el a adus ziua așteptată de veacuri de conștiința națională, ziua unirii
lui. De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe frații noțtri de peste munți și din
plaiurile Bucovinei, unde Ștefan cel Mare doarme somnul cel de veci.
În noi, în virtuțile, în vitejia noastră, stă putința de a le reda dreptul ca într-o Romînie
întregită și liberă de la Tisa, până la Mare, să propășească în pace potrivit datinilorn și aspirațiunilor
gintei noastre.
Români!
Însuflețiți de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâți să înfruntăm cu bărbăție toate jertfele
legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credința
neclintită în menirea lui.
Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei. Cu Dumnezeu înainte!
Ostași!
V-am chemat ca să purtați steagurile coastre peste hotarele unde frații voștri vă așteaptă
cu nerăbdare și cu inima plină de nădejde.
Veți lupta alături de marile nțiuni cu care ne-am unit.O luptă aprigă vă așteaptă. Cu
bărbăție să îndurăm însă greutățile și cu ajutorul lui Dumnezeu izbânda va fi a noastră.
Arătați-vă deci demni de gloria străbună.
De-a lungul veacurilor un neam întreg să va binecuvânta și vă va slăvi.”

FERDINAND I
(Cuvântări de Ferdinand I, regele României, 1889-1922, Fundația culturală ”Principele
Carol”, 1922, p. 95-97, www.digibuc.ro)

2.Intrarea în război a României văzută de generalul german Erich vin


Falkenhaynh
”La 14 August 1916, România a declarat război, în mod surprinzător de timpuriu. Eu îmi
închipuiam că intrarea în război – dacă urma să se producă chiar în acel an – trebuia să aibă loc
după strângerea recoltei, adică spre sfârșitul lunii septembrie. Nu este deplin clarificat care au fost
cauzele care au grăbit-o. Poate că a forțat-o Rusia, când a văzut că ofensiva ei din Galiția se
împotmolește, ca să-și ușureze situația. Desigur că și generalul Joffre, comandantul suprem francez
a stăruit mult asupra ei, pentru a deplasa atenția lumii de la ofensiva de pe Somme, care eșuase.
Guvernanții români au judecat situația, după cât știm acum, pe baza atitudinii Germaniei
față de Italia: ei credeau că, dacă forțele ceu au intervenit acolo au rămas în defensivă și cele care
vor interveni contra lor vor păstra aceeași atitudine. Ei au dovedit din nou prin aceasta, - ceea ce
este extrem de curios- necunoașterea adevărată a situației; demonstarea evidentă a acestei afirmații
stă în concentrarea forțelor, din care se vede că nu contau pe un atac serios posibil din partea
inamicului din Sud.”

(Erich von Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și rușilor, 1916-
1917, Atelierele SOCEC, 1937, p.15, www.digibuc.ro)

3. Intrarea în război