Sunteți pe pagina 1din 5

Tema: 4: Kinetoterapia in torticiolis (git sucit )

1. Noțiunea, caracteristici și clasificarea torticoisului.


2. Patogeneza și cauzele apariției torticolisului .
3. Metodele de tratament a torticolisului .
4. Particularitățile de aplicare a kinetoterapiei
.
Bibliografie
1. Birtolan Ș., Exercițiul fizic și coloana vertebrală, Bucuresti, editura Sport – Turism, 1978.
2. Caproș N.,Elemente de patologii ale coloanei vertebrale, Chișinău 2009.
3. Căun E., Gimnastica medicală în ortopedie, Chișinău, editura INEFS, 1999, 124 p.
4. Ciobanu R., Istrati D., Extensia subacvatică a coloanei vertebrale, Chișinău, 2009, 27 p.

1.Noțiunea, caracteristici și clasificarea torticoisului

Torticolisul reprezintă o deficiență localizată la nivelul gîtului, caracterizată prin scurtarea


mușchiului sternocleidomastoidian. Poziția capului fiind înclinată de partea afectată, iar fața
întoarsă spre partea sănătoasă. Această afecțiune poate fi înăscută sau căpătată. Torticolisul înăscut
este foarte frecvent și reprezintă aproximativ 12% din nr. total de patologii înăscute ale ALM, apare
mai frecvent la fete; în majoritatea cazurilor este unilateral, dar se întîlnește cîteodată și bilateral.
Caracteristici: Torticolisul congenital reprezintă un viciu în dezvoltare a mușchiului
sternocleidomastoidian. Din cauza dezvoltării anormale a zonei cervicale a coloanei vertebrale,
modificări distrofice ale mușchiului sau traumarea prin intindere sau ruperea acestui mușchi în
timpul nașterii.
Clasificarea toriticolisului
Distingem următoarele tipuri:
1. . toriticolis congenital –care se produce în timpul vieții intrauterine și se datorează
poziției vicioase a capului sau presiunii exercitate de cordonul ombelical asupra gîtului
2. . torticolisul obstetrical –sunt cele mai tipice și mai frecvente tipuri de torticolis;
sunt provocate în timpul nașterii dificile din cauza tracțiunilor manuale bruște, care produc
leziuni prin întinderea sau chiar ruperea mușchiului sternocleidomastoidian (Obstetrica-
reprezintă latura medicinei care se ocupă de nașterea copiilor)
3. . torticolisul auditiv –apare la copii care prezintă o surditate inegală, obligîndui pe
aceștia să-și orienteze permanent urechia sănătoasă spre sursa sonoră
4. . torticolisul ocular este de asemenea o atitudine compensatorie pentru a corecta
un deficit unilateral de vedere
5. . torticolisul paralitic–apare prin contractarea mușchiului sterno-cleidomastoidian
sănătos opus celui paralizat și ajunge cu timpul să capete semnele caracteristice torticolisului
6. . torticolisul simctomatic – prezintă doar unul din simctomele unei boli cauzale; ca
exemplu poate apărea torticolis din cauza traumării coloanei vertebrale în zona cervicală
7. . torticolisul banal –se produce în urma unei mișcări bruște și forțate a gîtului sau
din cauza unei poziții inadecvate în timpul somnului.

Patogeneza și cauzele apariției torticolisului


Torticolisul poate apărea la vîrste diferite avînd cauze foarte variate, cum ar fi: inflamații;
spasme musculare; cicatrice; asimetria musculară diferite traumatisme; boli reumatice. Torticolisul
muscular congenital are o etiologie neclară. Traumarea la naștere și pozițiile incorecte intrauterine

1
sunt considerate cauze pentru determinarea afecțiunii la nivelul mușchiului sternocleidomatoidian.
O altă teorie presupune un viciu în dezvoltarea mușchiului sternocleidomastoidian în viața
intrauterină. Torticolisul dobîndit apare la o persoana sănătoasă anterior. Trauma gîtului poate
determina subluxații a vertebrelor zonei cervicale în care cele 2 vertebre cervicală 1 și a 2 alunecă
provocînd dezechilibru ligamentar; mai pot apărea poziții vicioase a gîtului din cauza tumorilor la
baza craniului, care provoacă compresia nervilor și determină torticolisul.
Manifestarile clinice:
Vizual putem observa următoarele:
1. capul este înclinat spre muschiul bolnav;
2. fața este întoarsă spre partea sănătoasă;
3. centura scapulară și omoplatul de partea afectată este puțin ridicată;
4. ceafa din partea sănătoasă este puțin turtită;
5. capul este aplatizat de partea bolnavă.
La pacienții cu torticolis se observă o asimetrie facială, care se manifestă sub diferite forme cum
ar fi: forma și poziția urechilor –o sprînceană poate fi mai ridicată alta mai coborîtă. Torticolisul
congenital trebuie tratat în primul an de viață pentru că la vîrsta de 3-6 ani deformarea devine
foarte vizibilă.
În caz de torticolis bilateral, capul este înclinat în urmă, iar fața înclinată în sus. Mișcările de
rotații sunt puternic limitate. În partea superioară a zonei toracale a coloanei vertebrale se dezvoltă
o cifoză, iar lordoza lombară se mărește compensator.
Metodele de tratament
Tratarea torticolisului implică tratament conservativ și mai rar chirurgical. Metodele și tehnicile
de recuperare pentru această afecțiune sunt selectate în dependență de vîrsta pacientului, tipul de
torticolis; și forma ușoară sau gravă a acestuia.
Tratamentul cuprinde:
1. tratament medicamentos;
2. kinetoterapeutic;
3. fizioterapeutic;
4. chirurgical (in caz de necessitate).
Metoda principală rămîne însă cea conservativă. Singurul tratament pentru un copil nou-născut
consta in efectuarea kinetoterapiei și anume masaj diferentiat; exerciți pasive posturări și elongații.
Obiectivele kinetoterapiei :
1. Imbunătățirea proceselor trofice în mușchiul sternocleidomastoidian afectat.
2. Echilibrarea tonusului muscular prin eliminarea contracturii musculare de partea bolnavă
și tonfierea mușchilor de partea sănătoasă.
3. Ameliorarea mobilității în zona cervicală.
4. Preîntîmpinarea întîrzierilor în dezvoltarea psihomotrică.
5. Creșterea rezistenței generale a organismului.
Posturările –sunt aplicate de 2-3 ori în zi a cîte 1.5-2 ore. Acest mijloc este efficient și ușor de
aplicat în cazul nounăscuților și bebelușilor, deoarece majoritatea timpului aceștia se află în poziția
decubit.
1 Decubit dorsal fără pernă; ceafa copilului este plasata intr-un inel confecționat din bumbac și
tifon, iar capul este fixat în poziția corectă; centura scapulară este ținută în poziția fiziologiă normal
cu ajutorul unui support 9saculet cu nisip, situate mai sus de umar si nui permite acestuia sa se rice
in sus.
2 Copilul trebuie sa fie infasat in pozitia fiziologica a corpului cu gitul redresat ,iar in partea
torticolisului se fixeaza un pansament din vata cu tifon
3 Decubit lateral de partea bolnava cu o perna sub cap ,iar umarul sub perna (pentru extinderea
muschiului scurtat )
2
4 Culcat pe partea sanatoasa fara perna
5 Patucul copilului va fi situate astfel incit copilul sa intoarca capul spre sursa de lumina spre
partea bolnava
6 Prin toata odaia vor fi fixate diferite jucarii colorate pentru ca copilul sasi schimbe des
directia privirii si capului
7 La inceput se folosesc gulerase din tifon si vata ,care mai apoi va fi inlocuit cu unul din
cartonas, care la virsta de 2 ani ,daca e necesar poate fi inlocuit cu un guleras gipsat .
Masajul se va face din poziţia iniţială : decubit dorsal; masorul se pozitioneaza la capul
copilului se maseaza atit muschiului afectat cit și cel sănătos. În timpul masării zonei afectate, capul
este puțin flectat spre partea bolnavă.
Gimnastică de corecție:
I Poziția inițiala –decubit dorsal; capul se plaseaza în mîna kinetoterapeutului, cu cealaltă mînă
kinetoterapeutul fixează centura scapulară.
1. Se efectuează întoarcerea ușoară și cu puțină vibrație a capului spre partea afectată;
2. Poziţia iniţială;
3. Aceeasi spre partea sanatoasă.
4. Poziția inițială.
II Alt ex.: P.I. aceeasi;
1 Înclinare spre partea afectată;
2. P.i.;
3. Aceasi spre partea sanatoasa;
4 p.i.;
III p.i. aceeasi
1. Flexia capului;
2.p.i.;
3. Extensia capului;
4.p.i.
Aceste miscari se fac pe o linie strict vertical Fiecare exercitiu se executa de 8-10 ori intr-un
tempou mediu și lent
-p.i. decubit lateral –se efectueaza un exercitu reflex cu pernutele degetelor ,kinetoterapeutul
trece de jos in sus peste zonele paravertebrale ,aproximativ la 1 cm de la coloana ;in acelas timp
spatele copilului este extins ,iar capul flectat . Exercitiul se executa atit pe partea dreapta cit sip e
stinga ,dar pentru o corectie mai rapida exercitiile se vor repeat 2 pe partea sanataosa si 1 data pe
cea bolnava . Exercitiul se repeat de 3-4 ori.
-p.i. in decubit venral –kinetoterapeutl se plaseaza la picoarele copilului ,apuca miinile acestuia
si executa miscari de inot bras
-p.in aceeasi
Poziţia iniţială: aceeasi, una din miinile kinetoterapeutului se afla sub abdomenul copilului, iar
cealalta miina mentine piciorusele de articulatia gleznei.
1.Ridicarea usoara a picioarelor si a zonei inferioare a trunchiului.Miinile copilului sunt intinse
inainte.Aceasta pozitie il determina pe copil sa mearga in miini.Miscarile se vor repeat de 4-6 ori.
7 exercitiu.
Poziţia iniţială:aceeasi, ridicarea usoara a capului copilului cu mentinerea umarului de partea
afectata, miscarea data se va repeat de 4-6 ori.
Pentru extinderea tesuturilor moi cicatrizate so modificate la copiii de virsta 3-7 ani, pentru
fortificarea musculaturii gitului, si dezvoltarii reflexului conditionat, de mentinere corecta a capului,
se recomanda exercitii speciale:
1) Poziţia iniţială:decubit dorsal.

3
1.flexia laterala a capului spre partea sanatoasa,
2.p.i
3.aceeasi spre partea bolnava
4.p.i
Indicatii metodice: spre partea sanatoasa, copilul v-a indeplini de 3 ori mai multe miscari decit
spre partea bolnava.
2)Poziţia iniţială:sezind.
1.miscari circulare cu capul spre dreapta.
2.p.i
3.aceeasi spre stinga
4.p.i
Indicatii metodice: in fiecare parte vom indeplini de 2-3 ori cu o amplitudine maxima.
3)Poziţia iniţială:decubit lateral(pe partea sanatoasa), capul atirna in afara mesei.
Indicatii metodice: reprezinta o posturare cu intinderea muschiului bolnav prin greutatea proprie
a capului.
4)Poziţia iniţială: decubit lateral(pe partea bolnava)
1.ridicarea si mentinerea capului 2-3 secunde.
2.p.i
Indicatii metodice: amplitudinea maxima.
5)P/i:decubit ventral, capul in afara mesei.
1.ridicarea si mentinerea capului deasupra orizontalei(extensie)
2.p/i
Indicatii meodice:muschii de ambele parti ale coloanei vertebrale se vor contracta simetric.
6)P/i:sezind
1.flexia laterala a capului cu opunerea rezistentei din partea kinetoterapeutului
Exercitii speciale in apa pentru copii cu torticolis:
1)p/i:decubit dorsal, miina kinetoterapeutului se afla sub ceafa copilului, se indeplinesc miscari
de netezire a muschiului sternocleidomastoidian cu pernutele degetelor mari de pe partea
afectata.
Indicatii metodice:copilul este in apa.
2)p/i:aceeasi
1.deplasarea lina a copilului la stinga si dreapta tinindu-l numai de cap
Indicatii metodice: miscarile miinii kinetoterapeutului sunt serpuite.
3)p/i:aceeasi
1.miscari de rotire a trunchiului copilului copilului sustinindu-l de cap
Indicatii metodice: partea afectata a corpului sa faca cercul mai mare.
4)p/i:copilul in decubit ventral, pe o pluta,picioarele lasate in apa
1.kinetoterapeutul abbduce miinile copilului in lateral si in jos, realizind corectia torticolisului,
intensificind tractiunea de partea afectata
5)p/i:decubit ventral
1.kinetoterapeutul sustine copilul de barbie cu o mina, cu a doua miina sustine usor centura
scapulara de partea afectata.In aceasta pozitie copilul este purtat pe toata lungimea bazinului.

Obictivele kinetoterapiei in tratarea torticolisului constau in:


- Tonifierea simetrica a musculatruii posterioare a gitului in conditiile de scurtare dar si acelei
anterioare in conditii de alungire a grupelor musculare anterioare;

- Corectarea atitudinii corpului la nivelul centurii scapulare si pelviene;

4
- Formarea reflexului de poziţie corectă;

Regiunea cervicala a coloanei vertebrale are anumite particularitati din punct de vedere al
tratamentului individualizat.Aceste particularitati au un caracter anatomic si biodinamic, ceea ce
determina specificul tratametului.
Kinetoterapia este complexă şi constă din:
- Masaj;
- Tratament corectiv prin terapie manuala, care consta din tractiuni, mobilizari si manipulari.

Masajul si gimnastica corectivă la nou-nascuti este foarte importanta mai ales in primul an de
viata.Masajul este indicat pentru dezvoltarea armonioasa a copilului, prin aceasta metoda se pot
corecta eventualele probleme de deficiente de atitudine, la masarea partii stingi a copilului,
copilul v-a fi întors pe stînga si invers, la masarea partii drepte pe dreapta.
Tratamentul postural trebuie efectuat inca din primele zile dupa nastere, el consta din pozitii
decontractante mentinute timp indelungat,.
Kinetoterapia trebuie sa inceapa precoce, din primele zile de nastere a copilului, se repeat de 3
ori in saptamina, si dureaza pina la stergerea reflexului de torticolis.Durata lectiei 5-10 minute,
exercitiile se vor repeta de 3-4 ori/zi.In primele 2-3 luni de viata,copilul fooseste exercitii reflexe
si pasive.

Tracțiunile: Se recomanda tracțiunea indeplinita cu 2 miini, din pozitia pacientului sezind.


Indicatii metodice: se foloseste pentru pregatirea pacientului pentru aplicarea altor mijloace ale
terapiei manuale, dar poate fi aplicat si ca mijloc independent de recuperare atunci cind sunt
contraindicate manipularile.
Tractiunea poate fi indeplinita cu o singura miina, din p/i pacientului sezind, tractiunea poate fi
indeplinita din p/I a pacientului decubit dorsal, care este aplicat pacientilor in virsta cind sunt
contraindicate manipularile rotationale si cele de flexie.
Mobilizarile se indeplinesc din pozitia pacientului sezind, p/I decubit dorsal, se realizeaza ca
mijloc independent de recuperare, dar si ca pregatirea muschilor pentru aplicarea manipularilor.

Manipulări.
Se folosesc in cazul afecţiunilor funcţionale ale segmentului gâtului la orişice nivel. La
pacienţii cu torticolis, pot fi aplicate următoarele manipulări:
- Cu ajutorul tracţiunii iniţiale, si a procedeului de însoţire, a pacientului in poziţia decubit
dorsal;
- Manipulări cu aplicarea flexiei laterale, si a procedeului de insotire, in poziţia iniţială a
pacientului decubit dorsal;
- Manipulări cu aplicarea rotaţiei si a procedeului de însoţire in poziţia iniţială a pacientului
decubit dorsal;
- Manipulări cu aplicarea rotaţiei si a procedeului de rezistenta, din poziţia pacientului in
decubit dorsal.