Sunteți pe pagina 1din 9

Ministerul Sănătății Republicii Moldova

Colegiul de Medicină Cahul

Referat
Bazele reabilitării medicale

Tema: Ultrasonoterapia.
Ultrafonoforeza. Aerosolterapia

Realizat: Coițan Mihaela, gr.AM-53


Profesor: Luverdu Dina
Cuprins:
 Ultrasonoterapia

 Efectele ultrasonoterapiei

 Indicațiile ultrasonoterapiei

 Contraindicațiile ultrasonoterapiei

 Terapia cu ultrasunete

 Terapia cu aerosoli

 Desfășurarea terapiei cu aerosoli


Ultrasunetele au fost descoperite inițial pentru depistarea și stabilirea
cartografică a submarinelor și utilizarea inițială a fost făcută pentru această depistare
cu utilizare militară.
Ulterior s-a stabilit că aceasta utilizare a ultrasunetelor poate fi efectuata si in medicina
unde initial utilizarea a fost una imagistica pentru folosirea in ecografii, astfel ca a fost
transpusa aceasta utilizare militara in una medicala.
Din folosirea medicala diagnostica, imagistic-ecografica ulterior s-a observat ca in
transpunerea unor anumite unde pe o anumita frecventa ca aceste ultrasunete pot fi
folosite si terapeutice nu doar diagnostice.

Terapia cu ultrasunete sau ultrasonoterapia este o metoda terapeutică de mare


anvergura in randul masurilor din cadrul fizioterapiei, la care se poate adauga
electroterapia (sau terapia cu curentii diadinamici) ori alte masuri specifice fizioterapiei.
Aceasta masura impune folosirea unor unde (ultrasunete) la o frecventa de 1 MHz sau 3
MHz care inseamna o emisie de aceste ultrasunete in doua tipuri: emisia continua sau
emisia prin impulsuri (deci intrerupta) a acestora.

Efectele ultrasonoterapiei
1) Efectul termic (hiperemizarea), un efect antalgic sau analgezic, precum si de un
efect metabolic dar prin faptul ca aceste unde au un grad de reflectie din si la nivel
osos vor avea o componenta si in terapia fracturilor sau fisurilor osoase, cat si
reflexia din fibrele musculare asa ca se poate adauga si componenta musculara sau
musculo-scheletala (adica miorelaxarea si scadera spasmatica a acestora.

2) Efectul analgetic - efectul antalgic este principalul efect scontat de pacient cand
doreste sa apele la aceasta masura terapeutica, deoarece este simptomul cel mai
sesizat de catre individ, insa cand medicul va recomanda acest mod de terapie are
in gand si o serie de alte efecte scontate.
Efectul antalgic este in fapt o consecinte a tuturor celorlalte componente cumulate ale
ultrasunetelor si datorita faptului ca celelalte componente sunt eficiente atunci va aparea
si analgezia. Analgezia se produce prin energia termica degajata o data cu ultrasunetele,
iar aceasta energie termica va fi absorbita de catre ganglioni si de catre terminatile

nervoase care nu vor mai transmite senzatia de durere.


3) Efectul metabolic- efectul metabolic este poate cea mai ampla componenta dintre
toate celelalte efecte ale terapiei cu ultrasunete si anume ca prin ultrasunete se va
declansa o eliberare ampla de mastocite, care aceste mastocite vor produce histamine in
exces.
Aceste histamine sunt folosite in special in reactiile alergice pentru a estompa
efectul agresiv asupra antigenului si eficientizarea actiunii impotriva antigenului.Aceste
histamine vor declansa o bronho-dilatatie si odata produsa aceasta bronhodilatare se va
crestere respiratia celulara care va eficientiza activitatea metabolica intracelulara si modo
groso vorbind va reabilita celula.

Tot la metabolism intra si activarea a o serie de procese oxidative si vor produce


efecte reducatoare.
Principala compozitie de tesut de colagen sau tesut conjunctiv se regaseste in vase unde
se va produce o vasodilatatie.
Aceasta vasodilatatie este datorata componentei termice si astfel prin aceasta
vasodilatatie se va produce o trofiere tisulara mai buna (o hranire a tesutului) si asigurand
nutrientii adecvati refacerea tesutului la stadiul initial este mult mai bun.

4) Efectul miorelaxant :
Efectul miorelaxant inseamna reducerea spasmelor musculare. In cazul unor dureri
musculare acestea sunt cauzate si de catre o tensiune suplomentara constanta la nivelul
musculaturii scheletale care este mentinuta sub presiune si la care exista o serie de
contracture involuntare (spasmatice) constante si care cauzeaza durere.
5) Efectul de refacere osoasa :
In fracturi, fisuri osoase sau alte patologii osteo-articulare de tipul sinovitelor, osteo-
tendinitelor. In cazul tesutului osos acesta are o reactie specifica la aceste ultrasunete
deoarece la doze mici de ultrasunete, acesta va forma o serie de celule osoase tinere cu
rol modelator, denumire osteofite si care este reactia incalzirii osoase accentuate.

Osul se poate incalzi datorita reflectiei si reflexiei din os a ultrasunetelor, acesta se


va incalzi mult mai mult decat alte tesuturi (inclusiv cel muscular). Aceste osteofite vor
grabi refacerea osoasa si vor asigura o modelare osoasa adecvata.
In cazul refacerii osoase, aceasta poate fi suplimentata si de adjuvante prin produse
farmaceutice, de tipul vitaminei D, K si calciului la care trebuie adaugata si prezenta
luminii solare care ajuta la fixarea vitaminelor si a calciului dar la care se adauga acest
efect biofizic prin terapia cu ultrasunete inseamna un cumul eficient de efecte care vor
grabi refacerea osoasa.

Indicații
Indicatiile ultrasunetelor sunt multiple si pot fi acordate de catre un medic de
recuperare medicala (in special), reumatolog sau ortoped, insa ele pot fi efectuate la
indicatia medicului si de catre un fizioterapeut sau un asistent medical de pe sectia de
fizioterapie.

 Indicatii ortopedice - post-traumatice :


Aici se porneste de la fracturi osoase, fisuri osoase dar si patologii mai mici de tipul
luxatilor. Aceasta indicatie este acordata cel mai adesea de catre un medic ortoped si va
asigura formarea de calus osos, de refacere osoasa prin calus.

Insa aceasta terapie trebuie sa includa o perioada mai mare de timp, astfel ca in cazul
fracturilor oaselor de la nivelul bratului va necesita o perioada de 6 saptamani si daca la
terapia clasica ortopedica de refacere de 12 saptamani se va reduce aceasta la jumatate.
In cadrul fracturilor de gamba terapia necesara este pe parcursul a 12 saptamani (aprox. 3
luni) fata de 4 luni jumatate cat dureaza terapia clasica (18 saptamani).

Daca vorbim despre fractura de glezna aceasta va avea o durata de 5-6 saptamani (ca la
cea de brat) dar inseamna o reducere a duratei terapeutice de la 10 saptamani, care
reprezinta durata in terapia clasica fara adjuvant de ultrasunete in cazul fracturii oaselor
de la glezna.

 Indicatii reumatismale:
Indicatiile reumatismale sunt prescrise de catre medicul reumatolog si inseamna o
indicatie pentru afectiuni cronice de tipul poliartritei (adica afectarea mai multor
articulatii simultan), artita in sine inseamna afectarea articulatilor.

 Indicatii neurologice :

Indicatiile medicului neurolog se refera la acele patologii ce tin de nevralgii si nevrite


care inseamna tronculare si radiculare sau sechele neuronale sau nervoase sau in cazul
unei disfunctii pe placa neuro-musculara adica o distrofie musculara, sindroame
musculare distrofice cu sindroame spastice si hipertone de cauza piramidala si
extrapiramidala.

Contraindicații
Exista si situatii ale starii de sanatate in care aceasta terapie cu ultrasunete are
contraindicatii relative sau totale si anume :

 Patologii cutanate care dau sensibilitate crescuta la orice stimul, care va fi


perceput ca un stimul dureros si aici se poate vorbi de toate
patologiile dermatologice sau sistemice de natura infectioasa unde starea generala
a pacientului este alterata, toleranta la durere este scazuta si unde aceasta terapie cu
ultrasunete poate cauza senzatii dureroase in loc sa le amelioreze sau sa le tratele.
 Tumorile fie de natura benigna sau maligna au contraindicatie absoluta
deoarece aceste beneficii metabolice pe care le poate aduce terapia cu ultrasunete
vor fi mai apoi absorbite si rasfrante si asupra tesutului tumoral care va avea o
crestere si o dezvoltare mai accentuata, efectul fiind asadar invers de cel dorit.
 Patologiile cardiovasculare si in special cele cauzate de tulburari de ritm, de
depolarizare sau repolarizare unde aceste dereglari cardiace si cardio-electrice vor
fi accentuate de catre terapia cu ultrasunete si unde exista posibilitatea ca aceste
patologii sa fie agravate.
 Afectiuni vasculare de coagulare sau trombozele venoase profunde. Prin
aceasta terapie cu ultrasunete generalizata exista riscul plecarii unui embol din
tromb prin efectul de vasodilatatie produs si prin marirea elasticitatii peretii vaselor
cauzate de ultrasunete, astfel ca acest embol poate ajunge in circulatie si provoca
ischemizari sau infarct.
 Sarcina, efectele ultrasunetelor asupra fatului sunt minimale sau minore,
considerandu-se ca insasi ecografia are o componenta de ultrasunete, totusi la o
frecventa diferita de ultrasunetele terapeutice. Desi nu exista o contraindicatie a
terapiei cu ultrasunete in cazul sarcinii, inainte de inceperea oricarei astfel de
terapii este bine a se consulta si medicul obstetrician care are in urmarire sarcina
pentru a preciza daca exista un risc real sau nu asupra sarcinii.

Terapia cu ultrasunete

Aceasta metoda terapeutica este folosita de multe decenii si cu succese terapeutice


importante in unele afectiuni cum sunt:
 afectiunile reumatismale degenerative (coxartroza)
 afectiunile reumatismale inflamatorii (nu in fazele de exacerbare a inflamatiei)
 periartrita scapulo-humerala
 tendinite
 afectiuni traumatice si ortopedice
 entorse, luxatii si contuzii.
Imediat dupa producerea unui traumatism se pot aplica doze mici de ultrasunete care se
cresc ulterior in stadiul subacut.
Ultrasunetele nu se aplica niciodata pe regiunile cu hematoame, pe traiectul vaselor de
sange sau pe regiunile care corespund cartilajelor de crestere la copil (exista riscul sa le
lezeze si astfel sa determine tulburari de crestere a scheletului). De asemenea, terapia cu
ultrasunete este strict contraindicate la femeia gravida sau la persoanele cu tulburari de
coagulare.

Ultrasuntele pot fi aplicate direct, adica emitatorul (tranductorul) aparatului de


ultrasunete intra in contact direct cu tegumentul regiunii care este de tratat. Acest contact
este posibil in regiunile mai plane si uniforme. In acest caz, contactul este numit
impropriu direct deoarece intre tegument si transductor trebuie sa fie aplicate unguente
sau substante uleioase pentru a preveni dispersarea ultrasunetelor in mediu si astfel se
poate obtine o actiune mai tintita.

Alegerea intre un unguent si un ulei natural (de exemplu, uleiul de parafina) se face in
functie de profunzimea la care se urmareste sa se produca efectul ultrasunetelor. Astfel,
uleiurile permit o actiune mai in profunzime a ultrasunetelor, in schimb ce unguentele
retin din energia mecanica si astfel efectul este mai mult superficial.

Ultrasunetele favorizeaza trecerea medicamentului prin tegument si ajuta actiunea


acestuia in tesuturile din profunzime. Acest procedeu de facilitare poarta numele de
ultrasonoforeza. Pe masura ce se fac mai multe sedinte de ultrasonoforeza, creste doza de
medicament care patrunde in tesuturile profunde (efect dorit de terapeut).

Ultrasunetele nu se pot aplica direct in anumite regiuni cum sunt mana, cot, glezna, din
cauza reliefului neregulat al acestor segmente de corp. In aceasta situatie, se pregateste
un recipient cu apa in care se tine mana de exemplu, dupa care se introduce emitatorul de
ultrasunete, care are o constructie mai aparte si care se tine la o distanta de 2-3 centimetri
de regiunea care trebuie tratata. Metoda tocmai descrisa constituie terapia indirecta cu
ultrasunete.

Sistemul respirator si terapia cu aerosoli


Terapia cu aerosoli este o modalitate revolutionara de tratare a multor conditii, inclusiv
boli obstructive ale cailor respiratorii.Aceasta forma de tratament implica introducerea
medicamentelor in caile respiratorii inferioare prin intermediul aerosolilor, pentru a se
obtine un efect topic sau sistemic.
Cel mai mare avantaj al acestei terapii este ca utilizeaza doze mai mici de substante
medicamentoase iar efectele adverse sistemice sunt reduse, in tip ce raspunsul la
tratament este unul rapid.Dimensiunea particulelor este foarte importanta intrucat
admnistrarea medicamentelor depinde de aceasta intr-o mare masura.
Exista mai multe tipuri de dispozitive care pot genera aeorsoli:
- nebulizatoare
- dispozitive de inhalare cu pudra uscata
- dispozitive de inhalare presurizate cu doze determinate.

Utilizarea fiecaruia dintre aceste dispozitive are avantaje si dezavantaje care trebuie
intelese pentru a se optimiza beneficiile pentru sanatate.

Terapia cu aerosoli poate fi utilizata si in cazul ventilatiei mecanice ca parte a terapiei


bronhodilatatoare, a medicatiei antiinflamatorii si uneori pentru instilarea antibioticelor
sau mucoliticelor.
Cunoasterea principiilor si situatiilor in care poate fi aplicata terapia cu aerosoli sunt
esentiale pentru utilizarea efectiva a acesteia in cazul diferitelor afectiuni.

Produse recomandate in caz de afectiuni respiratorii


Respiration Blend - sinuzita, bronsita, astm bronsic, bronhopneumopatie obstructiva
cronica, emfizem pulmonar
Astragalus - protector pulmonar in fibroza, bronsita, astm
Red Clover - bronsita, astm, tuse convulsiva
Septilin - afectiuni alergice (rinita alergica, astm bronsic intermitent)

Cum ajung aerosolii in plamani?


In timp ce o persoana respira, aerosolii patrund prin gura, trahee, bronhii care se
ramifica in pasaje respiratorii mai mici numite bronhiole ce contin la randul lor mici
saculeti cu aer (alveole).
Cel mai des, in cadrul terapiei cu aerosoli sunt folosite bronhodilatatoarele care au
rolul de a relaxa caile respiratorii, astfel incat acestea sa devina mai spatioase, iar
respiratia sa fie mai usoara. Cele mai multe tratamente cu aerosoli dureaza aproximativ
10 minute si este indicat sa se repete de 3-4 ori pe zi.

Cum se desfasoara tratamentul cu aerosoli?


Pentru ca terapia cu aerosoli sa fie eficienta se recomanda respectarea urmatoarelor etape:

 se alege o zona confortabila, bine iluminata si aproape de o sursa de curent

 se conecteaza aparatul de arosoli la sursa de curent

 se spala bine mainile inainte de a monta partile dispozitivului de aerosoli sau de a


manipula medicatia.

 se toarna medicatia in recipientul special al aparatului de aerosoli

 daca medicatia nu este ambalata sub forma unei doze se va masura corect
cantitatea acesteia si se va dilua cu solutie salina sau apa.
 medicul va oferi cantitatile exacte si instructiuni specifice privind amestecarea
medicatiei.

 se ataseaza capacul la recipientul in care a fost pusa solutia medicamentoasa.

 se introduce unul dintre capetele tubului de alimentare la recipientul aparatului de


aerosoli si celalalt la unitatea acestuia. Se baga in priza celalalt cablu al unitatii
dispozitivului de aerosoli.

 persoana care va face aserosoli se va aseza in pozitie sezanda si va porni aparatul


de aerosoli. Ar trebui sa se poata observa cum sunt eliberate pulberi fine din piesa
bucala a nebulizatorului. Daca nu se intampla acest lucru trebuie verificate din nou
conexiunile si cantitatea de medicament.

 piesa bucala a aparatului se va tine intre dinti, cu buzele de jur imprejurul ei si se


va respira normal pe gura, nu pe nas.

 ritmul respiratiei va fi normal nu accelerat pentru ca medicamentul sa fie distribuit


uniform in plamani.

 tratamentul se va face complet, iar apoi se va opri compresorul nebulizatorului.