Sunteți pe pagina 1din 12

Judecătorului de instrucție

al judecătoriei Buiucani

mun.Chișinau

de la Gheorghe Ulianovschi

avocat apărător al judecă-

torului S.Popovici învinuit

în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin(5)

art.243 alin(3)lit.b)CP

Cerere

de sesizare

Curții Constituionale cu privire

la ridicarea excepției de necon-

stituți analizate a practice de

aplicare a dispozițiilor art.308

alin(1) și (2) a Codului de procedură

penală a Republicii moldova

1.Necesitatea ridicării excepției de neconstuționalitate

1.În procedura judecătorului de instrucție se află spre examinare demersului procurorului în


Procuratura Anticorupție D.Cmpan privind prelungirea duratei ținerii sub arrest prezentiv a
judecătorului S.Popovici pe un termen de 30 de zile ,depus la 23 decembrie 2016 în baza
art.308 CPP.

2.Conform art. 308 alin(1)CPP în demers procurorul este obligat sa indice,printer alte
circumstanțe ale cauzei ,circumstanțele,însoțite de probe pertinente,din care rezultă bănuiala
rezonabilp ca invinuitul a săvîrșit fapta încriminată lui ca infracțiune,și lista probelor în
susținerea a demersului .La demers se anexează toate materialele și probele care confirm
temeiurile de aplicare a arestării sau de prelungire a termenului ținerii sub arest
Dispozițiile art.308 alin (2) obligă procurorul să prezint în prealabil învinuitorului sau avocatului
său demersul ci privire la prelungirea măsurii arestării prezentive,împreună cu toate materialele
și probele anexate la aceasta,care condirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii
arestării prezentive.

Procurorul D.Compan,deși la 23 decembrie 2016 a prezentat judecătorului de instrucție


demersul privind prelungirea arestării prezentive în privința judecătorului S.Popovici în baza
acestor prevederi ale art. 308 CPP,însă în demers n-a indicat circumstanțele însoțite de probe
pertinente din care rezultă bănuiala rezonabilă ca judecătorul S.Popovici ar fi săvîrșit
infracțiunei imputată lui,lista probelor în susinerea demersului,și n-a anexat la el materialele și
probele care ar confirma temeiurile de prelungire a termenului arestării prezentive,în privința
judecătorului S.Popovici

Considerăm că această practică de aplicare a dispozițiilor art 308 alin(1)-(2) CPP în sensul
atribuit acestora de către procuratorul S.Compan la prezentarea și depunearea demersului
judecătorului de instrucție și judecătorului S.Popovici este contrară exigenților art.25 alin (4) din
Constituție și art.5§3 raportat la §1 lit.c)din Convenția E.D.O

Motivăm această afirmație a noastră prin următoarele

Conform art.25 alin (4) din Constituți arestarea se face în temeiul unui mandate ,emis de
judecător,pentruo durată de cel mult 30 de zile.Asupra legalității mandatului se poate depune
recurs în condițiile legii,în instanța Ierarhic superioară.

Temeiul arestării poate di prelungit numai de către judecătorul sau de către o instanță
judecătorească,în condițiile legii,cel mult până la 12 luni

Conținutul acestei norme constituționale mai detaliat este dezvăluit de Curtea Consituțională în
jurisprudența sa de interpretare a ei.

Astfel ,Curtea Constituțională în hotărîrea nr.3 din 23 februarie 2016 privind exceția de
neconstituționalitate a aliniatelor (3),(5),(8) și a (9) ale art. 186 CPP a statuat:

-potrivit art.25 alin(4) din Constituție persoana lipsită de libertate are dreptul să conteste pin
instanță legalitatea măsurii și să obțină punerea sa în libertate dacă aceasta este ilegală(vezi
§60 a hotărîrii );

-legislația R.M,similar art.5§1 lit.c)din Cntenția E.D.O,permite lipsirea de libertate a unei


personae,doar dacă există o ,,bănuiala rezonabilă” că această persoană a săvîrșit o infracțiune.

Bănuiala rezonabilă presupune existența faptelor sau a informațiilor,care ar convine un


observatory obiectiv că persoana în cauză ar fi putut săvîrși infracțiunea(vezi§66 a hotărîrii):
-art.5§3 raporta la §1 lit.c)din Convenția E.D.O prevede că persoana acuzată de săvîrșirea unei
infracțiuni trebuie să fie întodeauna eliberată în cursul procedurii,cu excepția cazului cînd se
dovedește existența unor motive care ar justivica menținerea măsurii privative de libertate
(vezi art.69 a hotărîrii);

-Sunt motive de arestare a celui bănuit în comiterea unei infracțiuni dacă există riscul
sustragerii de la judecată ,de a afecta înfăptuirea justiției,de a comite alte infracțiuni ,de a
produce dezordine public.Da aceste pricole sau riscuri trebuie susținute prin probe bazate pe
fapte(vezi §73 a hotărîrii);

-datele obținute prin probe sau informaii trebuie să fie suficiente pentru a naște o
bănuilă(presupunere)bazată pe elementele obiective,în sensul cerut de lege.Aceste probe sau
informații sunt cuprinse în actele procedural care însoesc demersul procurorului și ele trebuie
depuse la dosar,cu acces pentru părți,chiar și cu riscul dezvăluirii unpr aspect pe care
procurorul le dorea încă secrete(vezi§74 a hotărîrii);

-demersull și materialele care confirm temeiurile de aplicare a arestării prezentive se prezintă


avocatului ,în momentul depunerii demersului o privire la aplicarea arestării prezentive și
judecătorului de Instrucie(vezi § 75 a hotărîrii);

-practica de a nu prezenta materialele dosarului referitoare la motivele arestării,asociată cu


omiterea instanțelor judecătorești de a invoca motive relevante și suficiente pentru arestarea
,consirmă în mod legitim impresia invinuitului că arestarea sa este arbitrară(vezi §76 ahotăririi).

Tot în acestă hotărîre Curtea Constituțională a statuat că:

-orice prelungire a arestantului trebuie să se desfășoare potrivit unei procedure similar celei ce
ține de aplicarea inițială a arestantului .Prin urmare ,la prelungirea arestului,judecătorul
trebuie să se ghideze de aceleazi reguli și motive ce au determinat aplicarea inițială a
arestului(vezi §90 a hotărîrii);

-mai mult,autoritățiile trebuie să fie obligat periodic sa revadă arestul continuu și să verifice
dace temeiurile inițiale își mai păstrează actualitatea ori dacă nu există temeiuri care permit
aplicarea unor măsuri mai blînde decît arestul.Dacă acest lucrunu se justifică ,arestul poate
evolua într-o deiținere arbitrară și,în consecință,ilegală.

O prelungire quasi-automată a arestului,sau prin pasaje generale și abstracte,nu corespunde


exigenților art.25 alin(4) din Constituție.

În baza acestor elemente de faptul de drept considerăm ca practica de aplicare a dispozițiilor


art.308 alin(1)-(2)CPP în sensul atribuit acestora de către procurorul D.Compan la depunea
demersului de 23 decembrie 2016 judecătorului de instrucție fără a indica în el circumstanțele
însoțite de probe pertinente ,din care rezultă bănuiala rezonabilă ca judecătorul S.Popovici ar fi
săvîrșit infracțiunea imputată lui ,lista probelor în susinerea demersului și fără a anexa la el
careva material și probe,care ar confirma temeiurile de prelungire a arestării prezentive în
privința judecătorului S.Popovici este contrară art.25 alin(4) din Constituție și art.5§3 raportat la
§1 lit.C al aceluiași articol din Convenția E.D.O.
Plus la mele menționate ,procurorul D.Compan a motivate demersul sau din 23 decembrie 2016
prin faptul că există o banuială rezonabilă că judecătorul S.Popovici prin adoptarea a două
ordonanțe judecătorești irevocabile din 21.11.2011 și din 30.08.2013 ilegale ar fi contribuit ca
complice la săvîrșirea e către niște autori neidentificați din diferite sta neidentificate a
infracțiunii prevăzute de art.42 alin(5),art243 alin(3) lit.b)CP.

Ilegalitatea acestor două ordonate judecătorești irevocabile și cuplitatea judecătorului


S.Popovici la spălarea de bani prin adoptarea lor,procurorul D. Compan în demers a motivate-o
nu în baza probelor (faptelor și informațiilor)concrete,ci în baa opiniilor sale personale,făcute
de el în baza controlului materialelor dosarelor civile nr2.308/11 și nr.2p-61/2013 în baa cărora
judecătorul S.Popovici a pronunat aceste două ordonante judecătorești irevocabile,nsanulate
de către o instanță judecătorească competent conform legii și în orinea prevăzută de lege.

Considerăm că o astfel de motivare a banuielii rezonabile ca judecătorul S.Popovici ar fi


contribuit ca complice la săblisirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art.42 alin(5),

art.243 alin(3)lit.b)CP. pentru a cere arestarea și prelungirea tinerii sub a judecătorului S.Popovi
nu corespunde cențelor art.308 alin(1) și (2)CPP menționate mai mai.

Mai mut aceată motivare din emers a bănuielii rezonabile că judecătorul S.Popovici a săvîrșit
infracțiunea în care se învinuiește,procurorul D.Compan a facut-o cu încălcarea flagrantă de
către el a dreptului judecătorului S.Popovici la inviolabilitatea personal la înfăptuirea justiției
numai de către instanțele judecătorești irevocabile ,indepenței și prezumției imparțialității
judecătorului la înfăptuirea justiției,în special ,la adoptarea hotărîrilor judecătorești
irevocabile,garantate de art.114,art.116 alin (1),art.120,art124 alin(1) din Constituție și art.6&1

Motivăm aceste afirmații ale noastre prin următoarele elemente de fapt și de drept bazate pe
materialele concrete ale cauzei penale în privința judecătorului S.Popovici.

Astfel,conform Constituției:

-justiția se înfăptuiește în numele legii de instanțe judecătorești(art.114 din Constituție);

-judecătorii instanțelor judecătorești sunt independeți,imparțiali și inamovibil,potrivit


ligii(art.116 alin(1) din Constituție);

-hotărîrile judecătorești sunt definite sub obligatoriu pentru toate autorităție publice ,prin care
și pentru procurori(art120 din Constituție);

-procuratura reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept ,precum și
drepturile și libertatea cetățenilor,conduce și exercită urmarea penală ,reprezintă învinuirea în
instanțe judecătorești în cndițiile legii (art.124 alin (1) din Constituție).

Conținutul acestor norme constituționale mai detaliat este dezvăluit de Curtea Constituțională
în jurisprudența sa de interpretarea lor.
Astfel,Curtea Constituțională în hotărîrea nr.22 din 05.09.2013 pentru controlul
constituționalității unor prevederi referitoare la imunitatea judecătorului a statuat că:

,,Dispozițiile art.114 și art.116 alin(1) din Constituție și art.17 din Legea cu privire la statutul
judecătorului ,institute principiul independenței judecătorului ,fără de cae este imposibilă o
activitate autentică de înfăptuire a justiției .Realizarea principiului independenței judecătorului
,pus la baza autonomiei autorității judecătorești ,se asigură prin procedura de înfăptuire a
justiției…prin declararea inviolabilității judecătorului…

…Esența indepenteței judecătorului rezidă în autonmia acestuia la adoptarea deciziilor


judecătorști.Aceasta presupune că judecătorul urmează sa fie ocrotit și să-I die garantat ca la
judecarea cauzelor,atribuție conferită de Constituție el nu va fi supus persecuțiilor și nu va
putea fi antrenată urmărirea penală pentru modul de interpretare a legii,de apreciere a faptelor
sau evaluarea probelor,cu excepția,,cazurilor de rea-credință”.”(vezi în §§50și 59 a hotărîrii)

Referitor la ,,cazurile de rea-credință” a judecătorului la doptarea ătărîrilor judecătorești ,


Curtea Constituțională în hotărârea nr.28 din 14 februarie 2010 a statuat că inadmisibilitatea
punerii la îndoială a legalității deciziilor judecătorești este expres prevăzută de art.120 din
Constituție(vezi pct.7.3 a hotărârii).

Principiul securității raporturilor juridice în opinia Curții Constituționale impune ca soluția


judecătorului dată in mod irevocabil cu privire la un litigiu sa nu fie repusă in discuție (vezi pct.
7,4 a hotărârii).

De asemea ,Curtea Constituțională a menționat că nici un alt organ al puterii de stat nu este în
drept să verifice legalitatea hotărîrilot judecătorești defectuase și constatării faptului că la
examinarea cauei judecătorul intenționat sau din neglijență gravă,a interpretat sau a aplicat
neuniform legea(vezi pct.7 a hotărârii).

Cu referire la actele internaționale privind independența judecătorului ,Curtea Constituțională


în hotărîrea nr.26 din 11.11.2014 privind controlul constituționalității unor prevederi legale
refeferitoare la imunitatea judecătorului (2),din nou a menționat ,,că independențta
judecătorului nu eclude angajarea responssabilității acestuia ea fiind realizată sub rezerva unei
prudențe,determinate de necesitatea garantării libertății depline a judecătorului contra tuturor
presiunilor induse.”(vezi §41 a hotărârii)

De asemenea și Consiliul Superior al Magistraturii ca garant al independenței autorității


judecătorești consideră că nu poate di tras la răspundere un judecător pentru pronunțarea unei
hotărîri judecătorești irevocabile în situația în care hotărîrea pronunțată de el nu a fost anulată
în ordinea stabilită de lege.(vezi hotărârea CSM nr 208/19 din 22 iunie 2010 și hotărârea
nr463/20 din 05.07.2016).

Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa de interpretare a art.6 §1 din


Convenția E.D.O a statuat că ,,Principiul potrivit căruia un tribunal va fi prezumat lipsit de
prejudecată personală sau parțialitate este de mult timp stabilit în jurisprudenșa Curții.
El Reflectă un element important al preminenței dreptului și anume că verdictul tribunalului
este definitiv și obligatoriu ,cu excepția dacă este clasat de o instanță superioară ca urmare a
unor neregularități sau inechități.

Acest principiu trebuie să se aplice în mod echitabil tuturor formelor de tribunal,inclusiv


jurațilot.,,(vezi §32 a hotărârii din 10 iunie 1996 în cauza c.Regatului unit,precum și §§44-45 a
hotărârii Curții E.D.O din 6 decemvrie 2005 în cauza Popov C.Moldova(2))

Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă stabilește un șir de garanții


procedurale care asigură respectarea acestor principii constituționale și convenționale și
dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 § 1 din Convenția E.D.O.

Astfel ,conform art. 16 alin (1)și art. 19 alin (2) Cod de procedură
civilă,hotărîrile,încheierile,ordonanțele și deciziile judecătorești definitive sunt obligatori pentru
toate autoritățile publice,printe care și pentru procurori și se execută cu strictețe pe întreg
teritoriul Republicii Moldova.Hotărârea judecătorească emisă în pricina civilă poate fi controlTP
NUMi de instanța judecătorească competentă,în ordinea stabilită de prezentul cod (CPC) și de
alte legi.

Conform Codului de procedură penală:

-procesul penal se desfășoară în strictă conformitate cu principiile și normele unanim recunoste


ale deptului internațional, cu tratatele internaționale la care R.M. este parte,cu prevederile
Constituții R.m. și ale CPP(art. 7 alin(1)CPP);

-în procesul penal nu pot fi admise ca probe,și prin urmare ,se exclud din dosar,nu pot di
prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri
judecătorești ,datele care au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de urmărire
penală a dispozițiilor Codului de procedură penală(art.94 alin(1) pct.8)CPP)

-constituie încălcarea esențială a dispozițiilor Codului de procedură penală încălcării admise la


administrația probelor în cauza penală respectivă(art.94 alin(2) CPP);

-urmărirea penală nu poate fi pornită,iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată și va fi


încetată la orice etapă a procesului penal în cazul în care în privința unei persoane există
hotărârea judecătorească definitivă în legătuă cu aceași acuzație(art.275 pct.7)CPP).

Ontrat acestor garanții procesuale instituite de normele constituționale și actele


internaționale,de CPC și CPP.ce asigură respectarea principiilor privind înfăptuirea justiției
numai de către instanțele judecătorești,caracterului obligator al hotărârilor judecătorețti
irevocabile,indepenenței și prezumației impațialității judecătorilor la adoptarea și
pronunțarea lor,prourorul D.Compan neglijănd art.124 alin(1) din Constituțir și-a aumat în mod
arbitrar atribuțiile unei instațe de competență exclusivă a căreia este verificarea legalității
ordonanțelor judecătorești din 21.112011 și 30.08.2013,adoptate de judecătorul S.Popovici,și
le-a declarat neîntemeiate și contrare prevederilor Codului de procedură civilă
Declarănd în mod arbitrar ordonanțele judecătorești irevocabile din 21.11.2011 și 30.08.2013
neîntemeiat și contrare Codului de procedura civilă,procurorul D.Compan a concluzionat că în
dosarele civile nr. 2p-61/2013 și nr 2p-308/11 există urme ale cplicității lui Serghei Popovici la
spălarea banilor și anume existența documentelor semnate de acesta prin care se dă cîștig de
cauză creditorului în vederea încasării pretinsei sime debitoare în mărime totală de peste 1,2
mlrd dolari SUA.

Astfle,procurorul D.Compan cu încălcarea flagrantă a cerințelor art.114,art.116 alin(1),art.120


și art. 124 din Constituție,art.16 alin(1) și art.19 alin (2) Cod de procedură civilă,art.7 alin(1)
CPP și art 6 §1 din Convenția E.D.O ilegal,a declarat ordonanțele judecătorești din 21,112011 și
30.08.2013 neîntemeiate și contrare Codului de procedură civilă și le-a recunoscut drept probe
care în opinia lui confirmă existența unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de către
judecătorul S.Popovici a infracțiunii de complicitate la spălarea banilor prevăzute de art .42
alin(5),art.243 alin(3) lit b)CP.

Deoarece aceste prob au fost administrate ilegal conform art.94 alin(1) pct.8) și ali (2) CPP ele
nu pot fi admise ca probe și se eclud din dosar,nu pot în instanța de judecată și nu pot di puse la
baza sentinței sau a altor hotărîri judecătorești.

Mai mult,conform art.94.alin(3) CPP încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.114,art116


alin(1),art.120 și art.124 din Constituție ,art 16 alin(1)și art.19 alin(2) Cod de procedură
penală,art.7 alin(1) CPP și art.6 §1 din Convenția E.D.O de către procurorul D.Compan la
administarea acestor probe confirmă certitudine faptul încălcării lor de către el și vinovăția lui
în admiterea lor.

Plus la cele menționate procurorul D.Compan a motivat demersul și prin aceea precum că
judecătorul S.Popovici prin adoptarea ordonanțelor judecătorești irevocabile din 21.11.2011 și
din 30.08.2013 a acordat ajutor prin înlăturarea obstacolelor la realizarea infractiunii de spălare
de bani de către autori,caracterizată prin acordare de mijloace și înlăturare de obstacole la
transferul,dobîndirea și utilizarea banilor în sumă de pest un mlrd de dolari SUA,de către
persoane care știau ori tebuia să știe că constitue venituri ilicite,realizînd o etapă componentă a
procesului complex infracțional de spălare a banilor,care implică mai muți actori din diferite
state.(vezi pag 4 a oronanței de punere sub invinuire)

Și aceste afirmații se bazează în exclusivitate nu pe probe ci pe presupunerile procurorului


D.Compan,deoarece din demrs rezultă că:

-în cauza procurorul n-a stabilit concret cine este autorul sau autorii spalării de bani.Or,în lipsa
autorului spălării de bani și ințelegirii lui cu cumplicele,se exclude coparticiparea judecătorului
S.Popovici la spălarea de bani.

-în cauză, în general nu există nici o probă care direct sau indirect ar confirma faptul spălării de
bani și că banii încasați la cererea creditorului de la debitori prin ordonanțele judecătorești din
21.11.2011 și30.08.2013 constituiau venituri ilicite,in ce țara s-a săvîrșit spălarea de bani.
De asemea menționăm și faptul că conform art275 pct7)CPP urmărirea penală nu poate di
pornită,iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată și va fi încetată la orie etapă a procesului

penal în cazul în care în privința unei persoane există o hotărîre definitivă în legătură cu aceeași
acuzație.

Împotriva judecătorului S.Popovici procurorul General-interimar al R.M. E.Harunjen prin


ordonanța din 15 septembrie 2016 a pornit urmărirea penală,iar procurorul D.Compan prin
ordonanța din 21 septembrie 2016 la pus sub învinuire în baza art.42 alin(5),

art.243alin (3)litb)CP pentru faptul că el a adoptat ordonanțele judecătorești din 21.11.2011 și


din 30.08.2013,care în opiniile Procurorului General-interimar al R.M. și a procurorului în
Procuratura Anticorupție D.Compn sunt neîntemeiate și ilegale și care în opinia lor au fost
adoptate cu scopul de a contribui la spălarea de banilor.

De jure și de facto aceste ordonanțe judecătorești irevocabile sunt obiectul urmăririi penale și
învinuirii judecătorului S.Popovici în cumplicitate la infracțiunile de spalare de bani și adoptarea
lor.

În cele menționate mai sus,am demonstrat ca conform art.116 alin(1) și art 120 din
Constituție,jurisprudenței Curții E.D.O.,prevederile Codului de procedură civilă și Codului de
procedură penală,hotărârea judecătorească irevocabilă are caracter obligatoriu pentru
autoritățile publice,iar judecătorii se prezumă imparțiali la adoptarea lor.

Excepție de la aceste principii fundamentale ce asiguta independența judecătorilor la


îmăptuirea justiției este cazul cînd o instanță judecătorească competentă și în rdinea prevăzută
de lege casează hotărîrea judecătorească irevocabilă ca urmare a unor neregularități sau
inechități.

De aceea caracterul irevocabil și obligatoriu al ordonanțelor judecătorești din 21.11.2011 și


din 30.08.2013 adoptate de judecătorul S.Popovici,garantat de art.120 din
Constituție,constitue obiectiv o circumstanță prevăzută de art.275 pct7)CPP care exclude
urmărirea penală și punerea sub invinuire a judecătorului S.Popovici pentru adoptarea lor,

Indiferent de faptul că în opinia Procurorului General-interimar al R.M. și a procurorului în


Procuratura Anticorupțir D.Compan această ordonnță este neîntemeiată și a fost adoptată în
opinia lor,pentru a contribui la spalarea de bani.

Astfel urmărirea penală în privința judecătorului S.Popovici în baa art 42alin(5),


art.243alin(3)litb)CP a fost pornită în prezența unei circumstanțe prevăzute de

art.275 pct 7)CPP care exclude nu numai pornirea urmăririi penale ,ci și arestarea lui.Or,
arestarea judecătorului ca acțiune procesuală conform art.19alin(4)(5) a Legii cu privire la
statutul judecătorului poate fi efectuată numai după emiterea ordonanței de pornirea a
urmăririi penale în condițiile prevăzute de CPP și cu respectarea garanțiilor instituite de
normele constituționale și actele internaționale.
De aceea judecătorul S.Popovici în general a fst arestat și pînă în prezent se află în stare de
arest ilegal pentru infracțiunea prevăzută de art.42 alin(5),art.243 alin(3)litb)CP,pretinsă de
către procurorul D.Campan ,ca săvîrșita de către judecătorul S.Popovici

Din aceste considerențe susținem că motivarea existenței unei bănuieli rezonabile că


judecătorul S.Popovici prin adoptarea a două ordonanțe judecătorești irevocabile din
21.11.2011 și din 30.08.2013 ar fi contribuit ca complice la săvîrșirea de către niște autori
neidentificați din diferite state neidentificate a infracțiunii prevăzute de art.42alin(5),art243
alin(3) lit b)CP,a fost făcută în demersul din 23 decembrie 2016 de către procurorul D.Compan
cu încălcarea flagrantă a dreptului judecătorului S.Popovici la insidabilitatea personală și a
principiilor garantate de art.114,art.116alin(1),art.120,art 124 alin(1) din Constituți și art6§1 din
Constituia E.D.O

În baza acestor elemente de fapt și de drept considem că practica de aplicare a dispozițiilor art
308 alin(1) și (2)CPP în sensul atribuit acestora de către procurorul D.Compan de a nu anexa la
ersul din 23 decembrie 2016 materialele și probele care ar confirma bănuiala rezonabilă că
judecătorul S.Popovici ar fi săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.42 alin(5), art243 alin(3) lit
b)CP și temeiurile care justifică prelungirea arestării lui este contrază exigenelor art.25 alin(4)
din Constituție și art.5§3 raportat la §1 lit c) a aceluiași articol din Constitușia E.D.O.,iar
motivarea banuielii rezonabile din demers a fost făcută de catre procurorul D.Compan cu
încălcarea flagrantă a dreptului judecătorului S.Popovici la inviolabilitatea personală la
infăptuirea justiției și principiilor garantate de art 124,art.116 alin(1),art.120,art124 alin(1) din
Constituție

3.În legătură cu cele epuse ținem să menionam faptul că procurorul D.Campan în cauză penală
a judecătorului S.Popovici a procedat asa nu numai la depunearea demersului din 23 dembrie
2016.

Procurorul D.Compan exact asa a procedat la:

1.Depunerea demersului privind aplicarea măsurii prezentive în privina judecătorului S.Popovici


din 22 septembrie 2016;

2.Depunerea demersului privind prelungirea arestării prezentive în privința judecătorului


S.Popovici din 13 octombrie 2016;

3.Depunerea demersului procurorului R.Botnaru privind prelungirea arestarii preventive în


privinșa zudecătorului S.Popovici din 8 noiebrie 2016;

4.Depunerea demersului privind prelungirea arestarii preventive în privința judecătorului


S.Popovici din 2 decembrie 2016;

Însă judecătorul de instrucție ai judecătoriei Buiucani în lipsa materialilor și probelor care ar


confirma bănuiala rezonabilă că judecătorul S.Popovici ar fi săvîrșit infracțiunea prevăzută de
art 42 alin(5),art243alin(3)lit b)CP
și temeiurile pentru arestarea lui,au admis demersurile procurorului D.Compan și R.Botnaru în
mod automat sau prin pasaje generale și abstracte și au dispus:

1.prin încheierea și mandatul din 23 septembrie 2016 aplicarea arestării preventive a


judecătorului S.Popovici pe un termen de 30 de zile;

2.prin incheierea și mandatul dein 20 octombrie 2016 prelungirea termenului arestării


preventive în privința judecătorului S.Popovici cu 25 de zile;

3.prin incheierea și mandatul dein 14 noiembrie 2016 prelungirea termenului arestării


preventive în privința judecătorului S.Popovici cu 25 de zile;

4.prin incheierea și mandatul dein 8 decembrie 2016 prelungirea termenului arestării


preventive în privința judecătorului S.Popovici cu 20 de zile;

Această practică a judecătorilor deinstrucie de a dmite demersurile procurorului D.Campan și a


procurorului R.Botnau în mod automat sau prin pasaje generale și abstracte și de a dispune
arestarea și prelungirea arestării preventive împotriva judecătorului S.Popovici nu este
conformă dispozițiilor art.308 alin(1)-(2),(6)și (8) lit f)CP și este contrară exigenților art.25
alin(4) din Constituție,interpretărilor art.25 alin(4)din Constituție,date de către Curtea
Constituțională în hotărîrea nr.3 din 23 februarie 2016 privind ecepția de neconstituționalitate
a aliniatelor(3), (5),(8)și(9) ale art.186 CPP menționate deja mai susu.

Plus la cele menționate contează dispozițiilor art.312 alin (4)și (6) CPP Colegiul penal al Curții de
Apel Chișinau,ca instanță de recurs,tot în libsa materialelor și probelor care ar confirma
bănuiala rezonabilă că judecătorul S.Popovici ar fi săvîrșit infracțiunea prevăzută de art 42
alin(5),art243 alin(3)lit b)CP și temeiurile pentru arestarea lui,în mod automat sau prin pasaje
generale și abstracte,respins recursurilor apărătorilor judecătorului S.Popovici declarate
împotriva încheierilor judecătorilor de instrucție menționat mai sus prin deciziile din 24
septembrie 2016,1 noiembrie 2016,21 noiembrie 2016,și din 8 decembrie 2016.

Considerăm că și această practică a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinau,o instanță de


recurs,de a respinge în mod automat și prin pasaje generale și abstracte recursurile apărătorilor

Judecătorului S.Popovici,declarate impotriva încheierilor judecătorilot de instrucție


mennționate mai sus,este contrară exigenților art.25alin(4) din Constituție,interpretărilor
art.25alin(4) din Constituție,date de către Curtea Constituțională în hotărîrea nr.3 de 23
februarie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a aliniatelor (3),(5),(8)și(9) ale art.186
CPP menționate deja mai sus.

4.În baza celor spuse în prezența cerere pentru a preveni posibilă încălcare în continuare a
dreptului judecătorului S.Popovici la inviolabilitatea personală la înfăptuirea justiției gravitate
de Constituție și art 5 din Convenția E.D.O,la examinarea de către judecătorul de instrucție a
demersului din 23 decembrie 2013,consider necesară ridicarea excepției de
neconștituționalitate a practicei de aplicare a dispozițiilor art.308 alin(1)și(2)CPP în sensul
atribuit acestora de către procurorul D.Compan de a nu anexa la demersul din 23 decembrie
2016 materialele și probele care a confirma bănuiala rezonabilă că judecătorul S.Popovici arfi
săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.42 alin(5),art.243 alin(3)lit B)CP și temeiurile care ar
justifica prelungirea arestării lui ,precum și de a motiva în demers existența unei bănuieli
rezonabile că judecatorul S.Popovici prin adoptarea a două ordonanțe judecătorești irezotabile
din 21.11.2011 și din 30.08.2013 ar fi contribuit ca complice la săvîrșirea de către niște autori
neidentificți din diferite state neidentificate, a infraciunii prevăzute de art.42 alin(5),art.243
alin(3)litb)CP.

II Hotărârea solicitată.

5.Curtea Constituțională prin hotărîrea nr.2 din 9 februarie 2016 pentru interpretarea art 135
alin(4)lit a)și g) din Constituție a hotărît că în cazul existenții incertitudinei privind
constituționalitatea legii ce urmează a fi aplicată la soluționarea unei cauze aflate pe rolul sau
minstanța de judecată este obligată la cerea părților sau din oficiu să sesizeze Curtea
Constituțională.

Curtea Constituțională în pct.3 a hotărîrii nr.7 din 13 februarie 2001,,Pentru Controlul


constituționalității prevederilor art.82 și art.223 din Codul de procedură penală,”se asemenea a
statuat că,,avînd în vedere dispozițiile art.31 alin(1) din Legea cu privire la Curtea
Constituțională,Curtea Constituțională exercită nu numai controlul constituționalității actelor
normative contesta,dar examinează și snsul atribuit acestora în practică aplicării lor de către
organele de drept.(vezi hotărârea publicată în M.O. nr19-20/6 din 22.02.2001).

Pînă în prezența nu eistă o hotărîre a Curții Constituționale ,avînd ca obiect practica de aplicare
a dispozițiilor art 308 alin (1)- (2)CPP în sensul atribuit acestora de către procurorul D.Compan
la depunea demersului privind prelungirea termenului de arest în privința judecătorului
S.Popovici.

Astfel ,condițiile de formă pentru sesizarea Curții constituționale în cauză sunt întrunite.

6.Din aceste motive cer în temeiu art.135 alin (1)lit a) și g) din Constituție și conform hotărârii
Curții Constituționale nr.2 din9 februarie 2016 pentru interprinderea art.135 alin (1)lit a) și g)
din Constituția R.M.
Cer

1Admiterea prezenței cererei

2De a sesiza Curtea Constituțională privind eidicarea excepției de neconstituționalitate pentru a


verifica constituționalitatea practicei de aplicare a dispozițiilor art.308 alin(1) și (2)CPP în sensul
atribuit acestora de către procurorul în Procuratura Anticorupțională D.Compan de a nu anexa
la demersul din 23 dembrie 2016,prezența învinuitului S.Popovici și depus judecătorului de
instrucție,a materialelor șiprobelor,care ar confirma bănuiala reonabilă ca judecătorul
S.Popovici ar fi săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.42 alin (5),art243 alin(3) lit b)CP și temeilor
care ar justifica prelungirea arestării lui,precum și de a motiva în demers existența unei bănuieli
rezonabile că judecătorul S.Popovici prin adoptarea a două ordonanțe judecătorești irevocabile
din 21.11.2011 și din 30.08.2013 ar fi contribuit ca cumplice la săvîrșirea de către niște autori
neidentificați la săvîrșirea de către niște autori neidentificați din diferite state neidentificate a
infracțiunii prevăzute de art.42 alin(5),art.243 alin(3) lit b)CP.

3În baza art .7 alin (3)CPP de suspendat examinarea demersului procurorului în Procuratura
Anticorupție D.Compan din 23 decembrie 2016 privind prelungirea arestării preventive în
prezența judecătorului S.Popovici pînă la expunerea Curții Contituționale asupra sesizării

Anexa:Copia cererii pentru procuror

Cu respect

Gheorghe Ulianovschi

avocat apărător al

judecătorului S.Popovici

învinuit în baza art.42

alin(5),art243 alin(3)lit b)CP