Sunteți pe pagina 1din 7

ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI PROTETIC EDENTAT TOTAL

ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI PROTETIC MAXILAR


A.ZONA DE ÎNCHIDERE DISTALĂ - linia AH este reprezentată de cele două şanţuri
pterigomandibulare şi de linia vibratorie a vălului paltin.
Un reper important pentru localizarea marginii posterioare a protezei sunt foveele palatine
care se găsesc localizate anterior de linia Ah.
Adâncimea şi lăţimea şanţurilor pterigomandibulare se palpează cu latul sondei, sau cu
ajutorul unui fuluoar.Ele pot fi:Adânci, Medii,Şterse
Lăţimea zonei de închidere marginală distală este variabilă 0,5-5 mm, fiind asociată
cu diferite poziţii ale vălului palatin
Se cunosc trei poziţii ale vălului palatin în repaus:
 Orizontală - vălul prelungeşte un palat dur plat. O asemenea zonă este favorabilă
retenţiei, deoarece permite o închidere marginală internă posterioară pe o distanţă
de 2-5 mm. Mucoasa cu rezilienţă favorabilă etanşeizează intern proteza.
 Verticală – vălul palatin cade ca o perdea la limita posterioară a unui palat dur adânc.
Zona distală se reduce la o simplă linie, fiind nefavorabilă unei bune închideri
marginale.
 Oblică - intermediară
ZONA DE ÎNCHIDERE MARGINALĂ DISTALĂ poate fi determinată clinic prin
următoarele metode:
 Inspecţia poziţiei vălului palatin în repaus şi observarea formei bolţii palatine
 Pacientul pronunţă scurt şi viguros “Ah” , sau execută manevra Valsalva
B. SPAŢIUL RETROZIGOMATIC – PUNGA EISENRING este cuprins între şanţul pterigomaxilar
şi creasta zigomatoalveolară.
 La examenul clinic apreciem adâncimea şi lăţimea spaţiului retrozigomatic.
 Adâncimea reală a acestui spaţiu poate fi observată cel mai bine cu gura deschisă
uşor şi cu mandibula deviată de partea examinată.
 Fundul vestibular este format din:
 inserţia superioară a muşchiului buccinator
 Ţesut submucos conjunctiv lax
 Mucoasa fundului de sac

C. SPAŢIUL VESTIBULAR LATERAL este delimitat posterior de apofiza zigomato-alveolară şi


anterior de frenul bucal.
 Adâncimea spaţiului vestibular lateral este dictată de gradul de resorbţie a crestei
reziduale.
 Mobilitatea mucoasei fundului de sac se face prin:
• mişcări de rotaţie executate pe modiolus
• mimarea unui zâmbet
• Lăţimea spaţiului este condiţionată de fibrele musculare orizontale ale buccinatorului
şi de morfologia versantului vestibular al crestei reziduale.
• Frenul lateral poate fi pus în evidenţă numai prin îndepărtarea obrazului în direcţie
orizontală. Apare ca un pliu unic sau dublu de mucoasă.
• Răscroirea marginii protezei trebuie să fie suficient de largă pentru a permite
mişcarea predominant orizontală a frenului lateral, dată de contracţia muşchiului
canin, orbicular şi buccinator.
• Pentru mobilizarea frebului se recomandă pacientului să fluiere, să zâmbească sau
medicul să execute tracţiuni anterioare şi posterioare pe modiolus.
D. SPAŢIUL VESTIBULAR LABIAL – ANTERIOR este cuprins între cele două frenuri bucale.
 El este împărţit de frenul labial superior în 2 zone, rareori simetrice, şi se află sub
influenţa buzei superioare.
 Frenul labial trebuie ocolit de marginea protezei, aceasta fiind conformată astfel
încât să menajeze funcţionalitatea muşchilor respectivi.

ZONELE FUNCŢIONALE ALE CÂMPULUI PROTETIC MANDIBULAR


 Periferia câmpului protetic mandibular este mai mare, prezentând formaţiuni
anatomice :
 Frenul limbii
 Planşeul bucal
 Limba.
 Muşchii genioglos şi milohioidian se inseră perpendicular pe periferia câmpului
protetic

A.ZONA TUBERCULUI PIRIFORM are o valoare protetică bună deoarece substratul osos se
resoarbe mai greu.
 Baza protezei se extinde 2/3 anterioare ale tuberculului piriform până la zona
de inserţie a ligamentului pterigomandibular.
 Examinarea tuberculului piriform vizează:
 Direcţia sa – oblic, orizontal, vertical
 Nivelul inserţiei ligamentului pterigomandibular
 Rezilienţa mucoasei supraiacente

B.ZONELE VESTIBULARE LATERALE – PUNGA LUI FISH – este delimitată posterior de o linie
imaginară trasată în dreptul feţei distale a M de 12 ani şi anterior de frenul lateral.
 Acest spaţiu este format de muşchiul buccinator şi la acest nivel fundul de sac
este mai lat marginile protezei fiind mai groase.
C. ZONA VESTIBULARĂ CENTRALĂ INFERIOARĂ – LABIALĂ este situată între cele două
frenuri laterale, pe linia mediană găsindu-se frenul buzei inferioare.
Fundul de sac poate fi foarte îngust, iar marginea protezei va avea o grosime
adecvată.
Se evidenţiază prin tracţiunea uşoară şi răsfrângerea orizontală a buzei inferioare.
 Lingual de tuberculul piriform şi posterior de muşchiul milohioidian se află nişa
linguală retromolară sau spaţiul retromilohioidian.
 Baza protezei se poate extinde uneori în nişa linguală retromolară sub forma unor
aripioare, pentru a îmbunătăţi stabilitatea protezei, în cazurile de resorbţie
accentuată a crestei.
 Pătrunderea exagerată în nişă determină însă :
• ulceraţii dureroase de-a lungul marginii supraextinse,
• jenă pronunţată în deglutiţie,
• senzaţie de tensiune în baza limbii,
• dislocarea protezei.

 Examenul clinic va urmări depistarea prin inspecţie şi palpare a adâncimii reale a nişei
retromolare în repaus, în timpul protracţiei limbii şi al deglutiţiei.
 Pentru a determina posibilitatea reală de a extinde baza protezei la nivelul respectiv,
se examinează starea de tensiune a ţesuturilor nişei cu o oglindă dentară, în timp ce
pacientul este instruit să execute mişcări moderate ale limbii.
D. ZONA LINGUALĂ LATERALĂ este delimitată de la linia imaginară ce corespunde feţei
posterioare a molarului de 12 ani până la linia imaginară trasată între C şi PM1.
La acest nivel se evidenţiază linia milohioidiană prin palpare cu degetul, linie până la
care se va extinde marginea protezei.
E. ZONA LINGUALĂ CENTRALĂ este situată între bridele canine pe partea linguală. Are o
lungime de 3 cm şi este simetrică de o parte şi de alta a liniei mediane.
Lungimea protezei în zona linguală centrală trebuie să menajeze funcţionalitatea
genioglosului, dar trebuie să existe o bună închidere marginală atât în repaus, cât şi la
protracţia limbii.
 Închiderea marginală se realizează printr-un contact permanent între marginea
protezei şi mucoasa planşeului bucal.
Uşurinţa cu care se realizează acest contact depinde de poziţia limbii în repaus.
 Limba relaxată cu o poziţie anterioară în repaus – 65% dintre pacienţi – acoperă
complet planşeul bucal, marginile sale laterale se aplică deasupra crestei, iar vârful
limbii vine în contact cu versantul lingual al crestei frontale.
 În repaus mucoasa planşeului se aplică pe versantul lingual al protezei
favorizând închiderea marginală externă.
 La examenul clinic se poate depista însă şi o poziţie posterioară (retrudată) a limbii în
repaus.
 Ea este retrasă, fundul de sac lingual central este foarte larg, între vârful limbii
şi creastă existând un spaţiu de 1.5-2.5 cm, marginile laterale ale limbii sunt cuprinse
în interiorul şi spre posteriorul crestei.
Examenul câmpului maxilar Concluzii practice

 În repaus, închiderea marginală este doar internă, prin contactul marginilor linguale
ale protezei cu mucoasa planşeului.
 Pentru funcţionalizarea marginilor linguale la amprentare, pacientul va realiza
doar umezirea roşului buzelor.

EXAMINAREA PACIENTULUI EDENTAT TOTAL


III. EXAMENUL CLINIC ENDOBUCAL AL EDENTATULUI TOTAL PROTEZAT ŞI NEPROTEZAT
A. Examinarea câmpului protetic maxilar
Se analizează:
Substratul osos al zonei de sprijin
Substratul mucos al zonei de sprijin
Mucoasa pasiv mobilă şi mobilă a zonei de închidere marginală
Zonele funcţionale periprotetice şi formaţiunile anatomice periferice

Examenul câmpului maxilar Concluzii practice

SUBSTRATUL OSOS

Forma arcadei

Înălţimea, lăţimea crestei, eventuale Alegerea formei lingurii universale


exostoze

Dacă creasta este dureroasă la presiune Se va urmări despovărarea acestor


digitală zone mai ales în faza de amprentare
definitivă

Tuberozităţile absente Cu mare greutate se va putea realiza


o închidere marginală distală
Tuberozităţi retentive distal
Greu de amprentat
Retentive vestibular uni-sau bilateral
Se corectează vestibular
Hipertrofia polului inferior
Se corectează vestibular
Examenul câmpului maxilar Concluzii practice

ELEMENTE MOBILE LA PERIFERIA CÂMPULUI


PROTETIC

Bolta palatină Asigură un sprijin excelent şi


În formă de “U” favorizează şi apariţia
În formă de “V” fenomenului de adeziune
Plată Sprijin deficitar, adeziune
inexistentă
Adeziune bună, stabilitate
redusă

Elemente negative Se foliază uşor modelul la


Sutura intermaxilară acest nivel
Torus palatin – locul şi forma – Indicaţii de foliere, atenţie la
Exostoze pe versantele crestelor raportul cu zona distală
Rezecţie chirurgicală

Şanţul pterigomaxilar Limita şi grosimea lui


determină limita şi grosimea
distală a protezei

Examenul câmpului maxilar Concluzii practice

SUBSTRATUL MUCOS Determină alegerea consistenţei materialului de


Zona de sprijin amprentare
Fibromucoasă: groasă, Suprafaţă de sprijin aptă să suporte presiuni mai mari
aderentă Amprentă cu materiale compresive
Fibromucoasă: după şi subţire Amprentă cu materiale fluide sau amprentă fără
Fibromucoasă deplasabilă, presiune
rezilienţă
Zona de succiune Lingura individuală se poate adaptată numai prin
Trecere netă la nivelul zonei inspecţie
de reflexie Se aplică teste şi se utilizează o adaptare marginală cu
Trecere treptată la nivelul material termoplastic
zonei de reflexie Se utilizează materiale mai vâscoase
Bride deplasabile de-a lungul
crestei
Examenul câmpului mandibular Concluzii practice

SUBSTRATUL MUCOS

Mucoasă subţire întinsă Amprentă cu materiale vâscoase


Frenul
Mucoasăbuzei superioare
deprimabilă DacăAmprente
inserţia secuapropie de fluide
materiale muchia crestei,
trebuie incizat şi reinserat

Frenurile laterale Zonă de mare mobilitate în timpul fonaţiei

Pungile Eisenring Proteza trebuie să aibă aceeaşi grosime cu a


pungii

Vălul palatin în repaus Linia Ah sau zonă

III. EXAMENUL CLINIC ENDOBUCAL AL EDENTATULUI TOTAL PROTEZAT ŞI NEPROTEZAT


A. Examinarea câmpului protetic mandibular
Se analizează:
Substratul osos al zonei de sprijin
Substratul mucos al zonei de sprijin
Mucoasa pasiv mobilă şi mobilă a zonei de închidere marginală
Zonele funcţionale periprotetice şi formaţiunile anatomice periferice

Examenul câmpului mandibular Concluzii practice

SUBSTRATUL OSOS

Forma arcadei

Înălţimea, lăţimea crestei, eventuale Alegerea formei lingurii universale


exostoze

Dacă creasta este dureroasă la Se va urmări despovărarea acestor


presiune digitală zone mai ales în faza de amprentare
definitivă

Tuberculul piriform: Oricum va fi folosit


 vertical sau orizontal Limitează distal lungimea protezei
 inserţia ligamentului
pterigomandibular
Bride longitudinale paralele cu creasta Amprente cu materiale fluide

Examenul câmpului maxilar Concluzii practice

ELEMENTE MOBILE LA PERIFERIA


CÂMPULUI PROTETIC

Limba în repaus: Favorabilă menţinerii şi stabilităţii protezei


 Anterioară Defavorabilă menţinerii şi stabilităţii
 Posterioară protezei

Pungile Fish Grosimea marginilor protezei va fi


concordantă

Hernierea glandei sublinguale Lingura universală şi individuală trebuie să


se insere între versantul lingual al crestei şi
glandă

PRINCIPII GENERALE DE TERAPIE ÎN EDENTAŢIA TOTALĂ


Edentaţia totală duce la tulburarea funcţiilor esenţiale ale ADM, influenţând totodată
nefavorabil funcţiile normale ale întregului organism.
Restabilirea prin mijloace protetice a funcţiilor ADM edentat total – prin care se înţelege
restabilirea masticaţiei, fizionomiei şi fonaţiei, cu respectarea condiţiilor
biomorfofuncţionale de automenţinere – se referă la următorii factorii protetici:
 Curbura arcadelor dentare artificiale
 Culoarea şi forma dinţilor artificiali din regiunea frontală
 Relieful ocluzal şi felul de montare al dinţilor
 Planul de ocluzie
 Gradul de supraocluzie frontală şi laterală
 Protezele dentare totale trebuie să îndeplinească următoarele deziderate:
Să restabilească şi să asigure funcţiile normale ale ADM în ansamblul întregului
organism, inclusiv sistemul nervos central : problemă de fiziologie
Să aibă o stabilitate statică şi dinamică optimă în timpul îndeplinirii variatelor funcţii
ale ADM : problemă de biomecanică
Să nu producă asupra ţesuturilor cavităţii bucale şi ale ATM presiuni supradozate care
să ducă la leziuni inflamatorii acute sau cronice, ci din contră, să stimuleze aceste
ţesuturi să nu solicite contracţii musculare anormale: probleme de biologie