Sunteți pe pagina 1din 5

PROCESELE PSIHICE IMPLICATE ÎN ÎNVAȚARE

I.Învațarea
Prin învațare se dobândesc noi comportamente. Diversele forme ale învațării pot fi latente și
spontane sau conștiente, organizate sistematic și îndreptate spre anumite obiective sau
conținuturi.
De-a lungul timpului au fost emise o serie de teorii ale învațării.
Învațarea este definită diferit de la un autor la altul.
Mihai Golu precizează că ” In sens larg, prin învatare se înțelege trecerea unui sistem instruibil
dintr-o stare ințială A, de neinstruire (slaba origanizare, absența experienței necesare pentru
abordarea eficientă a “situațiilor problematice”, absența unor informații, a unor operații etc.)
într-o formă finală A, de instruire (pregatire), care permite realizarea unor obiective specifice
de reglare” , iar în sens restrâns” prin învațare înțelegem activitatea pe care individul uman o
desfașoară sistematic, într-un cadru socialmente organizat, în vederea asimilarii de informații
în forma cunoștintelor, a elaborării unor ansambluri de operații și deprinderi, precum și a unor
capacități de înțelegere, interpretare și explicare a fenomenelor din natură și societate”
Învațarea este procesul prin care o anumită activitate ia naștere ori se transformă , reacționând
la o situație , cu condiția ca esența schimbării să nu poată fi explicată pe baza maturizării
organismelor , a tendințelor înnascute de a răspunde sau a altor stări temporare-Hilgard și
Bower (1974).

Între procesele psihiceșsi învațare pot fi raporturi de interdependență. Pe de o parte, activitatea


de învațare antrenează și implică toate procesele și functiile psihice, pe de altă parte învațarea
contribuie la modelarea și structurarea proceselor psihice.

II. Procesele psihice implicate în învațare


1.Atentța constă în orientarea și concentrarea activitații psihice cognitive asupra unui obiect
sau fenomen.
Atenția este o condiție de prim ordin a oricarei învațări, facand parte din categoria fenomenelor
psihice care susțin activitatea.
Exista trei tipuri ale atenției. implicate în actul învațării și anume:
a. atenția involuntară/spontană – când orientarea în câmpul perceptiv se face din exterior,
fără un efort, ca „surpriza” a mediului.
b. atenția voluntară/intentionată + atenția postvoluntară – presupune încordarea voinței,
nevoia de informare, interes, toate acestea ducând la deprindere.

Atenția se manifesta diferit de la o persoană la alta: - capacitatea de concentrare.


- stabilitatea atenției – durata concentrării
- distribuția atenției
- volumul atenției/ cantitatea.
2. Motivația reuneşte ansamblul mobilurilor interne ale conduitei (trebuinţe, motive,
tendinţe, impulsuri, intenţii, dorinţe, valenţe, interese, convingeri, aspiraţii, idealuri,concepţii
generale despre lume şi viaţă) înnascute sau dobandite, conștientizate sau
neconștientizate care stimulează, declanşează din interior, susţin energetic
şi orientează faptele, comportamentele şi acţiunile umane.
Orice act de conduită este motivat.
Motivatia e legata de performanță iar motivele care determină elevii să învete pot fi:
- de natură cognitivă
- de natură socială
- de ordin afectiv
- motive profesionale
- motive ce țin de suscesul/insuccesul școlar
- motive referitoare la aptitudini speciale
- motive ce țin de autorealizare
3. Perceptia presupune cunoașterea obiectelor și fenomenelor în integritatea lorîin momentul
când ele acționează asupra organelor senzoriale.
Percepția este constituită din numeroase senzații dar și din reprezentări, care fac percepția mult
mai bogată. Percepția presupune și intervenția gândirii. În percepție sunt implicate și o serie de
atitudini. Astfel, intervine atitudinea motorie (poziția noastră față de obiectul ce urmează a fi
perceput); atitudinea afectivă, motivația, interesele (observăm cu usuriță ceea ce ne interesează
sau ne place); starea de pregătire intelectuală (facem o selecție între ceea ce urmează să
percepem).

4. Reprezentările sunt procese cognitive bazate pe imagini intuitive a obiectelor și


fenomenelor în absenţa acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.
Reprezentarea constituie primul nivel de organizare mintală autonomă,
independentă de prezenţa şi acţiunea directă a stimulilor. Sursa ei o constituie
informaţiile furnizate prin senzaţii şi percepţii .
Rolul reprezentărilor în activitatea mintală- îndeplinesc un dublu rol: - rol de cunoaştere
- rol de reglare.
Reprezentarea, față de percepție este mai ștearsă, mai saracă în conținut, deoarece nu ne putem
reprezenta obiectele și fenomenele în totalitatea insușirilor lor. Astfel, reprezentarea are un
caracter sintetic, selectiv, în timp ce percepția are un caracter analitic.
În activitatea de predare învațare ne interesează mai ales reprezentările individuale și generale,
cele artistice, matematice etc., cele perceptive și memorative, cele voluntare, dar și cele bazate
pe imagini reproductive și imagini anticipative.
5. Gândirea este un proces psihic intelectual de reflectare mijlocită și general abstractă a
obiectelor și fenomenelor și a legăturilor logice, cauzale, dintre insușirile acestora.
Gândirea nu este legată direct de obiecte sau fenomene, ci indirect, printr-un proces de
prelucrare mintală. Rezultatul gândirii este formarea noțiunilor, conceptelor. Gândirea constă
într-o succesiune de operații care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realitatți și la
rezolvarea unor probleme.
6. Memoria este un proces psihic și definește dimensiunea temporală a organizării noastre
psihice și integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal: trecut, prezent și viitor.
Memoria constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor,
cunoștițelor, mișcărilor etc. din trecut.

III. Rolul proceselor în învațare


Între procesele psihice și învatare sunt raporturi de interdependență.
Profesorii facilitează învațarea, fiecare în mod personal, însa modul în care se face selecția și
prezentarea informației sunt foarte importante putând determina o creștere a calității cognitive
a elevilor.
Cadrul didactic trebuie să știe să activeze, la nivelul fiecărui elev în parte, mecanismele
proceselor, stărilor și însușirilor psihice particulare, cu scopul obțnerii unui randament maxim
din partea acestuia, în procesul de învățământ.
Succesul învațării cred că se bazează în primul rând pe atenția cu care elevii urmăresc ceea ce
li se comunică. Nu putem învața atâta timp cât nu suntem atenți la informația prezentată; ea
necesită procesare, altfel se pierde.
Vorbind de motivație, aici întalnim o serie de motive care-l pot determina pe elev să crească
suscesul, însă poate excela doar pe o arie, centrat sau general, în funcție de preferintă, stare,
motivație familială, financiară etc.
La baza percepției stă experiența. O experiență redusă în cazul copiilor le face percepția mult
mai săracă. Astfel, ei nu pot prea ușor desprinde esențialul de neesențial, ceea ce este important
sau nu să facă. Pentru a dezvolta experiența, de fapt îmbogațirea percepției, trebuie prezentată
copilului o ofertă bogată în material intuitiv (excursii, planșe frumos colorate, punerea în
acțiune a mai multor simturi prin intermediul filmelor, obiectelor reale). Atunci când prezentăm
elevilor o plantă, de exemplu, trebuie să le-o arătăm, dar în același timp să-i lăsăm să o pipaie,
să o miroase. Deasemenea, este important să-i lăsăm să facă singuri o schemă a unei lectii, să
recunoască diferite obiecte, fenomene, desprinzând caracteristicile lor, să observe în mod
independent, să efectueze experimente etc.
Consider, deasemenea, reprezentarea, un proces important, pe mine ajutandu-mă mult în
decursul învațării . Reprezentaăile, deși sărace în conținut dar bine realizate, luate pas cu pas ,
pot fixa ideile de bază, fiind un „schelet” util.
Nu trebuie să uitam că cititul nu este egal cu învatatul și că memorarea se îmbunatațeste odată
cu numărul repetițiilor.
Indiferent de procesele și metodele psihice folosite, procesul de învatare și succesul școlar se
obțin cu eliminarea/reducerea factorilor perturabatori, sănătate fizică și psihică, informație
genetică și mediu /sprijin familial.
BIBLIOGRAFIE

1.Goran, Laura – Psihologia Educatței, Ed.Fundației România de mâine, București, 2014


2.Golu, Mihai - Fundamentele psihologiei, Ed.Fundația România de mâine, București, 2009
3. Hudițean, Alexandru - Introducere în Psihologia Educației, Ed. Psihomedia, Sibiu, 2002
4.Salavastru, Dorina - Psihologia Educației, Ed. Polirom, Iași, 2004