Sunteți pe pagina 1din 12

1

NICU
ALIFANTIS

„Mașina de scris” (1984)


Dan Bădulescu

Acest disc LP apărut în 1984 de fapt nu are nici un titlu, așa cum se poate vedea pe
coperta originală, ci a fost doar poreclit așa pentru o identificare mai ușoară. Coperta îi aparține
lui Alexandru Andrieș, și nu are neapărat o legătură vizibilă cu conținutul.
2

Este vorba de al doilea album al lui Nicu,


primul fiind reușitul După melci1 apărut în 1979.
Autorul se lansase deja în Cenaclul Flacăra, era un
nume important pe scena folkului românesc,
abordând mai ales o zonă de balade. Treptat
bagajul stilistic s-a lărgit, incluzând în 1982 o
scurtă colaborare de studio cu formația Iris, 2 prilej
cu care am început o colaborare muzicală directă,
eu fiind pe atunci membru al formației. Această
colaborare a devenit permanentă în 1983,
conturându-se un duo acustic ce se prezenta astfel
în concerte live. În această perioadă au fost
realizate și o serie de înregistrări de studio radio/tv
în care, alături de noi a apărut basistul Teodor
(Nucu) Mazilu și alți instrumentiști. Marea
majoritate a acestor piese pot fi ascultate aici:

https://www.youtube.com/playlist?list=PLA467A3928881E7D9
La sfârșitul anului 1983 lui Nicu i-a venit ideea unui album care să conțină piese
disparate mai vechi sau mai noi, dar care să nu aibă pauză între ele, ci să fie un flux continuu.
Nu am mai auzit până atunci la noi așa ceva, și nici după aceea.
Contribuția mea a fost majorată de la cea de instrumentist la aceea de aranjor la o scală
mai mare, ceea ce a constituit un debut. Până atunci eu mai făcusem desigur aranjamente
orchestrale, dar ele se limitau la formatul obișnuit al unei trupe pop/rock: chitări, bas, tobe,
clape, eventual voci. De data aceasta însă, am socotit că cel mai nimerit mod ar fi cel acustic,
care mai târziu s-a numit „unplugged” și a fost lansat ca atare de MTV în 1989. Singurul
instrument electric care apare pe disc a fost chitara bas, și aceasta deoarece nu am putut găsi
un contrabasist abordabil.
Secția ritmică/combo era alcătuită din Nicu Alifantis chitară, Dan Bădulescu chitară,
double-six, Mihai Farcaș tobe, Nucu Mazilu bas și Adrian Enescu pian. La aceasta s-au adăugat
în funcție de piese Sorin (Jimmy) Minghiat flaut, Doru Căplescu trompetă și instrumentiști din
orchestra radio. Ne-am așternut la lucru și am început astfel:
1. Maria lângă geam3 Piesa de debut a albumului este o reluare a versiunii inițiale
înregistrată în studioul tv în anul 1983 4, avându-l ca solist instrumentist pe Dan Mândrilă la
saxofon tenor. Stilul este de samba/bossa-nova, versurile aparțin lui Alexandru Andrieș:

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dup%C4%83_melci
2
vezi https://www.scribd.com/document/297011399/Nicu-Alifantis-%C8%99i-Iris
3

https://www.youtube.com/watch?v=kFIsT3i4JzM&index=1&list=PLssNNiCmVtkxRpM1CsSHsbJh3
Wm3pIAif
4
https://www.youtube.com/watch?v=fNRwPCfzsbc&list=PLA467A3928881E7D9&index=16
3

De când te-am văzut ai fost un semn de-ntrebare


Cu ochii tăi mari, cu zâmbetul tău de copil
Mă-ntreb și acum când plouă și când e soare
În privirea ta de-argint

Vino la mine devreme


De câte ori mai ai vreme
Doar părul să-ți văd lângă geam
De foc la răsărit

Aș vrea să încerc puterea ta de abstracție


Acum când te uiți de la fereastra mea
Aștept să observ, dar nu observ nici o reacție
Fiindcă tu nu vrei deloc

Nici nu te-ntorci către mine


Iar eu nu prea mai văd bine
Doar părul simt lângă geam
Te rog să nu te miști

Nu mă uita la plecare
Semnul meu drag de-ntrebare
Și lasă-ți din păr lângă geam
Un fir de-aur curat

În varianta de pe disc solourile aparțin lui Doru


Căplescu la trompetă.

2. Autobiografie5

Urmează o piesă instrumentală a cărei sorginte a


fost un mic prilej de controversă între Nicu și mine cu
privire la autorul ei. Eu voi prezenta versiunea mea așa cum
mi-o amintesc - fără a avea și dovezi scrise, și ne pretinzând
o acuratețe de 100%, timpul scurs ar mai fi putut estompa,
modifica ceva detalii, dar nu și esența.
Astfel, consider că această scurtă sinteză
instrumentală a discului (are 1 min 57) este rodul a 3 autori:
Nicu, Adrian Enescu și eu. Voi arăta mai pe larg cu ce a contribuit fiecare.
Nicu este desigur cel mai important aici, el este autorul temelor din piesele de pe disc.
Aportul meu a fost următorul: cunoscând deja conținutul discului, la sugestia lui Nicu
care a spus că dorește o sinteză instrumentală cu temele pieselor de pe disc, - ideea îi aparține
tot lui - am alcătuit o sinteză ce începe cu terțele luate din finalul soloului de la Maria lângă
geam. Urmează o punte cromatică de legătură pe care cred că am compus-o eu, în continuare
un motiv din Trecea un om, apoi unul din Întâmplare simplă, urmat de ceva din Cântec scurt,
pianul lui Adrian intonează ceva din Emoție de toamnă și Scrisoare, orchestra sugerează Dacă

5
https://www.youtube.com/watch?v=kDdpKCqsZV8&index=19&list=PLA467A3928881E7D9
4

tu ai dispărea și Balada blondelor iubiri. Urmează


riff-ul instrumental împletit cu introducerea din
Umbra.
Se observă respectarea ordinii pieselor, cu
excepția Sonetului, o piesă mai aparte, și a piesei
Umbra, a 3-a pe disc, dar care a fost plasată la final
pentru a asigura continuitatea cu urmarea - piesele
fiind în continuare legate pe disc.
Această schiță fiind alcătuită de mine și aprobată
de Nicu, a urmat îmbrăcarea ei, orchestrația, capitol
la care Adrian ca absolvent de compoziție se
prezenta evident superior nouă. Rezultatul final este
deci sinteza celor 3.

3. Umbra6. Nu știu când a fost compusă, noi o cântam deja în concerte. Versurile aparțin
lui Adrian Păunescu:

Eu umbra aceasta pe care


O semeni în sufletul meu,
Cu milă şi tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu.

Şi-apoi într-o zi oarecare,


În care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o în vechi calendare,
Duminica trupului meu.

Fiori prin mine umblă


Şi nu am trebuinţă,
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă...

Flămând de iubirea întreagă,


Pe vremi cu amurg mohorât,
Când zodiile noaptea-şi dezleagă,
Mă satur cu-o umbră şi-atât.

Şi sufletul meu te mai roagă,


Magnetic catarg doborât,
Tu, umbră tăcută şi dragă,
Aşează-ţi fularul la gât...

O umbră se-nchide în mine,


O umbră prin mine trecu,
E-atâta de rău, că e bine,
E-atât de mult „da”, că e „nu”.

6
https://www.youtube.com/watch?v=kDdpKCqsZV8&index=19&list=PLA467A3928881E7D9
5

Bacovia-şi iese din sine


Şi râde în „a” şi în „u”,
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu.

La ritornelă au apărut un pachet de suflători, iar la refren am adăugat și eu discret o


voce a doua.

4. Trecea un om7 pe versuri de Elena Farago8:

Trecea un om pe drum aseară,


Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, - ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum - ?

Trecea, şi eu eram la poartă


Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,


Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, - şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.

Versiunea inițială a acestei piese a fost interpretată de Carmen Galin9 în 1983 într-un
program la televiziune. Este una din piesele mele favorite din repertoriul lui Nicu, și mă refer
în special la varianta inițială. Acolo am și reușit unul din cele mai bune solouri de chitară ale
mele, executat pe un instrument al lui Mircea Vintilă adus de către Dan Aldea din Belgia, nu
rețin marca.

Varianta de pe disc a urmat destul de fidel orchestrația inițială, cu adaos de pian, tobe
și corzi. Per ansamblu sunetul a ieșit bogat, dar în detrimentul chitării care, deși este aceeași și
notele cântate aproape aceleași, nu mai are același sound pătrunzător. Acest lucru s-a petrecut

https://www.youtube.com/watch?v=ZtMurOnLtdg&index=4&list=PLssNNiCmVtkxRpM1CsSHsbJh
3Wm3pIAif
8
https://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Farago
9
https://www.youtube.com/watch?v=C-HRSRua4yE
6

de altfel pe tot parcursul discului, care în ansamblu are totuși un sunet bun, dar chitările sunt
cumva incluse în decor și nu mai ies așa de în evidență ca înainte.

5. Întâmplare simplă10 este o reluare unplugged a variantei inițiale din 1982 cu formația
Iris11. Versurile aparțin lui Lucian Blaga:

Ne-om aminti cândva târziu


de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda florarul.

Polenul cade peste noi,


în preajmă, galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gura când vorbim,


si-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu


de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri-


latente-n pulberi aurii-
păduri ce ar putea să fie,
şi niciodată nu vor fi.

6. Piesa următoare, Sonet12 este pe versuri de W. Shakespeare, traduse de Ion Frunzetti:

Nu-s ochii dragei mele stropi de soare


Şi roşul gurii ei nu-i de coral.
De-i albă neaua, sânu-i oacheş pare

10

https://www.youtube.com/watch?v=4TyN54acQ9w&list=PLssNNiCmVtkxRpM1CsSHsbJh3Wm3pI
Aif&index=5
11

https://www.youtube.com/watch?v=ESGvS2DV3FQ&index=2&list=PLssNNiCmVtkwNR6t52oWNu
nNqYl3KpdU7 vezi și https://www.scribd.com/document/297011399/Nicu-Alifantis-%C8%99i-Iris
12
https://www.youtube.com/watch?v=bkR9x4LfW9wet
7

Şi negrul păr i-e ca o sârmă-n val.


Ştiu roze albe, ştiu şi roze roşii,
Dar nu-i socot obrajii trandafiri
Şi-s balsamuri mai dulci să le miroşi
Decât e boarea întregii sale firi.
Îmi place s-o aud, deşi plăcut
Mai mult mi-e zvonul muzicilor parcă.
Eu mers de zâna încă n-am văzut,
Dar draga mea e clar că-n ţărnă calcă.
Şi totuşi, eu o cred la fel de rară
Cum spun şi cei ce mint când o compară.

Este o piesă aparte pe care Nicu a ținut să o interpreteze singur, ceea ce se și preta
materialului. La final se aude o coloană sonoră vocală supraimprimată de Nicu, ce ar fi avut în
vedere tranziția către piesa următoare. Numai că, pe placa de vinyl aici se termină partea A a
discului și va trebui întrerupere pentru punerea pe partea cealaltă. Deci...
...urmează fața B a discului cu piesa 7 Cântec scurt13 pe versurile lui Alexandru
Andrieș:

Ea are flori pe balcon,


Vorbește la telefon;
Sună mereu ocupat,
Probabil e-un alt băiat...

Mor de gelozie,
De ce tocmai mie?
Cu altcineva
Nu se-ntâmplă-așa!

Azi după-masă
Ajung acasă la ea,
Să văd ce spune,
Ce fel de nume avea
Cu cine vorbea!

Mor de gelozie,
De ce tocmai mie?
Cu altcineva
Nu se-ntâmplă-așa!

Azi după-masă
Ajung acasă la ea,
Să vad ce spune,
Ce fel de nume avea
Cu cine vorbea!

13

https://www.youtube.com/watch?v=Dn4KqRQDsKo&index=7&list=PLRNLj7fYfnZYxdEDVGbu0a
Q9TjawRQKI8
8

Este reluarea variantei inițiale înregistrată în studiourile tvr în 198314, tot cu mine la
double-six, Nucu Mazilu la bas și un alt baterist al cărui nume nu mi-l mai amintesc. Am păstrat
orchestrația country inițială cu micul pasaj de slide. Nicu a fost cumva nemulțumit de
austeritatea soloului, ar fi dorit ceva mai amplu, dar nu mi-a venit nici o inspirație în acest sens
și a rămas așa. Pentru un sound mai bun am apelat
la Silvia Ilieș care ne-a împrumutat double six-ul ei
Eko.
Urmează 8. Emoție de toamnă15 pe versurile
lui Nichita Stănescu:

A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,


cu umbra unui copac sau mai bine, mai bine cu
umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite pân' la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,


iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare

Era o piesă mai veche, mai fusese


înregistrată în mai multe variante, una dintre ele
cu Jimmy Zărnescu la chitară solo. Fiind o bossa
nova am recurs la o atmosferă cu pian (Adrian
Enescu) și cu flautul lui Jimmy Minghiat.
Interesant a fost și finalul pentru care Nicu a optat
pentru aducerea vocii Mirei Moreno, creând o
atmosferă ce aducea cu Flora Purim.
Urmează 9. Scrisoare16, reluare a piesei
scrisă în 1983 pentru Carmen Galin 17, pe versuri
de Daniela Crăsnaru:

Mai ţii minte ceva din tulburatul april?


Mai ştii alfabetul acelor frenetice zile?

14

https://www.youtube.com/watch?v=fJNJbrBJuJY&list=PLssNNiCmVtkxRpM1CsSHsbJh3Wm3pIAi
f&index=7
15

https://www.youtube.com/watch?v=u91a3_yaQMk&list=PLssNNiCmVtkxRpM1CsSHsbJh3Wm3pI
Aif&index=8
16

https://www.youtube.com/watch?v=rAhgXsQAtt4&list=PLssNNiCmVtkxRpM1CsSHsbJh3Wm3pIA
if&index=9
17

https://www.youtube.com/watch?v=WyXOmdwQL4s&t=0s&index=4&list=PLA9D677F3F77B8BC
9
9

Turnu-n flăcări de unde săream amândoi


Îţi mai joacă şi-acum în pupile?

Ţii minte? sângele tău se vindea bucuros


Pe-o monedă de aer, pe-o frunză, pe-o părere...
Ca să poţi auzi în mijlocul codrului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce îngerul
miere?

Numele meu, mai schimbă el echilibrul luminii?


Îţi lunecă-n sânge, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi cum să nu mă strivească amurgul
Sub o-nroşită petală, petală de fier...

Mai ţii minte ceva din tulburatul april?


Mai ştii alfabetul acelor frenetice zile?
Câte clipe, câţi ani, şi vremea... şi vremea...
Mai ţii minte ceva din tulburatul april?
Mai ţii minte...?

Textul sensibil a fost redat magistral atunci de actrița Carmen Galin, dar nu putem spune
că Nicu ar avea vreo carență, până la urmă poate fi o chestiune de gust într-o eventuală
preferință. S-a păstrat aranjamentul inițial de fado portughez, fără percuție. În prima variantă
Nucu Mazilu a cântat și partea de bouzouki, dar în cea de pe disc mi-a pasat mie această
sarcină...

10. Dacă tu ai dispărea18 pe versurile lui Adrian Păunescu:

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut


Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.

Lucru lung şi monoton


Să te înviez femeie
Eu, bolnav Pygmalion,
Hai, şi umblă, Galatee.

Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă,
Dulcea mea, amara mea

18

https://www.youtube.com/watch?v=NVzlfxHSsac&list=PLssNNiCmVtkxRpM1CsSHsbJh3Wm3pIAi
f&index=10
10

Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci,


Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă.
De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frângeri,
Aş veni la tine-ncet
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă voi pleca


Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Și din râsu-mi şi din plânsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea,
Te-aş zidi din mine însumi.

O reluare a piesei compusă în 1983 și pe care am înregistrat-o în tv cu un aranjament


de chitări slide, o variantă care din păcate nu s-a păstrat decât într-o variantă deteriorată și de
nefolosit. Nu uitasem însă și partitura și doar s-a modificat orchestrația pentru pachetul de corzi
și un pic de pian discret. Pentru pizzicato-ul de corzi de la refren m-am inspirat din piesa China
in your hand19 a lui T’Pau.
O mică scăpare, omenească de altfel, a lui Nicu: pe disc se aude „Galactee”… dar asta
chiar nu contează prea mult…
11. Balada blondelor iubiri20 pe versuri de George Țărnea:

19
https://www.youtube.com/watch?v=T4sV3lqzKqQ
20

https://www.youtube.com/watch?v=pt3IjzkokSw&list=PLssNNiCmVtkxRpM1CsSHsbJh3Wm3pIAif
&index=11
11

Prea multe păsări cardinale


Printre iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc

Îmbătrânind de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuși fără adresă
Pentru serbările din zori

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet


E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtășim, împărtășim aceeași soartă
Dar nu se știe, nu se știe, până când...?

Visăm frumos aceeași moara


Ascunsă-n tragicul bufon
Și măcinăm aceleași lacrimi
Când dau părinții telefon

Suntem lucizi până la sânge


Nedespărțiți până la cer
Și nici nu știu după iubire
Ce se cuvine să-ți mai cer

Cuvintele își pierd căldura


Într-un sărut de protocol
Și tot mai vinovate păsări
Dau eșafoadelor ocol

Sub fruntea mea se face noapte


În ochii tăi se face zi
Și refuzăm să mai cunoaștem
Ce stele ne-ar putea păzi

A mai existat o variantă a piesei înregistrată în radio în 1982 cu formația Iris21, din care
am păstrat aranjamentul country reorchestrând pentru acustic și corzi. La refren, o discretă voce
a doua din parte-mi.

13. Piesa finală a discului Maria22 pe versurile lui Andrieș:

Are-o cameră a ei
Cu nori la geam şi porumbei,
Acoperişul, lângă cer,
21

https://www.youtube.com/watch?v=Nz9d01Y6lMM&index=2&list=PLssNNiCmVtkwNR6t52oWNu
nNqYl3KpdU7&t=0s
22

https://www.youtube.com/watch?v=Q3JE0eKCIX8&list=PLssNNiCmVtkxRpM1CsSHsbJh3Wm3pI
Aif&index=12
12

Îi dă o undă de mister
Ca o lumină...

Când plouă-n vis pe-acoperiş


Apar şi eu, tiptil, furiş,
Şi stau lipit de felinar
Ascuns aşa, ca un tâlhar...

Mmmm, Maria
Mmmm, Maria

Perdelele sânt prea subţiri


Ca s-o ferească de priviri,
Lumina mică, cum e ea,
Transformă albul ca de nea
În galben moale...

Ea-ncuie uşa de trei ori


Și stă-ncuiată până-n zori,
Dar eu, ascuns sub felinar,
O fur şi fug ca un tâlhar.

Mmmm, Maria
Mmmm, Maria

Ascunsă-n visul meu, aşa,


Va sta mereu după perdea,
Zâmbind în somn ca un copil,
Iar eu voi apărea tiptil,
Dar către ziuă
S-o duc în cămăruţa ei
Cu nori la geam şi porumbei;
Acolo ea se va trezi
Şi va ofta sau va zâmbi...

Mmmm, Maria

Un aranjament ușor eclectic de reggae cu riffuri de chitară stil Hendrix și Knopffler,


solou de trompetă de Doru Căplescu, și o altă vocea a doua discretă a subsemnatului.

Un album destul de unitar și reușit în ciuda faptului că piesele sunt distincte și fără o
legătură programatică așa cum era După melci.