PDSQ
Chestionarul de screening
şi diagnostic psihiatric
Manual
—
Adaptarea ºi standardizarea PDSQ
pe populaþia din România

AUTORI

Mark Zimmerman, M.D.

–
Amalia Ciuca (coordonator)
Monica Albu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
ZIMMERMAN, MARK
PDSQ : chestionarul de screening şi diagnostic psihiatric : manual : adaptarea şi standardizarea PDSQ pe
populaţia din România / Mark Zimmerman, Amalia Ciuca, Monica Albu. - Cluj-Napoca : Editura ASCR, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-606-8244-04-4

I. Ciuca, Amalia
II. Albu, Monica

303:616.89

Ediţia în limba engleză

The Psychiatric Diagnostic Screening Questionnaire. Manual, Mark Zimmerman, M.D.

Published by WPS – WESTERN PSYCHOLOGICAL SERVICES
12031 Wilshire Boulevard
Los Angeles, CA 90025-1251
Copyright © 2001 by Mark Zimmerman, M.D. Translated and reprinted by permission of the publisher,
Western Psychological Services. Not to be reproduced in any form without written permission of Western
Psychological Services, 12031 Wilshire Boulevard, Los Angeles, California 90025, U.S.A. All rights reserved.

Copyright © 2001 Mark Zimmerman, M.D. Tradus şi reprintat cu permisiunea editurii Western
Psychological Services. Reproducerea integrală sau parţială în orice tip de format este interzisă fără acordul
prealabil în scris al Western Psychological Services, 12031 Wilshire Boulevard, Los Angeles, California
90025, U.S.A. Toate drepturile rezervate.

Ediţia în limba română

PDSQ – Chestionarul de screening şi diagnostic psihiatric. Manual.

Adaptarea şi standardizarea PDSQ pe populaţia din România
Coordonatorul ediţiei româneşti|Amalia Ciuca
Traducere din limba engleză|Dafina Ionuţiu
Coperta|Carolina Banc
Paginaţie şi prepress|Kitty Bojan
Lectura|Diana Breaz
Editor|Diana Breaz

Tipar|S.C. Cognitrom S.R.L., Cluj-Napoca

Pentru comenzi:
Tel.: 0264‑581499
www.cognitrom.ro
office@cognitrom.ro
 
 
Copyright © 2010 S.C. COGNITROM S.R.L.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului şi stocarea sa într-o bază de date,
fără acordul prealabil în scris al COGNITROM, sunt interzise şi se pedepsesc conform legii.
 Cuprins

PARTEA I
Chestionarul de screening şi diagnostic psihiatric
- Mark ZIMMERMAN

Mulţumiri  9

Capitolul 1 - Introducere 11
Descriere generală 11
Modalităţi de utilizare şi limite  12

Capitolul 2 - Administrarea scalei 13

Administrare şi cotare 13
Cotarea scalei 13

Capitolul 3 - Interpretarea rezultatelor  21

Răspunsurile distorsionate 21
Scorul total la scala PDSQ  22
Subscalele PDSQ  23
Selectarea punctelor de secţiune pentru screening‑ul în scop diagnostic 24
Utilizarea flexibilă a punctelor de secţiune 24
Tulburarea depresivă majoră 25
Suicidul 25
Tulburarea de stres posttraumatic 25
Bulimia/Alimentaţia compulsivă 26
Tulburarea obsesiv‑compulsivă 26
Tulburarea de panică 27
Tulburările psihotice 27
Agorafobia 28
Fobia socială 28
Abuzul/Dependenţa de alcool 29
Abuzul/Dependenţa de medicamente 29
Tulburarea de anxietate generalizată 30
Tulburarea de somatizare 31
Ipohondria 31
Exemple de cazuri  32
Cazul 1: D‑l B 32
Cazul 2: D‑l H 35
Cazul 3: D‑ra R 36

Capitolul 4 - Construcţia scalei şi proprietăţile sale psihometrice  39

Scopurile care au motivat construcţia scalei PDSQ  39
Specificarea criteriilor diagnostice 39
Acceptarea diagnosticelor derivate din interviurile standardizate 40
 Frecvenţele crescute de comorbiditate şi nivelul scăzut de recunoaştere
a comorbidităţii 40
Presiunea timpului şi constrângerile sistemului medical 4]
Conţinuturile scalei PDSQ  41
Subscalele PDSQ 42
Durata simptomelor şi reperele temporale 42
Inteligibilitatea itemilor  43
Participanţi  43
Instrumente  44
Rezultate 44
Fidelitatea şi validitatea scalei  47
Criteriile pentru modificarea subscalelor şi a itemilor 47
Participanţi 47
Instrumente 47
Consistenţa internă şi fidelitatea test‑retest  49
Validitatea discriminativă şi validitatea convergentă  52
Validitatea de criteriu 54
Rafinarea scalei PDSQ pe baza rezultatelor studiilor de validitate şi fidelitate 56
Rezumat 56

Capitolul 5 - Performanţa scalei la screening‑ul în scop diagnostic  57

Caracteristicile clinice ale participanţilor la studiul de screening  57
Date statistice care descriu performanţa unui test  59
Date statistice legate de performanţa scalei PDSQ  62
Consideraţii generale legate de screening‑ul în scop diagnostic  62
Punctele de secţiune 62
Falşii pozitivi în mediul psihiatric clinic 63
Anexa A - Itemii critici ai scalei PDSQ  65
Anexa B - Modificarea scalei PDSQ  67
Anexa C - Criteriile privind modificarea scalei PDSQ 77
Referinţe bibliografice  77

PARTEA A II-A
Adaptarea şi standardizarea PDSQ pe populaţia din România
- Amalia Maria CIUCA, Monica ALBU

1. Obiectivul studiului  83
2. Participanţi  83
3. Procedura  83
4. Date despre eşantionul folosit la normare/etalonare  85
5. Caracteristici psihometrice  87
5.1. Fidelitatea 87
5.2. Validitatea 88
5.2.1. Validitatea convergentă şi discriminativă 88
5.2.2. Validitatea de criteriu 90
6. Date statistice legate de performanţa scalei PDSQ  93
7. Interpretarea scorurilor obţinute prin aplicarea PDSQ  96
7.1. Scorul total la scala PDSQ – Lot clinic 96
7.2. Scorul total la scala PDSQ – Lot non-clinic 97
7.3. Subscalele PDSQ 100
Referinţe bibliografice  101
 Lista figurilor

Partea I
Figura 1. Caietul testului PDSQ şi Fişa de sumarizare completate 15
Figura 2. Fişa de sumarizare pentru Cazul 1 (D‑l B) 33
Figura 3. Fişa de sumarizare pentru Cazul 2 (D‑l H) 34
Figura 4. Fişa de sumarizare pentru Cazul 3 (D‑ra R) 37
Figura 5. Funcţiile ROC pentru subscalele PDSQ 61

Partea a II-a
Figura 1. Procesul de traducere şi adaptare a chestionarului PDSQ 85
Figura 2. Funcţiile ROC pentru subscalele PDSQ  96

Lista tabelelor

Partea I
Tabelul 1 - Subscalele PDSQ 12
Tabelul 2 - Valorile punctelor de secţiune recomandate pentru a fi utilizate în
practica clinică şi caracteristicile asociate 22
Tabelul 3 - Caracteristici demografice şi clinice ale pacienţilor trataţi în unităţi
psihiatrice ambulatorii care au participat la studiile de fidelitate şi
validitate ale scalei PDSQ 46
Tabelul 4 - Fidelitatea scorurilor la subscalele PDSQ obţinute de pacienţii
psihiatrici trataţi ambulatoriu 49
Tabelul 5 - Fidelitatea şi validitatea scorurilor la itemii scalei PDSQ obţinute
de pacienţii psihiatrici trataţi ambulatoriu 50
Tabelul 6 - Corelaţiile dintre scorurile la subscalele PDSQ şi măsurători ale altor
sindroame  51
Tabelul 7 - Media scorurilor la subscalele PDSQ la pacienţii cu şi fără diagnostice
asociate 53
Tabelul 8 - Performanţa subscalelor PDSQ raportată la criteriile de modificare 54
Tabelul 9 - Performanţa itemilor PDSQ raportată la criteriile de modificare 55
Tabelul 10 - Caracteristici demografice şi clinice ale pacienţilor psihiatrici
trataţi ambulatoriu, care au participat la studiul care examinează
performanţa scalei PDSQ în screening 58
Tabelul 11 - Sensibilitatea şi specificitatea subscalelor PDSQ la diferite valori
ale punctelor de secţiune 59
Tabelul 12 - Valorile predictive pozitive şi negative ale subscalelor PDSQ la
diferite valori ale punctelor de secţiune 60

Partea a II-a
Tabelul 1 - Caracteristicile demografice şi clinice 84
Tabelul 2 - Compararea mediilor scorurilor între sexe în lotul clinic 86
Tabelul 3 - Compararea mediilor scorurilor între sexe în lotul non-clinic 86

7
 Tabelul 4 - Consistenţa internă şi fidelitatea test-retest a subscalelor PDSQ
(lot clinic) 87
Tabelul 5 - Fidelitatea şi validitatea scorurilor la itemii scalei PDSQ 88
Tabelul 6 - Corelaţiile dintre scorurile la subscalele PDSQ şi măsurători ale altor
tulburări (N=183) 89
Tabelul 7 - Compararea mediilor scorurilor la subscalele PDSQ între pacienţii cu
şi fără diagnostice asociate 90
Tabelul 8 - Compararea mediilor scorurilor la subscalele PDSQ între populaţia
clinică şi cea non-clinică 91
Tabelul 9 - Procentajele itemilor bifaţi de pacienţii cu şi fără diagnostice asociate
fiecărui item 92
Tabelul 10 - Sensibilitatea şi specificitatea subscalelor PDSQ la diferite valori ale
punctelor de secţiune 94
Tabelul 11 - Valorile predictive pozitive şi negative ale subscalelor PDSQ la diferite
valori ale punctelor de secţiune 95
Tabelul 12 - Transformarea cotelor brute în cote T pentru eşantionul clinic 98
Tabelul 13 - Transformarea cotelor brute în cote T pentru bărbaţi şi femei, lotul
non-clinic 98
Tabelul 14 - Valorile punctelor de secţiune recomandate pentru a fi utilizate în
practica clinică şi caracteristicile asociate 99

8
 Mulţumiri

În primul rând, aş dori să le mulţumesc locuitorilor

oraşului Chicago care fac naveta la prima oră a dimineţii.
Ideea construirii scalei PDSQ s‑a născut pe autostrada
Dan Ryan, într‑o dimineaţă, în timpul unui blocaj în trafic,
în drumul meu spre stagiul de obstetrică şi ginecologie
pe care îl realizam în cel de‑al treilea an de studiu al
şcolii de medicină..Pentru a‑mi ocupa timpul şi pentru
a mă menţine implicat pe timpul şcolii, m‑am gândit
la unele direcţii viitoare de cercetare. De aici s‑a născut
ideea scalei PDSQ ‑ un instrument de screening prin
autoevaluare cu o acoperire largă, care se raportează la
nosologia folosită în prezent.
Toate eforturile mele în domeniul cercetării sunt
datorate mentorilor, prietenilor şi colegilor mei din Iowa
City. Bill Coryell, Bruce Pfohl şi George Winokur mi‑au
oferit oportunităţi, îndrumare şi cunoştinţe.
În ultimii şapte ani, am avut privilegiul să lucrez cu
un grup de cercetători şi diagnosticieni performanţi, care
au realizat evaluările, au analizat datele, au scris lucrările
şi şi‑au oferit asistenţa în a aplica pentru granturi.
În absenţa angajamentelor lor, conceptul proiectului
Metodele Rhode Island de îmbunătăţire a evaluării şi a
serviciilor în scop diagnostic nu ar fi putut fi implementat.
Şi, ca întotdeauna, sunt recunoscător pentru
dragostea şi susţinerea oferită de Caryn, Cali şi Kyle.

9
 1
Introducere
Chestionarul de screening şi diagnostic
psihiatric (PDSQ) este un instrument de
autoevaluare conceput pentru a detecta cele
mai frecvent întâlnite tulburări de pe axa I a
DSM‑IV (Manual de Diagnostic şi Statistică a
Tulburărilor Mentale, Ediţia a patra, Asociaţia
Americană de Psihiatrie, 1994) în unităţile
medicale şi ambulatorii destinate problemelor de
sănătate mentală. Pe parcursul unei perioade de
10 ani şi după mai mult de 3000 de administrări,
instrumentul s‑a dovedit a fi convenabil, cu
o fidelitate crescută şi a fost validat, utilizând
criteriile de diagnostic şi diagnosticele derivate
pe baza interviurilor standard. Pentru că este
scurtă, dar abordează sindroame multiple,
scala PDSQ le permite practicienilor să‑şi
îmbunătăţească eficienţa clinică, prin luarea
în considerare în mod curent a comorbidităţii
diagnostice cu adăugarea unei cantităţi minime
de timp alocat sarcinilor administrative. Acest
instrument are dimensiuni suficient de reduse
pentru a putea fi completat de pacienţi înainte
de evaluarea iniţială şi pentru a putea fi cotat şi
verificat de clinician sau de personalul auxiliar,
dar în acelaşi timp este comprehensiv şi suficient
de cuprinzător pentru a fi adecvat din punct de
vedere psihometric.
PDSQ este primul chestionar de autoevaluare
creat în mod explicit pentru a evalua simptomele
specifice mai multor tulburări de pe Axa I
conform DSM‑IV, la pacienţii cu probleme
psihiatrice. Alte chestionare multidimensionale,
precum Inventarul Multifazic de Personalitate
Minnesota‑2 (Minnesota Multiphasic Personality
Inventory‑2, Butcher, Graham, Williams şi
Ben‑Porah, 1990) şi Inventarul Clinic Multiaxial
Millon‑III (Millon Clinical Multiaxial Inventory‑III,
Millon, 1994) au fost folosite ca instrumente care
ajută la diagnosticare. Cu toate acestea, scalele
nu au fost concepute astfel încât să fie congruente
cu nomenclatorul diagnostic actual. Mai mult
decât atât, aceste chestionare sunt prea lungi,
iar cotarea lor consumă prea mult timp pentru a
putea fi completate şi cotate în sala de aşteptare
înaintea evaluării iniţiale. Un instrument de
autoevaluare creat ulterior scalei PDSQ (Spitzer,
Kroenke şi Williams, 1999) a fost conceput pentru
a fi utilizat doar în mediile în care se acordă
îngrijire primară.
Descriere generală
Scala PDSQ a fost gândită pentru a fi
administrată şi cotată în birou, înaintea primului
interviu cu scop diagnostic. Scala cuprinde 125
de întrebări cu răspunsuri da/nu (111 itemi
numerotaţi, dintre care doi sunt formaţi din mai
multe părţi), iar durata necesară completării
chestionarului este de 15‑20 minute. Pacienţii
pot completa chestionarul în sala de aşteptare,
înaintea întâlnirii, sau pot completa scala acasă,
aducându‑o la următoarea întâlnire. Modul
în care scala este organizată uşurează cotarea
manuală rapidă, ceea ce conferă fezabilitate
utilizării scalei în practica clinică de rutină.
Răspunsurile la itemii PDSQ pot fi
cotate astfel încât să se obţină scoruri la 13
subscale din domeniile enumerate în tabelul 1:
tulburarea depresivă majoră, tulburarea de stres
posttraumatic, bulimie/alimentaţie compulsivă,
tulburarea obsesiv‑compulsivă, tulburarea de
panică, tulburări psihotice, agorafobia, fobia
socială, abuzul/dependenţa de alcool, abuzul/
dependenţa de medicamente, tulburarea de
anxietate generalizată, tulburarea de somatizare
şi ipohondria. Scorul total la PDSQ (suma
scorurilor la toate subscalele) poate fi folosit ca
o măsură globală a psihopatologiei. Şase dintre
itemii corespunzători tulburării depresive majore
evaluează ideaţia suicidară.
11
 Tabelul 1 (cu intervalul între 0,76 şi 0,92). Atunci când
Subscalele PDSQ sensibilitatea punctelor de secţiune (cutting scores)
pentru screening‑ul clinic este stabilită la 90%
Subscalele PDSQ Nr. de (adică 90% dintre cazurile reale sunt identificate),
itemi (a) valoarea predictivă negativă medie a
Tulburare depresivă majoră 21 subscalelor PDSQ (procentul non‑cazurilor reale
Tulburare de stres posttraumatic 15 în mulţimea non‑cazurilor indicate de scală) este
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 10 de 97% şi (b) rata falşilor pozitivi este de 34%
Tulburare obsesiv‑compulsivă 7 (ceea ce înseamnă că 34% dintre toate cazurile
identificate reprezintă, de fapt, non‑cazuri, deşi
Tulburare de panică 8
acestea pot prezenta caracteristici importante din
Tulburări psihotice 6
punct de vedere clinic). Pentru o prezentare mai
Agorafobie 11
detaliată şi o discuţie despre aceste caracteristici,
Fobie socială 15 consultaţi capitolele 4 şi 5 ale acestui manual.
Abuz/dependenţă de alcool 6
Abuz/dependenţă de medicamente 6
Tulburare de anxietate generalizată 10 Modalităţi de utilizare şi limite
Tulburare de somatizare 5
Ipohondrie 5 Scala PDSQ a fost creată pentru a putea fi
Total PDSQ a
125 folosită în orice context clinic sau de cercetare în
care screening‑ul tulburărilor psihiatrice este un
a
Include părţile enumerate de la litera a la h din cadrul domeniu de interes. Aceste contexte includ atât
itemilor 69 şi 77 corespunzători subscalelor Agorafobie şi,
respectiv, Fobie socială. mediile în care sunt furnizate servicii de sănătate
mentală sau de îngrijire medicală de bază, cât şi
cele în care se desfăşoară studii clinice asupra
unui medicament sau evaluări ale unor programe
Ghiduri pentru interviurile suplimentare clinice. Instrumentul poate fi administrat şi
(Produsul nr. W‑385D), fişe adaptate după cotat de către orice tehnician cu pregătire şi
Zimmerman (1994), sunt disponibile pentru supervizare adecvată, dar interpretarea clinică
fiecare sindrom evaluat de scala PDSQ. Aceste a rezultatelor trebuie realizată doar de către un
ghiduri furnizează sugestii pentru formularea profesionist cu suficientă pregătire clinică şi în
unor întrebări suplimentare, legate de criteriile domeniul psihometriei, pentru a putea înţelege
de diagnostic conform DSM‑IV şi oferă un şi utiliza în mod eficient resursele oferite de acest
spaţiu pentru a nota detaliile relevante pentru manual. Un asemenea profesionist va putea
informaţiile diagnostice obţinute în urma aplicării înţelege caracteristicile punctelor de secţiune,
PDSQ şi a realizării interviului suplimentar. O utilizarea acestora şi modalităţile adecvate de a
mostră din ghidul pentru tulburarea depresivă încorpora conţinuturile importante ale itemilor
majoră se găseşte la finalul acestui manual. în interpretarea scorurilor la scale. Persoana
În cursul procesului de construire a scalei, la respectivă trebuie să aibă suficientă experienţă
care au participat pacienţi din unităţi medicale în a prezenta rezultatele unor teste, pentru a
ambulatorii de sănătate mentală, valoarea medie putea răspunde în mod corespunzător oricăror
a consistenţei interne pentru subscalele PDSQ a întrebări, pe care respondenţii le pot avea despre
fost de 0,85 (mediana = 0,88; interval: între 0,66 PDSQ sau despre interpretarea rezultatelor. La fel
şi 0,94), valoarea medie a fidelităţii test‑retest a ca în cazul oricărui instrument clinic, rezultatele
fost de 0,81 (mediana = 0,82; interval: între 0,61 la PDSQ trebuie confruntate, ori de câte ori este
şi 0,93), iar valoarea medie a coeficientului de posibil, cu toate informaţiile disponibile, inclusiv
validitate a fost de 0,64. Performanţa scalei PDSQ cu rezultatele interviurilor cu pacientul, istoricul
în identificarea diagnosticelor prin screening clinic, consultaţiile profesionale, dosarele cu
este asociată unei valori medii a AUC (area evidenţa serviciilor şi cu rezultatele la alte teste
under the curve‑ aria de sub curba ROC ) de 0,85 psihologice.

12
 2
Administrare şi cotare
Cu toate că aplicarea şi cotarea PDSQ sunt
nişte sarcini simple, în această secţiune sunt
prezentate unele proceduri de bază şi este oferit
un model de formular şi un exemplu de cotare. În
capitolul trei al acestui manual, sunt prezentate
indicaţiile pentru interpretarea rezultatelor scalei
PDSQ şi pentru realizarea evaluării diagnostice
suplimentare.
Administrarea scalei
Pentru a administra scala PDSQ trebuie să‑i
furnizăm pacientului un Caiet al testului (Produsul
WPS nr. W‑385A) şi un instrument de scris. Este
acceptabilă şi varianta trimiterii formularului
prin poştă, pentru a putea fi completat de
pacient înaintea primei şedinţe. Reţineţi, totuşi,
că trimiterea prin poştă a formularului poate
ridica unele probleme, în mod special în cazul
unei acţiuni juridice, legate de persoana care
a completat cu adevărat testul. Asiguraţi‑vă
că aţi îndepărtat Fişa de sumarizare din Caietul
testului şi că aţi completat secţiunile relevante
corespunzătoare informaţiilor de identificare,
înainte de a da sau de a trimite pacientului testul
prin poştă. Furnizaţi instrucţiuni care subliniază
că (a) unele secţiuni pun întrebări referitoare la
ultimele două săptămâni, iar altele la ultimele şase
luni şi (b) pacientul trebuie să răspundă la toate
întrebările. Odată ce formularul este înapoiat,
verificaţi dacă este completat în totalitate şi rugaţi
pacientul să răspundă la eventualele întrebări
omise.
Cotarea scalei
În figura 1 sunt prezentate un Caiet al testului
şi o Fişă de sumarizare (Produsul WPS nr. W‑385B)
completate, care vor fi folosite pentru a ilustra
procedurile de cotare descrise în această secţiune.
Atunci când cotaţi scala, mai întâi, verificaţi
informaţiile de identificare şi asiguraţi‑vă că
se potrivesc cu informaţiile de pe formularul
chestionarului. Apoi, număraţi câte răspunsuri
„Da” au fost obţinute pentru fiecare subscală şi
introduceţi numărul în spaţiul furnizat pe Fişa de
sumarizare. În exemplul oferit, pacientul a dat 15
răspunsuri „Da” la subscala Tulburare depresivă
majoră (TDM) u (itemii 1‑21), aşadar, acest
număr a fost notat în mod corespunzător pe Fişa
de sumarizare v.
După ce toate scorurile la subscale au
fost consemnate, indicaţi acele sindroame
pentru care aţi obţinut scoruri egale sau care
depăşesc valoarea punctelor de secţiune (cutoff),
recomandată prin marcarea în coloana intitulată
Se recomandă investigaţii ulterioare (interviu
suplimentar). Valoarea recomandată a punctelor de
secţiune reprezintă un nivel de 90% al sensibilităţii
screening‑ului (adică, 90% dintre cazurile reale
vor fi identificate), ceea ce este adecvat pentru
majoritatea contextelor de screening clinic. Fişa
de sumarizare conţine valoarea predictivă negativă
(procentul de non‑cazuri reale care se află sub
valoarea punctului de secţiune) corespunzătoare
fiecărui punct de secţiune. Scorul de 15 la
subscala Tulburare depresivă majoră, obţinut de
pacientul ale cărui rezultate sunt prezentate în
figura 1, depăşeşte scorul de 9, care este punctul
de secţiune al subscalei. Aşadar, a fost bifat
spaţiul corespunzător de pe Fişa de sumarizare w.
Coloana din partea dreaptă a tabelului de cotare
conţine itemii critici din punct de vedere clinic.
Încercuiţi itemii critici la care respondentul a
răspuns „Da”. În exemplu, pacientul a răspuns
„Da” la itemii 16, 17, 18 şi 19 din subscala
Tulburare depresivă majoră, aşadar, aceste numere
au fost încercuite în coloana din dreapta x.
Apoi, faceţi suma scorurilor totale la subscale
pentru a obţine Scorul total al scalei PDSQ. În
13
exemplu, scorurile la subscalele PDSQ sunt 15,
4, 0, 0, 0, 1, 0, 3, 0, 0, 3, 1 şi 0, suma cărora este
27, astfel că numărul 27 a fost introdus în spaţiile
corespunzătoare de pe Fişa de sumarizare y. În
cele din urmă, găsiţi şi încercuiţi valoarea care
corespunde Scorului total la PDSQ în secţiunea
intitulată Transformarea scorurilor PDSQ.
Numărul care apare lângă valoarea pe care aţi
încercuit‑o reprezintă cota T corespunzătoare
valorii obţinute. În exemplul dat, cota T, care
corespunde Scorului total obţinut la PDSQ de 27
este 45T, iar această valoare a fost introdusă în
spaţiul alocat z.
Pe verso‑ul Fişei de sumarizare se găseşte un
tabel cu două coloane care conţine procentajele
diagnosticelor pentru fiecare item. (Numerele
itemilor scrise cu caractere îngroşate reprezintă
itemii critici din punct de vedere clinic pentru
fiecare subscală). Prima coloană, intitulată % celor
care au răspuns pozitiv la item şi s‑au calificat pentru
diagnostic, reprezintă procentul indivizilor din
14
eşantioanele folosite în procesul de construcţie
a scalei, care au răspuns afirmativ la itemul
respectiv şi s‑au încadrat în diagnosticul clinic
corespunzător subscalei din care provine itemul.
Invers, cea de‑a doua coloană, intitulată % celor
care au răspuns afirmativ la item, dar nu s‑au calificat
pentru diagnostic, reprezintă procentul indivizilor
care au răspuns afirmativ la itemul respectiv,
dar nu s‑au încadrat în diagnosticul clinic
corespunzător subscalei din care provine itemul.
Deşi nu este necesar pentru calcularea scorurilor
la PDSQ, s‑ar putea să doriţi să marcaţi în acest
tabel unii itemi la care anumiţi pacienţi au
răspuns afirmativ. Aceste informaţii pot fi utile
pentru investigaţiile ulterioare, în special atunci
când scorul unui individ la scala PDSQ într‑un
anumit domeniu se situează chiar sub valoarea
punctului de secţiune. Utilizarea adecvată a
scorurilor la scala PDSQ este descrisă în capitolul
trei al acestui manual.
 Model 45
PDSQ
Nume: ____________________________________________________________________ Vârstă ______

3.06.02
Data _____________________________ Sex: F M Nivel de educaţie (ani de şcoală) _________

Etnie: română maghiară rromă altele ______________________ Mark Zimmerman, M.D.

Publicat de:
Acest chestionar evaluează emoţiile, stările, gândurile şi comportamentele dumneavoastră. Pentru fi ecare
întrebare, marcaţi Da dacă aceasta descrie felul în care vă simţiţi, gândiţi sau vă comportaţi. Dacă descrierea
nu vi se potriveşte marcaţi Nu în coloana corespunzătoare. Vă rugăm să răspundeţi la fiecare întrebare.

Da Nu ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI...

D N 1. ...v-aţi simţit trist(ă) sau deprimat(ă)?
D N 2. ...v-aţi simţit trist(ă) sau deprimat(ă) în cea mai mare parte a zilei, aproape în fi ecare zi?
D N 3. ...v-aţi bucurat mai puţin de aproape toate lucrurile care înainte, în mod normal, vă făceau plăcere?
D N 4. ...v-aţi pierdut interesul pentru aproape toate activităţile de care, în mod normal, eraţi interesat(ă)?
D N 5. ...aţi avut o poftă de mâncare mult mai scăzută decât de obicei, aproape în fi ecare zi?
D N 6. ...aţi avut o poftă de mâncare mult mai crescută decât de obicei, aproape în fi ecare zi?
D N 7. ...aţi dormit cu cel puţin una sau două ore mai puţin decât de obicei, aproape în fi ecare zi?
D N 8. ...aţi dormit cu cel puţin una sau două ore mai mult decât de obicei, aproape în fi ecare zi?

u D N 9. ...v-aţi simţit foarte agitat(ă), fără astâmpăr şi vi s-a părut difi cil să staţi liniştit(ă), într-un loc, aproape în fi ecare zi?
D N 10. ...v-aţi simţit obosit(ă) aproape în fi ecare zi?
D N 11. ...v-aţi simţit vinovat(ă) în mod frecvent pentru lucrurile pe care le-aţi făcut?
D N 12. ...v-aţi învinovăţit sau aţi avut gânduri negative despre dumneavoastră, aproape în fi ecare zi?
D N 13. ...v-aţi simţit ca un/o ratat(ă), aproape în fi ecare zi?
D N 14. ...aţi avut probleme de concentrare, aproape în fi ecare zi?
D N 15. ...luarea unei decizii vi s-a părut mai grea decât de obicei, aproape în fi ecare zi?
D N 16. ...v-aţi gândit în mod frecvent la ideea de a muri fără să faceţi dumneavoastră ceva, cum ar fi să muriţi în timpul somnului?
D N 17. ...v-aţi dorit să fi murit?
D N 18. ...v-aţi gândit că v-ar fi mai bine să fi murit?
D N 19. ...aţi avut gânduri de sinucidere, chiar dacă nu aţi face cu adevărat acest lucru?
D N 20. ...v-aţi gândit în mod serios să vă luaţi viaţa?
D N 21. ...v-aţi gândit la un mod anume în care să vă luaţi viaţa?

D N 22. Aţi trăit vreodată un eveniment traumatic cum ar fi : război, viol, atac fi zic, abuz sexual sau orice alt eveniment traumatic extrem
de supărător?
D N 23. Aţi fost vreodată martor la un eveniment traumatic cum ar fi un viol, atac fi zic, accident soldat cu deces sau orice alt eveniment
extrem de supărător?
ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI...
D N 24. ...v-au venit frecvent în minte gânduri referitoare la un eveniment traumatic?
D N 25. ...v-aţi supărat în mod frecvent pentru că v-aţi gândit la un eveniment traumatic?
D N 26. ...aţi fost frecvent deranjat(ă) de prezenţa unor amintiri sau vise legate de un eveniment traumatic?
D N 27. ...amintirile despre un eveniment traumatic v-au produs o suferinţă puternică?
D N 28. ...aţi încercat să blocaţi gândurile sau sentimentele legate de un eveniment traumatic?
D N 29. ...aţi încercat să evitaţi activităţile, locurile sau oamenii care vă aminteau de un eveniment traumatic?
D N 30. ...aţi avut amintiri (flashback-uri) în care să aveţi senzaţia că retrăiţi un eveniment traumatic?
D N 31. ...lucrurile care vă amintesc de un eveniment traumatic v-au făcut să tremuraţi, să transpiraţi sau v-au accelerat ritmul cardiac?
D N 32. ...v-aţi simţit distant(ă) sau „rupt(ă)” de ceilalţi oameni din cauză că aţi trăit un eveniment traumatic?
D N 33. ...v-aţi simţit „amorţit(ă)” emoţional din cauză că aţi trăit un eveniment traumatic?
D N 34. ...aţi renunţat la planurile dumneavoastră de viitor din cauză că aţi trăit un eveniment traumatic?
D N 35. ...aţi fost excesiv de prudent(ă) din cauză că aţi trăit un eveniment traumatic?
D N 36. ...aţi fost mai irascibil(ă) sau v-aţi speriat mai uşor din cauză că aţi trăit un eveniment traumatic?

Copyright © 2002 by Mark Zimmerman.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă (electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea sau orice
alt sistem de copiere), fără permisiunea prealabilă a fi rmei SC COGNITROM SRL. Material pentru ediţia în limba română: Copyright © 2010 SC Cognitrom SRL.

Figura 1 - Caietul testului PDSQ şi Fişa de sumarizare completate

Da Nu ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI...

D N 37. ...s-a întâmplat adesea să mâncaţi compulsiv (să mâncaţi foarte repede, o cantitate foarte mare de alimente, într-un timp foarte scurt)?
D N 38. ...aţi avut adesea senzaţia că nu aveţi control asupra cantităţii de alimente pe care le consumaţi în timpul unui episod de mâncat
compulsiv?
D N 39. ...aţi avut episoade de mâncat compulsiv în care aţi mâncat atât de mult încât v-aţi simţit inconfortabil de plin(ă)?
D N 40. ...aţi avut episoade de mâncat compulsiv în care aţi mâncat o cantitate mare de alimente, chiar dacă nu vă era foame?
D N 41. ...s-a întâmplat să mâncaţi compulsiv de unul/una singur(ă) deoarece vă era jenă de cât de mult mâncaţi?
D N 42. ...s-a întâmplat să mâncaţi compulsiv şi apoi să vă fi e silă de dumneavoastră?
D N 43. ..v-aţi supărat foarte tare pe dumneavoastră pentru că aţi mâncat compulsiv?
D N 44. ...aţi recurs la diete foarte stricte sau la exerciţii fi zice excesive pentru a nu lua în greutate ca urmare a mâncatului compulsiv?
D N 45. ...aţi luat laxative, diuretice sau v-aţi provocat voma pentru a nu lua în greutate ca urmare a mâncatului compulsiv?
D N 46. ...greutatea sau forma corpului dumneavostră au fost unele dintre cele mai importante lucruri care au infl uenţat felul în care gândiţi
despre dumneavoastră?

ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI...

D N 47. ...v-aţi îngrijorat în mod obsesiv în legătură cu mizeria, microbii sau produsele chimice?

D N 48. ...v-aţi îngrijorat în mod obsesiv că s-ar putea întâmpla ceva rău, pentru că aţi uitat să faceţi ceva important - cum ar fi să încuiaţi uşa,
să opriţi gazul, să scoateţi aparatele electrice din priză?
D N 49. ...au fost lucruri pe care v-aţi simţit constrâns(ă) să le faceţi în mod repetat (pentru cel puţin o jumătate de oră pe zi), fără a vă putea
opri atunci când v-aţi propus acest lucru?
D N 50. ...au fost lucruri pe care v-aţi simţit constrâns(ă) să le faceţi în mod repetat, în ciuda faptului că acestea vă împiedicau să fi nalizaţi
alte lucruri pe care le aveaţi de făcut?
D N 51. ...aţi spălat sau aţi curăţat în mod obsesiv şi excesiv lucrurile din jurul dumneavoastră?
D N 52. ...aţi verifi cat anumite lucruri sau aţi repetat diferite acţiuni la nesfârşit, în mod obsesiv şi excesiv?
D N 53. ...aţi numărat lucruri în mod obsesiv şi excesiv?

ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI...

D N 54. ...v-aţi speriat foarte tare din cauză că inima vă bătea repede?
D N 55. ...v-aţi speriat foarte tare din cauză că respiraţi cu difi cultate?
D N 56. ...v-aţi speriat foarte tare din cauză că v-aţi simţit slăbit(ă) sau pe punctul de a leşina?
D N 57. ...aţi avut stări de teamă intensă sau de disconfort puternic (atacuri de panică), care au apărut pe neaşteptate, fără nici un motiv?
D N 58. ...aţi avut stări de teamă intensă sau de disconfort puternic, în timpul cărora v-aţi gândit că ceva groaznic se poate întâmpla, că aţi
putea muri, că aţi putea înnebuni sau că aţi putea pierde controlul?
D N 59. ...aţi avut stări de teamă intensă sau de disconfort puternic, în timpul cărora aţi avut trei sau mai multe din următoarele simptome:
bătăi accelerate ale inimii, transpiraţie, tremur, difi cultăţi de respiraţie, greaţă, ameţeli sau senzaţia de leşin?
D N 60. ...v-aţi îngrijorat foarte mult în legătură cu a avea atacuri de panică neaşteptate?
D N 61. ...aţi avut atacuri de panică din cauza cărora aţi evitat anumite situaţii sau v-aţi modifi cat comportamentul sau activităţile zilnice?

ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI...

D N 62. ...s-au întâmplat lucruri despre care ştiaţi că sunt adevărate, dar despre care ceilalţi v-au spus că sunt doar în imaginaţia dumneavoastră?
D N 63. ...s-a întâmplat să fi ţi convins că ceilalţi se uită la dumneavoastră, vorbesc despre dumneavoastră sau vă spionează?
D N 64. ...v-aţi gândit că sunteţi în pericol deoarece cineva plănuieşte să vă facă rău?
D N 65. ...aţi considerat că aveţi puteri speciale, pe care alţi oameni nu le au?
D N 66. ...v-aţi gândit că o forţă exterioară vă controlează corpul sau mintea?
D N 67. ...aţi auzit voci pe care ceilalţi nu le aud sau aţi văzut lucruri pe care ceilalţi nu le văd?

Copyright © 2002 by Mark Zimmerman.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă (electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea sau orice
alt sistem de copiere), fără permisiunea prealabilă a fi rmei SC COGNITROM SRL. Material pentru ediţia în limba română: Copyright © 2010 SC Cognitrom SRL.

Figura 1. Caietul testului PDSQ şi Fişa de sumarizare completate (continuare)

Da Nu ÎN ULTIMELE ŞASE LUNI...
D N 68. ...aţi evitat în mod regulat anumite situaţii deoarece v-a fost teamă că acestea vă vor provoca un atac de panică?
69. ...v-au făcut să vă simţiţi speriat(ă), neliniştit(ă) sau agitat(ă) că veţi avea un atac de panică vreuna din următoarele situaţii?
D N a. a vă îndepărta foarte mult de casă
D N b. a vă afl a în locuri aglomerate
D N c. a sta la coadă
D N d. a vă afl a pe un pod sau într-un tunel
D N e. a călători cu autobuzul, trenul sau avionul
D N f. a conduce sau a călători cu maşina
D N g. a fi singur(ă) acasă
D N h. a vă afl a în spaţii deschise (cum ar fi un parc)
D N 70. ...aţi devenit foarte neliniştit(ă) aproape de fi ecare dată când v-aţi afl at într-una din situaţiile de mai sus?
D N 71. ...aţi evitat vreuna din situaţiile de mai sus din cauză că v-au făcut să vă simţiţi neliniştit(ă) sau speriat(ă)?

ÎN ULTIMELE ŞASE LUNI...

D N 72. ...v-aţi îngrijorat foarte mult că vă veţi face de râs în faţa celorlalţi?
D N 73. ...v-aţi îngrijorat foarte mult că s-ar putea să faceţi ceva care i-ar determina pe ceilalţi să vă considere prost/proastă sau ridicol(ă)?
D N 74. ...v-aţi simţit foarte agitat(ă) în situaţiile în care era posibil ca oamenii să fi e atenţi la dumneavoastră?
D N 75. ...v-aţi simţit extrem de agitat(ă) în situaţii sociale?
D N 76. ...aţi evitat cu regularitate anumite situaţii deoarece v-a fost teamă că aţi putea face sau spune ceva prin care să vă faceţi de râs?
77. ...v-aţi îngrijorat foarte mult că veţi face sau spune ceva prin care să vă faceţi de râs în oricare din următoarele situaţii?
D N a. a vorbi în public
D N b. a mânca în faţa altor oameni
D N c. a folosi toalete publice
D N d. a scrie în faţa altor persoane
D N e. a spune ceva prostesc când vă afl aţi într-un grup de oameni
D N f. a pune o întrebare când vă afl aţi într-un grup de oameni
D N g. a participa la întâlniri de afaceri
D N h. a participa la petreceri sau alte întâlniri
D N 78. ...aţi devenit brusc foarte neliniştit(ă) aproape de fi ecare dată când v-aţi afl at într-una din situaţiile de mai sus?
D N 79. ...aţi evitat vreuna din situaţiile de mai sus din cauză că v-au făcut să vă simţiţi neliniştit(ă) sau speriat(ă)?

ÎN ULTIMELE ŞASE LUNI...

D N 80. ...aţi considerat că aţi consumat prea mult alcool?
D N 81. ...cineva din familia dumneavoastră a considerat sau a susţinut că aţi consumat prea mult alcool sau că aveţi o problemă cu alcoolul?
D N 82. ...prietenii, un medic sau orice altă persoană a considerat sau a susţinut că aţi consumat prea mult alcool?
D N 83. ...v-aţi gândit să renunţaţi sau să reduceţi cantitatea de alcool pe care o consumaţi?
D N 84. ...v-aţi gândit că aveţi o problemă cu alcoolul?
D N 85. ...consumul de alcool v-a cauzat probleme în căsnicie, la locul de muncă, cu prietenii sau în familie, în îndeplinirea sarcinilor casnice
sau în alt domeniu important al vieţii dumneavoastră?

Copyright © 2002 by Mark Zimmerman.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă (electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea sau orice
alt sistem de copiere), fără permisiunea prealabilă a fi rmei SC COGNITROM SRL. Material pentru ediţia în limba română: Copyright © 2010 SC Cognitrom SRL.

Figura 1. Caietul testului PDSQ şi Fişa de sumarizare completate (continuare)

Da Nu ÎN ULTIMELE ŞASE LUNI...
D N 86. ...aţi considerat că aţi luat prea multe medicamente?
D N 87. ...cineva din familia dumneavoastră a considerat sau a susţinut că aţi luat prea multe medicamente sau că aveţi o problemă cu acestea?
D N 88. ...prietenii, un medic, sau oricine altcineva a considerat sau a susţinut că aţi luat prea multe medicamente?
D N 89. ...v-aţi gândit să renunţaţi sau să reduceţi consumul de medicamente?
D N 90. ...v-aţi gândit că aveţi o problemă cu medicamentele?
D N 91. ...din cauza consumului de medicamente aţi avut probleme în căsnicie, la locul de muncă, cu prietenii sau în familie, în îndeplinirea
sarcinilor casnice sau în orice alt segment important al vieţii dumneavoastră?

ÎN ULTIMELE ŞASE LUNI...

D N 92. ...aţi fost o persoană agitată în majoritatea zilelor?
D N 93. ...v-aţi îngrijorat foarte mult că s-ar putea întâmpla ceva rău cu dumneavoastră sau cuiva apropiat ?
D N 94. ...v-aţi îngrijorat în legătură cu lucruri despre care ceilalţi v-au spus că nu merită să vă faceţi griji?
D N 95. ...v-aţi îngrijorat sau aţi fost neliniştit(ă) în legătură cu mai multe lucruri din viaţa dumneavoastră, în majoritatea zilelor?
D N 96. ...v-aţi simţit adesea neliniştit(ă) sau la limită din cauza grijilor pe care vi le-aţi făcut?
D N 97. ...aţi adormit adesea cu greu din cauză că v-aţi îngrijorat pentru tot felul de lucruri?
D N 98. ...aţi simţit adesea tensiune musculară din cauza neliniştii sau a stresului?
D N 99. ...aţi avut adesea probleme de concentrare din cauză că eraţi preocupat(ă) de grijile dumneavoastră?
D N 100. ...s-a întâmplat să fi ţi adesea certăreţ/certăreaţă sau irascibil(ă) din cauză că eraţi îngrijorat(ă) sau stresat(ă)?
D N 101. ...v-a fost greu să vă controlaţi grijile sau să nu vă mai îngrijoraţi deloc, în majoritatea zilelor?

ÎN ULTIMELE ŞASE LUNI...

D N 102. ...aţi avut multe probleme cu stomacul sau cu intestinele, cum ar fi greaţă, vomă, gaze în exces, balonare sau diaree?
D N 103. ...aţi avut dureri în mai multe părţi diferite ale corpului?
D N 104. Vă îmbolnăviţi mai des decât majoritatea oamenilor?
D N 105. Aţi avut o sănătate fi zică precară aproape toată viaţa?
D N 106. De obicei, medicii nu reuşesc să identifi ce o cauză fi zică pentru simptomele dumneavoastră?

ÎN ULTIMELE ŞASE LUNI...

D N 107. ...v-aţi făcut adesea griji că s-ar putea să suferiţi de o boală fi zică gravă?
D N 108. ...v-a fost greu să nu vă mai îngrijoraţi că suferiţi de o boală fi zică gravă?
D N 109. ...v-a fost greu să nu vă îngrijoraţi în ciuda faptului că medicul v-a spus că nu suferiţi de nicio boală gravă?
D N 110. ...v-aţi îngrijorat atât de mult că suferiţi de o boală fi zică gravă, încât acest lucru a interferat cu activităţile dumneavoastră zilnice
sau v-a cauzat probleme?
D N 111. ...aţi fost la doctor în mod frecvent deoarece eraţi îngrijorat(ă) că suferiţi de o boală fi zică gravă?

Copyright © 2002 by Mark Zimmerman.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă (electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea sau orice
alt sistem de copiere), fără permisiunea prealabilă a fi rmei SC COGNITROM SRL. Material pentru ediţia în limba română: Copyright © 2010 SC Cognitrom SRL.

Figura 1. Caietul testului PDSQ şi Fişa de sumarizare completate (continuare)

 FIŞĂ DE SUMARIZARE

PDSQ
Tabel conversie scor
total PDSQ

y 21
Total scor brut ___
45
Mark Zimmerman, M.D. z Scor T ________

Publicat de: Scor brut Scor T

>102 > 80
101-102 80
99-100 79
97-98 78
Model
Nume: ________________________________________________________________________________________ 95-96 77
Model 92-94 76
3.06.02
ID __________________________________________ Data: __________________________________________ 90-91 75
45
Gen: Masculin Feminin Vârsta: _________ Nivel de educaţie (ani de şcoală)_____________________

88-89 74
86-87 73
Rasă/Etnie: asiatică afro-americană hispanică/latino indigen-americană indigen-havaiana albă alta 84-85 72
82-83 71
80-81 70
78-79 69
75-77 68
Se recomandă
investigaţii 73-74 67
ulterioare, 71-72 66
interviu 69-70 65
suplimentara 67-68 64
(bifaţi dacă 65-66 63
scorul subscalei
63-64 62
Scor Punct de ≥ punctul de Itemi criticib (Încercuiţi itemii la
Subscala PDSQ subscală secţiune secţiune) care s-a răspuns cu DA.) 61-62 61

Tulburare depresivă majoră 15

___ v9 c 
___ w 16 17 18 19 20 21 x 58-60 60
56-57 59
Tulburare de stres posttraumatic 4
___ 5d ___ 22 23 54-55 58

Bulimie/Alimentaţie compulsivă 0
___ 7c ___ 37 45 46
52-53 57
50-51 56
Tulburare obsesiv-compulsivă 0
___ 1f ___ 47 48 49 50 51 52 53 48-49 55

Tulburare de panică 0
___ 4g ___ 57 61
46-47 54
44-45 53
Tulburări psihotice 1
___ 1h 
___ 62 63 64 65 66 67 41-43 52

Agorafobie 0
___ 4i ___ 68
39-40 51
37-38 50
Fobie socială 3
___ 4j ___ 76 35-36 49

Abuz/dependenţă de alcool 0
___ 1k ___ 80 81 82 83 84 85
33-34 48
31-32 47
Abuz/dependenţă de medicamente 0
___ 1l ___ 86 87 88 90 91 28-30 46

Tulburare de anxietate generalizată 3

___ 7m ___ 92 101 26-27 45
24-25 44
Tulburare de somatizare 1
___ 2n ___ 105 106 22-23 43

Ipohondrie 0
___ 1o ___ 107 20-21 42
18-19 41
16-17 40
PDSQ Scorul total brut 27
___
y 14-15 39
11-13 38
a
Bineînţeles, în practica clinică, trimiterea spre evaluări mai comprehensive n-ar trebui să se bazeze niciodată pe rezultatele unui singur 9-10 37
test, ci se vor lua în considerare toate informaţiile clinice disponibile despre acel caz. b Ar trebui să fie o evaluare suplimentară pentru 7-8 36
fiecare dintre itemii critici încercuiţi.
c
Valoarea predictivă negativă (procentul non-cazurilor reale netrimise pentru evaluare suplimentară, pe baza acestui punct de secţiune) 5-6 35
= 86. d vpn=99. e vpn=99. f vpn=98. g vpn=97. h vpn=98. i vpn=98. j vpn=95. k vpn=98. l vpn=99. m vpn=96. n vpn=90. o vpn=100. 3-4 34
1-2 33

Copyright © 2002 by Mark Zimmerman.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă (electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea sau orice
alt sistem de copiere), fără permisiunea prealabilă a fi rmei SC COGNITROM SRL. Material pentru ediţia în limba română: Copyright © 2010 SC Cognitrom SRL.

Figura 1. Caietul testului PDSQ şi Fişa de sumarizare completate (continuare)

 Itemii subscalelor PDSQ şi Procentele diagnosticelor

Nr. % celor care au % celor care au Nr. % celor care au % celor care au
item bifat itemul şi bifat itemul, dar Nr. % celor care au % celor care au
item bifat itemul şi bifat itemul, dar
au diagnostic nu au diagnostic item bifat itemul şi bifat itemul, dar
au diagnostic nu au diagnostic
au diagnostic nu au diagnostic
Tulburare depresivă majoră Tulburare obsesiv-compulsivă
Abuz/Dependenţă de alcool
1. 60 48 47. 22 5
80. 19 5
2. 40 22 48. 30 13
81. 14 3
3. 48 29 49. 21 7
82. 12 2
4. 48 31 50. 25 7
83. 25 7
5. 27 18 51. 20 5
84. 16 2
6. 14 11 52. 30 9
85. 15 2
7. 35 28 53. 20 5
Abuz/Dependenţă de medicamente
8. 16 11 Tulburare de panică
86. 17 3
9. 32 28 54. 41 17
87. 13 1
10. 50 36 55. 40 14
88. 14 2
11. 39 28 56. 45 20
89. 20 4
12. 42 27 57. 52 25
90. 16 1
13. 34 19 58. 47 22
91. 15 1
14. 48 33 59. 50 24
Tulburare de anxietate generalizată
15. 42 26 60. 43 14
92. 56 29
16. 24 14 61. 45 21
93. 53 26
17. 18 12 Tulburări psihotice
94. 55 29
18. 22 12 62. 19 8
95. 63 34
19. 25 15 63. 26 11
96. 65 37
20. 7 6 64. 17 4
97. 53 34
21. 12 9 65. 5 2
98. 60 37
Tulburare de stres posttraumatic 66. 9 2
99. 63 38
22. 49 27 67. 17 2
100. 61 42
23. 33 18 Agorafobie
101. 61 34
24. 45 22 68. 37 16
Tulburare de somatizare
25. 40 19 69.
102. 58 28
26. 44 20 a 30 10
103. 53 30
27. 41 20 b. 39 16
104. 33 13
28. 45 22 c. 33 13
105. 23 7
29. 35 15 d. 18 6
106. 25 12
30. 34 13 e. 23 7
Ipohondrie
31. 34 14 f. 28 8
107. 65 19
32. 37 14 g. 23 10
108. 65 14
33. 34 15 h. 13 2
109. 55 8
34. 25 11 70. 41 16
110. 45 9
35. 43 18 71. 39 19
111. 45 7
36. 35 11 Fobie socială
Bulimie 72. 37 19
37. 42 14 73. 41 22
38. 42 11 74. 45 23
39. 43 13 75. 41 19
40. 43 12 76. 32 14
41. 33 6 77.
42. 42 13 a. 35 17
43. 41 11 b. 19 8
44. 15 4 c. 11 4
45. 17 2 d. 12 7
46. 44 20 e. 40 17
f. 36 16
g. 23 9
h. 37 14
78. 40 18
Notă. Numerele îngroşate indică itemii critici. 79. 41 18

Figura 1. Caietul testului PDSQ şi Fişa de sumarizare completate (continuare)

 3
Interpretarea rezultatelor
Acest capitol cuprinde indicaţii referitoare
la interpretarea rezultatelor la scala PDSQ şi la
realizarea evaluărilor diagnostice suplimentare
în mediile clinice în care se realizează screening.
În primul rând, este adusă în discuţie eterna
problemă a distorsiunilor răspunsurilor. În cele
ce urmează, este descrisă utilizarea adecvată
a scorului total la scala PDSQ ca măsură
rezumativă a nivelului de psihopatologie. Apoi,
este discutată interpretarea scorurilor la subscale,
inclusiv utilizarea punctelor de secţiune, relaţia
dintre itemii subscalelor şi criteriile diagnostice
conform DSM‑IV pentru sindroamele clinice
corespunzătoare, sensibilitatea de screening
a fiecărei subscale şi itemii cu conţinut foarte
relevant din punct de vedere clinic. În cele din
urmă, sunt oferite câteva studii de caz, pentru
a ilustra aspectele de bază ale interpretării
rezultatelor la scala PDSQ.
După cum s‑a menţionat anterior, cu toate
că scala PDSQ poate fi administrată şi cotată de
către orice persoană cu formare şi supervizare
adecvată, responsabilitatea finală pentru
interpretarea clinică a rezultatelor la test trebuie
să aparţină doar unui profesionist cu suficientă
pregătire clinică şi în domeniul psihometriei,
pentru a înţelege şi a utiliza în mod eficient
resursele oferite de acest manual. Aceasta include
înţelegerea caracteristicilor punctelor de secţiune,
utilizarea acestora şi modalităţile adecvate de a
încorpora conţinuturile importante ale itemilor
în interpretarea scorurilor la scale. Ca în cazul
oricărui instrument clinic, rezultatele scalei
PDSQ trebuie confruntate, ori de câte ori este
posibil, cu toate informaţiile disponibile, inclusiv
cu rezultatele interviurilor cu pacientul, istoricul
clinic, consultaţiile profesionale, dosarele cu
evidenţa serviciilor şi cu rezultatele la alte teste
psihologice.
Răspunsurile distorsionate
Scala PDSQ nu conţine nicio întrebare
specifică sau scale concepute special pentru a
identifica răspunsurile distorsionate, precum
răspunsurile date la întâmplare, negarea sau
exagerarea simptomelor, deşi scorul total la
PDSQ poate fi util în acest sens (vezi secţiunea
următoare). Cu toate acestea, trebuie să ţineţi
cont de precauţiile obişnuite, atunci când
administraţi, cotaţi sau interpretaţi rezultatele
acestui instrument.
La fel ca în cazul oricărui instrument de
autoevaluare, înainte de a fi cotate, trebuie
verificat dacă formularele conţin pattern‑uri
neobişnuite de răspunsuri, incluzând: (a)
declararea prezenţei tuturor simptomelor; (b)
pattern‑uri de răspuns repetitive pe parcursul
testului, de exemplu prezenţa unor răspunsuri
alternative da şi nu; (c) răspunsuri contradictorii,
cum ar fi un răspuns afirmativ pentru Itemul
2 („În ultimele două săptămâni, v‑aţi simţit trist
sau deprimat în cea mai mare parte a zilei, aproape
în fiecare zi?”) şi un răspuns negativ la Itemul
1 („În ultimele două săptămâni v‑aţi simţit trist
sau deprimat?”); sau (d) alte combinaţii bizare
de răspunsuri. Uneori se poate întâmpla ca un
pacient să ofere un răspuns negativ chiar şi atunci
când pacientul însuşi sau alte surse aduc dovezi
evidente că simptomul este prezent. Când sunt
observate asemenea indicii ale unor răspunsuri
distorsionate, este indicată consultarea clientului
cu privire la raţiunea din spatele răspunsurilor
în cauză şi corectarea eventualelor informări
eronate. S‑ar putea să fie necesar ca pacientului
să‑i fie citită fiecare întrebare, pentru a obţine
răspunsuri acurate.
21
 Scorul total la scala PDSQ
Scorul total la scala PDSQ se bazează
pe numărul total de simptome psihiatrice
descrise de pacient. Este singurul scor al acestui
instrument care se raportează la etaloane.
În cazul acestei scale, acest lucru înseamnă
că interpretarea scorului se realizează prin
compararea simptomelor descrise de pacient
cu cele ale unui pacient tipic, care se prezintă
într‑o clinică psihiatrică ambulatorie. Aşadar,
scorul total la scala PDSQ furnizează o măsură
estimativă a nivelului total al psihopatologiei şi
al disfuncţionalităţii asociate, pe care pacientul le
raportează.
Scorul total la scala PDSQ este exprimat
sub forma unei cote standard T. Cotele T au
media 50 şi abaterea standard 10. Aşadar,
scorurile totale cuprinse între 40T şi 60T se află
în cadrul intervalului mediu. Pacienţii care
au obţinut scoruri cu valori cuprinse în acest
interval au raportat experienţierea unui număr
mediu de simptome psihiatrice, în comparaţie
cu alte persoane care au fost evaluate în cadrul
procedurii de primire în clinicile psihiatrice
ambulatorii.
Scorurile totale de 60T şi mai mari indică un
nivel neobişnuit de ridicat al simptomelor faţă de
alţi pacienţi trataţi în clinicile ambulatorii. Multe
dintre aceste persoane prezintă diagnostice
psihiatrice multiple şi vor necesita, de regulă, un
tratament cu o durată mai lungă, mai intensiv
şi multinivelar decât alţi pacienţi. Consultaţiile
interdisciplinare, furnizarea integrată a serviciilor
medicale şi psihosociale par a fi componente

Tabelul 2
Valorile punctelor de secţiune recomandate pentru a fi utilizate
în practica clinică şi caracteristicile asociate

Frecvenţa Frecvenţa
Valoarea Valoarea estimată a estimată a
Punctul de predictivă predictivă apariţiei la apariţiei în
secţiune Sensibilitate negativă pozitivă pacienţii populaţia
Subscala PDSQ recomandatª (%)b (%)c (%)d psihiatrici generală (%)f
(%)e

Tulburare depresivă majoră 9 90 86 74 55 5

Tulburare de stres posttraumatic 5 92 99 22 10 8
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 7 88 99 25 2 2
Tulburare obsesiv‑compulsivă 1 89 98 22 6 2
Tulburare de panică 4 91 97 38 16 2
Tulburări psihotice 1 75 98 14 6 <1
Agorafobie 4 88 98 36 13 1
Fobie socială 4 91 95 48 17 2
Abuz/dependenţă de alcool 1 85 98 27 4 6
Abuz/dependenţă de medicamente 1 85 99 18 4 2
Tulburare de anxietate generalizată 7 90 96 27 10 4
Tulburare de somatizare 2 86 99 6 2 1
Ipohondrie 1 91 100 4 1 4

ªAceste scoruri brute cu valoare de puncte de secţiune sunt recomandate pentru a fi utilizate în medii ambulatorii (vezi
capitolul 5 al acestui manual, pentru o descriere a procesului de identificare a acestora). bProcentul pacienţilor diagnosticaţi
cu tulburarea respectivă, care ne aşteptăm să obţină scoruri mai mari sau egale cu valoarea punctului de secţiune, beneficiind
astfel de evaluări ulterioare pentru a stabili diagnosticul. cProcentul pacienţilor fără diagnosticul respectiv, care ne aşteptăm
să obţină scoruri sub valoarea punctului de secţiune şi care nu necesită, în consecinţă, investigaţii suplimentare. dProcentul
pacienţilor care beneficiază de evaluări ulterioare, care ne aşteptăm să îndeplinească toate criteriile necesare diagnosticării. Cei
care nu se încadrează pe deplin în criteriile diagnostice, vor primi un diagnostic provizoriu, „fără altă specificaţie” sau un alt
diagnostic. eRezultate obţinute pe baza grupului de pacienţi care au participat la studiul replicativ descris în capitolul 4 şi care
au fost intevievaţi cu ajutorul SCID (n=1017). fRezultate obţinute pe baza estimărilor raportate la DSM‑IV. Toate estimările se
referă la prevalenţa la un moment dat, în afara tulburării de stres posttraumatic, care este o estimare a prevalenţei de‑a lungul
vieţii. Estimările prevalenţei de‑a lungul vieţii tind să aibă o valoare dublă faţă de prevalenţa la un moment dat.

22
importante ale tratamentului acestei categorii de
pacienţi.
Scorurile totale de 70T şi cele peste această
valoare sunt extrem de crescute. În absenţa altor
indicii ale unei disfuncţionalităţi crescute, aceste
scoruri semnalează posibilitatea ca pacientul să
îşi exagereze simptomele. Acest lucru se poate
întâmpla în scopul influenţării unor proceduri
legale, pentru asigurarea unor servicii, pentru
obţinerea unor compensaţii sau pentru alt motiv,
care poate reieşi din discuţiile cu pacientul sau
din alte surse de informaţie disponibile.
Scorurile totale la PDSQ sub 40T indică
faptul că pacientul a raportat un număr relativ
redus dintre simptomele prezentate în mod
tipic de cei care accesează serviciile psihiatrice
ambulatorii. Acest lucru sugerează că pacientul
ar beneficia mai degrabă de pe urma unui plan
de tratament de scurtă durată, ţintit şi focalizat
pe simptom. Este foarte neobişnuit ca o persoană
din mediul clinic să obţină un scor de 30T sau
mai mic. Asemenea pacienţi se pot afla în faza de
negare a simptomelor, fie s‑au prezentat la clinică
pentru condiţii rare, care nu sunt acoperite de
PDSQ; prin urmare, este deosebit de important
ca aceşti pacienţi să beneficieze de un interviu
suplimentar pentru a identifica motivul pentru
care s‑au prezentat la evaluarea clinică.
Este important să ţinem cont de faptul că,
deşi numărul de simptome raportate cu ajutorul
scalei PDSQ reflectă, de obicei, în mod acurat
nivelul psihopatologiei sau al disfuncţionalităţii
curente, această măsurătoare nu este foarte
puternic relaţionată cu nivelul distresului pe care
îl resimte un pacient. Aşadar, nu ne putem baza
doar pe scorul total la scala PDSQ, ca un indictor
al distresului la nivel subiectiv. Unii pacienţi care
prezintă simptome multiple pot să nu le evalueze
ca fiind foarte deranjante, în timp ce, pentru alţi
pacienţi, acestea pot fi asociate cu un distres
puternic. Pe de altă parte, cei care raportează un
număr relativ redus de simptome, pot resimţi,
cu toate acestea, un nivel crescut al distresului
tocmai din cauza acestor simptome. Scorul total
la scala PDSQ nu poate fi considerat un indicator
acurat al severităţii sau al priorităţii în privinţa
necesităţii furnizării de servicii în mod curent. De
exemplu, o problemă legată de o dependenţă sau
abuz de droguri fără complicaţii sau un sindrom
depresiv izolat poate furniza un scor total relativ
scăzut la scala PDSQ, dar, totuşi, aceste probleme
indică prezenţa unor circumstanţe cu risc crescut
care necesită o intervenţie intensivă imediată la
momentul evaluării pacientului.
Subscalele PDSQ
Scorurile la subscalele PDSQ reprezintă
numărul de simptome pe care pacientul le‑a
raportat pentru fiecare dintre cele 13 tulburări
psihologice incluse în PDSQ. Spre deosebire
de scorul total la scala PDSQ, scorurile la
toate subscalele PDSQ sunt raportate la
criteriile diagnostice. Acest lucru înseamnă că
interpretarea scorului este direcţionată înspre a
stabili dacă este sau nu probabil ca pacientul să
se încadreze într‑un anumit diagnostic pe baza
criteriilor specifice conform DSM‑IV pentru
diagnosticul respectiv, iar nu pe baza diferenţelor
semnificative ale răspunsurilor în comparaţie cu
alţi respondenţi.
Teoretic, atunci când scorurile sunt raportate
la criterii, oricine se poate încadra într‑un
anumit diagnostic, pe când acest lucru ar fi
imposibil atunci când scorurile sunt raportate
la etaloane. Aşadar, scorurile la subscalele
PDSQ sunt interpretate prin compararea valorii
scorurilor brute ale fiecărui pacient cu punctele
de secţiune selectate pentru fiecare subscală.
Pacienţii care obţin scoruri mai mari sau egale
cu valoarea punctului de secţiune prezintă
o probabilitate mai mare de a se încadra în
diagnosticul respectiv decât cei care au obţinut
scoruri sub valoarea punctului de secţiune. De
regulă, prima categorie de pacienţi sunt acceptaţi
pentru evaluări ulterioare mai comprehensive,
iar cei din urmă sunt implicaţi în alte activităţi
ulterioare, precum tratament de scurtă durată
focalizat pe simptom, trimiteri spre alte servicii
specializate, relevante pentru simptomele lor,
evaluări şi tratamente pentru sindroame care
nu sunt incluse în PDSQ sau reevaluări după un
interval de timp corespunzător.
Punctele de secţiune ale subscalelor PDSQ
recomandate pentru screening‑ul clinic în
mediu ambulatoriu sunt prezentate în tabelul
2, iar consideraţiile specifice legate de utilizarea
scorului recomandat pentru fiecare subscală
sunt descrise în continuarea acestei secţiuni. O
discuţie detaliată despre punctele de secţiune şi
depre modul în care acestea sunt identificate este
prezentată în capitolul 5.
23
Selectarea punctelor de secţiune pentru
screening‑ul în scop diagnostic
Cele mai multe instrumente de screening
sunt folosite pe scală largă, pentru că reuşesc
să ajute clinicienii în deciziile pe care le iau cu
privire la modalitatea de abordare a procesului
de evaluare şi tratament. Desigur, aproape
orice instrument de screening se asociază cu
un anumit nivel de eroare. Selectarea unui
punct de secţiune reprezintă o modalitate de
a controla tipurile de erori, care apar cu cea
mai mare probabilitate atunci când utilizăm un
instrument de screening, deoarece minimizează
consecinţele unor rezultate greşite. În general,
atunci când avem de‑a face cu un screening în
scop diagnostic, micşorarea valorii punctului de
secţiune va reduce numărul pacienţilor excluşi
în mod greşit de la evaluări suplimentare, dar
va creşte numărul pacienţilor acceptaţi în mod
greşit pentru evaluări suplimentare. Invers,
creşterea valorii punctului de secţiune va reduce
numărul pacienţilor acceptaţi în mod eronat
pentru evaluări suplimentare, dar va creşte
numărul pacienţilor excluşi în mod greşit de la
evaluări suplimentare.
În cazul scalei PDSQ, la fel ca în cazul altor
instrumente similare, atunci când este selectată
cea mai potrivită valoare a punctului de secţiune
pentru contextul în care este folosit instrumentul,
trebuie luate în considerare posibilele consecinţe
ale unor rezultate eronate. De exemplu, dacă
sănătatea unui pacient sau a altei persoane este
pusă în pericol, ca urmare a unei decizii greşite
legate de absenţa necesităţii unei evaluări
suplimentare, trebuie selectat un punct de
secţiune cu o valoare scăzută sau sensibilă, chiar
dacă acest lucru implică realizarea unor evaluări
costisitoare pentru un număr mare de pacienţi,
care nu prezintă afecţiunea respectivă. De obicei,
în această categorie se înscriu screening‑urile
clinice legate de suicid sau de abuz fizic.
Exemple evidente pentru această categorie sunt
screening‑urile medicale pentru boli extrem de
contagioase sau pentru boli letale. Pe de altă
parte, în cazul în care consecinţele unei decizii
greşite cu privire la necesitatea unei evaluări
suplimentare nu implică disconfort sau costuri
semnificative pentru pacient sau alte persoane,
puteţi alege un punct de secţiune cu o valoare
mai mare, mai specifică. În acest caz, scopul
24
este de a obţine cel mai redus număr posibil
de evaluări suplimentare inutile, mai ales dacă
aceste evaluări sunt foarte costisitoare sau dacă
prezintă un grad crescut de disconfort sau
inconvenienţe semnificative pentru pacient. Dusă
la extrem, această situaţie nu apare în contextul
evaluărilor psihiatrice clinice, ci se aplică mai
frecvent evaluărilor medicale, cum ar fi chirurgia
exploratorie sau puncţia lombară, care necesită
proceduri costisitoare, invazive, de durată sau
dureroase, care pot reprezenta în sine un pericol
pentru starea de sănătate a pacientului.
Punctele de secţiune din tabelul 2 au fost
selectate astfel încât puţini pacienţi să fie în mod
greşit excluşi de la evaluări suplimentare, iar
aceia care sunt excluşi prezintă o probabilitate
foarte scăzută de a avea într‑adevăr tulburarea
respectivă. Astfel, punctele de secţiune reco-
mandate sunt mai degrabă sensibile decât
specifice. Acest lucru înseamna că vor fi supuşi
unor evaluări suplimentare un număr relativ
mai mare de pacienţi care nu prezintă tulburarea
respectivă, decât dacă ar fi fost ales un punct
de secţiune cu o valoare mai mare. Această
abordare a fost aleasă, deoarece se porneşte de la
premisa că, în majoritatea mediilor clinice în care
se realizează screening psihiatric, consecinţele
efectuării unor evaluări suplimentare care nu
ar fi necesare sunt mai puţin costisitoare ‑ atât
pentru pacienţi, cât şi pentru clinicieni ‑ decât
consecinţele omiterii realizării unor evaluări
comprehensive ale unor pacienţi, care suferă în
mod real de sindroame psihiatrice semnificative
din punct de vedere clinic. De asemenea,
experienţa a arătat că, în multe cazuri din prima
categorie, evaluările suplimentare identifică
prezenţa unor forme subclinice sau atipice ale
sindroamelor psihiatrice sau a unor sindroame
relaţionate din punct de vedere taxonomic, care
sunt semnificative clinic şi care pot fi tratate. O
discuţie mai detaliată legată de această temă
poate fi găsită în capitolul 5 al acestui manual.
Utilizarea flexibilă a punctelor de secţiune
Atunci când scala PDSQ este folosită
în cadrul screening‑ului pentru diagnostice
clinice, punctele de secţiune nu sunt folosite
pentru a stabili un diagnostic sau o modalitate
de tratament, ci pentru a furniza informaţii
relevante pentru decizia de a realiza o evaluare
clinică mai comprehensivă, necesară identificării
diagnosticului unui anumit pacient. În plus faţă
de selectarea unei valori adecvate a punctului
de secţiune, putem minimiza efectele erorilor
în acest proces, prin interpretarea punctului de
secţiune într‑o manieră flexibilă. Astfel, atunci
când decidem dacă o evaluare comprehensivă
este necesară pentru un pacient care obţine un
scor cu o valoare apropiată de cea a punctului
de secţiune, putem pune un accent mai
puternic decât de obicei asupra răspunsurilor
pacientului la itemii critici (vezi lista din Anexa
A). De asemenea, se poate acorda o mai mare
importanţă surselor adiţionale de informaţii,
cum ar fi prevalenţa, circumstanţele de viaţă
sau caracteristicile demografice, care au fost
observate a fi asociate cu o probabilitate mai mare
sau mai mică de a prezenta condiţia în cauză.
Tulburarea depresivă majoră
Cei 21 de itemi ai subscalei Tulburare
depresivă majoră (TDM) acoperă criteriile DSM‑IV
referitoare la simptomele necesare pentru acest
diagnostic. Este cea mai lungă dintre subscalele
PDSQ, deoarece evaluează fiecare dintre cele
nouă simptome specifice Criteriului A pentru
un Episod depresiv major, conform DSM‑IV,
o întrebare separată fiind concepută pentru
fiecare element care compune criteriile pentru
depresie. (De exemplu, criteriul referitor la
problemele legate de somn include întrebări
legate atât de hipersomnie, cât şi de hiposomnie.)
Motivul pentru includerea unui asemenea
nivel de detaliere constă în posibilele implicaţii
pentru tratament ale prezenţei unor simptome
vegetative observate în mod tipic, spre deosebire
de simptomele vegetative atipice ale depresiei.
(De exemplu, tratamentul medicamentos al
pacienţilor care manifestă simptome atipice nu
ar trebui să includă antidepresive triciclice.)
În studiul nostru de validitate asupra
pacienţilor trataţi ambulatoriu, aproape 90%
dintre pacienţii cu un diagnostic de depresie
unipolară sau bipolară au răspuns afirmativ la
9 sau mai mulţi dintre cei 21 de itemi, iar 86%
dintre cei cu scoruri scăzute nu manifestau
niciuna dintre cele două tulburări. Folosind acest
punct de secţiune, aproximativ 75% dintre cei
care au obţinut scoruri superioare punctului de
secţiune s‑au dovedit a avea acest diagnostic.
Evaluarea suplimentară pentru acei indivizi
care au obţinut scoruri peste valoarea punctului
de secţiune la subscala Tulburare depresivă majoră
trebuie să includă investigarea istoricului medical
şi a celui legat de consumul de substanţe, precum
şi un screening pentru simptome psihotice.
Trebuie verificată şi prezenţa în istoric a maniei
sau hipomaniei, pentru a putea stabili dacă
diagnosticul adecvat este depresia unipolară
sau bipolară. Alte tulburări psihiatrice, care
se asociază în mod frecvent cu depresia, sunt
consumul de substanţe, tulburarea de panică,
tulburarea obsesiv‑compulsivă, tulburarea de
stres posttraumatic, anorexia şi bulimia nervoasă.
Suicidul
Itemii 16‑22 ai subscalei Tulburare depresivă
majoră se adresează suicidului, acoperind o gamă
largă a severităţii simptomelor, de la gânduri
pasive legate de moarte la metode specifice
de sinucidere. Deoarece riscul de suicid este
prezent într‑o gamă largă de tulburări, aceşti
itemi ar trebui evaluaţi indiferent de diagnosticul
principal. Se recomandă o evaluare suplimentară,
atunci când există un răspuns afirmativ la oricare
dintre aceşti şase itemi critici.
Tulburarea de stres posttraumatic
Cei 15 itemi ai subscalei TSPT evaluează
Criteriul A, conform DSM‑IV pentru această
tulburare (prezenţa unui eveniment traumatic) şi
12 dintre cele 17 simptome descrise de Criteriile
B, C şi D. Subscala TSPT debutează cu două
întrebări despre experienţierea sau asistarea
la un eveniment traumatic. Ceilalţi 13 itemi
evaluează prezenţa simptomelor tulburării de
stres posttraumatic în ultimele două săptămâni.
Fiecare dintre cele cinci elemente ale Criteriului
B (aspectele legate de retrăirea evenimentului
traumatic) este evaluat. Dintre cele 12 criterii
rămase, 3 reprezintă simptome specifice şi
tulburării depresive majore (insomnie, dificultăţi
de concentrare şi pierderea interesului pentru
activităţile obişnuite) şi nu au fost incluse în
subscala TSPT, deoarece aceste întrebări apar
deja în subscala Tulburare depresivă majoră.
În studiul nostru de validitate, la care au
participat pacienţi trataţi ambulatoriu, 92% dintre
pacienţii cu tulburare de stres posttraumatic au
25
răspuns afirmativ la 5 sau mai mulţi dintre cei
15 itemi şi 99% dintre cei cu scoruri scăzute nu
prezentau acest diagnostic. Aproximativ 10% din
eşantionul inclus în studiu au fost diagnosticaţi
cu tulburare de stres posttraumatic. Folosind un
punct de secţiune cu o valoare de 5, 22% dintre
cei care au obţinut scoruri peste această valoare
s‑au dovedit a întruni toate criteriile pentru
această tulburare. Frecvenţa tulburării de stres
posttraumatic în remisie parţială şi a tulburării
de anxietate fără altă specificaţie relaţionată cu
tulburarea de stres posttraumatic a reprezentat
21% dintre cei care au fost identificaţi de testul
de screening, o frecvenţă aproape la fel de
mare ca cea a tulburării de stres posttraumatic
în sine. Aşadar, 43% dintre pacienţii care au
fost identificaţi de instrumentul de screening
au prezentat simptome de stres posttraumatic
semnificative din punct de vedere clinic, dar nu
au întrunit toate criterile diagnostice la momentul
evaluării.
Criteriile A‑D, necesare pentru un
diagnostic de stres posttraumatic, conform
DSM‑IV, sunt acoperite de întrebările cuprinse
în această subscală. Trebuie formulate întrebări
suplimentare pentru a stabili durata simptomelor
tulburării de stres posttraumatic, deteriorarea
funcţionării şi distresul asociat acestora. De
asemenea, evaluarea suplimentară ar trebui să
conţină întrebări despre prezenţa unor condiţii
care se asociază în mod frecvent cu tulburarea de
stres posttraumatic, cum sunt tulburările afective,
tulburările în legătură cu o substanţă, tulburările
comportamentului alimentar, tulburările de
personalitate şi alte tulburări de anxietate.
Bulimia/Alimentaţia compulsivă
Cei 10 itemi ai subscalei Bulimie/Alimentaţie
compulsivă se referă la trei aspecte importante
ale acestor tulburări ale comportamentului
alimentar ‑ alimentaţie compulsivă (itemii 37‑43),
comportamentele compensatorii neadecvate
pentru a preveni îngrăşarea (itemii 44 şi 45) şi
autoevaluarea (itemul 46). Majoritatea criteriilor
DSM‑IV pentru diagnosticul de bulimie nervoasă
sunt acoperite de itemii acestei subscale.
Subscala Bulimie/Alimentaţie compulsivă
reuşeşte să identifice în mod eficient indivizii
care suferă de aceste tulburări. În mediul clinic
ambulatoriu în care a fost construită scala PDSQ,
26
aproape 90% dintre pacienţii cu un diagnostic de
bulimie nervoasă sau alimentaţie compulsivă au
răspuns afirmativ la 7 sau mai mulţi dintre cei
10 itemi, iar 99% dintre cei cu scoruri scăzute
nu au prezentat această tulburare. Utilizând
acest punct de secţiune într‑un eşantion, în care
prevalenţa bulimiei nervoase şi a alimentaţiei
compulsive a fost de 3,8%, prevalenţa celor care
au fost identificaţi de instrumentul de screening
a crescut la 25%.
Întrebările suplimentare ar trebui puse
pentru a obţine informaţii cu privire la durata
tuturor simptomelor şi, totodată, pentru a
exclude prezenţa anorexiei nervoase, care
exclude un diagnostic de bulimie sau aliemntaţie
compulsivă. Evaluarea suplimentară ar trebui, de
asemenea, să investigheze prezenţa unor condiţii
care se asociază, de obicei, acestor tulburări, cum
ar fi tulburarea depresivă majoră, tulburarea
obsesiv‑compulsivă, tulburarea de anxietate şi
consumul de substanţe.
Itemul 37 al subscalei Bulimie/Alimentaţie
compulsivă (În ultimele două săptămâni, s‑a
întâmplat adesea să mâncaţi compulsiv (să mâncaţi
foarte repede o cantitate foarte mare de alimente,
într‑un timp foarte scurt)?) este un item critic; un
răspuns „Da” la acest item trebuie să genereze un
interviu suplimentar pentru a afla modul în care
respondentul defineşte un episod de alimentaţie
compulsivă. Este important să facem distincţia
între un epsiod de aliemntaţie compulsivă
şi o supraalimentaţie asociată unei tulburări
emoţionale. Itemul 45 (Aţi luat laxative, diuretice
sau v‑aţi provocat voma pentru a nu lua în greutate,
ca urmare a alimentaţiei compulsive?) şi itemul 46
(Greutatea sau forma corpului dumneavoastră au
fost unele dintre cele mai importante lucruri care au
influenţat felul în care gândiţi despre dumneavoastră?)
reprezintă, de asemenea, itemi critici. Trebuie
identificată natura, frecvenţa şi amploarea
comportamentelor compensatorii care urmează
episoadelor de alimentaţie compulsivă.
Tulburarea obsesiv‑compulsivă
Subscala TOC conţine 7 itemi, care acoperă
aspectele esenţiale ale criteriilor DSM‑IV pentru
această tulburare, şi anume gânduri obsesive şi
comportamente compulsive. Întrebările se referă
la cele mai comune domenii specifice tulburării
obsesiv‑compulsive: contaminare, verificare,
curăţare şi numărare.
În studiul nostru de validitate, în care au
fost implicaţi pacienţi trataţi ambulatoriu, 92%
dintre pacienţii cu tulburare obsesiv‑compulsivă
au răspuns afirmativ la unul sau mai mulţi
dintre itemii subscalei, iar 99% dintre pacienţii
care au obţinut scorul 0 nu au prezentat
tulburare obsesiv‑compulsivă. În total, 8,4%
dintre aceşti pacienţi au fost diagnosticaţi cu
tulburare obsesiv‑compulsivă, conform DSM‑IV.
Prevalenţa acestei tulburări în grupul pacienţilor
care au răspuns afirmativ la unul sau mai mulţi
dintre itemii subscalei a fost de 18%.
La fel ca şi alţi pacienţi diagnosticaţi cu
tulburare de stres posttraumatic, mulţi pacienţi
diagnosticaţi cu tulburare obsesiv‑compulsivă
resimt ruşine faţa de simptomele pe care le
prezintă şi nu le declară decât în cazul în care
clinicianul întreabă în mod explicit despre ele.
Toţi itemii subscalei Tulburare obsesiv‑compulsivă
sunt consideraţi itemi critici şi, prin urmare,
orice răspuns pozitiv trebuie investigat
suplimentar. Pacienţii care prezintă tulburare
obsesiv‑compulsivă pot fi, de asemenea,
diagnosticaţi cu tulburare depresivă‑majoră, alte
tulburări de anxietate (de exemplu, tulburare de
panică şi fobii), tulburări ale comportamentului
alimentar, sindromul Tourette sau alte tulburări
ale ticurilor.
Tulburarea de panică
Subscala Tulburare de panică conţine 8 itemi,
dintre care 5 evaluează trăsăturile de bază
prezente în diagnosticul DSM‑IV referitoare la
această afecţiune – prezenţa atacurilor de panică
neaşteptate, prezenţa atacurilor de panică asociate
cu simptome fizice caracteristice panicii şi reacţia
persoanei faţă de atacurile de panică. Ceilalţi 3
itemi evaluează sensibilitatea la anxietate, de
exemplu, teama faţă de simptomele anxietăţii,
deoarece s‑a constatat că această componentă
este specifică tulburării de panică.
În studiul de validitate efectuat, 91% dintre
pacienţii cu tulburare de panică au răspuns
afirmativ la 4 sau mai mulţi itemi ai subscalei
Tulburare de panică şi 97% dintre pacienţi care
au obţinut un scor mai mic de 4 nu sufereau de
această afecţiune. Per total, 17% dintre pacienţi
au fost diagnosticaţi cu tulburare de panică,
conform DSM‑IV. Prevalenţa bolii în cazul
pacienţilor care au răspuns afirmativ la mai mult
de 4 itemi a fost de 43%.
Pentru pacienţii al căror rezultat a fost pozitiv
la screening‑ul pentru tulburarea de panică,
evaluarea suplimentară ar trebui să includă
istoricul medical şi antecedentele de consum de
substanţe, astfel încât alte sindroame să poată fi
excluse ca posibile cauze. O analiză amănunţită
a antecedentelor de consum de substanţe este
extrem de importantă, întrucât mulţi pacienţi
care suferă de tulburarea de panică tind să se
trateze consumând alcool. Alte tulburări de
anxietate, precum fobia socială, fobia specifică
şi tulburarea de anxietate generalizată apar în
mod frecvent în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu
tulburare de panică. Cu toate acestea, pacientul
nu este diagnosticat cu tulburare de panică în
cazul în care atacurile de panică sunt explicate
mai bine de o altă tulburare (de exemplu,
atacurile de panică ce survin doar în contextul
expunerii la situaţia fobică, în cadrul fobiei
sociale sau al fobiei specifice sau la stimuli care
reamintesc un eveniment traumatic în tulburarea
de stres posttraumatic). Evaluarea suplimentară
ar trebui să cuprindă şi o analiză privitoare
la agorafobie şi depresie, tulburări care sunt
prezente la aproximativ jumătate dintre pacienţii
cu tulburare de panică.
Itemul 57 („În ultimele două săptămâni, aţi
avut stări de teamă intensă sau de disconfort puternic
(atacuri de panică), care au apărut pe neaşteptate, fără
nici un motiv?”) inclus în subscala Tulburare de
panică este un item critic, astfel încât un răspuns
pozitiv acordat trebuie să facă obiectul unei
investigaţii suplimentare pentru a determina
modul în care pacientul defineşte un atac de
panică. Itemul 61 („În ultimele două săptămâni,
aţi avut atacuri de panică, din cauza cărora aţi evitat
anumite situaţii sau v‑aţi modificat comportamentul
sau activităţile zilnice?”) reprezintă, de asemenea,
un item critic; trebuie determinat tipul şi gradul
de schimbare al comportamentului cauzat de
manifestarea atacurilor de panică.
Tulburările psihotice
Cei şase itemi ai subscalei Tulburări psihotice
evaluează delirul de persecuţie, delirul de
grandoare, delirul legat de control, halucinaţiile
auditive şi vizuale. Aceasta este singura subscală
27
PDSQ care evaluează o arie simptomatică, fără
a fi legată de un diagnostic specific, conform
DSM‑IV. În schimb, aceasta face referire la aspecte
critice ale diverselor tulburări psihotice.
În studiul nostru de validitate, în care au fost
implicaţi pacienţi trataţi ambulatoriu, 75% dintre
pacienţii diagnosticaţi cu o tulburare psihotică au
răspuns afirmativ la unul sau mai mulţi itemi de
pe scala corespunzătoare, iar 98% dintre pacienţii
care au obţinut scorul 0 nu sufereau de această
afecţiune. În total, 8,4% dintre pacienţi au fost
diagnosticaţi cu o tulburare psihotică, conform
DSM‑IV (schizofrenie, tulburare schizoafectivă,
tulburare delirantă, tulburare psihotică fără
altă specificaţie şi tulburare depresivă majoră).
Prevalenţa tulburării psihotice la pacienţii care
au punctat unul sau mai mulţi itemi pe scala
corespunzătoare tulburărilor psihotice a fost de
14%.
Pentru a diferenţia între schizofrenie,
tulburarea schizoafectivă, tulburarea delirantă,
tulburarea psihotică fără altă specificaţie
şi tulburarea depresivă majoră, evaluarea
pacienţilor care prezentau simptome psihotice
trebuie să determine cronicitatea halucinaţiilor
şi/sau a delirului. Dacă există simptome
specifice tulburărilor afective, evaluarea trebuie
să abordeze relaţia temporală dintre acestea şi
simptomele psihotice. De asemenea, trebuie
obţinut un istoric amănunţit legat de consumul de
substanţe. Toţi itemii acestei subscale reprezintă
itemi critici şi trebuie evaluaţi suplimentar.
Agorafobia
Cei 11 itemi ai subscalei Agorafobie măsoară
anxietatea situaţională cauzată de teama de
a avea un atac de panică. Itemii 69a – 69h ai
subscalei examinează anxietatea în situaţii tipice
agorafobiei; itemii 68 şi 70 determină caracterul
regulat al anxietăţii în situaţiile fobice; itemul 71
evaluează tendinţa subiectului de a evita anumite
situaţii din cauza anxietăţii. Subscala Agorafobie
nu evaluează capacitatea pacientului de a depăşi
o situaţie în ciuda anxietăţii sau în cazul în care
acesta are un însoţitor.
În studiul nostru de validitate, în care au
fost implicaţi pacienţi trataţi ambulatoriu,
88% dintre pacienţii suferind de agorafobie au
răspuns afirmativ la patru sau mai mulţi itemi
din subscala de evaluare a agorafobiei, în timp
28
ce 98% dintre cei care au obţinut un scor mai mic
de patru nu prezentau acest sindrom. În total,
13,7% din aceşti pacienţi au fost diagnosticaţi
cu tulburare de panică cu agorafobie, conform
DSM‑IV. Prevalenţa acestei tulburări la pacienţii
care au punctat patru sau mai mulţi itemi pe
această subscală a fost de 36%.
Evaluarea suplimentară trebuie să stabilească
dacă evitarea asociată anxietăţii sau fobiei se
datorează fricii de a avea un atac de panică şi
potenţialelor dificultăţi de a ieşi din situaţia
respectivă sau dacă aceasta poate fi explicată mai
bine de a o altă tulburare psihică (de exemplu,
evitarea asociată fobiei sociale datorată fricii
de situaţii jenante, evitarea murdăriei asociată
tulburării obsesiv‑compulsive datorată fricii de
contaminare sau evitarea zborului cu avionul
asociată fobiei specifice datorată fricii de
prăbuşire).
Ca şi în cazul subscalei Tulburare de panică,
evaluarea suplimentară trebuie să investigheze
prezenţa tulburărilor afective, a altor tulburări
de anxietate şi a celei legate de consumul de
substanţe. Agorafobia se diferenţiază de alte
fobii prin cauza fricii – situaţiile în care se poate
declanşa un atac de panică. Spre deosebire de
aceasta, fobia socială este cauzată de teama de a fi
umilit sau înjosit, iar fobia specifică este cauzată
de teama de un anumit obiect sau situaţie.
Itemul 68 („În ultimele şase luni, aţi evitat
în mod regulat anumite situaţii, deoarece v‑a fost
teamă că acestea vă vor provoca un atac de panică?”)
al subscalei Agorafobie este un item critic; un
răspuns afirmativ la acest item trebuie să fie
urmat întotdeauna de investigaţii suplimentare,
pentru a stabili care sunt situaţiile în care
pacientul prezintă comportamente de evitare
datorită fricii sale de a avea un atac de panică.
Evaluarea suplimentară trebuie să măsoare şi
nivelul restricţiilor din viaţa persoanei datorate
evitării agorafobice.
Fobia socială
Itemii subscalei Fobie socială corespund
criteriilor A, B şi D specificate în DSM‑IV pentru
acest sindrom. Primii patru itemi (itemii 72‑75) ai
subscalei Fobie socială evaluează constructele de
bază care definesc sindromul ‑ teama de situaţii
jenante sau umilitoare, care pot apărea în contexte
sociale. Cele opt întrebări pe care le conţine
itemul 77 al subscalei evaluează anxietatea din
situaţii sociale tipice. Restul itemilor stabilesc
regularitatea cu care anxietatea este resimţită
atunci când persoana se confruntă cu situaţia
fobică şi măsura în care persoana evită anumite
situaţii din cauza anxietăţii.
În studiul nostru care examinează validitatea
scalei şi la care au participat pacienţi trataţi
ambulatoriu, 91% dintre pacienţii cu fobie socială
au răspuns afirmativ la patru sau mai mulţi dintre
itemii subscalei Fobie socială, iar cei 95%, care au
obţinut scoruri sub patru, nu prezentau această
tulburare. Per total, 26,5% dintre aceşti pacienţi
au fost diagnosticaţi cu fobie socială, conform
DSM‑IV. Prevalenţa acestei tulburări la pacienţii
care au răspuns afirmativ la patru sau mai mulţi
itemi ai acestei subscale a fost de 48%.
Evaluarea pacienţilor cu fobie socială trebuie
să includă evaluarea tulburării de panică,
agorafobia, tulburarea obsesiv‑compulsivă,
tulburarea depresivă majoră, tulburarea
distimică şi tulburarea dismorfică corporală. În
plus, pacienţii cu fobie socială se tratează singuri
cu alcool, aşadar, trebuie obţinută o evaluare
detaliată a istoricului de consum de substanţe.
Itemul 76 (În ultimele şase luni, aţi evitat cu
regularitate anumite situaţii, deoarece v‑a fost teamă
că aţi putea face sau spune ceva prin care să vă faceţi
de râs?) al subscalei Fobie socială este un item critic;
un răspuns afirmativ la acest item trebuie să
genereze întotdeauna o evaluarea suplimentară,
pentru a stabili care sunt situaţiile pe care
pacientul le evită din cauza fricii sale de situaţiile
jenante, precum şi nivelul restricţiilor pe care
această evitare le cauzează în viaţa persoanei.
Abuzul/Dependenţa de alcool
Subscala Abuz/Dependenţă de alcool este
compusă din şase itemi care evaluează atât
problemele legate de consumul de alcool,
gândurile legate de reducerea cantităţii de
alcool consumate sau de limitarea consumului
şi problemele psihosociale care rezultă în urma
consumului de alcool, aşa cum sunt ele percepute
de pacient, cât şi percepţiile altora asupra
problemei consumului de alcool a persoanei
respective. Subscala Abuz/Dependenţă de alcool nu
corespunde criteriilor DSM‑IV atât de direct ca şi
celelalte subscale. Mai degrabă, această subscală
este gândită ca un screening global pentru
problemele legate de consumul de alcool.
În sudiul nostru de validitate, la care au
participat pacienţi trataţi ambulatoriu, 85%
dintre pacienţii cu abuz sau dependenţă de
alcool au răspuns afirmativ la unul sau mai mulţi
dintre itemii subscalei şi 98% dintre pacienţii care
au obţinut scoruri de 0 nu au prezentat această
tulburare. În total, 8,3% dintre aceşti pacienţi au
fost diagnosticaţi cu dependenţă sau abuz de o
substanţă, după criteriile DSM‑IV. Prevalenţa
acestor tulburări la pacienţii care au răspuns
afirmativ la unul sau mai mulţi itemi ai acestei
subscale a fost de 27%.
Pentru pacienţii care au fost identificaţi de
testul de screening ca având această tulburare,
evaluarea suplimentară trebuie să stabilească
cantitatea şi frecvenţa consumului de alcool,
precum şi afectarea funcţionării, toleranţa
la alcool, simptomele de sevraj şi pierderea
controlului asupra consumului de alcool. Toţi
itemii subscalei Abuz/Dependenţă de alcool sunt
consideraţi itemi critici, astfel că un răspuns
pozitiv la oricare dintre aceştia trebuie investigat
suplimentar.
Tulburările legate de consumul de alcool
produc adesea simptome care imită simptomele
altor tulburări psihiatrice. Dacă evaluaţi aceste
simptome ca fiind pe deplin datorate consumului
de alcool, atunci trebuie pus diagnosticul
Tulburarea uzului de o substanţă. Tulburările legate
de consumul de alcool se asociază cu tulburări
afective, anxietate şi tulburări psihotice, astfel
că, evaluarea clinică suplimentară trebuie să
investigheze şi aceste arii ale psihopatologiei.
Abuzul/Dependenţa de medicamente
Subscala Abuz/Dependenţă de medicamente
este compusă din şase itemi care evaluează
problemele percepute de respondenţi legate de
consumul de medicamente, gândurile privitoare
la reducerea cantităţii de medicamente consumate
sau la limitarea consumului şi problemele
psihosociale care rezultă în urma consumului
de medicamente, precum şi percepţia celorlalţi
asupra problemelor respondenţilor în legătură
cu medicamentele. La fel ca în cazul subscalei
Abuz/Dependenţă de alcool, subscala Abuz/
Dependenţă de medicamente nu corespunde în mod
direct criteriilor diagnostice conform DSM‑IV,
29
ci reprezintă mai degrabă un screening general
asupra consumului de substanţe.
În studiul nostru de validitate la care au
participat pacienţi trataţi ambulatoriu, 85% dintre
pacienţii cu o problemă legată de consumul
de medicamente au răspuns afirmativ la unul
sau mai mulţi itemi ai scalei Abuz/Dependenţă
de medicamente, iar 99% dintre pacienţii care au
obţinut scorul 0 nu au prezentat o problemă
legată de consumul de medicamente la momentul
evaluării. Per total, 4,4% dintre toţi pacienţii
au fost diagnosticaţi cu dependenţă sau abuz
de medicamente, conform DSM‑IV. Prevalenţa
dependenţei sau abuzului de medicamente la
pacienţii care au răspuns afirmativ la unul sau
mai mulţi itemi ai acestei subscale a fost de 18%.
Pentru pacienţii care au obţinut rezultate
pozitive la testul de screening, evaluarea
suplimentară trebuie să identifice tipul
medicamentului consumat, cantitatea şi
frecvenţa consumului, deteriorările specifice
datorate consumului de medicamente, toleranţa
la substanţă, simptomele de sevraj şi pierderea
controlului asupra consumului medicamentelor.
Toţi itemii subscalei Abuz/Dependenţă de
medicamente sunt consideraţi itemi critici, iar un
răspuns pozitiv la oricare dintre aceştia trebuie
investigat suplimentar.
La fel ca în cazul tulburărilor legate de
consumul de alcool, prezenţa unei tulburări
legate de consumul de medicamente contribuie
adesea la manifestarea unor simptome specifice
altor condiţii psihiatrice, dar atunci când aceste
simptome sunt evaluate ca fiind datorate
exclusiv consumului de substanţe, trebuie
pus un diagnostic de dependenţă sau abuz de
medicamente. Persoanele cu acest diagnostic
trebuie evaluate şi în scopul verificării prezenţei
tulburărilor afective, de anxietate şi a tulburărilor
psihotice.
Tulburarea de anxietate generalizată
Cei 10 itemi ai subscalei Tulburare de anxietate
generalizată evaluează criteriile A, B şi C, conform
definiţiei DSM‑IV. Criteriul A se referă la prezenţa
îngrijorării excesive şi a anxietăţii pe o perioadă
de cel puţin şase luni, iar criteriul B se referă la
dificultăţile de a controla îngrijorările. Criteriul
C enumeră şase simptome care sunt asociate cu
anxietatea, dintre care cel puţin trei trebuie să
30
fie prezente pentru a putea diagnostica această
tulburare.
În studiul nostru de validitate la care au
participat pacienţi trataţi ambulatoriu, 90% dintre
pacienţii cu tulburare de anxietate generalizată
au răspuns afirmativ la şapte sau mai mulţi itemi
ai subscalei Tulburare de anxietate generalizată, iar
96% dintre pacienţii care au obţinut scoruri sub
şapte nu au prezentat această tulburare. Per total,
17,5% dintre aceşti pacienţi au fost diagnosticaţi
cu tulburare de anxietate generalizată conform
DSM‑IV. Prevalenţa acestei tulburări la pacienţii
care au răspuns afirmativ la şapte sau mai mulţi
itemi ai acestei subscale a fost de 27%.
Criteriul C pentru tulburarea de anxietate
generalizată se suprapune cu simptomele
tulburărilor depresive ‑ pacienţii cu tulburare
de anxietate generalizată manifestă adesea
depresie comorbidă. Pentru a evalua dacă un
pacient cu tulburare de anxietate generalizată
prezintă şi o tulburare depresivă, clinicianul
trebuie să stabilească dacă simptomele specifice
tulburării de anxietate generalizată sunt prezente
şi în absenţa unei tulburări afective. Dacă
simptomele tulburării de anxietate generalizată
sunt limitate la perioadele de depresie, atunci,
potrivit DSM‑IV, un diagnostic de tulburare de
anxietate generalizată nu este necesar. Evaluarea
pacienţilor cu tulburare de anxietate generalizată
trebuie să includă, de asemenea, evaluări ale
sindroamelor care prezintă o comorbiditate
crescută cu această tulburare, inclusiv alte
tulburări de anxietate, precum şi tulburări în
legătură cu o substanţă. În cadrul evaluării
suplimentare, trebuie stabilit dacă anxietatea se
limitează la aspecte legate de o altă tulburare
psihiatrică (de exemplu, îngrijorarea legată de
producerea unui nou atac de panică [tulburare
de panică]; îngrijorarea legată de posibilitatea
implicării în situaţii jenante sau umilitoare [fobie
socială]; îngrijorarea legată de contaminare sau
de a lăsa lucrurile nesupravegheate [tulburare
obsesiv‑compulsivă] sau îngrijorarea legată de
a călători cu avionul sau de a folosi liftul [fobie
specifică]).
Itemul 92 („În ultimele şase luni, aţi fost o
persoană agitată în majoritatea zilelor?”) şi itemul
101 („În ultimele şase luni, v‑a fost greu să vă
controlaţi grijile sau să nu vă mai îngrijorati deloc, în
majoritatea zilelor?”) ai scalei Tulburare de anxietate
generalizată reprezintă itemi critici. Un răspuns
afirmativ la oricare dintre aceşti itemi trebuie să
genereze întotdeauna investigaţii suplimentare
pentru a stabili durata anxietăţii, conţinuturile
îngrijorărilor, caracteristicile asociate anxietăţii
şi impactul pe care anxietatea îl are asupra
funcţionării persoanei şi asupra calităţii vieţii
acesteia.
Tulburarea de somatizare
Subscala Tulburare de somatizare conţine cinci
itemi, care se centrează asupra stării de boală
cronică şi asupra simptomelor fizice care nu sunt
explicate de rezultatele evaluărilor medicale.
Două întrebări se referă la prezenţa unor
probleme persistente la nivelul stomacului sau
al intestinelor şi la prezenţa durerii în mai multe
zone ale corpului. Aşadar, subscala detectează
tulburarea de somatizare, fără a epuiza lista lungă
a simptomelor care pot fi resimţite de persoanele
diagnosticate cu această tulburare.
În studiul nostru de validitate la care au
participat pacienţi trataţi ambulatoriu, 86%
dintre pacienţii cu tulburare de somatizare sau
cu tulburare somatoformă nediferenţiată au
răspuns afirmativ la unul sau mai mulţi itemi ai
subscalei Tulburare de somatizare, iar 99% dintre
pacienţii care au obţinut scoruri sub doi nu au
prezentat niciuna dintre aceste tulburări. Per total,
3,5% dintre aceşti pacienţi au fost diagnosticaţi
cu tulburare de somatizare, conform DSM‑IV.
Prevalenţa acestei tulburări la pacienţii care au
răspuns afirmativ la doi sau mai mulţi itemi ai
acestei subscale a fost de 6%.
Evaluarea suplimentară trebuie să includă
întrebări privitoare la simptomele fizice resimţite
de‑a lungul timpului şi care nu au avut o
explicaţie medicală. Tulburarea depresivă majoră,
tulburarea de panică şi tulburările în legătură
cu o substanţă însoţesc adesea tulburarea de
somatizare, astfel că evaluarea suplimentară
ar trebui să verifice posibila prezenţă a acestor
tulburări. Pacienţii depresivi şi cei cu tulburări
de anxietate acuză în mod frecvent simptome
somatice; prin urmare, este important de stabilit
dacă aceste simptome fizice pot fi explicate mai
bine de prezenţa acestor tulburări psihiatrice.
Itemul 105 („Aţi avut o sănătate fizică precară
aproape toată viaţa?”) şi itemul 106 („De obicei,
medicii nu reuşesc să identifice o cauză fizică
pentru simptomele dumneavoastră?”) ai subscalei
Tulburare de somatizare reprezintă itemi critici. Un
răspuns afirmativ la oricare dintre aceştia trebuie
să genereze întotdeauna evaluări suplimentare
pentru a clarifica istoricul medical al pacientului.
O analiză amănunţită a antecedentelor medicale
ale pacientului este importantă pentru a distinge
între tulburarea de somatizare şi bolile fizice
autentice. Adesea, pentru a clarifica aceste
aspecte, este necesară consultarea medicului de
familie al pacientului.
Ipohondria
Subscala Ipohondrie este compusă din cinci
itemi care evaluează criteriile A, B şi D ale
definiţiei date de DSM‑IV. Criteriul A se referă
la îngrijorarea legată de a avea o boală medicală
gravă, iar criteriul B se referă la persistenţa
acestei îngrijorări după realizarea investigaţiilor
medicale. Criteriul D se referă la deteriorarea
funcţionării datorată îngrijorării legate de
prezenţa unor boli fizice.
În studiul nostru de validitate la care au
participat pacienţi trataţi ambulatoriu, 91% dintre
pacienţii cu ipohondrie au răspuns afirmativ la
unul sau mai mulţi itemi ai subscalei Ipohondrie,
iar 100% dintre pacienţii care au obţinut scorul
zero nu au prezentat acest sindrom. Per total,
1,7% dintre aceşti pacienţi au fost diagnosticaţi cu
ipohondrie, conform DSM‑IV. Prevalenţa acestui
sindrom la pacienţii care au răspuns afirmativ la
unul sau mai mulţi itemi ai acestei subscale a fost
de 4%.
Conform criteriul D al DSM‑IV, evaluarea
suplimentară trebuie să diferenţieze între
preocuparea ipohondriacă, convingerea
delirantă (specifică tulburării delirante de tip
somatic) şi preocuparea legată de înfăţişare
(specifică tulburării dismorfice corporale). De
asemenea, evaluarea suplimentară trebuie să
stabilească dacă preocuparea legată de prezenţa
unei boli fizice este mai bine explicată de o altă
condiţie psihiatrică (tulburarea depresivă majoră,
tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea
obsesiv‑compulsivă sau tulburarea de panică)
şi trebuie să investigheze posibila prezenţă a
depresiei sau a tulburărilor de anxietate, deoarece
acestea apar, de obicei, asociate ipohondriei.
Itemul 107 („În ultimele şase luni, v‑aţi făcut
adesea griji că s‑ar putea să suferiţi de o boală fizică
gravă?”) al subscalei Ipohondrie este un item critic.
31
Un răspuns afirmativ la acest item trebuie să
genereze evaluări suplimentare, pentru a clarifica
conţinutul îngrijorării şi, totodată, pentru a
evalua tipul de îngrijire medicală sau sfaturile pe
care pacientul le‑a primit deja.
Exemple de cazuri
Cazul 1: D‑l B
Cazul d‑l B ilustrează modul în care PDSQ
poate facilita focalizarea interviului iniţial,
stabilirea priorităţii obiectivelor tratamentului
şi monitorizarea potenţialelor arii de simptome
problemă, în cazul în care există probleme
multiple. D‑l B este un bărbat în vârstă de 52
de ani, care a fost trimis de medicul de familie,
deoarece părea deprimat şi descria prezenţa unor
amintiri intruzive asociate serviciului militar
de luptă în forţele aeriene. Mai precis, d‑l B
acuza prezenţa unor amintiri intruzive repetate,
legate de moartea unui prieten apropiat şi, de
asemenea, legate de uciderea, conform ordinelor,
a unui copil în vârstă de 4 ani. D‑l B a fost tratat
pentru problemele gastrointestinale, iar medicul
său a cerut evaluarea posibilităţii prezenţei unei
tulburări psihice, care ar putea agrava problemele
medicale ale pacientului.
D‑l B a completat scala PDSQ fără dificultate.
Rezultatele testului sunt prezentate în figura 2.
Scorul total obţinut a fost de 45, corespunzând
unei cote standard de 53T. Prin urmare, pacientul
a înregistrat aproximativ acelaşi număr de
simptome psihice ca majoritatea persoanelor
consultate în secţiile clinice ambulatorii. A
răspuns afirmativ la itemi critici din următoarele
subscale: Tulburare de stres posttraumatic (itemii 22
şi 23, indicând expunere la traumă), Tulburare de
panică (itemul 61, indicând prezenţa unor atacuri
de panică suficient de severe, încât să‑l determine
pe d‑l B să‑şi modifice programul obişnuit) şi
Consum/Dependenţă de alcool (toţi itemii). După
cum reiese din fişa de sumarizare a d‑lui B, scorul
de 12 la subscala Tulburare depresivă majoră, scorul
de 13 la Tulburarea de stres posttraumatic, scorul de
6 la Fobie socială, scorul de 6 la Consum/Dependenţă
de alcool şi scorul de 7 obţinut pentru Tulburarea
de anxietate generalizată s‑au aflat la limită sau au
depăşit valoarea punctelor de secţiune. Interviul
32
psihiatric ulterior s‑a centrat pe aceste domenii
şi, cu precădere, pe itemii critici.
În concordanţă cu observaţiile făcute
de medicul său, d‑l B a întrunit criteriile de
diagnostic pentru un episod depresiv major.
Pacientul a acuzat stări depresive zilnice,
asociate cu pierderea interesului şi a plăcerii
pentru activităţile obişnuite, pierderea
apetitului, insomnie, oboseală cronică, dificultăţi
de concentrare, ideaţie auto‑depreciativă, toate
manifestate cu două săptămâni înainte de
evaluare. Acesta nu a răspuns afirmativ la itemii
critici referitori la tendinţa de suicid prezenţi în
subscala Tulburare depresivă majoră şi nu a declarat
pe parcursul interviului ulterior prezenţa unor
gânduri sau comportamente care să sugereze
necesitatea stabilirii tendinţelor suicidare ca
prioritate a tratamentului.
Rezultatele la PDSQ ale d‑lui B au arătat
că amintirile legate de trauma suferită în
armată nu erau simple reminiscenţe, ci
parte a simptomatologiei tulburării de stres
posttraumatic. Pacientul a indicat prezenţa unor
gânduri intruzive, a unor amintiri legate de
trauma din timpul luptelor şi coşmaruri despre
acest eveniment. D‑l B a raportat distres emoţional
asociat expunerii la stimuli care îi aminteau de
eveniment şi încercări de a evita aceşti stimuli.
A mai mărturisit şi senzaţia de distanţare şi
izolare faţă de cei din jur, hipervigilenţă şi reacţii
de tresărire exagerate. Interviul suplimentar
a verificat prezenţa tulburării de stres
posttraumatic. D‑l B a început să experienţieze
aceste simptome la 3 ani după întoarcerea
din armată, pe când avea vârsta de 22 de ani.
Acesta a declarat că simptomele au cunoscut o
ameliorare progresivă, dar au recidivat în urma
vizionării unui reportaj cuprinzător referitor la
evenimentele politice din Vietnam.
În plus, atât rezultatele la PDSQ, cât şi
interviul suplimentar au arătat că dependenţa
de alcool constituia un aspect important al
istoricului său clinic. Consumul de substanţe
este des întâlnit în cazurile de tulburare de stres
posttraumatic de lungă durată şi de depresie
comorbidă. Substanţa este folosită la început ca
automedicaţie pentru simptomele psihiatrice
stresante. Consumul progresiv de substanţe
devine ulterior o problemă majoră în sine şi
poate, de multe ori, reprezenta motivul care
îi determină pe indivizi să apeleze la ajutor
 FIŞĂ DE SUMARIZARE

PDSQ
Tabel conversie scor
total PDSQ

45
Total scor brut ___
Mark Zimmerman, M.D. 53
Scor T ________

Publicat de: Scor brut Scor T

>102 > 80
101-102 80
99-100 79
Model 97-98 78
Nume: ________________________________________________________________________________________ 95-96 77
Model 30.01.02 92-94 76
ID __________________________________________ Data: __________________________________________ 90-91 75
52 88-89 74
Gen: Masculin Feminin Vârsta: _________ Nivel de educaţie (ani de şcoală)_____________________
86-87 73
Rasă/Etnie: asiatică afro-americană hispanică/latino indigen-americană indigen-havaiana albă alta 84-85 72
82-83 71
80-81 70
78-79 69
75-77 68
Se recomandă
investigaţii 73-74 67
ulterioare, 71-72 66
interviu 69-70 65
suplimentara 67-68 64
(bifaţi dacă 65-66 63
scorul subscalei
63-64 62
Scor Punct de ≥ punctul de Itemi criticib (Încercuiţi itemii la
Subscala PDSQ subscală secţiune secţiune) care s-a răspuns cu DA.) 61-62 61
12 58-60 60
Tulburare depresivă majoră ___ 9c 
___ 16 17 18 19 20 21
56-57 59
Tulburare de stres posttraumatic 13
___ 5d 
___ 22 23 54-55 58
0 52-53 57
Bulimie/Alimentaţie compulsivă ___ 7c ___ 37 45 46
50-51 56
Tulburare obsesiv-compulsivă 0
___ 1f ___ 47 48 49 50 51 52 53 48-49 55
1 46-47 54
Tulburare de panică ___ 4g ___ 57 61
44-45 53
Tulburări psihotice 0
___ 1h ___ 62 63 64 65 66 67 41-43 52

Agorafobie 0
___ 4i ___ 68
39-40 51
37-38 50
Fobie socială 6
___ 4j 
___ 76 35-36 49

Abuz/dependenţă de alcool 6
___ 1k 
___ 80 81 82 83 84 85
33-34 48
31-32 47
Abuz/dependenţă de medicamente 0
___ 1l ___ 86 87 88 90 91 28-30 46

Tulburare de anxietate generalizată 1

___ 7m ___ 92 101 26-27 45
24-25 44
Tulburare de somatizare 0
___ 2n 
___ 105 106 22-23 43

Ipohondrie 0
___ 1o ___ 107 20-21 42
18-19 41
16-17 40
PDSQ Scorul total brut 45
___ 14-15 39
11-13 38
a
Bineînţeles, în practica clinică, trimiterea spre evaluări mai comprehensive n-ar trebui să se bazeze niciodată pe rezultatele unui singur 9-10 37
test, ci se vor lua în considerare toate informaţiile clinice disponibile despre acel caz. b Ar trebui să fie o evaluare suplimentară pentru 7-8 36
fiecare dintre itemii critici încercuiţi.
c
Valoarea predictivă negativă (procentul non-cazurilor reale netrimise pentru evaluare suplimentară, pe baza acestui punct de secţiune) 5-6 35
= 86. d vpn=99. e vpn=99. f vpn=98. g vpn=97. h vpn=98. i vpn=98. j vpn=95. k vpn=98. l vpn=99. m vpn=96. n vpn=90. o vpn=100. 3-4 34
1-2 33

Copyright © 2002 by Mark Zimmerman.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă (electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea sau orice
alt sistem de copiere), fără permisiunea prealabilă a fi rmei SC COGNITROM SRL. Material pentru ediţia în limba română: Copyright © 2010 SC Cognitrom SRL.

Figura 2. Fişa de sumarizare pentru Cazul 1 (D-l B)

 FIŞĂ DE SUMARIZARE

PDSQ
Tabel conversie scor
total PDSQ
13
Total scor brut ___
Mark Zimmerman, M.D. 38
Scor T ________

Publicat de: Scor brut Scor T

>102 > 80
101-102 80
99-100 79
Model 97-98 78
Nume: ________________________________________________________________________________________ 95-96 77
Model 05.12.01 92-94 76
ID __________________________________________ Data: __________________________________________ 90-91 75
60 88-89 74
Gen: Masculin Feminin Vârsta: _________ Nivel de educaţie (ani de şcoală)_____________________
86-87 73
Rasă/Etnie: asiatică afro-americană hispanică/latino indigen-americană indigen-havaiana albă alta 84-85 72
82-83 71
80-81 70
78-79 69
75-77 68
Se recomandă
investigaţii 73-74 67
ulterioare, 71-72 66
interviu 69-70 65
suplimentara 67-68 64
(bifaţi dacă 65-66 63
scorul subscalei
63-64 62
Scor Punct de ≥ punctul de Itemi criticib (Încercuiţi itemii la
Subscala PDSQ subscală secţiune secţiune) care s-a răspuns cu DA.) 61-62 61

Tulburare depresivă majoră

5
___ 9c ___ 16 17 18 19 20 21
58-60 60
56-57 59
Tulburare de stres posttraumatic
0
___ 5d ___ 22 23 54-55 58

Bulimie/Alimentaţie compulsivă
0
___ 7c ___ 37 45 46
52-53 57
50-51 56
Tulburare obsesiv-compulsivă
0
___ 1f ___ 47 48 49 50 51 52 53 48-49 55

Tulburare de panică
0
___ 4g ___ 57 61
46-47 54
44-45 53
Tulburări psihotice
0
___ 1h ___ 62 63 64 65 66 67 41-43 52

Agorafobie
1
___ 4i ___ 68
39-40 51
37-38 50
Fobie socială
1
___ 4j ___ 76 35-36 49

Abuz/dependenţă de alcool
0
___ 1k ___ 80 81 82 83 84 85
33-34 48
31-32 47
Abuz/dependenţă de medicamente
0
___ 1l ___ 86 87 88 90 91 28-30 46

Tulburare de anxietate generalizată

6
___ 7m ___ 92 101 26-27 45
24-25 44
Tulburare de somatizare
0
___ 2n ___ 105 106 22-23 43

Ipohondrie
0
___ 1o ___ 107 20-21 42
18-19 41
16-17 40
PDSQ Scorul total brut
13
___ 14-15 39
11-13 38
a
Bineînţeles, în practica clinică, trimiterea spre evaluări mai comprehensive n-ar trebui să se bazeze niciodată pe rezultatele unui singur 9-10 37
test, ci se vor lua în considerare toate informaţiile clinice disponibile despre acel caz. b Ar trebui să fie o evaluare suplimentară pentru 7-8 36
fiecare dintre itemii critici încercuiţi.
c
Valoarea predictivă negativă (procentul non-cazurilor reale netrimise pentru evaluare suplimentară, pe baza acestui punct de secţiune) 5-6 35
= 86. d vpn=99. e vpn=99. f vpn=98. g vpn=97. h vpn=98. i vpn=98. j vpn=95. k vpn=98. l vpn=99. m vpn=96. n vpn=90. o vpn=100. 3-4 34
1-2 33

Copyright © 2002 by Mark Zimmerman.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă (electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea sau orice
alt sistem de copiere), fără permisiunea prealabilă a fi rmei SC COGNITROM SRL. Material pentru ediţia în limba română: Copyright © 2010 SC Cognitrom SRL.
Figura 3. Fişa de sumarizare pentru Cazul 2 (D-l H)
psihiatric sau medical. În multe cazuri, la fel ca Cazul 2: D-l H
şi în cazul prezentat, se tratează doar consumul
de substanţe, nu şi simptomele psihiatrice care D‑l H este un bărbat în vârstă de 60 de
l‑au determinat, lăsând individul vulnerabil ani, pensionar, căsătorit, fără antecedente
la recăderi sau la dezvoltarea altor sindroame psihiatrice, care a fost trimis spre a fi evaluat în
clinice sau medicale, care vor necesita tratament. urma unei discuţii cu medicul de familie, legată
În cazul d‑lui B, consumul excesiv de acool a de posibilitatea necesităţii unui tratament cu
început în timpul serviciului militar. Acesta a antidepresive. Pacientul afl ase de curând că unii
continuat să consume alcool în mod excesiv şi membri ai familiei sale extinse urmau un astfel
după întoarcerea în Statele Unite şi a urmat un de tratament şi s‑a gândit că şi el ar avea nevoie.
tratament de dezintoxicare, rămânând abstinent Dl H. acuza probleme de somn. Intrase în pensie
până cu puţin timp înainte de a completa scala de câteva luni şi fusese recent diagnosticat cu
PDSQ. A reînceput consumul de alcool la o diabet. Mai mult, fi ul său, în vârstă de 28 de ani, a
petrecere de Anul Nou, la puţin timp după venit să locuiască cu el, după ce fusese concediat.
moartea îndrumătorului său din programul D‑l H a completat scala PDSQ fără difi cultăţi,
Alcoolicii Anonimi, factor ce a contribuit la starea iar rezultatele sunt prezentate în fi gura 3. Scorul
sa depresivă. D‑l B a declarat că, începând de total obţinut a fost 13, corespunzător unei cote
atunci, a consumat, cu anumite întreruperi, alcool standard de 38T. Prin urmare, numărul de
şi a solicitat ajutor pentru această problemă. simptome psihiatrice înregistrate în cazul lui a fost
Cu toate că D‑l B a obţinut un scor peste cu mult sub numărul înregistrat de majoritatea
valoarea punctului de secţiune la testul de persoanelor care solicită tratament în cadrul
screening pentru fobie socială şi anxietate clinicilor psihiatrice ambulatorii. Rezultatele
generalizată, conform PDSQ, interviul pacientului nu au depăşit punctele de secţiune
suplimentar cu scop diagnostic nu a evidenţiat pentru niciuna dintre subscalele PDSQ, dar s‑a
o afectare a funcţionării sufi cient de severă constatat prezenţa unui cumul de simptome
pentru a justifi ca un diagnostic psihiatric sau înregistate la subscalele Tulburare depresivă majoră,
un tratament separat pentru fi ecare dintre Agorafobie şi Fobie socială, iar scorul de 6, obţinut
aceste sindroame. Există o mare posibilitate ca pentru tulburarea de anxietate generalizată, a
simptomele declarate, de tensiune, îngrij orare fost doar cu o unitate sub valoarea punctului
şi evitare a situaţiilor sociale să fi e secundare de secţiune. Itemii la care a răspuns afi rmativ
tulburării de stres postt raumatic, consumului au fost în principal cei legaţi de difi cultăţile de
de alcool şi depresiei asociate. Cu toate acestea, somn (itemii 7, 10, 97), îngrij orare cronică (itemii
aceste simptome precizate vor fi monitorizate pe 1, 93, 94, 95), nervozitate (itemii 9, 69g, 75, 96) şi
parcursul tratamentului din cadrul clinicii. difi cultăţi de concentrare (itemii 14 şi 99). Nu a
Cu siguranţă, problemele psihiatrice ale oferit răspunsuri afi rmative la niciunul dintre
d‑lui B infl uenţau starea lui de sănătate. Deşi se itemii critici ai PDSQ.
părea că o medicaţie antidepresivă ar fi indicată Interviul ulterior a furnizat informaţii
în acest caz, a fost important să identifi căm compatibile cu rezultatele PDSQ. Starea de spirit,
împreună cu pacientul o variantă de tratament interacţiunea cu intervievatorul nu au semnalat
medicamentos care să nu accentueze disconfortul prezenţa unei patologii sau a unui defi cit.
gastrointestinal al acestuia. Astfel, împreună Simptomele pe care le‑a expus păreau consistente
cu d‑l B, a fost dezvoltat un plan de tratament cu circumstanţele de viaţă de la acel moment şi nu
centrat pe simptomele de stres postt raumatic, justifi cau necesitatea unui diagnostic psihiatric
pe ajutarea pacientului în a face faţă decesului sau a unui tratament medicamentos. Pacientul
îndrumatorului AA şi care să se adreseze, în acelaşi a descris o intensifi care a anxietăţii în ultimele 6
timp, consumului de alcool. Planul a conţinut, de luni, asociată pensionării, diagnosticării cu diabet
asemenea, trimiteri şi consultaţii adecvate, care şi faptului că fi ul său de 28 de ani se întorsese să
să ghideze tratamentul medicamentos pentru locuiască cu el. Pacientul a mărturisit că a început
simptomele psihiatrice şi fi zice. să fi e îngrij orat pentru funcţionarea fi ului său cu
10 ani în urmă, când acesta fusese diagnosticat
cu tulburare de învăţare. A identifi cat posibilele

35
difi cultăţi pe care le putea întâmpina fi ul său în Avea nevoie de ajutor cu privire la controlul
a‑şi menţine un loc de muncă cu normă întreagă, alimentaţiei compulsive. Primise diploma de
ca fi ind sursa principală pentru majoritatea licenţă în biologie, terminând un colegiu local
îngrij orărilor sale. În urma pensionării, pacientul cu puţin timp în urmă, lucra cu normă întreagă
a mai descris prezenţa unor ruminaţii legate la un spital din zonă şi se înscrisese la cursuri
de foştii colegi şi faptul că îi lipsea contactul post‑universitare de microbiologie. Plănuia să se
interpersonal de la locul de muncă. Cu toate căsătorească în câteva luni.
acestea, d‑l H a mărturisit că era capabil să îşi Rezultatele la scala PDSQ ale d‑rei R sunt
distragă atenţia de la aceste grij i şi că acestea prezentate în fi gura 4. Scorul total de 29, respectiv
îi acaparau mintea mai puţin de o oră pe zi. 46T se încadrează în intervalul mediu inferior.
Pacientul nu părea să prezinte un distres marcant Acest lucru indică faptul că a înregistrat un număr
sau o afectare semnifi cativă a funcţionării datorate mediu de simptome psihiatrice în comparaţie
circumstanţelor sale familiale sau diabetului. Cu cu ceilalţi subiecţi consultaţi în secţii psihiatrice
toate că d‑l H a semnalat că nu doarme la fel de ambulatorii. A înregistrat simptome în diferite
bine cum şi‑ar dori, a afi rmat că a dormit bine 5 arii, inclusiv tulburare depresivă majoră(5),
nopţi în saptămâna premergătoare evaluării şi a tulburare de stres postt raumatic(6), bulimie(6),
apelat la medicamente pentru somn, care pot fi tulburare obsesiv‑compulsivă(1), agorafobie(1),
achiziţionate fără prescripţie medicală doar de 2 fobie socială(1), abuz/dependenţă de alcool(2),
ori, cu două săptămâni înainte de interviu. tulburare de anxietate generalizată(5). Aceste
D‑l H încerca depăşirea situaţiei prin diferite scoruri au arătat o depăşire a pragurilor de
metode. A mărturisit că se gândea să se întoarcă secţiune pentru tulburarea de stres postt raumatic,
în câmpul muncii şi să se angajeze pe un post tulburarea obsesiv‑compulsivă şi abuz/
de consultant. Soţia lui era profesoară şi era dependenţă de alcool, dar nu şi în cazul subscalei
foarte mulţumită de această activitate. Se simţea Bulimie/Alimentaţie compulsivă. În plus, a obţinut
apropiat şi sprij init de familie şi de vecinii din scoruri critice pentru itemii corespunzători
comunitate. S‑a oferit să se alăture comitetului tendinţei de suicid (itemul 16), traumei (itemul
de reuniune a unei foste companii ca voluntar. 22), bulimiei (itemul 37), comportamentului
A fost încurajat să continue cu aceste activităţi şi compulsiv (itemul 49), anxietăţii (itemul 61) şi
i s‑a recomandat ca la momentul respectiv să nu consumului de alcool (itemii 80 şi 83).
urmeze un tratament cu antidepresive. Aceste În timpul interviului suplimentar legat de
informaţii l‑au uşurat. Semnele şi simptomele răspunsurile la itemii critici, d‑ra R a mărturisit
tulburării depresive majore au fost revăzute că a fost victima unui viol în primii ani de
împreună cu el şi cu soţia şi i s‑a oferit o broşură facultate. Cu toate că aceasta credea că şi‑a revenit
educaţională despre depresie şi tulburările de complet în urma incidentului şi că a depăşit
anxietate. S‑a discutat posibilitatea unei consilieri acest eveniment, nu i‑a mărturisit logodnicului
centrate pe probleme specifi ce care să‑l ajute să ei nimic din ceea ce s‑a întâmplat şi se temea
facă faţă anumitor stresori, în special situaţiei că o eventuală confesiune l‑ar determina pe
legate de fi ul său. A refuzat participarea la un acesta să‑şi schimbe sentimentele faţă de ea.
astfel de curs, dar a fost asigurat că o astfel de Difi cultăţile de concentrare, sentimentul de
consiliere îi va fi oferită oricând în viitor, în cazul vinovăţie, stima de sine scăzută, oboseala cronică
în care se va răzgândi. şi dorinţele pasive legate de sinucidere se puteau
datora luptelor interne epuizante referitoare la
Cazul 3: D-ra R această situaţie. Fiind întrebată despre atacurile
ei de panică, a răspuns că îngrij orările legate de
Cazul d‑rei R ilustrează modul în care a‑i spune logodnicului despre viol au facut‑o să‑l
scala PDSQ îi poate ajuta pe clinicieni să evite de mai multe ori, deoarece îi era teamă că‑i
identifi ce imediat cauzele mai puţin evidente ale va spune. A mai adăugat că a dat un răspuns
simptomelor unui pacient care trebuie luate în pozitiv la itemul 58, pentru că se temea că aceste
considerare pentru ca tratamentul să funcţioneze. tulburări ar putea‑o determina să acţioneze
D‑ra R este o femeie de 27 de ani, necăsătorită, imprudent şi răutăcios, fapt ce ar putea să pună
care a participat la evaluare din proprie iniţiativă. capăt relaţiei. În acest fel, ea ar putea să‑şi urmeze

36
 FIŞĂ DE SUMARIZARE

PDSQ
Tabel conversie scor
total PDSQ

29
Total scor brut ___
Mark Zimmerman, M.D. 46
Scor T ________

Publicat de: Scor brut Scor T

>102 > 80
101-102 80
99-100 79
97-98 78
Model
Nume: ________________________________________________________________________________________ 95-96 77

Model
ID __________________________________________ Data: __________________________________________
15.02.02 92-94 76
90-91 75
27
Gen: Masculin Feminin Vârsta: _________ Nivel de educaţie (ani de şcoală)_____________________

88-89 74
86-87 73
Rasă/Etnie: asiatică afro-americană hispanică/latino indigen-americană indigen-havaiana albă alta 84-85 72
82-83 71
80-81 70
78-79 69
75-77 68
Se recomandă
investigaţii 73-74 67
ulterioare, 71-72 66
interviu 69-70 65
suplimentara 67-68 64
(bifaţi dacă 65-66 63
scorul subscalei
63-64 62
Scor Punct de ≥ punctul de Itemi criticib (Încercuiţi itemii la
Subscala PDSQ subscală secţiune secţiune) care s-a răspuns cu DA.) 61-62 61
5 58-60 60
Tulburare depresivă majoră ___ 9c ___ 16 17 18 19 20 21
56-57 59
Tulburare de stres posttraumatic 6
___ 5d 
___ 22 23 54-55 58
6 52-53 57
Bulimie/Alimentaţie compulsivă ___ 7c ___ 37 45 46
50-51 56
Tulburare obsesiv-compulsivă 1
___ 1f 
___ 47 48 49 50 51 52 53 48-49 55
2 46-47 54
Tulburare de panică ___ 4g ___ 57 61
44-45 53
Tulburări psihotice 0
___ 1h ___ 62 63 64 65 66 67 41-43 52
1 39-40 51
Agorafobie ___ 4i ___ 68
37-38 50
Fobie socială 1
___ 4j ___ 76 35-36 49
2 33-34 48
Abuz/dependenţă de alcool ___ 1k 
___ 80 81 82 83 84 85
31-32 47
Abuz/dependenţă de medicamente 0
___ 1l ___ 86 87 88 90 91 28-30 46
5 26-27 45
Tulburare de anxietate generalizată ___ 7m ___ 92 101
24-25 44
Tulburare de somatizare 0
___ 2n ___ 105 106 22-23 43
0 20-21 42
Ipohondrie ___ 1o ___ 107
18-19 41
16-17 40
PDSQ Scorul total brut 29
___ 14-15 39
11-13 38
a
Bineînţeles, în practica clinică, trimiterea spre evaluări mai comprehensive n-ar trebui să se bazeze niciodată pe rezultatele unui singur 9-10 37
test, ci se vor lua în considerare toate informaţiile clinice disponibile despre acel caz. b Ar trebui să fie o evaluare suplimentară pentru 7-8 36
fiecare dintre itemii critici încercuiţi.
c
Valoarea predictivă negativă (procentul non-cazurilor reale netrimise pentru evaluare suplimentară, pe baza acestui punct de secţiune) 5-6 35
= 86. d vpn=99. e vpn=99. f vpn=98. g vpn=97. h vpn=98. i vpn=98. j vpn=95. k vpn=98. l vpn=99. m vpn=96. n vpn=90. o vpn=100. 3-4 34
1-2 33

Copyright © 2002 by Mark Zimmerman.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă (electronic sau mecanic, incluzând fotocopierea sau orice
alt sistem de copiere), fără permisiunea prealabilă a fi rmei SC COGNITROM SRL. Material pentru ediţia în limba română: Copyright © 2010 SC Cognitrom SRL.

Figura 4. Fişa de sumarizare pentru Cazul 3 (D-ra R)

studiile fără să fie nevoită să discute despre viol
cu logodnicul ei. A afirmat că obiceiul de a mânca
cu lăcomie avea loc cu precădere în momentele în
care îşi făcea griji pentru aceste probleme. A mai
menţionat că a început să consume alcool pentru
a se relaxa şi a scăpa de griji. A observat însă o
creştere a cantităţii de alcool pe care îl consuma,
astfel încât, deşi la început bea un pahar de
vin în fiecare seară, cu o saptămână înainte de
evaluare, termina o sticlă de vin de una singură.
Nu avea antecedente de abuz sau dependenţă
de substanţe, deşi ştia că un unchi al ei fusese
alcoolic şi murise de tânăr datorită unei boli de
ficat.
Pe parcursul interviului, în timp ce d‑ra R
formula motivele pentru răspunsurile date la alţi
itemi ai scalei PDSQ, devenea din ce în ce mai
evident că aceasta continua să experienţieze un
nivel crescut al distresului, în forma vinovăţiei,
hipervigilenţei şi a inhibiţiei emoţionale legate
de viol. Aceste probleme au fost scoase la iveală
38
datorită presiunilor cauzate de creşterea gradului
de intimitate faţă de logodnicul ei. Conform
rezultatelor la PDSQ, intensitatea distresului era
suficientă ca să justifice un diagnostic de tulburare
de stres posttraumatic. Se pare că şi celelalte
simptome înregistrate în alte arii simptomatice
sunt asociate stresului posttraumatic şi trebuie
abordate în contextul susţinerii pacientei în
scopul reducerii complete şi cu succes a efectelor
traumei. Având în vedere că d‑ra R nu părea să
fie pregătită să se confrunte direct cu trauma
asociată experienţei violului, planul de tratament
a fost conceput şi formulat în termenii explorării
unor alternative pentru a face faţă anxietăţii,
altele decât alimentaţia compulsivă sau consumul
de alcool. S‑a observat că, pentru a fi eficientă,
intervenţia trebuia să abordeze cât de repede
distresul asociat traumei, care era fundamental
pentru dificultăţile întâmpinate la momentul
evaluării.
 4
Construcţia scalei şi proprietăţile sale
psihometrice
Construcţia scalei PDSQ a durat aproape 10
ani, timp în care au fost analizate răspunsurile a
peste 3000 de pacienţi. După finalizarea fiecărui
studiu din procesul de dezvoltare a scalei,
instrumentul a fost revizuit potrivit analizelor
psihometrice. Rezultatele unor studii iniţiale au
fost anterior publicate (Zimmerman şi Lish, 1995;
Zimmerman şi Mattia, 1999d). În manualul de
faţă este descris procesul prin care s‑a ajuns la
varianta finală a scalei PDSQ.
În prima secţiune a acestui capitol, sunt
prezentate scopurile de bază care au motivat
construirea acestei scale şi argumentele care au
stat la baza alegerii conţinuturilor scalei. Apoi,
sunt descrise studiile legate de inteligibilitatea
itemilor. În cele din urmă, sunt prezentate
rezultatele studiilor asupra caracteristicilor legate
de fidelitate şi validitate. Anexa B furnizează
o descriere detaliată a procesului de rafinare
a versiunii finale a itemilor. În mod evident,
deoarece procesul de construcţie a scalei este
prin definiţie un proces evolutiv, itemii folosiţi
în fiecare dintre aceste studii sunt uşor diferiţi.
Cu toate acestea, există o puternică suprapunere
între itemii utilizaţi în fazele intermediare şi itemii
finali, aşadar rezultatele tuturor studiilor descrise
în acest capitol se reflectă în mod direct asupra
proprietăţilor psihometrice ale instrumentului
final, care conţine 125 de itemi. Versiunea PDSQ
folosită în studiul replicativ final este identică cu
versiunea curentă, cu excepţia faptului că a inclus
un item pe subscala Tulburare obsesiv‑compulsivă
care a fost eliminat în varianta finală a scalei,
precum şi subscalele Manie şi Distimie, care au
fost ulterior eliminate.
Aceste studii furnizează dovezi clare în
legătură cu fidelitatea şi validitatea scalei
PDSQ. Dovezi suplimentare care vin în
sprijinul validităţii instrumentului ‑ analize
ale proprietăţilor referitoare la screening‑ul
diagnostic ale subscalelor PDSQ, în comparaţie
cu rezultatele Interviului clinic structurat pentru
tulburările de pe axa I a DSM‑IV (SCID; First,
Spitzer, Gibbon şi Williams, 1997) şi stabilirea
punctelor de secţiune pentru fiecare subscală
sunt descrise în capitolul 5.
Scopurile care au motivat construcţia
scalei PDSQ
Scala PDSQ a fost construită în cadrul
proiectului Metode Rhode Island de îmbunătăţire
a evaluării în scop diagnostic şi a serviciilor
(MIDAS). Patru influenţe din cercetare şi din
domeniul clinic, din ultimele două decenii au
contribuit la construcţia instrumentului: (a)
specificarea criteriilor diagnostice, (b) acceptarea
diagnosticelor derivate pe baza interviurilor
standardizate, (c) dovedirea existenţei unor rate
crescute de comorbiditate şi a nivelului scăzut
de recunoaştere a comorbidităţilor în practica
clinică de rutină şi (d) presiunea timpului şi
constrângerile de a creşte eficienţa clinică.
Specificarea criteriilor diagnostice
În ultimele două decenii, criteriile specifice
de incluziune pentru stabilirea unui diagnostic
psihiatric au devenit disponibile şi au fost
frecvent folosite în mediile clinice. Acest proces a
fost completat de crearea interviurilor structurate
în scopul realizării unor evaluări fidele ale
acestor criterii. Interviurile diagnostice utilizate
în cercetare, cum ar fi Interviul pentru evaluarea
tulburărilor emoţionale şi a schizofreniei (Schedule
for Affective Disorders and Schizophrenia, SADS;
Spitzer, Endicott şi Robins, 1978), Planul pentru
interviul diagnostic (Diagnostic Interview Schedule,
DIS; Robins, Helzer, Croughan şi Ratcliff,
1981) şi SCID‑ul au fost acceptate, în ciuda
39
imperfecţiunilor, ca standarde diagnostice, prin
care să fie măsurate alte teste, fie ele biologice
sau de autoevaluare. Acestea au pregătit terenul
pentru construirea altor tipuri de instrumente
precum chestionarele auto‑administrate
folosite în scop de screening sau pentru a pune
diagnostice psihiatrice provizorii.
Acceptarea diagnosticelor derivate din
interviurile standardizate
Utilizarea chestionarelor de autoevaluare ca
instrumente pentru diagnosticarea tulburărilor
individuale, conform DSM, a devenit mai larg
acceptată în ultimii douăzeci de ani. Un astfel
de instrument de măsură a fost construit la
începutul anilor ʹ80 de către Zimmerman, care
a fost autorul Inventarului pentru diagnosticarea
depresiei (Inventory to Diagnose Depression, IDD)
şi pentru diagnosticarea tulburării depresive majore
(Major Depressive Disorder, MDD; Zimmerman,
1983; Zimmerman, Coryell, Corenthal şi Wilson,
1986), conform reperelor furnizate de DSM‑III
(Asociaţia Psihiatrică din America, APA, 1980).
Studiile realizate de Zimmerman şi colaboratorii
săi au arătat că nivelul acordului dintre o scală
de autoevaluare şi un interviu diagnostic folosit
în scop de cercetare, în privinţa diagnosticului de
tulburare depresivă majoră, a fost la fel de crescut
ca fidelitatea test‑retest a interviului diagnostic.
Mai mult, cercetările lor au indicat că o scală de
autoevaluare, cum ar fi IDD, a putut fi folosită
cu succes atât în eşantioanele psihiatrice, cât şi
în eşantioanele non‑pshiatrice (Zimmerman
şi Coryell, 1987, 1988, 1994). În ultimii 15 ani,
rezultatele lor iniţiale asupra scalei IDD au fost
obţinute din nou (Goldston, O’Hara şi Schartz,
1990; Kuhner şi Veiel, 1993), fiind create şi alte
chestionare în scop de screening pentru diferite
tulburări de pe Axa I conform DSM (Foa, Riggs,
Dancu şi Rothbaum, 1993; Thelan, Farmer,
Wonderlich şi Smith, 1991).
Frecvenţele crescute de comorbiditate şi
nivelul scăzut de recunoaştere a comorbidităţii
În timpul celor două decenii ulterioare
publicării DSM‑III, s‑a acumulat o cantitate mare
de studii care au demonstrat nivelul crescut al
comorbidităţii diagnostice dintre tulburările
DSM (Maser şi Clonige, 1990). Frecvenţele
40
crescute ale comorbidităţii pot reprezenta foarte
bine şi un artefact al nomenclaturii, dar, cu toate
acestea, semnificaţia clinică şi pentru cercetare
a comorbidităţii a devenit din ce în ce mai mult
subiectul discuţiilor (Sabshin, 1991).
Aproape toate cercetările asupra
comorbidităţii diagnostice se bazează pe
interviuri semi‑structurate sau structurate
pentru stabilirea diagnosticelor. Ca parte a
unui studiu clinic despre DSM‑III, finanţat de
Institutul Naţional de Sănătate Mentală (NIMH)
din Statele Unite, Stangler şi Printz (1979) au
înregistrat informaţii despre diagnosticele a 500
de pacienţi evaluaţi în mod consecutiv în Clinica
psihiatrică universitară pentru studenţi din cadrul
Universităţii din Washington. Pe Axa I, 75,4%
dintre pacienţi au primit un singur diagnostic,
15,8% au primit mai mult de un diagnostic, iar
8,8% nu au avut niciun diagnostic. În acest grup,
17% dintre pacienţi au înregistrat două sau mai
multe diagnostice. Atunci când Loranger (1990) a
luat în evidenţă diagnosticele conform DSM‑III ale
tuturor celor 5771 de pacienţi spitalizaţi în cadrul
secţiei din Westchester a Spitalului din New York
în perioada 1981‑1985, peste 25% dintre pacienţi
s‑au încadrat la mai mult de un diagnostic specific
Axei I. Mezzich, Fabrega şi Coffman (1987) au
arătat că într‑un eşantion de 3455 de pacienţi
cu tulburare depresivă (75% dintre ei fiind
diagnosticaţi cu depresie majoră), 26% dintre
aceştia au primit un diagnostic adiţional specific
Axei I a DSM‑III. Zimmerman şi Mattia (1999c)
au analizat fişele a 500 de pacienţi psihiatrici
nespitalizaţi, evaluaţi în mod consecutiv şi
diagnosticaţi conform DSM‑IV şi au arătat că
36,6% dintre pacienţi au fost diagnosticaţi cu una
sau două tulburări ale Axei I. Rezultatele acestor
patru studii pe diferite grupuri de pacienţi sunt
similare, în sensul că între o cincime şi o treime
dintre pacienţi au fost diagnosticaţi cu două sau
mai multe tulburări, atunci când diagnosticul s‑a
bazat pe evaluarea nestructurată a clinicianului.
Din păcate, aceste studii nu au furnizat informaţii
despre comorbiditatea dintre tulburări specifice.
Spre deosebire de studiile despre
comorbiditate bazate pe evaluări clinice, studiile
în care s‑au utilizat interviuri structurate au
arătat că între 50% şi 75% dintre pacienţi, care
au avut un diagnostic principal de tulburare
de stres posttraumatic (TSPT), tulburare
obsesiv‑compulsivă (TOC), tulburare de anxietate
generalizată (TAG), fobie socială, tulburare
depresivă majoră (TDM), fobie specifică sau
tulburare de panică, au îndeplinit criteriile pentru
cel puţin înca un diagnostic (Barlow, DiNardo,
B. B. Vermilyea, J. Vermilyea şi Blanchard, 1986;
Brown şi Barlow, 1992; Cassano, Perugi şi Musetti,
1990; DeRuiter, Rijken, Garssen, VanSchaik şi
Kraaimaat, 1989; Goisman, Goldenberg, Vasile
şi Keller, 1995; Green, Lindy, Grace şi Gleser,
1989; Lesser şi colab., 1988; Markowitz, Moran,
Kocsis şi Frances, 1989; Sanderson, DiNardo,
Rapee şi Barlow, 1990; Sanderson, Moran, Kocsis
şi Frances, 1990; Schwalberg, Barlow, Alger şi
Howard, 1992; Sierles, Chen, McFarland şi Taylor,
1983). Aceste frecvenţe ale comorbidităţii sunt
de două până la de trei ori mai mari decât cele
raportate în studiile anterior menţionate, care
au la bază interviuri clinice nestructurate. Acest
lucru subliniază faptul că, probabil, clinicienii nu
recunosc comorbiditatea diagnostică, pe măsura
frecvenţei reale cu care apare.
Deoarece aceste studii au fost realizate
asupra unor eşantioane care nu sunt comparabile
din perspectiva caracteristicilor demografice şi
clinice, nu este posibil să extragem nişte concluzii
ferme cu privire la diferenţele dintre cercetare şi
practica clinică. Zimmerman şi Mattia (1999c)
au comparat ratele comorbidităţii şi frecvenţele
unor diagnostice specifice puse pe baza diferitor
metode de diagnostic în cazul unor pacienţi
care fac parte din aceeaşi populaţie de pacienţi
şi au arătat că, atunci când diagnosticele erau
puse pe baza unor evaluări clinice nestructurate,
comorbiditatea diagnostică prezenta o de măsură numit SCREENER (Zimmerman,
probabilitate mai mică de a fi identificată, decât
în cazul utilizării interviurilor semistructurate
folosite în cercetare.
Detectarea comorbidităţii este importantă
din punct de vedere clinic, deoarece prezintă
implicaţii legate de prognostic; pacienţii cu
diagnostice multiple tind să obţină mai puţine
progrese (Coryell şi colab., 1988; Coryell şi Noyes,
1988; Grunhaus, 1988; Keller şi colab., 1984;
Noyes şi colab., 1990). Aşadar, nevoia presantă
de a utiliza un instrument de screening care să
identifice prezenţa unor tulburări multiple, care
se manifestă simultan a întărit pozitiv scopul de
a crea un chestionar cu o arie largă de acoperire
care să evalueze tulburările de pe Axa I.
Presiunea timpului şi constrângerile
sistemului medical
Cel de‑al patrulea factor care a contribuit
la formularea scopurilor scalei PDSQ constă în
caracterul schimbător al sistemului de furnizare
a serviciilor în domeniul îngrijirii medicale, astfel
încât se pune accentul pe eficienţă în detrimentul
unei anamneze detaliate şi de durată. Clinicienii
sunt mai predispuşi în a eşua să identifice
comorbiditatea diagnostică, atunci când sunt
presaţi de timp.
Confluenţa acestor patru factori a furnizat
impulsul pentru construirea scalei PDSQ. Scopul
a fost acela de a crea un instrument util din
punct de vedere clinic, care să aibă dimensiuni
suficient de reduse pentru a putea fi completat de
pacienţi într‑un timp scurt, înainte de evaluarea
diagnostică iniţială, şi suficient de cuprinzător
pentru a acoperi cele mai frecvente tulburări
pentru care oamenii apelează la tratament.
De asemenea, a fost important ca scala să fie
suficient de lungă, pentru a prezenta proprietăţi
psihometrice acceptabile şi, în acelaşi timp, cotarea
şi organizarea să fie suficient de clare, astfel încât
clinicianul sau personalul non‑medical să poată
verifica şi cota rapid scala, obţinând, totodată,
informaţii semnificative clinic. Aceste scopuri au
ghidat procesul de construire a scalei PDSQ.
Conţinuturile scalei PDSQ
Precursorul scalei PDSQ este un instrument
Farber şi colab., 1994; Zimmerman şi Lish, 1995).
Iniţial, acest instrument a fost creat pentru
a detecta tulburările psihiatrice multiple în
mediile în care se oferă îngrijire medicală de
bază, iar, ulterior, a fost studiat într‑un mediu
clinic ambulatoriu specific sănătăţii mentale. În
urma acestei cercetări anterioare, unii itemi ai
testului de screening au fost reformulaţi şi s‑a
renunţat la subscala referitoare la tulburarea
dismorfică corporală, datorită frecvenţei scăzute
a acestei tulburări printre pacienţii psihiatrici
trataţi ambulatoriu (Zimmerman şi Mattia, 1998).
Instrumentul includea, de asemenea, o subscală
care evalua anorexia nervoasă; dar această
subscală a fost eliminată după ce studiile iniţiale
asupra pacienţilor din sistemul de îngrijire
medicală primară au arătat că aproximativ
41
jumătate dintre pacienţi, majoritatea dintre
ei nefiind anorexici, au exprimat un nivel de
îngrijorare faţă de greutatea lor, care nu a putut
fi diferenţiat de cel manifestat de pacienţii cu
anorexie. Deşi întrebările legate de anorexie au
fost reformulate, întrebările revizuite despre
teama de îngrăşare nu au reuşit să reducă
numărul de pacienţi identificaţi în mod eronat ca
suferind de anorexie prin această metodă.
Subscalele PDSQ
În urma studiilor iniţiale, scalei SCREENER
i‑au fost adăugate subscalele referitoare
la tulburări psihotice, manie/hipomanie şi
tulburarea distimică. Cei 102 itemi rezultaţi în
urma acestor modificări au devenit versiunea
iniţială a scalei PDSQ (Zimmerman şi Mattia,
1999d). Aceşti itemi au fost concepuţi pentru a
evalua în mod direct criteriile DSM‑IV de bază,
necesare diagnosticării tulburărilor acoperite de
scală şi au fost construiţi după modelul întrebărilor
din ghidul pentru realizarea interviului
diagnostic creat de Zimmerman (1994). Itemii au
fost creaţi pentru a evalua 14 tulburări, grupate
în cinci domenii: Tulburări ale comportamentului
alimentar (bulimia şi alimentaţia compulsivă),
Tulburări afective (tulburarea depresivă majoră
şi tulburarea distimică), Tulburări de anxietate
(tulburarea de panică, agorafobia, fobia socială,
tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea
obsesiv‑compulsivă şi tulburarea de anxietate
generalizată), Tulburări în legătură cu o substanţă
(abuz/dependenţă de alcool, abuz/dependenţă
de medicamente) şi Tulburări somatoforme
(tulburarea de somatizare şi ipohondria). Aceste
tulburări au fost alese, pentru că s‑au dovedit a
fi cele mai prevalente în studiile epidemiologice
pe populaţia generală a Statelor Unite (Kessler
şi colab., 1994; Robins şi colab., 1991) şi cel mai
frecvent raportate în eşantioanele clinice de
dimensiuni mari (Koenigsberg, Kaplan, Gilmore
şi Cooper, 1985; Mezzich, Fabrega şi Coffman,
1989; Zimmerman şi Mattia, 1999d).
Încercările anterioare de a crea scala PDSQ nu
au inclus evaluări ale tulburărilor psihotice, ale
maniei sau ale tulburării distimice (Zimmerman,
Farber şi colab., 1994). Mania şi tulburările
psihotice nu au fost evaluate, deoarece aceste
tulburări sunt mai frecvente printre pacienţii
spitalizaţi, decât în cazul pacienţilor trataţi
42
ambulatoriu. În plus, a existat o anumită doză
de scepticism în ceea ce priveşte posibilitatea de
a realiza un screening pentru aceste simptome
într‑un chestionar auto‑administrat, deoarece
aceste sindroame implică prin definiţie lipsa
conştientizării, ceea ce distorsionează modul în
care simptomele sunt descrise. De asemenea, a
fost anticipat faptul că existenţa unei subscale
pentru tulburarea distimică ar fi problematică,
deoarece ar fi prea dificil ca o scală atât de redusă
ca dimensiune să diferenţieze între distimie şi
tulburarea depresivă majoră cronică. Cercetările
ulterioare asupra unor versiuni ale scalei, care
au inclus aceste subscale, au confirmat acest
scepticism iniţial, astfel că subscalele pentru
manie/hipomanie şi distimie au fost eliminate
din varianta finală a scalei PDSQ. Pe de altă
parte, subscala Tulburări psihotice a fost păstrată,
datorită importanţei clinice acordate identificării
simptomelor psihotice. Chiar dacă respondenţii
care prezintă o tulburare psihotică au obţinut
la această subscală scoruri de patru ori mai
mari decît cei non‑psihotici, această subscală
a prezentat cele mai neadecvate proprietăţi
psihometrice dintre cele 13 subscale ale PDSQ.
În stabilirea dimensiunilor subscalelor,
o provocare continuă a fost reprezentată de
dorinţa de a menţine un echilibru între a păstra
scala scurtă, astfel încât să poată fi încorporată
în practica clinică de rutină, şi dorinţa de a face
scala cât mai cuprinzătoare, astfel încât toate sau
majoritatea criteriilor diagnostice să fie evaluate.
De asemenea, scalele de dimensiuni mai mari tind
să aibă proprietăţi psihometrice mai bune. Scala
Tulburare depresivă majoră a devenit cea mai lungă
(21 itemi), pentru că evaluează fiecare dintre cele
nouă simptome specificate de Criteriul A pentru
un episod depresiv major, acoperind criterii care
au componente multiple (de exemplu, criteriul
DSM‑IV referitor la perturbarea somnului se
referă atât la hipersomnie, cât şi la hiposomnie,
aşadar, există două întrebări despre pattern‑ul
de somn în această subscală). Motivul pentru
păstrarea acestui nivel de detaliere constă în
semnificaţia potenţială pentru tratament a
prezenţei simptomelor vegetative ale depresiei.
Durata simptomelor şi reperele temporale
Scala PDSQ conţine întrebări referitoare la
simptome curente şi recente. Deoarece cerinţele
DSM‑IV legate de durata simptomelor variază în
funcţie de tulburare (o săptămână pentru manie/
hipomanie; două săptămâni pentru tulburarea
depresivă majoră; o lună pentru tulburarea de
panică şi tulburarea de stres posttraumatic; trei
luni pentru bulimia nervoasă; şase luni pentru
fobia socială, tulburarea de anxietate generalizată
şi ipohondrie; doi ani pentru tulburarea
distimică; mai mulţi ani pentru tulburarea de
somatizare; durată minimă nespecificată pentru
agorafobie, tulburarea obsesiv‑compulsivă
sau pentru abuzul/dependenţa de substanţe),
s‑a decis adoptarea unor intervale temporale
multiple. Ar fi fost prea derutant şi ciudat să
respectăm toate cerinţele DSM‑IV referitoare la
durata simptomelor, astfel că acest aspect a fost
simplificat prin utilizarea a trei cadre temporale.
Cu excepţia a două întrebări, toţi itemii primelor
şase subscale (Tulburare depresivă majoră,
Tulburare de stres posttraumatic, Bulimia, Tulburare
obsesiv‑compulsivă, Tulburare de panică şi Tulburări
psihotice) se referă la un interval de timp de două
săptămâni înainte de data evaluării. Excepţiile
sunt reprezentate de primele două întrebări ale
subscalei Tulburare de stres posttraumatic, care
se referă la trăirea directă sau asistarea la un
eveniment traumatic în orice moment al vieţii.
Intervalul temporal pentru celelalte şapte subscale
(Agorafobie, Fobie socială, Abuz/Dependenţă de
alcool, Abuz/Dependenţă de medicamente, Tulburare
de anxietate generalizată, Somatizare şi Ipohondrie)
este de şase luni înainte de evaluare. Excepţiile
sunt reprezentate de ultimele trei întrebări ale
subscalei Somatizare, care cer informaţii despre
aspecte legate de sănătate sau alte diagnostice
pe tot parcursul vieţii. Un interval de timp
mai mare a fost ales pentru aceste domenii ale
psihopatologiei, deoarece simptomele specifice
unora dintre aceste tulburări sunt intermitente
şi există posibilitatea ca acestea să nu se fi
manifestat în perioada de două săptămâni
dinaintea evaluării. De exemplu, problemele
asociate cu medicamentele sau alcoolul sunt
adesea sporadice, în contrast cu simptomele
zilnice, caracteristice tulburării depresive
majore. În mod asemănător, situaţiile fobice
pot fi întâlnite în mod neregulat. Simptomele
specifice tulburării de anxietate generalizată şi
ipohondriei sunt evaluate raportat la ultimele
şase luni, deoarece DSM‑IV impune această
durată pentru aceste diagnostice. Întrebările
subscalei Tulburare distimică se referă la ultimii
doi ani. Cu toate acestea, cercetările descrise
în secţiunea care urmează nu susţin validitatea
subscalei Distimie, astfel că această subscală nu a
fost inclusă în varianta finală a scalei PDSQ.
Inteligibilitatea itemilor
Este extrem de important ca instrumentele
de măsură care urmează să fie completate acasă
sau în sala de aşteptare a clinicianului să aibă
un conţinut uşor de înţeles pentru pacienţi,
astfel încât să ofere răspunsuri acurate. Metoda
folosită de regulă pentru a analiza acest aspect
este calcularea indexului de lizibilitate al
instrumentului de măsură (Beckman şi Lueger,
1997). Problema acestei abordări este faptul
că lizibilitatea poate fi calculată cu ajutorul
unor formule diferite, iar aceste calcule variate
pot duce la rezultate semnificativ diferite. De
exemplu, nivelul de lizibilitate al versiunii iniţiale
a PDSQ a luat valori între 5,8, conform metodei
Flesch‑Kincaid şi 9,2, potrivit formulei Bermuth.
Datorită acestor variaţii, s‑a decis analizarea
directă a măsurii în care toţi itemii sunt înţeleşi.
Participanţi
Studiul iniţial. La studiul iniţial au
participat 497 de pacienţi cu tulburări psihiatrice
trataţi ambulatoriu, care au completat scala
PDSQ anonim (aşadar, informaţiile despre
diagnosticele lor nu au fost disponibile). Prima
pagină a formularului conţine întrebări despre
caracteristicile demografice ale respondenţilor.
Acest grup a inclus 137 (27,6%) bărbaţi şi 338
(68%) femei, cu vârste cuprinse între 18 şi 82
ani (M=41,8; SD=13,0). Dintre respondenţii
acestui studiu, 1,6% (n=8) au avut un nivel de
şcolarizare sub cel liceal; 3,4% (n=17) nivel liceal;
60,8% (n=302) au fost absolvenţi de liceu sau cu
studii echivalente acestui nivel şi 32,8% (n=163)
au fost absolvenţi de universitate. Numărul
de chestionare date spre completare nu a fost
monitorizat în mod sistematic. În consecinţă, nu
s‑au putut compara caracteristicile demografice
ale respondenţilor care au participat cu cele ale
respondenţilor care nu au participat la studiu.
Studiul replicativ. Replicarea studiului
privind nivelul de inteligibilitate al itemilor a
43
inclus 404 pacienţi psihiatrici trataţi ambulatoriu.
La fel ca în primul studiu, respondenţii au
completat scala în mod anonim, astfel că
informaţiile despre diagnosticele lor psihiatrice
nu au putut fi obţinute. Grupul a inclus 109 (27%)
bărbaţi şi 283 (70%) femei, cu vârste cuprinse
între 18 şi 91 de ani (M=42,0; AS=14,1). Dintre
respondenţii acestui studiu, 2,2% (n=9) au avut
un nivel educaţional sub nivelul liceal; 9,4 %
(n=38) au avut studii de nivel liceal; 63,1% (n=255)
au absolvit liceul sau o instituţie de învăţământ
echivalentă, iar 23,3% au fost absolvenţi de studii
superioare. Compoziţia etnică a eşantionului a
fost următoarea: 83,7% (n=338) caucazieni; 4,7%
(n=19) afro‑americani; 3,5% (n=14) hispanici;
1,0% (n=4) asiatici; 3,0% (n=12) portughezi şi
3% (n=8) alte etnii sau combinaţii între etniile
anterior menţionate. Au existat informaţii lipsă
doar pentru un număr mic de respondenţi (gen,
n=12; educaţie, n=8; vârstă, n=4; etnie, n=9).
Respondenţii au fost rugaţi să completeze scala
în sala de aşteptare, înainte de întâlnirea stabilită.
Instrumente
Studiul iniţial. Versiunea scalei PDSQ care
a fost utilizată în studiul iniţial a cuprins 112
întrebări care evaluau 16 tulburări grupate în
cinci domenii: tulburări ale comportamentului
alimentar (bulimia şi tulburarea de alimentaţie
compulsivă), tulburări ale dispoziţiei (tulburarea
depresivă majoră, mania/hipomania şi tulburarea
distimică), tulburări de anxietate (tulburarea
de panică, agorafobia, tulburarea de stres
posttraumatic, tulburarea obsesiv‑compulsivă,
tulburarea de anxietate generalizată şi fobia
socială), consum de substanţe (abuz/dependenţă
de alcool, abuz/dependenţă de medicamente) şi
tulburări somatoforme (tulburarea de somatizare
şi ipohondria). În plus, au existat şase itemi
destinaţi să detecteze prezenţa unei tulburări
psihotice. De asemenea, zece întrebări fără sens
au fost introduse printre cei 112 itemi iniţiali
ai scalei. Aceste 10 întrebări fără sens au fost
formulate în mod similar celorlalte întrebări ale
scalei PDSQ, dar scopul lor este de a fi greu de
înţeles (de exemplu, „Aţi întâmpinat probleme
gândind moale aproape în fiecare zi în ultimele
două săptămâni?”). Itemii fără sens au fost
introduşi, pentru a controla distorsiunea generată
44
de persoanele care au declarat că au înţeles itemii
scalei, dar fără a fi analizat atent conţinutul lor.
Persoanele care au indicat că au înţeles mai mult
de jumătate dintre itemii fără sens au fost excluse
din analiza inteligibilităţii scalei.
Instrucţiunea privind completarea
chestionarului pentru a stabili inteligibilitatea
itemilor a fost următoarea: „Construim un
chestionar care să‑i ajute pe clinicieni la evaluarea
pacienţilor. Am dori să ne ajutaţi să stabilim dacă
întrebările sunt uşor de înţeles. Pe următoarele
patru pagini, vă rugăm să încercuiţi ÎNŢELEG
sau NU ÎNŢELEG, pentru a indica dacă aţi înţeles
semnificaţia întrebărilor. Nu vă cerem să evaluaţi
măsura în care dumneavoastră aţi resimţit aceste
simptome”.
Studiul replicativ. Cei 33 de itemi noi sau
modificaţi ai scalei PDSQ, stabiliţi în primul
studiu asupra inteligibilităţii itemilor, au fost
amestecaţi cu 6 dintre cei 10 itemi fără sens,
folosiţi în primul studiu, obţinându‑se un total
de 39 de itemi. Instrucţiunile pentru completarea
formularului au fost identice cu cele utilizate în
primul studiu asupra inteligibilităţii itemilor.
Rezultate
Studiul iniţial. Pentru a stabili claritatea
itemilor, în primul rând, au fost analizate
răspunsurile la itemii fără sens. Itemii fără sens,
înţeleşi de mai mult de jumătate din eşantion, au
fost excluşi din analize. Apoi, respondenţii care
au indicat că au înţeles mai mult de jumătate
dintre itemii fără sens rămaşi au fost excluşi.
În cele din urmă, respondenţii care au rămas şi
care au înţeles fiecare întrebare a scalei PDSQ
au fost luaţi în calcul. În prealabil, s‑a stabilit că
itemii care nu sunt înţeleşi de mai mult de 5% din
eşantion vor fi reformulaţi.
După ce au fost culese date despre
inteligibilitatea itemilor de la 67 de respondenţi,
a fost realizată o analiză preliminară. Trei
dintre cei 10 itemi fără sens au fost înţeleşi de
aproximativ 50% dintre respondenţi (70,1%
au înţeles întrebarea „Aţi manifestat izbucniri
delirante puternice?”; 49,7% au înţeles întrebarea
„Aţi manifestat amnezie de regresie legată de
un eveniment traumatic?”; şi 49,3% au înţeles
„Aţi manifestat izbucniri delirante puternice
după un episod de alimentaţie compulsivă?”).
Aceşti trei itemi fără sens au fost, aşadar,
excluşi din analizele ulterioare, rezultând un
număr de şapte itemi fără sens care au putut fi
utilizaţi. Optsprezece respondenţi (26,9%) au
indicat faptul că au înţeles mai mult de jumătate
dintre cei şapte itemi fără sens rămaşi, fiind,
prin urmare, excluşi din analize. Nu au existat
diferenţe demografice între respondenţii care au
fost incluşi sau excluşi din analiza inteligibilităţii
itemilor. În cazul celor 49 de respondenţi rămaşi,
9 dintre cele 112 întrebări nu au fost înţelese
de mai mult de 5% din eşantion. Cei şase itemi
care nu au fost înţeleşi de mai mult de 6% dintre
respondenţi au fost modificaţi. Doi itemi care nu
au fost înţeleşi de 6,1% dintre respondenţi au fost
reţinuţi fără modificări, datorită faptului că se
refereau la simptome de bază, iar modalităţile de
formulare a acestora au fost limitate. Un item a
fost eliminat.
Atât itemii modificaţi, cât şi cei rămaşi
neschimbaţi au fost amestecaţi cu cei 10 itemi
fără sens şi au fost analizaţi, din perspectiva
inteligibilităţii lor, pe un eşantion de 430 de
respondenţi. (Datorită unei erori, doi dintre
itemii clinici nu au fost incluşi în formular).
Înca o dată, trei dintre cei zece itemi fără sens
au fost înţeleşi de peste 50% dintre respondenţi
(70% au înţeles întrebarea „Aţi manifestat
izbucniri delirante puternice intermitente?”;
50,8% au înţeles „Consumul dumneavoastră de
medicamente v‑a cauzat momente de luciditate
diminuată?” şi 50,6% au înţeles întrebarea „Aţi
consultat medicul frecvent datorită unor amintiri
fizice nereale?”). Aceşti trei itemi fără sens au
fost, în consecinţă, excluşi, rămânând şapte itemi
fără sens utilizabili. În acest studiu, 128 dintre
respondenţi (29,8%) au indicat că au înţeles mai
mult de jumătate dintre cei şapte itemi fără sens şi
au fost, astfel, excluşi din analiză. Alţi 16 pacienţi
au fost excluşi, pentru că nu au răspuns la unii
itemi fără sens. Toţi itemii clinici au fost înţeleşi
de cel puţin 95% dintre cei 286 de respondenţi
rămaşi.
Pentru a examina influenţa factorilor
demografici asupra inteligibilităţii, a fost calculat
un index total de inteligibilitate, care reprezintă
numărul total al itemilor PDSQ înţeleşi de către
respondenţi. Dintre toţi cei 110 itemi, numărul
mediu de itemi înţeleşi a fost 109,2 (AS=1,8). Nu
s‑au identificat asocieri statistice între acest index
şi vârstă, sex, statut marital, educaţie sau rasă.
Rezultatele acestui studiu iniţial asupra
inteligibilităţii itemilor au sugerat faptul că itemii
acestei versiuni a scalei PDSQ au fost formulaţi la
un nivel pe care majoritatea indivizilor, cărora li
s‑ar putea cere să completeze scala, l‑ar înţelege.
Desigur, aceste rezultate trebuie interpretate
în contextul caracteristicilor demografice ale
respondenţilor care au completat scala. Doar
5% dintre pacienţi nu au obţinut o diplomă de
bacalaureat, iar o treime reprezintă absolvenţi de
colegiu. Cu toate acestea, nu a existat nici măcar
o tendinţă vagă care să indice că inteligibilitatea
itemilor s‑a asociat cu nivelul educaţional al
respondenţilor.
Studiul replicativ. În studiul replicativ, doi
dintre cei şase itemi fără sens au fost înţeleşi de mai
mult de 50% dintre respondenţi (52,3% au înţeles
întrebarea „Aţi prezentat în mod exact păreri
schimbătoare despre propria dumneavoastră
persoană în majoritatea zilelor în ultimii doi ani?”
şi 54,0% au înţeles „Aţi avut revelaţii fantomă
legate de un eveniment traumatic?”). Aceşti doi
itemi fără sens au fost excluşi, rezultând un număr
total de patru itemi fără sens utilizabili. Dintre cei
392 de respondenţi incluşi în acest studiu, cei 121
(30,9%), care au indicat că au înţeles mai mult de
jumătate dintre cei patru itemi fără sens, au fost
excluşi din analizele ulterioare. Datele obţinute
de la cei 271 de respondenţi rămaşi au indicat
că 31 dintre cei 33 de itemi noi sau modificaţi au
fost înţeleşi de mai mult de 95% din eşantion. Cei
doi itemi nu au fost înţeleşi de 5,9% şi, respectiv,
7,4% din eşantion. Deoarece nu a putut fi găsită
o modalitate mai simplă de a formula itemii, au
fost păstraţi în forma iniţială.
La fel ca în studiul iniţial, a fost analizată
influenţa factorilor demografici asupra indexului
total de inteligibilitate. Dintre cei 33 de itemi ai
scalei, numărul mediu de itemi înţeleşi a fost
32,6 (AS=1,4). Nu s‑a obţinut nicio asociere între
inteligibilitate şi vârsta, sexul, statutul marital
sau rasa respondenţilor. O analiză de varianţă
unifactorială asupra factorului educaţie a
furnizat rezultate semnificative (F=2,9, df=5, 362,
p<0,05). Testele follow‑up Duncan Muliple‑Range
au arătat că respondenţii care au absolvit liceul
au înţeles semnificativ mai puţini itemi decât cei
care au urmat un colegiu (32,2 ± 2,2 vs. 32,8 ± 0,8)
şi decât cei care au urmat cursuri postuniversitare
(32,2 ± 2,2 vs. 32,8 ± 0,5). Diferenţa medie pentru
o jumătate de item nu a fost semnificativă
45
 Tabelul 3
Caracteristici demografice şi clinice ale pacienţilor trataţi în unităţi psihiatrice ambulatorii
care au participat la studiile de fidelitate şi validitate ale scalei PDSQ

Studiu iniţiala Studiu replicativ b

Vârstă
Media 40,4 (14,8) 39,9 (14,4)
n % n %
Sex
Feminin 448 61,3 642 64,6
Masculin 283 38,7 352 35,4
Educaţie
<12 ani 59 8,2 112 11,4
Absolvenţi de liceu sau cu diplomă echivalentă 217 30,0 265 27,0
Studii superioare parţiale 280 38,7 327 33,4
Absolvenţi de studii superioare 167 23,1 277 28,2
Statut marital
Căsătorit 322 44,8 413 42,4
Cu partener stabil 21 2,9 49 5,0
Văduv 28 3,9 26 2,7
Separat 49 6,8 57 5,9
Divorţat 99 13,8 162 16,6
Necăsătorit 200 27,8 267 27,4
Rasă/etnie
Albă 640 89,1 836 87,3
Afro‑americană 29 4,0 38 4,0
Hispanică 11 1,5 30 3,1
Asiatică 3 0,4 10 1,0
Portugheză 21 2,9 29 3,o
Alta 14 2,1 15 1,6
Diagnostic conform DSM‑IVc
Tulburare depresivă majoră 373 51,0 535 53,8
Tulburare afectiv bipolară I 9 1,2 11 1,0
Tulburare afectiv bipolară II 21 2,9 10 1,1
Tulburare distimică 44 6,0 51 5,1
Tulburare de anxietate generalizată 56 7,7 123 12,4
Tulburare de panică fără agorafobie 33 4,5 32 3,2
Tulburare de panică cu agorafobie 91 12,4 129 13,0
Fobie socială 152 20,8 146 14,7
Fobie specifică 53 7,2 77 7.7
Tulburare obsesiv‑compulsivă 55 7,5 50 5,0
Tulburare de stres posttaumatic 87 11,9 92 9,3
Tulburare de adaptare 50 6,8 78 7,8
Schizofrenie 2 0,3 6 0,6
Tulburare schizoafectivă 6 0,8 4 0,4
Bulimie nervoasă 6 0,8 8 0,8
Alimentaţie compulsivă 13 1,8 12 1,0
Dependenţă/Abuz de alcool 36 4,9 65 6,5
Consum/Dependenţă de medicamente 27 3,7 38 3,9
Tulburare de somatizare 3 0,4 4 0,4
Tulburare somatoformă nediferenţiată 11 1,5 18 1,8
Ipohondrie 5 0,7 12 1,2
N=732. Date lipsă: sex (n=1), educaţie (n=9), statut marital (n=13), rasă/etnie (n=2). bN=994. Date lipsă: educaţie (n=13), statut
a

marital (n=20), rasă/etnie (n=36) şi vârstă (n=9). cParticipanţii ar fi putut primi mai mult de un singur diagnostic.

46
din punct de vedere clinic, nici toate celelalte
comparaţii follow‑up nu au fost semnificative.
Rezultatele au indicat faptul că atât itemii noi, cât
şi cei modificaţi au fost bine înţeleşi.
Fidelitatea şi validitatea scalei
Fidelitatea şi validitatea scalei PDSQ au fost
analizate, în primă instanţă, utilizând itemii
care au fost reformulaţi în studiul iniţial asupra
inteligibilităţii itemilor. S‑a stabilit apriori că
scala va fi rafinată pe baza rezultatelor obţinute
în primul studiu de fidelitate şi validitate şi că va
fi realizat un studiu replicativ, utilizând setul de
itemi astfel modificaţi. O trăsătură importantă a
procesului de construire a scalei a fost faptul că,
înaintea examinării caracteristicilor psihometrice
ale scalei, au fost stabilite criterii cantitative
pentru modificarea itemilor şi a subscalelor.
Criteriile pentru modificarea subscalelor şi a
itemilor
Criteriile folosite pentru modificarea itemilor
sunt enumerate în Anexa C. Deoarece nu există
un consens referitor la ce înseamnă un coeficient
de fidelitate sau de validitate acceptabil, orice
punct de secţiune folosit pentru a orienta
procesul de revizuire este într‑o anumită măsură
arbitrar. Pragurile de modificare alese au fost
influenţate de lucrările experţilor în domeniul
construcţiei de scale (Cohen, 1988; Cortina, 1993;
Nunnaly şi Bernstein, 1994). Au existat situaţii
în care anumite subscale sau itemi nu au trecut
un criteriu de modificare. După mai multe
analize, unii dintre aceşti itemi nu au fost excluşi,
deoarece măsurau criterii diagnostice de bază,
conform DSM‑IV, iar alternativele de formulare
au fost limitate.
Participanţi
Studiul iniţial. Pentru cel dintâi studiu de
fidelitate şi validitate, 732 de pacienţi psihiatrici
trataţi ambulatoriu au completat scala PDSQ
formată din 112 itemi, înaintea şedinţei de
evaluare. Caracteristicile demografice şi
diagnostice ale eşantionului sunt prezentate în
tabelul 3. Toţi respondenţii au fost diagnosticaţi
conform DSM‑IV, iar diagnosticele au fost realizate
fără a cunoaşte rezultatele la scala PDSQ. Dintre
aceştia, 500 au fost, de asemenea, intervievaţi cu
ajutorul interviului SCID. Diagnosticele pentru
respondenţii rămaşi s‑au bazat pe un interviu
clinic nestructurat. Majoritatea respondenţilor
au fost caucazieni, de gen feminin, căsătoriţi sau
necăsătoriţi, cu studii superioare. Vârsta medie a
eşantionului a fost de 40,4 ani (AS=14,8). Cele mai
frecvente diagnostice conform DSM‑IV au fost:
tulburare depresivă majoră (51,0%), fobie socială
(20,8%), tulburare de panică (16,9%) şi tulburare
de stres posttraumatic (11,9%).
Studiul replicativ. În studiul replicativ,
994 de pacienţi trataţi în secţiile ambulatorii
de psihiatrie au completat scala PDSQ cu 139
de itemi, înaintea şedinţei de evaluare iniţială.
La fel ca în studiul iniţial, toţi respondenţii au
fost diagnosticaţi conform criteriilor DSM‑IV.
Pentru 517 respondenţi evaluarea diagnostică
a cuprins interviul SCID; diagnosticele pentru
ceilalţi respondenţi au avut la bază evaluări
clinice nestructurate. Toate diagnosticele au fost
stabilite fără a cunoaşte rezultatele la scala PDSQ.
Tabelul 3 prezintă caracteristicile demografice şi
diagnostice ale eşantionului. La fel ca în primul
studiu, majoritatea respondenţilor au fost
caucazieni, de gen feminin, căsătoriţi sau nu, cu
studii superioare. Cele mai frecvente diagnostice
DSM‑IV au fost: tulburare depresivă majoră
(53,8%), fobie socială (14,7%), tulburare de panică
(16,2%), tulburare de anxietate generalizată
(12,4%) şi tulburare de stres posttraumatic (9,3%).
Instrumente
Studiul iniţial. Persoanele care s‑au prezentat
pentru o evaluare iniţială la Serviciul ambulatoriu
de sănătate comportamentală din cadrul Spitalului
Rhode Island au fost rugate să completeze scala
PDSQ ca parte a documentaţiei iniţiale. Atunci
când şi‑au programat şedinţa, pacienţilor li s‑a
spus să sosească mai devreme, pentru a completa
nişte formulare standard. Completarea scalei
PDSQ a durat 15‑20 minute, iar administrarea sa
nu a întrerupt practica clinică obişnuită. Testul
a fost aplicat pentru a evalua validitatea scalei
PDSQ, prin analizarea relaţiei dintre scorurile
la subscale şi diagnosticele psihiatrice, astfel
încât clinicienii nu au fost informaţi cu privire la
răspunsurile pacienţilor la întrebările scalei.
Pentru a examina validitatea concurentă
a subscalelor PDSQ, 237 dintre cei 732 de
47
respondenţi au completat acasă o baterie de
teste la aproximativ patru zile (AS=13,7) după
completarea scalei PDSQ. Broşura a inclus
următoarele instrumente:
1. Bulimie: subscala Bulimie a Inventarului
tulburărilor de comportament alimentar
(Eating Disorder Inventory, EDI; Garner,
Olmstead şi Polivy, 1983);
2. Depresie: Inventarul de depresie Beck (Beck
Depression Inventory, BDI; Beck, Rush,
Shaw şi Emery, 1979);
3. Manie: Inventarul de autoevaluare a maniei
(Self‑Rated Mania Inventory, SRMI;
Shugar, Schertzer, Toner şi DiGasbarro,
1992);
4. Fobie socială: Scala de evaluare a fricii de
evaluare negativă (Brief Fear of Negative
Evaluation Scale, Leary, 1983) şi subscala
Fobie socială a Chestionarului de evaluare
a fricii (Fear Questionnaire, FQ; Marks şi
Mathews, 1979);
5. Teamă agorafobică: subscala Agorafobie
a Chestionarului de evaluare a fricii (Fear
Questionnaire, FQ; Marks şi Mathews,
1979) şi subscala Agorafobie a Inventarului
de fobie socială şi anxietate (Social Phobia and
Anxiety Inventory, SPAI; Turner, Beidel,
Dancu şi Stanley, 1989);
6. Tulburarea de stres posttraumatic:
Scala Tulburarea de stres posttraumatic
(Posttraumatic Stress Disorder Scale; Foa şi
colab., 1993);
7. Tulburare obsesiv‑compulsivă: Chestio-
narul Maudsley de evaluare a obsesiei şi
compulsiei (Maudsley Obssesion‑Compulsion
Questionnaire, MOCQ; Hodgson şi
Rachman, 1977);
8. Cogniţii tipice în anxietatea generalizată:
Scala Penn State de evaluare a îngrijorării
(Penn Sates Worry Scale; Meyer, Miller,
Metzger şi Borkovec, 1990);
9. Simptome de anxietate comune în
atacurile de panică: Inventarul de anxietate
Beck (Beck Anxiety Inventory; Beck, Brown,
Epstein şi Steer, 1988);
10. Tulburări psihotice: subscalele Psihoză
şi Paranoia ale Testului de evaluare a
simptomelor (Symptom‑Rating Scale, SRT;
Kellner, 1985);
48
11. Consum de alcool: Testul Michigan de
screening pentru alcool (Michigan Alcohol
Screening Test, MAST; Selzer, 1971);
12. Consum de droguri: Testul de screening
pentru abuzul de droguri (Drug Abuse
Screening Test, DAST; Skinner, 1982);
13. Ipohondrie: Indexul Whitely (Pilowsky,
1967);
14. Somatizare: Chestionarul de screening
pentru tulburarea de somatizare (Somatization
Disorder screening questionnaire; Othmer
şi DeSouza, 1985; Swartz şi colab., 1986).
Aceste scale au fost folosite frecvent în
cercetare, iar fidelitatea şi validitatea lor au fost
dovedite. Trei indici de validitate (Fobie socială,
Agorafobie şi Somatizare) au fost construiţi prin
combinarea scorurilor celor două instrumente
de dimensiuni reduse, folosite pentru fiecare
construct. Respondenţii şi‑au dat consimţământul
pentru a completa chestionarele, în cunoştinţă de
cauză.
Deoarece scala PDSQ măsoară starea
emoţională, răspunsurile pot suferi modificări
pe parcursul tratamentului activ. Aşadar,
fidelitatea test‑retest a fost analizată cu ajutorul
pacienţilor, care au completat scala la mai puţin
de o săptămână după prima administrare. Aceşti
respondenţi au completat scala înainte şi după
o şedinţă de tratament. După şedinţă, au fost
rugaţi să ia scala acasă, să o completeze încă o
dată şi să o trimită înapoi prin poştă, într‑un plic
plătit autoadresat. Li s‑a spus că scopul celei de‑a
doua administrări este de a testa performanţa
scalei, nu de a le pune la îndoială sinceritatea sau
veridicitatea răspunsurilor lor.
Studiul replicativ. Cei 33 de itemi modificaţi
au fost alăturaţi itemilor din primul studiu
rămaşi neschimbaţi, obţinându‑se o formă
a scalei identică celei actuale, cu excepţia
faptului că includea un item în plus pe subscala
Tulburare obsesiv‑compulsivă. Numărul de itemi
ai celor 15 subscale PDSQ au fost: Agorafobie
(11), Abuz/Dependenţă de alcool (6), Bulimie (10),
Abuz/Dependenţă de medicamente (6), Tulburare
distimică (7), Tulburare de anxietate generalizată
(10), Ipohondrie (5), Tulburare depresivă majoră (21),
Manie/Hipomanie (6), Tulburare obsesiv‑compulsivă
(8), Tulburare de panică (8), Tulburare de stres
posttraumatic (15), Tulburări psihotice (6), Fobie
socială (15) şi Somatizare (5). Instrumentele,
metodele şi analiza datelor aplicate în primul
studiu, pentru a stabili fidelitatea şi validitatea
scalei, au fost repetate în studiul replicativ,
cu o singură excepţie. În studiul de replicare,
scala PDSQ a fost administrată pentru prima
dată în biroul medicului, înainte de evaluarea
diagnostică, iar retestul a fost completat după
întâlnirea în care s‑a realizat evaluarea iniţială. În
studiul iniţial, care investiga fidelitatea test‑retest,
pacienţii se aflau în cursul tratamentului. Astfel,
studiul replicativ a furnizat o reprezentare mai
acurată a performanţelor scalei PDSQ, atunci
când este aplicată la momentul primei prezentări
a pacientului la clinică.
Consistenţa internă şi fidelitatea test‑retest
Pentru fiecare subscală PDSQ legată de un
anumit diagnostic, au fost analizate două tipuri
de fidelitate: consistenţa internă şi fidelitatea
test‑retest. Valorile acestor măsurători observate
în cazul participanţilor la studiul iniţial, precum
şi cele observate în studiul replicativ, sunt
prezentate în tabelul 4. Consistenţa internă,
care este o estimare a omogenităţii scalei, a fost
evaluată pentru fiecare subscală, cu ajutorul
indicelui alpha Cronbach. În calcularea valorii
alpha, o parte a numitorului din cadrul ecuaţiei
reprezintă varianţa totală a tuturor itemilor care
contribuie la scală şi se calculează doar atunci
când există răspunsuri la toţi itemii scalei.

Tabelul 4
Fidelitatea scorurilor la subscalele PDSQ obţinute de pacienţii psihiatrici trataţi ambulatoriu

Studiu iniţial Studiu replicativ

Consistenţă Corelaţie Consistenţă Corelaţie

internăª test‑retestb internăc test‑retestd
Subscala PDSQ
Tulburare depresivă majoră 0,87 0,94 0,88 0,92
Tulburare distimică 0,88 0,89 0,88 0,77
Tulburare de stres posttraumatic 0,86 0,93 0,94 0,81
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 0,81 0,66 0,91 0,78
Tulburare obsesiv‑compulsivă 0,84 0,93 0,83 0,85
Tulburare de panică 0,84 0,94 0,91 0,86
Manie/Hipomanie 0,80 0,73 0,76 0,61
Tulburări psihotice 0,89 0,90 0,66 0,73
Agorafobie 0,90 0,85 0,90 0,85
Fobie socială 0,90 0,95 0,93 0,86
Abuz/Dependenţă de alcool 0,92 0,96 0,87 0,89
Abuz/Dependenţă de medicamente 0,95 0,98 0,89 0,93
Tulburare de anxietate generalizată 0,84 0,81 0,89 0,79
Tulburare de somatizare 0,73 0,97 0,66 0,82
Ipohondrie 0,88 0,86 0,85 0,72

Notă: Scala PDSQ utilizată în studiul replicativ este identică versiunii curente a scalei, cu excepţia faptului că include subscalele
Tulburare distimică şi Manie/ Hipomanie, plus un item adiţional în subscala Tulburare obsesiv‑compulsivă. Toate corelaţiile test‑retest
sunt semnificative la p<0,001.
ªDatorită datelor lipsă, mărimea eşantioanelor folosite pentru calcularea coeficientului alpha Cronbach a variat între 613 şi
701. b63 de pacienţi au completat scala PDSQ la o săptămână de la prima administrare. Datorită itemilor lipsă din unele dintre
subscale la unul dintre momentele completării scalei, dimensiunile eşantioanelor au variat între 61 şi 63. cDatorită datelor
lipsă, mărimea eşantioanelor folosite pentru calcularea coeficientului alpha Cronbach a variat între 803 şi 923. d185 pacienţi au
completat scala PDSQ la o săptămână de la prima administrare. Datorită itemilor lipsă din unele dintre subscale la unul dintre
momentele completării scalei, dimensiunile eşantioanelor au variat între 164 şi 171.

49
 Tabelul 5
Fidelitatea şi validitatea scorurilor la itemii scalei PDSQ obţinute
de pacienţii psihiatrici trataţi ambulatoriu

Media corelaţiilor
Studiu iniţial Studiu replicativ

Cu Cu
Cu alte Cu alte
Test‑rest ª propria Test‑rest ª propria
scalec scalec
scalăb scalăb
Tulburare depresivă majoră 0,75 0,46 0,15 0,75 0,45 0,15
Tulburare distimică 0,71 0,65 0,20 0,59 0,65 0,21
Tulburare de stres posttraumatic 0,78 0,65 0,25 0,61 0,67 0,19
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 0,67 0,61 0,27 0,65 0,68 0,12
Tulburare obsesiv‑compulsivă 0,80 0,55 0,31 0,67 0,55 0,21
Tulburare de panică 0,79 0,63 0,22 0,66 0,69 0,23
Manie/Hipomanie 0,67 0,56 0,24 0,50 0,51 0,10
Tulburări psihotice 0,88 0,70 0,35 0,56 0,41 0,16
Agorafobie 0,75 0,63 0,31 0,66 0,64 0,20
Fobie socială 0,76 0,64 0,29 0,68 0,64 0,21
Abuz/Dependenţă de alcool 0,83 0,77 0,26 0,71 0,67 0,03
Abuz/Dependenţă de medicamente d
‑ 0,85 0,32 0,83 0,72 0,07
Tulburare de anxietate generalizată 0,71 0,63 0,18 0,58 0,62 0,23
Tulburare de somatizare 0,92 0,48 0,25 0,70 0,42 0,18
Ipohondrie 0,72 0,72 0,31 0,61 0,67 0,20

Notă: Scala PDSQ utilizată în studiul replicativ este identică versiunii curente a scalei, cu excepţia faptului că include subscalele
Tulburare distimică şi Manie/Hipomanie, plus un item adiţional pe subscala Tulburare obsesiv‑compulsivă.
a
Media coeficienţilor de fidelitate test‑retest (kappa) pentru itemii subscalelor. bMedia corelaţiilor ajustate dintre item şi
scală. cMedia corelaţiilor item/scală dintre fiecare item al subscalei şi toate celelalte subscale. De exemplu, subscala Bulimie/
Alimentaţie compulsivă este formată din 10 itemi. S‑au calculat corelaţiile dintre fiecare item şi celelalte 14 subscale. Media celor
140 de corelaţii obţinute în cadrul studiului replicativ a fost de 0,12. dÎn studiul iniţial asupra fidelităţii test‑retest, toţi itemii
acestei subscale au avut o frecvenţă relativă sub 5%.

Aşadar, toate cazurile în care lipseau unul sau
mai multe răspunsuri la itemi au fost excluse din
analiză (Cronbach, 1990).
Studiul iniţial. După cum se poate vedea
în tabelul 4, subscalele PDSQ sunt caracterizate
de un nivel bun spre excelent al consistenţei
interne. Coeficientul alpha Cronbach a fost mai
mare de 0,80 pentru toate subscalele, cu excepţia
subscalei Somatizare. Media coeficienţilor alpha
a fost de 0,86 (mediana=0,88; intervalul=între
0,73 şi 0,95). În studiul iniţial, 63 de pacienţi au
completat scala la mai puţin de o săptămână
după prima administrare. Intervalul mediu
între completarea celor două scale PDSQ a fost
de 4,8 zile (AS=9,4). După cum indică tabelul
4, coeficienţii de corelaţie test‑retest au avut
o valoare de 0,80 sau mai mare pentru toate
subscalele, mai puţin Manie/Hipomanie şi Bulimie/
Alimentaţie compulsivă. Media coeficienţilor de
corelaţie test‑retest a fost de 0,89 (mediana=0,90;
interval=0,66‑0,98).
Informaţiile relevante pentru fidelitatea
test‑retest a scorurilor la itemii individuali ai
scalei PDSQ sunt prezentaţi în tabelul 5, atât
pentru studiul iniţial, cât şi pentru cel replicativ.
Dintre cei 112 itemi ai scalei utilizaţi în studiul
iniţial, 27 nu au obţinut o frecvenţă minimă a
răspunsurilor pozitive de 5% şi, în consecinţă,
nu au fost supuşi analizei fidelităţii test‑retest
a itemilor. Aproape toţi (n=83 sau 97,6%) dintre
cei 85 de itemi rămaşi au obţinut un coeficient
test‑retest kappa peste 0,50 (criteriul 3 de

50
modificare a itemilor), iar media coeficienţilor
kappa a fost 0,76 (mediana=0,76, interval=între
0,67 şi 0,92). Pentru fiecare subscală, media
coeficienţilor kappa ai itemilor a fost peste 0,65.
Studiul replicativ. La fel ca în studiul iniţial,
în studiul replicativ majoritatea subscalelor
PDSQ au demonstrat o consistenţă internă bună
şi excelentă (vezi tabelul 4). Subscala Somatizare a
înregistrat din nou valori scăzute ale coeficientului
de consistenţă internă (alpha Cronbach=0,66), de
data aceasta alături de subscala Manie/Hipomanie
(0,76) şi Tulburări psihotice (0,66). Media
coeficienţilor alpha pentru toate cele 15 subscale
a fost de 0,85 (mediana=0,88; interval=între 0,66
şi 0,94).
Două sute cincisprezece pacienţi au
completat scala PDSQ pentru a doua oară,
după o medie de 1,6 zile (AS=5,3) de la prima
administrare a instrumentului. Fidelitatea a fost
analizată în cazul a 185 de respondenţi, care au
completat a doua oară scala la mai puţin de o
săptămână faţă de prima administrare (adică la
mai puţin de o săptămână după ce au început
tratamentul). Coeficienţii de fidelitate test‑retest
au fost mai mari de 0,80 pentru nouă subscale
şi sub 0,80 pentru subscalele Bulimie/Alimentaţie
compulsivă, Tulburare distimică, Tulburare de
anxietate generalizată, Ipohondrie, Manie/Hipomanie
şi Tulburări psihotice (vezi tabelul 4). Media

Tabelul 6
Corelaţiile dintre scorurile la subscalele PDSQ şi măsurători ale altor sindroame

Corelaţia
Studiul iniţialª Studiul replicativb

Cu un Cu Cu un Cu
instrument instrumente instrument instrumente de
de măsură al de măsură de măsura a măsură a altor
unui sindrom a altor unui sindrom sindroame d
similarc sindroamed similar c

Tulburare depresivă majoră 0,71 0,35 0,77 0,32

Tulburare distimică 0,44 0,27 0,45 0,30
Tulburare de stres posttraumatic 0,56 0,26 0,70 0,32
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 0,35 0,09 0,74 0,17
Tulburare obsesiv‑compulsivă 0,48 0,24 0,64 0,28
Tulburare de panică 0,53 0,26 0,68 0,33
Manie/Hipomanie 0,13 0,05 0,51 0,09
Tulburări psihotice 0,25 0,13 0,58 0,27
Agorafobie 0,44 0,22 0,73 0,34
Fobie socială 0,48 0,22 0,72 0,32
Abuz/Dependenţă de alcool 0,30 0,03 0,61 0,00
Abuz/Dependenţă de medicamente 0,15 0,02 0,53 0,08
Tulburare de anxietate generalizată 0,51 0,24 0,67 0,35
Tulburare de somatizare 0,48 0,17 0,57 0,29
Ipohondrie 0,48 0,16 0,69 0,24

Notă. Toţi coeficienţii de corelaţie dintre măsurători ale unor sindroame similare sunt semnificativi din punct de vedere statistic
la p < 0,001. Scala PDSQ utilizată în studiul replicativ este identică versiunii curente a scalei, cu excepţia faptului că include
subscalele Tulburare distimică şi Manie/Hipomanie, plus un item adiţional pe subscala Tulburare obsesiv‑compulsivă.
a
Un număr de 204 pacienţi au completat broşura care conţine scalele de validare, la un interval de o săptămână de la
administrarea scalei PDSQ. Datorită datelor lipsă, dimensiunea eşantionului în cadrul matricii de corelaţie 15 x15 a variat între
170 şi 201. bUn număr de 361 de pacienţi au completat broşura care conţine scalele de validare, la un interval de o săptămână
de la administrarea scalei PDSQ. Datorită datelor lipsă, dimensiunea eşantionului în cadrul matricii de corelaţie 15 x15 a variat
între 318 şi 355. cInstrumentul folosit pentru validare în cazul fiecărui sindrom este notat în text. dValoarea reprezintă media
celor 14 corelaţii dintre subscala x din cadrul PDSQ şi scalele folosite pentru a valida celelalte 14 subscale.

51
coeficienţilor de corelaţie test‑retest a fost de 0,81
(mediana=0,82; interval=între 0,61 şi 0,93).
Doi dintre itemii PDSQ au primit răspunsuri
afirmative sub rata minimă de 5%; aşadar, aceşti
itemi nu au fost incluşi în analiza fidelităţii
test‑retest a itemilor. Pentru ceilalţi itemi,
coeficientul kappa mediu a avut o valoare de 0,66.
Tabelul 5 prezintă, de asemenea, faptul că pentru
14 dintre cele 15 subscale ale PDSQ (toate cu
excepţia Maniei/Hipomaniei), media coeficienţilor
kappa ai itemilor a depăşit valoarea de 0,55.
Majoritatea itemilor au obţinut un coeficient
kappa peste 0,50 (n=131 sau 95,6%).
Validitatea discriminativă şi validitatea
convergentă
O scală multidimensională care evaluează
dimensiuni distincte trebuie să prezinte
o validitate discriminativă şi convergentă
adecvată, atât la nivelul itemilor, cât şi la
nivelul subscalelor. La nivelul itemilor, acest
lucru înseamnă că valoarea corelaţiei dintre un
item şi subscala din care provine trebuie să fie
mai mare decât corelaţia dintre acel item şi alte
subscale. De exemplu, fiecare item din subscala
Tulburare obsesiv‑compulsivă ar trebui să coreleze
mai bine cu scorul total la subscala Tulburare
obsesiv‑compulsivă decât cu scorul total al unei alte
subscale, cum ar fi Abuz/Dependenţă de alcool sau
Tulburare depresivă majoră. La nivelul subscalelor,
acest lucru înseamna că valoarea corelaţiei
unei subscale cu o altă măsurătoare a aceluiaşi
construct este mai mare decât corelaţia subscalei
cu măsurători ale unor constructe diferite.
Studiul iniţial. Pentru a stabili validitatea
discriminativă şi cea convergentă, au fost calculaţi
toţi coeficienţii de corelaţie dintre fiecare item
şi fiecare subscală PDSQ. S‑au calculat media
corelaţiilor ajustate dintre itemi şi subscalele
din care provin şi media corelaţiilor dintre itemi
şi alte subscale. De exemplu, media celor nouă
corelaţii dintre fiecare item al subscalei Tulburare
obsesiv‑compulsivă şi scorul total la subscala
Tulburare obsesiv‑compulsivă a fost comparată
cu cele 126 de corelaţii dintre fiecare item al
acestei subscale şi celelalte 14 scoruri totale ale
celorlalte subscale. Rezultatele acestei proceduri
sunt prezentate în tabelul 5. Pentru majoritatea
itemilor din studiul iniţial (n=101 sau 90,2%),
corelaţia dintre itemi şi subscalele din care fac
52
parte a fost mai mare decât fiecare dintre cele 14
corelaţii dintre itemi şi celelalte subscale. Pentru
fiecare subscală, media corelaţiilor dintre itemi
şi subscalele de provenienţă (pentru toţi itemii
subscalei) a fost de două până la patru ori mai
mare decât corelaţiile dintre itemi şi celelalte
subscale (vezi tabelul 5). În cazul tuturor itemilor
şi subscalelor, media corelaţiei item/subscala
din care provine itemul a fost de 0,65, iar media
corelaţiei item/celelalte subscale a fost de 0,28.
Într‑o accepţiune mai tradiţională (Campbell
şi Fiske, 1959), validitatea convergentă şi cea
discriminativă au fost analizate prin compararea
corelaţiilor dintre fiecare subscală PDSQ cu alte
măsurători ale aceluiaşi construct şi, respectiv,
cu măsurători ale unor constructe diferite. De
exemplu, subscala Bulimie/Alimentaţie compulsivă
ar trebui să coreleze mai puternic cu subscala
Bulimie din cadrul Inventarului tulburărilor de
comportament alimentar (EDI), decât cu măsurători
ale alcoolismului (MAST), depresiei (BDI) sau ale
fobiilor (FQ). Pentru a reduce impactul asupra
schimbărilor stării psihice, analizele validităţii
convergente şi discriminative s‑au limitat la cei
204 respondenţi care au completat chestionarele
de evaluare a validităţii la mai puţin de o
săptămână după completarea scalei PDSQ. După
cum se poate observa în tabelul 6, toate scorurile
la subscalele PDSQ au corelat semnificativ cu alte
măsurători ale acelui grup de simptome şi fiecare
subscală PDSQ a corelat mai puternic cu scala
de validitate care a evaluat aceleaşi simptome
decât cu scalele care au evaluat alte grupuri de
simptome. De exemplu, subscala Fobie socială a
corelat mai puternic cu Scala de evaluare a fricii de
evaluări negative decât cu Inventarul de depresie Beck
sau cu subscala Bulimie din cadrul Inventarului
tulburărilor de comportament alimentar. Cu toate
că majoritatea subscalelor PDSQ nu au obţinut o
corelaţie de 0,50 cu scala de validitate concordantă
(criteriul 3 de modificare a subscalei), diferenţa
dintre coeficienţii de validitate convergentă
şi discriminativă a fost mai mare de 0,20 în
cazul tuturor subscalelor, cu excepţia celor care
evaluează Tulburarea distimică, Mania/Hipomania,
Psihoza şi Abuz/Dependenţă de medicamente.
Studiul replicativ. Ca în primul studiu,
aproape toţi itemii (97,1%) au înregistrat o
corelaţie mai crescută cu subscala din care provin
(după înlăturarea varianţei explicate de fiecare
item pentru subscala de provenienţă) decât cu
toate celelalte subscale. Pentru fiecare subscală,
media corelaţiilor dintre item şi subscala din
care provine itemul a fost de 2 până la 22 de ori
mai mare decât media corelaţiilor dintre item şi
celelalte subscale (vezi tabelul 5). Luând în calcul
toate cele 15 subscale, media corelaţiilor dintre
item şi subscala din care provine itemul respectiv
a fost de 0,59, iar media corelaţiei dintre itemi şi
celelalte subscale a fost de 0,17.
Trei sute nouăzeci şi patru de pacienţi au
completat acasă o baterie de chestionare la
o perioadă medie de 0,6 zile (AS=2,9) după
evaluarea iniţială. Datorită motivului descris
anterior, analizele s‑au limitat la un număr de 361
de respondenţi, care au completat chestionarele
utilizate la validare la mai puţin de o săptămână
după completarea scalei PDSQ.
Datele din tabelul 6 arată că subscalele PDSQ
au corelat semnificativ cu alte măsurători ale
aceluiaşi domeniu de simptome. Fiecare subscală
PDSQ a corelat mai puternic cu scala de validare
corespunzătoare care evalua acelaşi domeniu
de simptome, decât cu scalele care evaluau alte
domenii de simptome. Cu excepţia subscalelor
Tulburare distimică şi Somatizare, diferenţa dintre
coeficientul de corelaţie cu scalele care evaluează
acelaşi grup de simptome şi media coeficienţilor
de corelaţie cu scale care măsoară alte arii de

Tabelul 7

Media scorurilor la subscalele PDSQ la pacienţii cu şi fără diagnostice asociate

Studiu iniţial Studiu replicativ

Nr. de Scorul Scorul Nr. de Scorul Scorul

pacienţi mediu la mediu al pacienţi mediu la mediu al
cu acest subscala pacienţilor cu acest subscala pacienţilor
Subscala PDSQ diagnostic PDSQ AS fără AS diagnostic PDSQ AS fără AS
diagnostic diagnostic
Tulburare depresivă 403 12,5 4,2 7,4 4,9 550 12,0 4,0 6,8 4,6
majorăa
Tulburare distimică 43 5,2 1,9 3,6 2,6 51 4,7 2,1 3,5 2,6
Tulburare de stres 87 4,1 1,9 1,9 2,1 89 10,6 4,1 4,5 4,7
posttraumatic
Bulimie/Alimentaţie 18 3,5 1,2 1,0 1,4 20 7,6 2,1 1,7 2,7
compulsivă
Tulburare 55 5,1 2,1 2,3 2,5 49 3,9 2,6 1,1 1,7
obsesiv‑compulsivă
Tulburare de panicăb 123 4,0 1,5 2,2 1,8 154 6,5 1,9 2,6 2,7
Manie/Hipomanie 6 2,2 1,3 1,1 1,6 14 2,3 2,2 0,6 1,2
Tulburări psihoticec 51 2,3 1,7 0,8 1,7 50 1,9 1,7 0,5 0,9
Agorafobied 95 5,2 2,6 2,3 2,9 127 6,0 3,1 2,1 2,7
Fobie socială 149 5,0 2,7 2,2 3,0 145 9,2 4,0 3,6 4,1
Abuz/Dependenţă de 31 3,9 2,0 0,9 1,8 43 3,6 2,0 0,5 1,3
alcool
Abuz/Dependenţă de 27 3,3 2,3 0,8 1,8 36 3,4 2,3 0,3 1,0
medicamente
Tulburare de anxietate 55 3,5 1,8 2,7 1,9 120 8,3 2,1 6,0 3,4
generalizată
Tulburare de somatizaree 13 2,8 1,2 1,8 1,6 22 2,9 1,4 1,5 1,4
Ipohondrie 5 4,2 0,8 1,3 1,8 12 3,8 1,5 1,0 1,5

Notă. Mărimile eşantioanelor din grupurile diagnostice pot avea valori mai scăzute decât cele menţionate în tabelul 3, din cauza
răspunsurilor care lipsesc la itemii scalei PDSQ. Pentru toate comparaţiile din studiul iniţial, p<0,001, cu excepţia următoarelor
subscale: Manie/Hipomanie (nesemnificativ); Tulburare de anxietate generalizată (p<0,005) şi Tulburare de somatizare (p<0,05). Pentru toate
comparaţiile din studiul replicativ, p<0,001, cu excepţia subscalei Manie/Hipomanie (p<0,02). Scala PDSQ folosită în studiul replicativ
este identică versiunii actuale a scalei, cu excepţia faptului că include subcalele Tulburare distimică şi Manie/Hipomanie, plus un item
suplimentar pe subscala Tulburare obsesiv‑compulsivă.
a
Include tulburarea depresivă majoră; tulburarea bipolară, tipul depresiv şi pacienţii cu sindrom depresiv major cu tulburare
depresivă majoră fără altă specificaţie, datorită faptului că aceştia au prezentat şi o tulburare psihotică fără altă specificaţie. bInclude
tulburarea de panică cu sau fără agorafobie. cInclude tulburare afectivă cu elemente psihotice, schizofrenia, tulburarea schizoafectivă,
tulburarea delirantă, tulburarea psihotică de scurtă durată şi tulburarea psihotică fără altă specificaţie. d Include agorafobia cu sau fără
tulburare de panică. e Include tulburarea de somatizare şi tulburarea somatoformă nediferenţiată.

53
simptome a fost mai mare de 0,30. Luând în calcul
toate subscalele, media corelaţiei dintre subscalele
PDSQ şi scalele de validare corespunzătoare
a fost de 0,64, în timp ce corelaţia medie dintre
subscalele PDSQ şi măsurători ale altor grupuri
de simptome a fost de 0,25.
Validitatea de criteriu
Validitatea de criteriu a subscalelor PDSQ a
fost analizată prin compararea scorurilor medii la
subscalele care evaluează un diagnostic specific
între respondenţii cu un anumit diagnostic
conform DSM IV şi cei fără un astfel de diagnostic.
De exemplu, s‑au comparat rezultatele obţinute
la subscala Tulburare de stres posttraumatic între
respondenţii cu această tulburare şi cei fără
tulburare. Pentru fiecare subscală PDSQ, numărul
de pacienţi cu un diagnostic corespondent este
trecut în tabelul 7, împreună cu media scorurilor
la subscala respectivă pentru fiecare grup. Trei
arii de simptome ‑ Tulburări psihotice, Bulimie/
Alimentaţie compulsivă şi Tulburare de somatizare
‑ au inclus respondenţi cu diagnostice asociate.
Grupul Psihoze a inclus respondenţi diagnosticaţi
cu schizofrenie, tulburare schizoafectivă,
tulburare psihotică fără altă specificaţie şi
tulburare depresivă majoră cu elemente psihotice.
Grupul Bulimie a inclus respondenţi diagnosticaţi
cu alimentaţie compulsivă (un diagnostic
DSM‑IV auxiliar, care ar fi fost altfel considerat
ca parte a categoriei tulburării de comportament
alimentar fără altă specificaţie) şi cu bulimie
nervoasă. Grupul Somatizare a inclus respondenţi
diagnosticaţi cu tulburare de somatizare şi cu
tulburare somatoformă nediferenţiată.
Pentru scorurile la subscalele PDSQ,
validitatea de criteriu a fost evaluată prin
analiza asocierilor dintre scorurile la PDSQ
şi diagnosticele clinice. Au fost comparate
scorurile medii la subscalele asociate unui
diagnostic specific ale respondenţilor cu şi fără
acel diagnostic conform DSM‑IV. De exemplu,
au fost comparate scorurile la subscala Tulburare

Tabelul 8
Performanţa subscalelor PDSQ raportată la criteriile de modificare

Criteriul de modificare a subscalelora

Studiul iniţial Studiul replicativ
Subscala PDSQ 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
Tulburare depresivă majoră
Tulburare distimică f f f f f
Tulburare de stres
posttraumatic
Bulimie/Alimentaţie f f f
compulsivă
Tulburare obsesiv‑compulsivă f
Tulburare de panică
Manie/Hipomanie f f f f f f
Tulburări psihotice f f f f
Agorafobie f
Fobie socială f
Abuz/Dependenţă de alcool f
Abuz/Dependenţă de f f
medicamente
Tulburare de anxietate f
generalizată
Tulburare de somatizare f f f
Ipohondrie f f
Notă. S‑a notat f în dreptul unui criteriu, dacă subscala nu a îndeplinit acel criteriu de modificare, necesitând, prin urmare,
revizuiri. Spaţiile libere indică faptul că subscala a trecut de acel criteriu. Scala PDSQ folosită în studiul replicativ este identică
versiunii actuale a scalei, cu excepţia faptului că include subscalele Tulburare distimică şi Manie/Hipomanie, plus un item
suplimentar pe subscala Tulburare obsesiv‑compulsivă.
Cele cinci criterii sunt prezentate în Anexa C.
a

54
 Tabelul 9
Performanţa itemilor PDSQ raportată la criteriile de modificare

Studiul iniţial Studiul replicativ

Criteriul de modificare a Criteriul de modificare a
itemuluia itemuluia
Subscala PDSQ Nr. de itemi 1 2 3 4 Nr. de itemi 1 2 3 4
Tulburare depresivă majoră 21 4 6 1 2 21 3 4 0 0
Tulburare distimică 7 0 0 0 1 7 0 0 1 1
Tulburare de stres posttraumatic 6 0 0 0 0 15 0 0 0 0
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 5 0 0 0 0 10 0 0 0 0
Tulburare obsesiv‑compulsivă 9 0 2 0 0 8 0 1 1 0
Tulburare de panică 5 0 0 0 0 8 0 0 1 0
Manie/Hipomanie 6 0 1 1 5 6 0 0 1 1
Tulburări psihotice 6 0 0 0 0 6 0 1 2 1
Agorafobie 10 0 1 0 0 11 0 0 0 0
Fobie socială 10 0 1 0 0 15 0 0 0 0
Abuz/Dependenţă de alcool 6 0 0 0 0 6 0 0 0 0
Abuz/Dependenţă de medicamente 6 0 0 0 0 6 0 0 0 0
Tulburare de anxietate generalizată 5 0 0 0 1 10 0 0 0 0
Tulburare de somatizare 5 0 2 0 2 5 0 2 0 1
Ipohondrie 5 0 0 0 1 5 0 0 0 0

Notă. În coloanele corespunzătoare fiecărui criteriu este trecut numărul de itemi ai scalei PDSQ care nu au îndeplinit criteriul
de modificare, necesitând, astfel, revizuiri. Scala PDSQ folosită în studiul replicativ este identică versiunii actuale a scalei, cu
excepţia faptului că include subcalele Tulburare distimică şi Manie/Hipomanie, plus un item suplimentar pe subscala Tulburare
obsesiv‑compulsivă.
a
Cele patru criterii sunt prezentate în Anexa C.

depresivă majoră ale respondenţilor care au fost
diagnosticaţi cu această tulburare cu scorurile la
această subscală a respondenţilor care nu au fost
diagnosticaţi cu tulburare depresivă majoră.
Studiul iniţial. Tabelul 7 arată că respondenţii
cu un anumit diagnostic au obţinut scoruri
mai mari la subcala PDSQ, care corespunde
acelui diagnostic, decât respondenţii fără acel
diagnostic. Diferenţa a fost semnificativă din
punct de vedere statistic pentru toate subscalele,
mai puţin pentru subscala Manie/Hipomanie.
Validitatea de criteriu la nivel de item a
fost analizată prin compararea frecvenţelor
răspunsurilor afirmative la acel item ale
respondenţilor care prezintă şi ale celor
care nu prezintă diagnosticul respectiv. De
exemplu, pentru fiecare item al subscalei
Tulburare obsesiv‑compulsivă ar trebui să fie mai
frecvent simptomul descris de el în rândul
celor diagnosticaţi cu această tulburare în
comparaţie cu cei care nu prezintă tulburare
obsesiv‑compulsivă. La toţi itemii PDSQ au
răspuns afirmativ mai frecvent respondenţii
diagnosticaţi cu tulburarea descrisă de acel item,
decât cei care nu au primit acest diagnostic.
Dintre cei 112 itemi utilizaţi în studiul iniţial, la
100 (89,3%) au răspuns afirmativ mai frecvent
respondenţii diagnosticaţi cu tulburarea
evaluată de acel item, decât cei care nu au fost
diagnosticaţi.
Cei 12 itemi (10,7%) care nu au fost
semnificativ mai frecvenţi la respondenţii
cu acea tulburare au fost distribuiţi în şase
subscale ‑ Tulburare depresivă majoră (2 itemi),
Tulburare distimică (1 item), Manie/Hipomanie (5
itemi), Tulburare de anxietate generalizată (1 item),
Ipohondrie (1 item) şi Tulburare de somatizare (2
itemi).
Studiul replicativ. Pentru fiecare dintre
tulburările evaluate de PDSQ, a fost comparată
media scorurilor la subscalele care evaluează
un diagnostic specific între respondenţi cu
acel diagnostic DSM‑IV şi cei fără diagnosticul
respectiv. Asemenea studiului iniţial, grupurile
Bulimie/Alimentaţie compulsivă, Tulburări psihotice
şi Tulburare de somatizare au inclus respondenţi
cu diagnostice asociate. Pentru fiecare subscală
PDSQ, scorurile au fost semnificativ mai

55
mari pentru respondenţii cu diagnosticul
corespunzător, comparativ cu cei fără acel
diagnostic (vezi tabelul 7).
Frecvenţa răspunsurilor afirmative la fiecare
item PDSQ a fost comparată, la respondenţii
diagnosticaţi cu tulburarea evaluată de acel
item, cu frecvenţa celor care nu prezintă această
tulburare. Aproape toţi itemii (97,1%) au fost în
mod semnificativ mai frecvent confirmaţi de către
respondenţii cu tulburarea relevantă evaluată
prin acel item decât cei fără tulburarea respectivă.
La cei patru itemi rămaşi au răspuns afirmativ,
de asemenea, respondenţii diagnosticaţi cu
tulburarea respectivă.
Rafinarea scalei PDSQ pe baza rezultatelor
studiilor de validitate şi fidelitate
Anexa B cuprinde o descriere detaliată a
modificărilor efectuate pe baza datelor legate de
fidelitate şi validitate discutate în acest capitol.
O sumarizare a acestor rezultate este prezentată
în tabelele 8 şi 9. În tabelul 8, rezultatele sunt
prezentate în termenii celor cinci criterii de
modificare a subscalelor, iar în tabelul 9,
rezultatele sunt prezentate în termenii celor patru
criterii necesare pentru modificarea itemilor (vezi
Anexa C pentru o listă detaliată a acestor criterii).
Studiul iniţial. În primul studiu, trei dintre
subscalele PDSQ au trecut toate criteriile de
modificare (Tulburare depresivă majoră, Tulburare
de panică şi Tulburare de stres posttraumatic). Cinci
subscale nu au respectat unul dintre criterii
(Tulburare obsesiv‑compulsivă, Agorafobie, Fobie
socială, Dependenţă/Abuz de alcool şi Ipohondrie)
şi şase subscale nu au respectat două sau mai
multe criterii (Bulimie/Alimentaţie compulsivă,
Tulburare distimică, Manie/Hipomanie, Tulburări
psihotice, Dependenţă/Abuz de medicamente şi
Tulburare de somatizare). În total, au fost respectate
56 dintre cele 75 (74,7%) de criterii de modificare
a subscalelor. În plus, 93 (83,0%) dintre cei 112
itemi ai scalei PDSQ, au trecut toate criteriile de
modificare. Neajunsurile specifice şi modificările
efectuate sunt descrise în Anexa B.
Studiul replicativ. Caracteristicile psiho-
metrice ale celor şapte subscale care au suferit
modificări în urma studiului iniţial au fost
îmbunătăţite. În total, 64 dintre cele 75 (85,3%)
de criterii de modificare au fost respectate. Opt
subscale (Tulburare depresivă majoră, Tulburare de
56
stres posttraumatic, Tulburare obsesiv‑compulsivă,
Tulburare de panică, Agorafobie, Fobie socială şi
Dependenţă/Abuz de alcool şi medicamente) au
respectat toate cele cinci criterii stabilite a
priori (vezi tabelul 8). Patru dintre subscale au
respectat patru din cinci criterii. Consistenţa
internă a subscalei Manie/Hipomanie (alpha=0,76)
şi coeficienţii de fidelitate test‑retest ai subscalei
Bulimie/Alimentaţie compulsivă (r=0,78), Tulburare
distimică (r=0,77) şi Tulburare de anxietate
generalizată (r=0,79) au înregistrat valori sub
pragul de 0,80. Corelaţia test‑retest în cazul
subscalei Ipohondrie (r=0,72) şi consistenţa internă
a subscalei Tulburare de somatizare (alpha=0,66)
au fost acceptabile. Trei subscale nu au respectat
mai mult de un criteriu de modificare (Tulburare
distimică, Manie/Hipomanie şi Tulburări psihotice).
Numărul de itemi al fiecărei subscale PDSQ, care
nu au respectat criteriul de modificare al itemilor,
este prezentat în tabelul 9. Majoritatea itemilor
(89,2%) au respectat toate cele patru criterii de
modificare. Neajunsurile specifice sunt descrise
în Anexa B.
Rezumat
Rezultatele studiilor care au analizat
inteligibilitatea itemilor PDSQ pentru 901 pacienţi
au arătat că itemii scalei au fost înţeleşi de către
respondenţi. Rezultatele unor studii suplimen-
tare, în care au fost implicaţi peste 1700 de
pacienţi cu tulburări psihiatrice nespitalizaţi, au
demonstrat fidelitatea şi validitatea scalei PDSQ,
precum şi fezabilitatea aplicării instrumentului
în practica clinică de rutină. Subscalele PDSQ
s‑au dovedit a avea niveluri crescute ale
consistenţei interne şi ale fidelităţii test‑retest.
Scorurile la subscale s‑au asociat semnificativ cu
diagnosticele realizate de clinicieni, fără ca aceştia
să deţină informaţii despre PDSQ, iar itemii au
corelat mult mai puternic cu subscala din care
au provenit decât cu alte subscale. Subscalele
PDSQ corespunzătoare unui diagnostic specific
s‑au dovedit a avea o validitate convergentă
şi discriminativă excelente, corelând mult
mai puternic cu aceleaşi constructe, decât cu
măsurători ale altor tipuri de psihopatologie.
 5
Performanţa scalei la screening‑ul
în scop diagnostic
Studiile descrise în capitolul 4 au stabilit
fidelitatea şi validitatea scalei PDSQ, precum şi
fezabilitatea administrării scalei în cabinetele
clinicienilor, înainte de evaluarea iniţială a
pacientului. Acest capitol pune în discuţie
ultimii paşi în pregătirea instrumentului, pentru
a fi utilizat la scală largă: verificarea eficacităţii
instrumentului în identificarea prezenţei
tulburărilor clinice şi stabilirea punctelor de
secţiune ale subscalelor pentru identificarea
cazurilor.
Caracteristicile clinice ale
participanţilor la studiul de screening
Pentru a evalua eficacitatea scalei PDSQ în
identificarea tulburărilor clinice, 630 de pacienţi
cu tulburări psihiatrice trataţi ambulatoriu au fost
intervievaţi de o persoană formată în domeniul
evaluării diagnostice, care a administrat SCID.
Tabelul 10 prezintă datele demografice şi
caracteristicile diagnostice ale eşantionului.
Majoritatea respondenţilor au fost caucazieni,
de gen feminin, căsătoriţi sau necăsătoriţi, cu o
pregătire la nivel de facultate. Vârsta medie a
eşantionului a fost de 37,8 ani (AS=11,9). Cele
mai frecvente diagnostice DSM‑IV realizate
cu ajutorul SCID au fost: tulburare depresivă
majoră (47,9%), fobie socială (26,5%), tulburare
de anxietate generalizată (17,5%) şi tulburare de
panică (17,0%).
Detaliile legate de formarea şi supervizarea
intervievatorului sunt prezentate în cadrul altor
rapoarte ale proiectului MIDAS (Zimmerman
şi Mattia, 1998; Zimmerman şi Mattia 1999a,
1999b, 1999c, 1999d). Pe parcursul studiului,
supervizarea continuă a evaluatorilor a constat
în întâlniri săptămânale ale membrilor echipei,
pentru dezbaterea cazurilor. Mai mult decât atât,
fiecare caz a fost analizat de directorul programului
(Zimmerman). În cursul desfăşurării studiului,
au fost culese informaţii despre fidelitatea
interviului comun pentru 26 de pacienţi. În cazul
tulburărilor diagnosticate de cel puţin două ori
pentru acelaşi pacient, coeficienţii kappa au fost
următorii: tulburare depresivă majoră (k=1,0),
tulburare distimică (k=1,0), tulburare bipolară
(k=1,0), tulburare depresivă fără altă specificaţie
(k=0,45), tulburare de panică (k=1,0), fobie
socială (k=0,87), tulburare obsesiv‑compulsivă
(k=1,0), fobie specifică (k=1,0), tulburare de
anxietate generalizată (k=0,64), tulburare de stres
posttraumatic (k=1,0), tulburare de anxietate fără
altă specificaţie (k= 0,19).
Componenta de bază a evaluării diagnostice
a fost reprezentată de versiunea pentru pacienţi
a SCID din ianuarie 1997, DSM‑IV. Versiunea
pentru Axa I din SCID acoperă şapte secţiuni ale
DSM‑IV:
1. Tulburări afective (tulburarea depresivă
majoră, tulburarea bipolară, tulburarea
distimică, tulburarea depresivă fără
altă specificaţie, tulburarea depresivă
datorată unei condiţii medicale
generale, tulburarea afectivă indusă de o
substanţă);
2. Tulburări psihotice (schizofrenia,
tulburarea schizofreniformă, tulburarea
delirantă, tulburarea schizoafectivă,
tulburarea psihotică de scurtă durată,
tulburarea psihotică fără altă specificaţie);
3. Tulburările în legătură cu o substanţă
(abuz şi dependenţă de alcool,
sedative‑hipnotice, canabis, stimulente,
opioide, cocaină, halucinogene, inhalante,
fenilciclidină, amestec de substanţe);
4. Tulburările de anxietate (tulburarea de
panică cu sau fără agorafobie, agorafobie
cu sau fără tulburare de panică, fobia
57
 Tabelul 10
socială, fobia specifică, tulburarea
Caracteristici demografice şi clinice ale pacienţilor
psihiatrici trataţi ambulatoriu, care au participat la obsesiv‑compulsivă, tulburarea de stres
studiul care examinează performanţa posttraumatic, tulburarea de stres acut,
scalei PDSQ în screening tulburarea de anxietate generalizată,
Vârstă
tulburarea de anixetate fără altă
Media (AS) 37,8 (11,9) specificaţie);
n % 5. Tulburările somatoforme (tulburarea de
Sex somatizare, tulburarea algică, tulburarea
Feminin 398 63,2 somatoformă nediferenţiată, ipohondria,
Masculin 232 36,8 tulburarea dismorfică corporală);
Educaţie 6. Tulburarea de adaptare;
<12 ani 63 10,0
7. Tulburările comportamentului alimentar
Absolvenţi de liceu sau cu diplomă
153 24,2 (anorexia nervoasă, bulimia nervoasă,
echivalentă
Studii superioare parţiale 245 38,9 alimentaţia compulsivă).
Absolvenţi de studii superioare 169 26,8
Statut marital Interviul structurat SCID nu acoperă unele
Căsătorit 268 42,5 condiţii care pot reprezenta centrul atenţiei
Cu partener stabil 33 5,2 clinice, cum ar fi tulburări cognitive, factice,
Văduv 8 1,3
disociative, sexuale, de identitate sexuală, de
Separat 36 5,7
somn şi de control al impulsului. Cu toate
Divorţat 99 15,7
acestea, informaţiile obţinute din rezumatul de
Necăsătorit 186 29,5
Rasă/etnie la începutul interviului pot fi folosite pentru a
Albă 561 89,0 diagnostica aceste tulburări suplimentare.
Afro‑americană 20 3,2 Diagnosticarea unor tulburări ar fi putut
Hispanică 12 1,9 fi influenţată de unele modificări la nivelul
Asiatică 5 0,8 interviului structurat SCID. De exemplu, în SCID,
Portugheză 22 3,5 întrebarea de screening pentru fobia socială a
Alta 10 1,6 fost suplimentată cu întrebări despre 12 situaţii
Diagnostic conform DSM‑IVc sociale specifice. Indiferent de cum au răspuns
Tulburare depresivă majoră 301 47,9 la întrebările de screening din SCID, referitoare
Tulburare bipolară I 7 1,1
la anxietatea legată de vorbitul sau mâncatul în
Tulburare bipolară II 17 2,6
public, în văzul sau în faţa altora, li s‑a cerut să
Tulburare distimică 46 7,3
spună dacă se simt mai temători şi mai anxioşi sau
Tulburare de anxietate generalizată 110 17,5
nervoşi decât majoritatea oamenilor, atunci când
Tulburare de panică fără agorafobie 21 3,3
spun ceva în faţa unui grup de oameni, în cadrul
Tulburare de panică cu agorafobie 86 13,7
unei întâlniri de afaceri sau în conversaţii unu la
Fobie socială 167 26,5
unu. După cum a fost descris şi în altă lucrare
Fobie specifică 79 12,5
(Zimmerman şi Mattia, 1999d), unii pacienţi,
Tulburare obsesiv‑compulsivă 53 8,4
Tulburare de stres postttaumatic 66 10,5
care au răspuns „nu” la întrebarea de screening
Tulburare de adaptare 37 6,0 din SCID, au îndeplinit ulterior criteriile pentru
Schizofrenie 4 0,6 fobie socială curentă. Fiecărui pacient i s‑au pus
Tulburare schizoafectivă 4 0,6 întrebări despre 13 tipuri de deliruri (referinţă,
Bulimie nervoasă 8 1,3 persecuţie, grandoare, somatic, religios, legat de
Alimentaţie compulsivă 16 2,5 vină, legat de gelozie, erotoman, legat de control,
Dependenţă/Abuz de alcool 52 8,3 legat de inserţia gândurilor, legat de retragerea
Dependenţă/Abuz de medicamente 28 4,4 gândurilor, legat de difuzarea gândurilor şi
Tulburare de somatizare 4 0,6 de citirea gândurilor) şi 5 tipuri de halucinaţii
Tulburare somatoformă nediferenţiată 19 3,0 (auditive, vizuale, tactile, gustative şi olfactive).
Ipohondrie 11 1,7 În cazul a trei grupe de simptome ‑ tulburări
Notă. N=630. psihotice, bulimie şi somatizare, grupurile
a
Persoanele pot fi diagnosticate cu mai multe tulburări. de pacienţi cu diagnostice asociate au fost

58
combinate. Grupul Tulburări psihotice a inclus
pacienţi diagnosticaţi cu schizofrenie, tulburare
schizoafectivă, tulburare psihotică fără altă
specificaţie, tulburare depresivă majoră cu
elemente psihotice şi depresie bipolară cu
elemente psihotice. Grupul Bulimie a inclus
pacienţi diagnosticaţi cu alimentaţie compulsivă
(un diagnostic DSM‑IV auxiliar, care, de
regulă, ar fi inclus în categoria tulburare de
comportament alimentar fără altă specificaţie)
şi pacienţi diagnosticaţi cu bulimie nervoasă.
Grupul Somatizare a inclus pacienţi diagnosticaţi
cu tulburare de somatizare şi tulburare
somatoformă nediferenţiată. În cele din urmă,
grupul Tulburare depresivă majoră a inclus pacienţi
al căror diagnostic, în urma aplicării SCID‑ului,
a fost de Tulburare depresivă majoră, Tulburare
bipolară de tip I şi Tulburare Bipolară de tip II.
Grupul a inclus, de asemenea, şi patru pacienţi
care au îndeplinit toate criteriile pentru tulburare
depresivă majoră, dar au manifestat deliruri
nonbizare în afara episodului depresiv. Conform
criteriilor DSM‑IV, aceşti patru pacienţi au primit
următoarele diagnostice pe baza SCID: tulburare
psihotică fără altă specificaţie şi tulburare
depresivă fără altă specificaţie.
Date statistice care descriu
performanţa unui test
Există mai multe articole foarte bune care
descriu statisticile descriptive ale performanţei
unui test (Baldessarini, Finklestein şi Arana,
1983; R. Fletcher, S. Fletcher şi Wagner, 1988;
Griner şi colab., 1981; Mausner şi Kramer, 1985;
Sackett, 1992). În ciuda acestora, nu este ieşit
din comun ca, în lucrările despre performanţa
unor teste de screening de tip autoevaluare, să se
descopere definiţii incorecte sau erori de calcul
al acestor date statistice (Kessel şi Zimmerman,
1993). Aşadar, în această secţiune, este prezentat
un scurt sumar al acestui domeniu.
Sensibilitatea se referă la abilitatea testului
de a identifica în mod corect indivizii cu o
anumită tulburare, iar specificitatea se referă la
abilitatea testului de a identifica în mod corect
indivizii care nu suferă de tulburarea respectivă.
Sensibilitatea şi specificitatea furnizează
informaţii psihometrice utile despre un anumit

Tabelul 11
Sensibilitatea şi specificitatea subscalelor PDSQ la diferite valori ale punctelor de secţiune

Senzitivitatea/Specificitateb (%)
Abuz/
Bulimie/ Abuz/ dependenţă Tulburare
Alimentaţie Tulburare Agora‑ Fobie dependenţă de de Tulburări
Scor TDM TSPT compulsivă TOC de panică fobie socială de alcool medicamente TAG somatizare Ipohondrie psihotice
1 100/5 97/35 96/56 89/70 99/38 95/51 96/40 85/80 85/87 99/08 95/33 91/65 75/74
2 100/10 97/47 96/72 76/83 97/50 95/61 96/50 79/85 80/91 99/13 86/53 91/74 59/90
3 100/18 97/54 96/77 64/92 95/61 94/69 93/58 69/92 60/95 99/19 59/74 91/81 34/96
4 100/25 95/57 96/80 58/95 91/69 88/75 91/63 60/96 50/97 99/23 36/89 55/89 16/99
5 99/34 92/62 96/83 43/97 85/77 82/83 85/69 42/98 45/98 97/32 18/98 55/96 0/99
6 99/42 86/64 92/85 24/98 79/84 71/88 82/76 23/99 30/99 95/41 0/99
7 98/52 84/69 88/89 11/100 67/90 54/94 77/80 90/50
8 95/63 80/72 67/93 45/95 41/97 73/84 82/58
9 90/67 77/76 29/97 29/98 65/86 67/71
10 81/73 70/81 8/99 19/99 57/90 44/83
11 70/78 58/86 6/100 49/92
12 63/84 55/90 34/96
13 53/89 44/94 18/98
14 43/92 31/96 10/99
15 31/94 14/99 4/100
16 22/97
17 13/99
18 8/99
19 2/100
20 0/100
21 0/100

Notă. aAdevăraţii pozitivi sau procentul din cazurile reale care au fost corect identificate. bAdevăraţii negativi sau procentul din toate cazurile care
nu prezintă tulburarea respectivă, care au fost corect identificate ca neavând acel diagnostic.

59
 Tabelul 12
Valorile predictive pozitive şi negative ale subscalelor PDSQ la diferite valori
ale punctelor de secţiune

Valoare predictivă pozitivăa/negativăb (%)

Abuz/ TAG
Bulimie/ Abuz/ Tulburare
Tulburare Agora‑ Fobie dependenţă Tulburări
Scor TDM TSPT Alimentaţie TOC dependenţă de Ipohondrie
de panică fobie socială de psihotice
compulsivă de alcool somatizare
medicamente
1 52/100 15/99 8/100 22/98 25/98 24/99 38/97 27/98 18/99 18/99 5/99 4/100 14/98
2 54/100 18/99 13/100 29/97 28/99 28/99 42/97 32/98 24/99 19/99 6/99 6/100 26/98
3 56/100 19/99 14/100 42/96 34/98 32/99 45/96 41/97 30/99 20/99 8/98 8/100 33/96
4 58/99 20/99 17/100 52/96 38/97 36/98 48/95 55/97 36/98 21/99 11/97 8/99 42/95
5 61/98 22/99 18/100 55/95 43/96 43/97 51/93 59/95 45/98 23/98 22/97 18/99 0/95
6 64/97 22/98 20/100 56/93 50/95 48/95 56/92 65/94 55/98 25/98 0/95
7 68/96 24/97 25/99 75/92 57/93 58/93 59/90 27/96
8 73/92 25/97 29/99 66/89 65/91 63/89 29/94
9 74/86 27/97 29/97 75/90 63/87 32/91
10 76/78 30/96 33/96 76/89 68/85 35/88
11 77/72 32/95 83/87 70/83
12 81/69 38/94 76/79
13 83/64 44/94 75/76
14 85/61 48/92 85/75
15 85/57 53/91 78/74
16 90/55
17 91/52
18 93/51
19 86/49
20 100/4
21 ‑/0c
a
Procentul persoanelor care îndeplinesc criteriile pentru un anumit diagnostic, dintre toate cazurile identificate de testul de screening.
b
Procentul persoanelor care nu îndeplinesc criteriile pentru un anumit diagnostic, dintre toate non‑cazurile identificate de testul de screening.
c
Valoarea predictivă pozitivă nu a putut fi calculată, deoarece niciun pacient nu a obţinut scorul de 21 la subscala Tulburare depresivă majoră.

instrument; cu toate acestea, probabilităţile 1. Scăderea valorii punctului de secţiune al

condiţionale mai semnificative din punct de
vedere clinic sunt valorile predictive pozitive şi cele
negative. Valoarea predictivă pozitivă reprezintă
procentul indivizilor care sunt cu adevărat
bolnavi, dintre cei categorizaţi/clasificaţi de test
ca fiind bolnavi, iar valoarea predictivă negativă
reprezintă procentul indivizilor care nu sunt
bolnavi dintre cei categorizaţi/clasificaţi de test
ca nefiind bolnavi. Astfel, aceste valori indică
probabilitatea ca un individ să fie cu adevărat
bolnav, respectiv să nu fie în realitate bolnav,
ştiind că el a fost indicat de test ca fiind bolnav,
respectiv ca nefiind bolnav.
Este foarte important de reţinut faptul că
sensibilitatea, specificitatea şi valorile predictive
pozitivă şi negativă nu sunt proprietăţi invariabile
ale unui test ‑ ele sunt (a) dependente de punctele
de secţiune folosite pentru a distinge între cazuri
şi non‑cazuri; (b) influenţate de prevalenţa
tulburării şi (c) relaţionate între ele. Aceste relaţii
sunt caracterizate de patru axiome:
unui test pentru identificarea cazurilor
creşte sensibilitatea testului şi îi descreşte
specificitatea.
2. Creşterea pragului unui test pentru
identificarea cazurilor scade sensibilitatea
testului şi îi creşte specificitatea.
3. La o sensibilitate şi o specificitate
constante, valoarea predictivă pozitivă a
unui test este mai mare în eşantioanele în
care prevalenţa bolii este mai mare.
4. La o sensibilitate şi o specificitate
constante, valoarea predictivă negativă a
unui test este mai mare în eşantioanele în
care prevalenţa bolii este scăzută.
În funcţie de scopul instrumentului, valoarea
punctelor de secţiune poate fi astfel selectată încât
să optimizeze sensibilitatea sau specificitatea
scalei (Hsiao, Bartko şi Potter, 1989; Mossman şi
Somoza, 1989). În capitolul de faţă, performanţa
diagnostică a subscalelor PDSQ este descrisă
pentru un interval de puncte de secţiune. S‑a
calculat specificitatea medie şi valorile predictive

60
 Tulburare de stres Bulimie/Alimentaţie Tulburare
Tulburare depresivă
posttraumatic compulsivă obsesiv‑compulsivă
majoră
AUC = 0,84 AUC = 0,92 AUC = 0,86
AUC = 0,85

Tulburări psihotice Agorafobie Fobie socială

Tulburare de panică
AUC = 0,79 AUC = 0,89 AUC = 0,86
AUC = 0,86
Specificitate

Abuz/Dependenţă de Tulburare de
Abuz/Dependenţă Tulburare de
medicamente anxietate generalizată
de alcool somatizare
AUC = 0,89 AUC = 0,76
AUC = 0,87 AUC = 0,76

Notă: N=630 pacienţi trataţi în regim ambulatoriu. Toate

curbele au fost semnificative la p<0,001. AUC=aria de
sub curbă (area under the curve)
Ipohondrie
AUC = 0,87

1 - Specificitate

Figura 5. Funcţiile ROC pentru subscalele PDSQ

pozitive şi negative pentru subscalele PDSQ, corectă a diagnosticelor. De exemplu, subscala

atunci când sensibilitatea a fost de 80%, 85% şi Agorafobie nu a avut niciun punct de secţiune
90%. Când sensibilitatea nu a avut valori exacte corespondent valorii sensibilităţii de 85%. S‑a
de 80%, 85% sau 90%, s‑au extrapolat valorile realizat extrapolarea de la sensibilitatea de 82%
adiacente ale performanţei testului la identificarea la cea de 88% (specificitatea de 83% şi 75%),

61
astfel încât s‑a estimat că, la o sensibilitate de
85%, această subscală ar avea o specificitate de
79%. S‑au utilizat analizele bazate pe funcţiile
ROC (Receiver Operating Characteristic), pentru a
determina în mod complet abilitatea testului de
a identifica diagnosticele psihiatrice în intervalul
de puncte de secţiune şi pentru a putea evalua
performanţa subscalelor în identificarea corectă a
diagnosticelor prin analizarea ariei de sub curba
ROC (area under the curve) pentru fiecare subscală
(AUC; Hsiao şi colab, 1989; Murphy şi colab.,
1987).
Date statistice legate de performanţa
scalei PDSQ
Datele din tabelele 11 şi 12 arată că
proprietăţile diagnostice ale subscalelor PDSQ
au variat într‑o modalitate previzibilă, în funcţie
de valoarea punctului de secţiune utilizat – cu cât
pragul a fost mai mare, sensibilitatea a scăzut, iar
specificitatea a crescut. Când s‑au folosit puncte
de secţiune care au condus la o sensibilitate de
80%, specificitatea subscalelor a variat între
un maxim de 96% pentru subscalele Bulimie/
Alimentaţie compulsivă şi Abuz/Dependenţă de
medicamente şi un minim de 53% pentru subscala
Tulburare de somatizare. Media specificităţii tuturor
subscalelor a fost de 78%, când sensibilitatea
subscalelor a fost de 80%. Media specificităţii
a fost de 73% şi 66%, când sensibilitatea a fost
de 85%, respectiv de 90%. Trebuie menţionat
faptul că subscala Tulburări psihotice nu a
reuşit să obţină o sensibilitate de 80%. Pentru
această subscală, analiza a inclus calculele
statistice corespunzătoare sensibilităţii maxime
a subscalei, care a fost de 75%. În cadrul altor
analize, dacă subscala nu a obţinut o sensibilitate
de 85% sau de 90%, aceasta nu a fost inclusă
în calcularea mediei specificităţii şi a mediei
valorilor predictive pentru toate subscalele.
Atunci când sensibilitatea subscalei a avut
valori de 90%, 85% şi 80%, valoarea predictivă
pozitivă medie a fost de 32%, 31% şi 30%, iar
valoarea predictivă negativă de 95%, 96%,
respectiv 97%. Cu alte cuvinte, la o valoare a
punctului de secţiune, care identifică în mod
corect 90% dintre cei care prezintă o tulburare,
68% (100%‑ 32%) dintre cei identificaţi iniţial, la o
evaluare suplimentară, s‑ar dovedi că nu prezintă
acea tulburare. Au fost determinate funcţiile
62
ROC pentru fiecare subscală, iar toate valorile
AUC s‑au dovedit a fi semnificative (vezi figura
5). AUC poate fi interpretat ca probabilitatea cu
care un individ ales la întâmplare dintre cei cu
o anumită tulburare va avea un scor mai mare
la subscala PDSQ corespunzătoare, decât un
individ ales dintr‑un grup de pacienţi care nu
prezintă tulburarea respectivă. Toate valorile
AUC reprezentate în figura 5 s‑au situat peste
0,75, variind între 0,76 şi 0,92 (mult peste valoarea
corespunzătoare şansei de 0,50).
Consideraţii generale legate de
screening‑ul în scop diagnostic
Punctele de secţiune
La fel ca în cazul oricărui instrument de
screening, pragul selectat pentru identificarea
cazurilor cu ajutorul scalei PDSQ va varia în funcţie
de scopul în care este folosită măsurătoarea.
Dacă identificarea tuturor cazurilor este extrem
de importantă, atunci pragul sau punctul de
secţiune trebuie fixat cât mai jos, pentru a creşte
sensibilitatea instrumentului la identificarea
diagnosticelor. Acest lucru înseamnă că un
număr mare de identificări pozitive va fi exclus, în
urma realizării unor evaluări mai detaliate (falşi
pozitivi), scăzând, astfel, atât specificitatea, cât şi
valoarea predictivă pozitivă a instrumentului şi
mărind valoarea predictivă negativă. Pe de altă
parte, dacă scopul este de a identifica un grup
relativ omogen, cu cât mai puţini falşi pozitivi,
atunci utlizatorul instrumentului trebuie să
aleagă o valoare mai mare a punctului de secţiune,
îmbunătăţind, în consecinţă, specificitatea scalei
(având o sensibilitate şi o valoare predictivă
negativă mai scăzute, dar o valoare predictivă
pozitivă mai mare).
Scala PDSQ a fost concepută iniţial ca
un instrument care să ajute la procesul de
diagnosticare, un instrument care să fie folosit în
practica clinică pentru a facilita eficienţa realizării
unei evaluări iniţiale cu scop diagnostic. Prin
urmare, este recomandat ca, atunci când scala
este utilizată în practica clinică, să fie ales un
punct de secţiune, care duce la o sensibilitate
diagnostică de 90%. În capitolul 3 (tabelul 2), a
fost deja prezentată o listă care conţine valorile
punctelor de secţiune asociate cu acest nivel al
sensibilităţii. Din perspectiva screening‑ului
clinic, cel mai important lucru este ca instrumentul
care sprijină procesul de diagnostic să aibă o
sensibilitate bună, căreia să‑i corespundă o
valoare predictivă negativă mare. Având o
valoare predictivă negativă mare, clinicianul
poate avea încredere că, atunci când testul indică
faptul că o tulburare nu este prezentă, este puţin
probabil să fie necesară o evaluare suplimentară
a simptomelor acelei tulburări. Falşii pozitivi nu
reprezintă o problemă prea mare în acest context
de screening, deoarece marele lor dezavantaj este
timpul necesar clinicianului pentru a stabili dacă
tulburarea nu este prezentă. Cu toate acestea,
durata nu este mai mare decât cea de care ar avea
nevoie clinicianul în acest scop, dacă nu ar putea
utiliza cu încredere rezultatele testului, pentru
a exclude cel puţin unele cazuri de la evaluările
suplimentare. Pe baza punctelor de secţiune care
duc la o sensibilitate de 90%, valoarea predictivă
negativă medie a subscalelor PDSQ a fost de 97%,
iar frecvenţa falşilor pozitivi de 34%.
Falşii pozitivi în mediul psihiatric clinic
De asemenea, este foarte important să
se înţeleagă ce anume contribuie la aceste
rezultate legate de falşii pozitivi. În analizele
de faţă, pacienţii diagnosticaţi cu tulburări
subclinice (adică în remisie parţială sau fără
altă specificaţie) nu au fost cuantificate ca şi
cazuri au fost cuantificaţi/consideraţi cazuri.
Cazurile care au obţinut scoruri sub pragul unui
diagnostic complet nu au fost rare. Un raport din
cadrul proiectului MIDAS a analizat frecvenţa
tulburărilor de anxietate la pacienţii depresivi
nespitalizaţi, iar rezultatele lor au arătat că
10,7% dintre pacienţi au prezentat tulburare
de anxietate în remisie parţială la momentul
evaluării, iar 15,3% au manifestat tulburare de
anxietate fără altă specificaţie (Zimmerman şi
colab., 2000). Dintre toate tulburările, în acest
eşantion, cea mai frecventă tulburare situată sub
pragul de diagnosticare a fost depresia ‑ 8,8%
dintre pacienţi au fost diagnosticaţi cu tulburare
depresivă majoră în remisie parţială şi alţi 8,4% au
avut diagnosticul de tulburare depresivă majoră
fără altă specificaţie. Nu este surprinzător faptul
că pacienţii cu tulburări subclinice au obţinut
scoruri semnificativ mai mari decât pacienţii fără
tulburarea respectivă, dar mai mici decât pacienţii
care au îndeplinit toate criteriile diagnostice.
Aşadar, unii dintre pacienţii falşi pozitivi au
manifestat simptome clinice semnificative
specifice tulburării evaluate şi necesită atenţie
clinică, chiar dacă nu au îndeplinit toate criteriile
diagnostice pentru tulburarea respectivă.
Suprapunerea dintre tulburările psihice
conform DSM‑IV va avea efecte asupra falşilor
pozitivi, în cazul oricărei scale care utilizează
criteriile de diagnostic prevăzute în DSM‑IV. Aşa
cum s‑a mai discutat şi cu alte prilejuri, ratele
crescute ale comorbidităţilor între tulburări, aşa
cum apar în DSM‑IV, pot fi datorate, în parte,
dificultăţii de a trage o linie de demarcaţie clară
între diferitele sindroame (Barlow, Bach şi Tracey,
1998; Livesley, 1998; Moras şi Barlow, 1992) şi
faptului că unele simptome reprezintă criterii de
includere pentru mai mult de o tulburare. Poate
că cel mai mare grad de suprapunere dintre
criterii se regăseşte între tulburarea de anxietate
generalizată şi tulburarea depresivă majoră. Patru
dintre cele şase simptome cu valoare de criteriu
diagnostic specifice anxietăţii generalizate
reprezintă, de asemenea, criterii pentru
tulburarea depresivă majoră (insomnie, oboseală,
dificultăţi de concentrare şi agitaţie). Pentru a
reduce frecvenţa comorbidităţii artificiale dintre
tulburarea de anxietate generalizată şi tulburarea
depresivă majoră, rezultată în urma suprapunerii
simptomelor, DSM‑IV impune o ierarhie
diagnostică, prin care anxietatea generalizată nu
este diagnosticată, dacă simptomele apar numai
în cursul unei tulburări afective. Acest lucru este
similar relaţiei ierarhice, care a existat în DSM‑III,
între tulburarea de panică şi tulburarea depresivă
majoră, înainte ca cercetările să demonstreze
validitatea punerii unui diagnostic adiţional
de tulburare de panică la pacienţii cu tulburare
depresivă majoră (Coryell şi colab., 1988). În
cadrul proiectului MIDAS, a fost examinată
şi validitatea regulii privind ierarhia în relaţia
dintre tulburarea de anxietate generalizată şi
tulburările afective. Rezultatele au arătat că
14,4% dintre respondenţii cu tulburare depresivă
majoră ar fi fost diagnosticaţi cu tulburare
de anxietate generalizată, dacă criteriul de
excludere ar fi suspendat. Cu toate acestea, în
analizele asupra proprietăţilor diagnostice ale
scalei PDSQ, au fost urmate criteriile DSM‑IV,
iar aceşti pacienţi nu au fost diagnosticaţi cu
tulburare de anxietate generalizată. Majoritatea
63
acestor pacienţi au obţinut scoruri mari la
subscala Tulburare de anxietate generalizată, ceea
ce a contribuit, fără îndoială, la specificitatea
scăzută a acestei subscale.
Un alt aspect legat de evaluare care ar
putea conduce la rezultate distorsionate în
privinţa falşilor pozitivi în cadrul unor subscale
PDSQ constă în diferenţa legată de reperele
temporale folosite în SCID şi în PDSQ. Regula
adoptată în cadrul SCID, pentru a distinge
între episoade curente şi episoade trecute este
aceeaşi pentru toate tulburările – după două
luni de la remiterea simptomelor, tulburarea este
considerată un diagnostic anterior. Acest lucru
a respectat sugestia DSM‑IV, privind definirea
remiterii unui episod depresiv. Cu toate acestea,
în cadrul PDSQ, întrebările care evaluează
unele tulburări, cum ar fi Abuzul/Dependenţa de
alcool şi medicamente, se referă la ultimele şase
luni. Aşadar, unii respondenţi care au încetat să
consume alcool sau medicamente, cu mai mult
de două luni, dar mai puţin de 6 luni înainte
de evaluare, pot fi falşi pozitivi pe scala PDSQ,
deoarece sunt diagnosticaţi ca având o problemă
anterioară legată de consumul de substanţe, nu
o problemă curentă. De fapt, rezultatele obţinute
pe eşantionul implicat în studiul de validitate,
au arătat că unii dintre indivizii care au încetat
să facă abuz de substanţe cu mai mult de şase
luni înainte de evaluare au răspuns pozitiv la
întrebările din scala PDSQ. În acord cu acest
lucru, pacienţii cu un diagnostic anterior de
dependenţă/abuz de alcool sau medicamente
au obţinut scoruri semnificativ mai mari decât
pacienţii fără istoric de consum abuziv de alcool
sau medicamente.
Aceste analize post hoc indică faptul că mulţi
dintre falşii pozitivi sunt rezultatul detectării
simptomatologiei semnificative din punct de
vedere clinic. Desigur, neconcordanţele dintre
SCID şi scala PDSQ se datorează şi fidelităţii
imperfecte a ambelor instrumente. Compararea
celor două măsurători este analoagă unui design
prin care este examinată fidelitatea test‑retest, în
care o testare îi succedă alteia. Limita superioară
a acordului dintre cele două instrumente de
măsură reprezintă fidelitatea test‑retest a fiecărui
instrument. Într‑un studiu asupra fidelităţii
64
test‑retest, se repetă aceeaşi măsurătoare. În
mod firesc, coeficientul de acord dintre o singură
măsurătoare aplicată de două ori va fi mai mare
decât coeficientul obţinut în urma administrării
succesive a două măsurători diferite. Într‑un
studiu de dimensiuni mari asupra fidelităţii
test‑retest a interviului structurat SCID, Williams
şi colaboratorii (1992) au obţinut o valoare totală
ponderată a coeficientului kappa de 0,61 pentru
diagnosticele curente. În capitolul anterior, s‑a
arătat că fidelitatea test‑retest medie a scorurilor
la dimensiunile evaluate de PDSQ a fost de 0,81.
Aceste date au fost reanalizate dintr‑o perspectivă
categorială, utilizând punctul de secţiune asociat
unei sensibilităţi de 80%, iar rezultatele au arătat
că media coeficienţilor kappa test‑retest a fost de
0,67.
Scala PDSQ a fost construită pentru a ajuta
clinicienii în stabilirea diagnosticelor psihiatrice.
În mod obişnuit, în practica medicală, se poate
cere pacienţilor să completeze unele documente
care sunt analizate înainte de prima întâlnire.
Recomandăm ca scala PDSQ să fie folosită într‑un
mod similar. Cu alte cuvinte, răspunsurile la
întrebările scalei ar trebui analizate înainte de
întâlnirea faţă în faţă, iar informaţiile obţinute ar
trebui să scadă probabilitatea ca unele domenii
ale psihopatologiei să fie omise, în special în
cazurile în care există diagnostice multiple.
Desigur, interviul detaliat în scop diagnostic
reprezintă standardul pentru tulburările
mintale. În cadrul scalei PDSQ, nu există
întrebări speciale care să permită identificarea
psihopatologiei, care ar trece nedetectată într‑o
evaluare clinică. Cu toate acestea, clinicienii nu
au suficient timp pentru a realiza evaluări atât de
comprehensive pe cât şi‑ar dori. Sperăm ca scala
PDSQ să îmbunătăţească eficienţa evaluării în
scop diagnostic prin ghidarea clinicienilor înspre
ariile din cadrul simptomatologiei care necesită
evaluări suplimentare. Acest lucru este ilustrat
de studiul tulburării de stres posttraumatic în
practica clinică, din cadrul proiectului MIDAS,
studiu care descrie modul în care subscala
Tulburare de stres posttraumatic a detectat în mod
valid pacienţii care nu fuseseră diagnosticaţi
cu această tulburare de către medicii curanţi
(Zimmerman şi Mattia, 1999b).
 ANEXA A
Itemii critici ai scalei PDSQ

Tulburare depresivă majoră

În ultimele două săptămâni...
16. ...v‑aţi gândit în mod frecvent la ideea de a muri fără să faceţi dumneavoastră ceva, cum ar fi să muriţi în timpul
17. somnului?
18. ...v‑aţi dorit să fi murit?
19. ...v‑aţi gândit că v‑ar fi mai bine să fi murit?
20. ...aţi avut gânduri de sinucidere, chiar dacă nu aţi face cu adevărat acest lucru?
21. ...v‑aţi gândit în mod serios să vă luaţi viaţa?
...v‑aţi gândit la un mod anume în care să vă luaţi viaţa?

Tulburare de stres posttraumatic

22. Aţi trăit vreodată un eveniment traumatic cum ar fi: război, viol, atac fizic, abuz sexual sau orice alt eveniment extrem
de supărător?
23. Aţi fost vreodată martor la un eveniment traumatic cum ar fi un viol, atac fizic, accident soldat cu deces sau orice alt
eveniment extrem de supărător?

Bulimie/Alimentaţie compulsivă
În ultimele două săptămâni...
37. ...s‑a întâmplat adesea să mâncaţi compulsiv (să mâncaţi foarte repede, o cantitate foarte mare de alimente, într‑un timp
foarte scurt)?
45. ...aţi luat laxative, diuretice sau v‑aţi provocat voma, pentru a nu lua în greutate ca urmare a alimentaţiei compulsive?
46. ...greutatea sau forma corpului dumneavostră au fost unele dintre cele mai importante lucruri care au infuenţat felul
în care gândiţi despre dumneavoastră?

Tulburare obsesiv‑compulsivă [toţi itemii]

În ultimele două săptămâni...
47. ...v‑aţi îngrijorat în mod obsesiv în legătură cu mizeria, microbii sau produsele chimice?
48. ...v‑aţi îngrijorat în mod obsesiv că s‑ar putea întâmpla ceva rău, pentru că aţi uitat să faceţi ceva important ‑ cum ar fi:
să încuiaţi uşa, să opriţi gazul, să scoateţi aparatele electrice din priză?
49. ...au fost lucruri pe care v‑aţi simţit constrâns(ă) să le faceţi în mod repetat (pentru cel puţin o jumătate de oră pe zi),
fără a vă putea opri atunci când v‑aţi propus acest lucru?
50. ...au fost lucruri pe care v‑aţi simţit constrâns(ă) să le faceţi în mod repetat, în ciuda faptului că acestea vă împiedicau
să fnalizaţi alte lucruri pe care le aveaţi de făcut?
51. ...aţi spălat sau aţi curăţat în mod obsesiv şi excesiv lucrurile din jurul dumneavoastră ?
52. ...aţi verifcat anumite lucruri sau aţi repetat diferite acţiuni la nesfârşit, în mod obsesiv şi excesiv?
53. ...aţi numărat lucruri în mod obsesiv şi excesiv?

Tulburare de panică
În ultimele două săptămâni...
57. ...aţi avut stări de teamă intensă sau de disconfort puternic (atacuri de panică), care au apărut pe neaşteptate, fără
niciun motiv?
61. ...aţi avut atacuri de panică din cauza cărora aţi evitat anumite situaţii sau v‑aţi modificat comportamentul sau
activităţile zilnice?

65
 Tulburări psihotice [toţi itemii]
În ultimele două săptămâni...
62. ... s‑au întâmplat lucruri despre care ştiaţi că sunt adevărate, dar despre care ceilalţi v‑au spus că există doar în
imaginaţia dumneavoastră?
63. ... s‑a întâmplat să fiţi convins că ceilalţi se uită la dumneavoastră, vorbesc despre dumneavoastră sau vă spionează?
64. ... v‑aţi gândit că sunteţi în pericol, deoarece cineva plănuieşte să vă facă rău?
65. ... aţi considerat că aveţi puteri speciale, pe care alţi oameni nu le au?
66. ... v‑aţi gândit că o forţă exterioară vă controlează corpul sau mintea?
67. ... aţi auzit voci pe care ceilalţi nu le aud sau aţi văzut lucruri pe care ceilalţi nu le văd?

Agorafobie
68. ... aţi evitat în mod regulat anumite situaţii, deoarece v‑a fost teamă că acestea vă vor provoca un atac de panică?

Fobie socială
76. ... aţi evitat cu regularitate anumite situaţii, deoarece v‑a fost teamă că aţi putea face sau spune ceva prin care să vă
faceţi de râs?

Abuz/Dependenţă de alcool [toţi itemii]

În ultimele şase luni...
80. ... aţi considerat că aţi consumat prea mult alcool?
81. ... cineva din familia dumneavoastră a considerat sau a susţinut că aţi consumat prea mult alcool sau că aveţi o
problemă cu alcoolul?
82. ... prietenii, un medic sau orice altă persoană a considerat sau a susţinut că aţi consumat prea mult alcool?
83. ... v‑aţi gândit să renunţaţi sau să reduceţi cantitatea de alcool pe care o consumaţi?
84. ... v‑aţi gândit că aveţi o problemă cu alcoolul?
85. ... consumul de alcool v‑a cauzat probleme în căsnicie, la locul de muncă, cu prietenii sau în familie, în îndeplinirea
sarcinilor casnice sau în alt domeniu important al vieţii dumneavoastră?

Abuz/Dependenţă de medicamente [toţi itemii]

În ultimele şase luni...
86. ... aţi considerat că aţi luat prea multe medicamente?
87. ... cineva din familia dumneavoastră a considerat sau a susţinut că aţi luat prea multe medicamente sau că aveţi o
problemă cu acestea?
88. ... prietenii, un medic, sau oricine altcineva a considerat sau a susţinut că aţi luat prea multe medicamente?
89. ... v‑aţi gândit să renunţaţi sau să reduceţi consumul de medicamente?
90. ... v‑aţi gândit că aveţi o problemă cu medicamentele?
91. ... din cauza consumului de medicamente aţi avut probleme în căsnicie, la locul de muncă, cu prietenii sau în familie,
în îndeplinirea sarcinilor casnice sau în orice alt segment important al vieţii dumneavoastră?

Tulburare de anxietate generalizată

În ultimele şase luni...
92. ... aţi fost o persoană agitată în majoritatea zilelor?
101. ... v‑a fost greu să vă controlaţi grijile sau să nu vă mai îngrijoraţi deloc, în majoritatea zilelor?

Tulburare de somatizare
105. Aţi avut o sănătate fizică precară aproape toată viaţa?
106. De obicei, medicii nu reuşesc să identifice o cauză fizică pentru simptomele dumneavoastră?

Ipohondrie
107. În ultimele şase luni v‑aţi făcut adesea griji că s‑ar putea să suferiţi de o boală fizică gravă?

66
 ANEXA B
Modificarea scalei PDSQ
Această anexă furnizează detalii despre
performanţa fiecărei subscale şi a itemilor
raportat la criteriile de modificare prezentate în
Anexa C şi descrie schimbările efectuate asupra
instrumentului în procesul de construire a
acestuia.
Tulburarea depresivă majoră
Studiul iniţial
Subscala Tulburare depresivă majoră, formată
din 21 de itemi, a trecut de toate cele cinci criterii
de modificare a subscalelor. Cu toate că, la nivel
de subscală, testul a fost bun din punct de vedere
psihometric, mai mulţi itemi au părut a fi mai
puţin performanţi. Astfel, s‑a ridicat problema
modificării unei subscale care arată bine la nivel
macroscopic, dar care întâmpină unele dificultăţi
la nivel microscopic. Patru dintre itemii cu
performanţe slabe evaluau tulburările de somn şi
de apetit (scăderea apetitului, creşterea apetitului,
hiposomnie, hipersomnie), iar aceşti itemi au
corelat în mică măsură cu scorul la subscala
Tulburare depresivă majoră (nerespectând, astfel,
criteriile de modificare 1 şi 2). De asemenea,
itemul care evalua agitaţia a corelat mai slab
cu scorul total la această subscală, cu toate că a
fost semnificativ mai frecvent la respondenţii
depresivi decât la cei care nu prezentau depresie.
Aceşti itemi au fost reţinuţi, deoarece reprezintă
criterii de bază ale DSM‑IV pentru diagnosticarea
tulburării depresive majore. Mai mult, aceşti
itemi problemă ai scalei PDSQ au demonstrat
că au o validitate de aspect crescută şi că au fost
înţeleşi cu uşurinţă de respondenţi, rămânând,
prin urmare, nemodificaţi. Este posibil ca
asocierile scăzute dintre itemi şi subscala din
care au provenit să reflecte specificitatea scăzută
a acestor criterii DSM‑IV pentru tulburarea
depresivă majoră.
Studiul replicativ
Subscala Tulburare depresivă majoră nu a fost
modificată faţă de studiul iniţial, în consecinţă
performanţa acesteia a rămas aceeaşi. Subscala a
trecut de toate cele patru criterii de modificare.
Itemii care au obţinut performanţe slabe în
studiul iniţial au continuat să prezinte aceleaşi
caracteristici. Cei doi itemi care au măsurat
creşterea apetitului şi hipersomnia au prezentat
corelaţii neglijabile cu scorul total al subscalei
(0,05 fiecare). La fel, itemii care au evaluat
scăderea apetitului şi hiposomnia au obţinut
corelaţii scăzute cu scorul total al subscalei (0,26,
respectiv 0,35). Performanţa psihometrică totală
a subscalei ar fi fost îmbunătăţită prin eliminarea
acestor itemi problematici, dar s‑a decis din nou
ca aceşti itemi să fie păstraţi, deoarece măsoară
simptome care este important să fie luate în
considerare la pacienţii depresivi.
Tulburarea distimică
Studiul iniţial
Subscala Tulburare distimică a prezentat o
fidelitate excelentă, dar a obţinut corelaţii relativ
scăzute cu Inventarul Beck al depresiei (BDI; 0,44),
nerespecând, astfel, criteriul de modificare
numărul trei. Acest rezultat nu a fost foarte
descurajator, deoarece scala BDI este o măsură
a stării depresive recente, în timp ce subscala
Tulburare distimică evaluează depresia cronică.
Din motive legate de redundanţa întrebărilor
despre dispoziţie şi de lungimea bateriei de teste,
nu a fost inclus un instrument care să evalueze
în mod specific depresia cronică, aşa cum este
67
General Behavior Inventory (Depue, Krauss, Spoont
şi Arbisi, 1989).
Şase dintre cei şapte itemi ai subscalei au
trecut de toate cele patru criterii de modificare.
Respondenţii cu tulburare distimică nu au
răspuns afirmativ la itemul care evaluează
schimbarea apetitului semnificativ mai frecvent
decât alţii. Astfel, itemul nu a respectat criteriul
de modificare numărul patru. După cum s‑a
sugerat în discuţiile despre subscala Tulburare
depresivă majoră, acest lucru poate fi asociat
specificităţii scăzute a acestui criteriu DSM‑IV.
Studiul replicativ
Cu toate că subscala Tulburare distimică nu a
fost modificată, performanţa acesteia a scăzut.
Subscala nu a îndeplinit trei dintre cele cinci
criterii de modificare. Unul dintre cei şapte itemi
s‑a dovedit a avea o fidelitate scăzută, iar la un
altul nu s‑a răspuns afirmativ semnificativ mai
frecvent de către respondenţii diagnosticaţi cu
tulburare distimică, faţă de cei care nu au prezentat
această tulburare. Deşi media scorurilor la această
subscală obţinută de persoanele cu distimie a fost
mai mare decât cea a persoanelor fără această
tulburare, diferenţa dintre medii a avut o valoare
mai mică decât o abatere standard. Motivul care
stă în spatele acestei diferenţe relativ mici este
acela că mulţi respondenţi care nu au prezentat
tulburare distimică au răspuns afirmativ la aceşti
itemi. Probabil că subscala Tulburare distimică
a evaluat atât simptomele tulburării distimice,
cât şi ale tulburării depresive majore cronice. A
fost realizată o analiză post hoc în care au fost
comparate scorurile la subscala Tulburare distimică
obţinute de trei grupuri distincte de participanţi:
(a) persoane cu tulburare distimică, (b) persoane
cu tulburare depresivă majoră cu o durată de
cel puţin un an, dar fără tulburare distimică şi
(c) persoane care nu au îndeplinit criteriile nici
pentru (a), nici pentru (b). După cum s‑a prezis,
atât grupul persoanelor distimice, cât şi cel al
celor cu depresie cronică au obţinut scoruri
semnificativ mai mari decât cel de‑al treilea grup.
Analiza a fost repetată pe datele din studiul
iniţial, obţinându‑se rezultate similare. Aşadar,
a reieşit că subscala Tulburare distimică era, în
realitate, o subscală a depresiei cronice, care
evalua atât tulburarea distimică, cât şi tulburarea
depresivă majoră cronică. În plus, peste 80%
68
dintre participanţii cu tulburare distimică,
atât cei din studiul iniţial, cât şi participanţii la
studiul replicativ, au obţinut scoruri peste medie
la subcala Tulburare depresivă majoră, astfel că
depresia acestora era detectată pe o altă subscală.
Cu toate că ar fi putut fi de dorit ca scala PDSQ
să includă un indicator al cronicităţii depresiei, în
beneficiul dimensiunilor reduse a intrumentului,
s‑a decis eliminarea subscalei Tulburare distimică.
Scopul scalei PDSQ este de a ajuta clinicienii să
detecteze tulburările pe care le‑ar putea omite.
Pentru că scala PDSQ deja include o subscală
care evaluează tulburarea depresivă majoră,
s‑a hotărât că o subscală care măsoară depresia
cronică nu ar contribui cu informaţii relevante
pentru diagnostic care să nu fie deja furnizate de
subscala Tulburare depresivă majoră.
Tulburarea de stres posttraumatic
Studiul iniţial
Subscala Tulburare de stres posttraumatic
alcătuită din şase itemi a trecut de toate cele nouă
criterii de modificare.
Studiul replicativ
Cu toate că subscala utilizată în studiul
iniţial a trecut de toate criteriile de modificare,
acesteia i‑au fost adăugaţi nouă itemi în scopul
evaluării unor criterii DSM‑IV adiţionale. Acest
lucru a fost făcut fiind conştienţi că ar fi necesar
un studiu de validitate, în care proprietăţile
diagnostice (sensibilitate, specificitate şi valoare
predictivă negativă şi pozitivă) să fie analizate.
Această subscală formată din 15 itemi a trecut de
toate cele nouă criterii de modificare. Subscala
nu a suferit alte modificări.
Bulimia/Alimentaţia compulsivă
Studiul iniţial
Subscala Bulimie/Alimentaţie compulsivă are
o consistenţă internă bună; itemii au corelat mai
puternic cu subscala din care au provenit decât cu
celelalte subscale PDSQ, iar pacienţii cu bulimie
sau alimentaţie compulsivă au obţinut scoruri
de până la trei ori mai mari decât cei fără aceste
tulburări. Corelaţia cu subscala Bulimie din cadrul
Inventarului tulburărilor de comportament alimentar
(0,35) a avut o valoare modestă (astfel, subscala
nu a îndeplinit criteriul trei, privind modificarea
subscalelor), deşi această asociere a fost mai
puternică decât cu măsurătorile altor grupe de
simptome. Fidelitatea test‑retest a subscalei a fost
doar acceptabilă (0,66).
Corelaţia item/scală a unui item – „În ultimele
două săptămâni, greutatea sau forma corpului
dumneavoastră a avut un efect puternic asupra felului
în care gândiţi despre dumneavoastră?” (r=0,39) ‑ a
fost mult mai scăzută decât corelaţiile dintre
ceilalţi patru itemi şi scală (M=0,66). Aşadar, itemul
a fost reformulat în felul următor: „Greutatea sau
forma corpului dumneavostră a fost unul dintre cele
mai importante lucruri care au influenţat felul în care
gândiţi despre dumneavoastră?”.
Studiul replicativ
Pentru a‑i îmbunătăţi proprietăţile
psihometrice, s‑a luat decizia de a extinde
scopul subscalei Bulimie/Alimentaţie compulsivă,
fiind astfel adăugaţi la scala folosită în studiul
iniţial cinci itemi care evaluează aspecte legate
de alimentaţia compulsivă. Subscala Bulimie/
Alimentaţie compulsivă revizuită a trecut de
toate cele cinci criterii de modificare. Fidelitatea
test‑retest a subscalei (0,78) s‑a îmbunătăţit
faţă de studiul iniţial, deşi s‑a încadrat chiar
sub pragul necesar modificării (0,80). În rest,
proprietăţile psihometrice ale scalei au fost
foarte bune. Consistenţa internă a subscalei a fost
crescută (0,91), iar itemii au corelat aproape de
cinci ori mai puternic cu propria subscală decât
cu celelalte subscale PDSQ (0,68 versus 0,12). Toţi
itemii subscalei Bulimie/Alimentaţie compulsivă
au trecut de cele patru criterii de modificare
a itemilor. Această subscală a corelat de patru
ori mai puternic cu subscala Bulimie din cadrul
scalei EDI decât cu măsurători ale altor grupe
de simptome (0,74 versus 0,17), iar respondenţii
cu bulimie şi alimentaţie compulsivă au obţinut
scoruri de patru ori mai mari la această subscală
decât cei fără această tulburare. Această subscală
a fost păstrată fără modificări.
Tulburarea obsesiv‑compulsivă
Studiul iniţial
Subscala Tulburare obsesiv‑compulsivă,
alcătuită din nouă itemi, a îndeplinit patru
dintre cele cinci criterii de modificare; subscala a
corelat doar modest cu Chestionarul Maudsley de
evaluare a obsesiei‑compulsiei (r=0,48) şi, astfel, nu a
îndeplinit al treilea criteriu de modificare. Totuşi,
subscala Tulburare obsesiv‑compulsivă s‑a dovedit
a avea o fidelitate bună, iar respondenţii cu
tulburare obsesiv‑compulsivă au obţinut scoruri
de două ori mai mari decât cei care nu prezentau
această tulburare.
La nivelul itemilor, unele întrebări au avut
performanţe relativ slabe. Doi dintre itemi au fost
caracterizaţi de o specificitate relativ redusă („Aţi
avut în mod frecvent gânduri sau imagini deranjante
sau oribile, pe care aţi încercat din răsputeri să
le ignoraţi şi să vi le scoateţi din minte, dar nu aţi
reuşit?” şi „V‑aţi simţit deranjat de gânduri obsesive,
care se tot repetau şi pe care nu le puteaţi împiedica
să vă vină în minte?”. Ambii itemi au corelat
la fel de puternic cu subscalele care evaluau
tulburarea depresivă majoră şi tulburarea de
anxietate generalizată ca şi cu subscala Tulburare
obsesiv‑compulsivă.
Studiul replicativ
Cei doi itemi din studiul iniţial care au avut o
specificitate scăzută au fost eliminaţi din subscala
Tulburare obsesiv‑compulsivă şi a fost adăugat un
item nou, care evaluează deteriorarea funcţionării
datorată simptomelor („Au fost lucruri pe care
v‑aţi simţit constrâns(ă) să le faceţi în mod repetat,
în ciuda faptului că acestea interferau cu finalizarea
altor lucruri pe care le aveaţi de făcut?”). Subscala
formată din opt itemi folosită în studiul replicativ
conţine, de asemenea, doi itemi care au fost uşor
reformulaţi în urma studiului iniţial. La nivel de
subscală, subscala revizuită a îndeplinit toate
cele cinci criterii de modificare. Astfel, această
subscală a prezentat un nivel bun al consistenţei
interne, al fidelităţii test‑retest, al validităţii
discriminative şi convergente şi o bună validitate
concurentă. Cu toate acestea, la nivelul itemilor,
aşa cum s‑a întâmplat şi în studiul iniţial, un item
(„V‑aţi îngrijorat în mod obsesiv că vă veţi comporta
sau veţi vorbi violent atunci când chiar nu doriţi acest
69
lucru?” a prezentat cea mai scăzută corelaţie cu
subscala din care a provenit (0,40). Mai mult decât
atât, acest item a fost caracterizuat de o fidelitate
test‑retest scăzută (k=0,43). În consecinţă, itemul
a fost eliminat din versiunea finală a scalei PDSQ.
Tulburarea de panică
Studiul iniţial
Atât la nivel de itemi, cât şi la nivel de
subscală, subscala Tulburare de panică, formată
din cinci itemi, a îndeplinit toate criteriile de
modificare.
Studiul replicativ
Similar scalei de evaluare a tulburării de stres
posttraumatic, ştiind că ar fi necesar un studiu
de examinare a sensibilităţii, a specificităţii şi a
valorilor diagnostice predictive ale subscalelor,
au fost adăugaţi trei itemi la subscala utilizată în
studiul iniţial. Această subscală, formată din opt
itemi, reprezintă o extindere a versiunii originale
de cinci itemi. Subscala Tulburare de panică a
trecut de toate cele cinci criterii de modificare.
La nivelul itemilor, fidelitatea test‑retest a
itemului care măsoară evitarea sau modificarea
comportamentală indusă de panică (0,49) s‑a
încadrat sub pragul de modificare. Deoarece
aceasta reprezintă una dintre trăsăturile de
bază, folosită pentru a diferenţia persoanele cu
tulburare de panică de persoanele cu atacuri de
panică, s‑a decis ca acest item să fie păstrat. În
consecinţă, subscala Tulburare de panică a fost
păstrată fără modificări.
Mania/Hipomania
Studiul iniţial
La nivel de subscală, scala Manie/Hipomanie,
formată din şase itemi, a avut performanţe slabe,
îndeplinind doar unul dintre cele cinci criterii de
modificare. Există două posibile explicaţii pentru
performanţa scăzută a acestei subscale. Fie acest
construct nu poate fi măsurat în mod valid şi
fidel prin autoevaluare, fie constructul poate fi
măsurat, dar subscala PDSQ nu a reuşit să facă
acest lucru. Corelaţia scăzută dintre subscala
PDSQ, care evaluează mania/hipomania, şi
70
Inventarul de autoevaluare a maniei (SRMI; 0,13)
ar putea reflecta probleme ale instrumentului
anterior menţionat. Mai mulţi itemi ai scalei
SRMI par a măsura alte constructe decât cele
specifice maniei (de exemplu, „Ştiam că mă
îmbolnăvesc.”, „Am auzit voci atunci când ştiam că
alţi oameni nu sunt prezenţi.”, „Am mâncat mai puţin
decât de obicei.”, „Am dormit mai puţine ore decât
de obicei.”). Subscala Manie/Hipomanie a obţinut
corelaţii reduse cu măsurători ale altor grupe de
simptome. Fidelitatea test‑retest a subscalei s‑a
situat doar puţin sub pragul modificabilităţii (0,73
şi nu 0,80). Deoarece foarte puţini respondenţi
au prezentat manie sau hipomanie, comparaţia
scorurilor la subscale între respondenţii cu şi
cei fără această tulburare a fost interpretată cu
prudenţă.
Studiul replicativ
Analizele la nivel de itemi au furnizat puţine
indicaţii despre modul în care subscala Manie/
Hipomanie trebuie modificată pentru studiul
replicativ. Cu toate acestea, unii dintre itemii
subscalei iniţiale, formate din şase itemi, au
fost reformulaţi, dar scala a continuat să ridice
probleme atât la nivel de subscală, cât şi la nivel
de itemi. Fidelitatea test‑retest (0,61) este cea
mai scăzută fidelitate înregistrată de subscalele
PDSQ, iar consistenţa internă (0,76) a fost a treia
cea mai scăzută. Itemul care evaluează dispoziţia
euforică a prezentat o fidelitate test‑retest scăzută
(0,24). Corelaţia între această subscală şi o altă
măsură a maniei a fost modestă (0,51), deşi mai
puternică decât corelaţia cu evaluările altor grupe
de simptome. Nu s‑a putut stabili cu precizie dacă
era nevoie ca acestă subscală să fie inclusă într‑un
instrument care se dorea a fi utilizat în principal
în medii clinice ambulatorii, deoarece această
subscală a obţinut performanţe relativ slabe în
două studii ample şi pentru că respondenţii care
prezintă această tulburare nu se prezintă, în mod
frecvent, la tratament ambulatoriu. Mai puţin de
2% din eşantionul actual au fost diagnosticaţi
cu manie sau hipomanie (persoanele care suferă
de manie se prezintă, de regulă, în spitale, iar
persoanele cu hipomanie caută tratament, de
obicei atunci când sunt depresivi, nu când sunt
în fază hipomaniacală). S‑a hotărât eliminarea
subscalei Manie/Hipomanie din versiunea finală a
scalei PDSQ.
 Tulburările psihotice
Studiul iniţial
Subscala Tulburări psihotice, alcătuită din şase
itemi, a îndeplinit trei dintre cele cinci criterii de
modificare. Această subscală s‑a dovedit a avea o
consistenţă internă (0,89) şi o fidelitate test‑retest
(0,90) foarte bune, iar respondenţii cu tulburări
psihotice au obţinut scoruri semnificativ mai mari
decât cei care nu au manifestat aceste tulburări.
Cu toate acestea, subscala Tulburări psihotice a
înregistrat corelaţii scăzute cu scala Tulburări
psihotice din cadrul SRT (0,25) şi nu a îndeplinit al
treilea şi al patrulea criteriu de modificare.
Cei şase itemi ai subscalei au obţinut
performanţe bune. Toţi itemii au corelat puternic
cu scorul total al subscalei, iar respondenţii cu
tulburări psihotice au răspuns afirmativ la fiecare
item semnificativ mai des decât cei fără tulburări.
Studiul replicativ
Deoarece proprietăţile psihometrice ale
itemilor utilizaţi în studiul iniţial asupra subscalei
Tulburări psihotice au fost bune (iar analizele nu
au furnizat nicio indicaţie despre itemii care
trebuie modificaţi pentru a îmbunătăţi corelaţia
subscalei cu scala SRT), subscala a fost păstrată
fără a i se aduce modificări. La nivel de subscală,
subscala Tulburări psihotice a îndeplinit trei dintre
cele cinci criterii de modificare ‑ consistenţa
internă a subscalei (0,66) şi fidelitatea test‑retest
(0,73) s‑au încadrat sub pragul de modificare
(0,80). Totuşi, cel mai important rezultat a fost
acela că respondenţii care manifestau elemente
psihotice au obţinut scoruri de aproape patru ori
mai mari la această subscală decât respondenţii
fără caracteristici psihotice. Acest rezultat a fost
obţinut şi în primul studiu. La nivel de itemi,
doar trei dintre cei şase itemi ai subscalei au
trecut de toate cele patru criterii de modificare.
Aşadar, proprietăţile psihometrice ale scalei
nu sunt foarte bune. Cu toate acestea, datorită
faptului că identificarea elementelor psihotice
prezintă importanţă clinică, s‑a decis păstrarea
subscalei.
Agorafobia
Studiul iniţial
Subscala Agorafobie, formată din zece itemi,
a îndeplinit patru dintre cele cinci criterii de
modificare; subscala a înregistrat corelaţii
modeste (0,44) cu suma scorurilor la subscalele
corespunzătoare agorafobiei din cadrul
Chestionarului de evaluare a fricii (Fear Questionnaire)
şi din cadrul Inventarului de evaluare a fobiei sociale
şi a anxietăţii (neîndeplinind, astfel, criteriul trei
de modificare a subscalelor).
La nivelul itemilor, corelaţia dintre scala
Agorafobie şi itemul care evaluează teama de
a fi singur acasă (0,46) a fost mai scăzută decât
corelaţiile dintre subscala de provenienţă şi
ceilalţi nouă itemi ai subscalei (M=0,65). Acest
item nu a fost modificat, deoarece a fost un item
uşor de înţeles, cu o validitate de aspect crescută
şi care descrie o situaţie agorafobică tipică.
Ceilalţi nouă itemi au trecut de fiecare dintre cele
patru criterii de modificare a itemilor.
Studiul replicativ
Singura modificare adusă subscalei Agorafobie
faţă de studiul iniţial a constat în adăugarea unui
item general care evaluează răspunsul agorafobic
(„Aţi evitat în mod regulat anumite situaţii, deoarece
v‑a fost teamă că acestea vă vor provoca un atac de
panică?”). Atât la nivel de subscală, cât şi la
nivel de itemi, toate criteriile au fost îndeplinite.
Subscala Agorafobie a fost păstrată fără modificări.
Fobia socială
Studiul iniţial
Subscala Fobie socială compusă din 10 itemi şi
utilizată în studiul iniţial a trecut de patru dintre
cele cinci criterii de modificare. Similar subscalei
Agorafobie, această subscală a corelat modest
(0,48) cu celelalte două măsurători ale fobiei
sociale şi, astfel, nu a îndeplinit cel de‑al treilea
criteriu de modificare a subscalelor.
Nouă dintre itemii subscalei au trecut de
toate cele patru criterii de modificare a itemilor.
La fel ca în cazul agorafobiei, corelaţia subscalei
71
de provenienţă cu un item (teama de a folosi
toaletele publice) a fost mult mai scăzută
(0,48) decât media corelaţiilor dintre scala de
provenienţă şi ceilalţi nouă itemi ai subscalei
(M=0,66). Cu toate acestea, acest item nu a fost
modificat, întrucât a fost uşor de înţeles, a fost
caracterizat de o validitate de aspect bună şi a
evaluat o situaţie tipică fobiei sociale.
Studiul replicativ
Singura modificare adusă subscalei folosite
în studiul iniţial a constat în adăugarea a patru
itemi care evaluează teama generală de evaluare
negativă. Atât la nivel de subscală, cât şi la nivel
de itemi, toate criteriile de modificare au fost
respectate. Subscala Fobie socială a fost păstrată
fără modificări.
Abuzul/Dependenţa de alcool
Studiul iniţial
Subscala Abuz/Dependenţă de alcool, formată
din şase itemi, care a fost folosită în studiul
iniţial, a trecut de patru dintre cele cinci criterii
de modificare. Corelaţia cu Testul Michigan de
screening pentru consumul de alcool a fost scăzută
(0,30); astfel, subscala nu a îndeplinit al treilea
criteriu de modificare. În afara acestui neajuns,
subscala a prezentat proprietăţi psihometrice
bune. Consistenţa internă (0,92) şi fidelitatea
test‑retest (0,96) ale acestei subscale au fost printre
cele mai crescute dintre toate subscalele PDSQ.
Respondenţii care prezintă tulburări legate de
consumul de alcool au obţinut scoruri de peste
patru ori mai mari decât cei fără probleme legate
de consumul de alcool, indicând faptul că această
subscală diferenţiază în mod clar între persoanele
cu şi cele fără probleme legate de consumul de
alcool. Toţi itemii subscalei au trecut de toate cele
patru criterii de modificare.
Studiul replicativ
Datorită performanţelor psihometrice
generale foarte bune dovedite în studiul iniţial,
subscala Abuz/Dependenţă de alcool nu a fost
modificată. În studiul replicativ, scala a trecut
de toate cele nouă criterii de modificare ‑ atât la
72
nivel de subscală, cât şi la nivel de itemi. Această
subscală a fost păstrată fără modificări.
Abuz/Dependenţă de medicamente
Studiul iniţial
În cadrul studiului iniţial, subscala Abuz/
Dependenţă de medicamente a obţinut cea mai
mare valoare a consistenţei interne (0,95) şi
a fidelităţii test‑retest (0,98) dintre subscalele
PDSQ. Respondenţii cu un diagnostic de
abuz sau dependenţă de substanţe au obţinut
scoruri de mai mult de patru ori mai mari decât
persoanele care nu prezentau acest diagnostic.
Cu toate acestea, corelaţia cu Testul de screening
al abuzului de medicamente a fost foarte scăzută
(0,15). Motivul pentru care această corelaţie este
scăzută este neclar. Toţi itemii acestei subscale au
trecut de toate cele patru criterii de modificare.
Studiul replicativ
Deoarece analizele privind validitatea
concurentă a subscalei şi a itemilor acesteia au
indicat existenţa unor proprietăţi psihometrice
foarte bune, subscala Abuz/Dependenţă de
medicamente utilizată în studiul iniţial a fost
păstrată, fără a i se aduce modificări. În studiul
replicativ, această subscală a trecut de toate cele
nouă criterii legate de modificarea subscalelor şi
a itemilor. Această subscală a fost păstrată fără
modificări.
Tulburarea de anxietate generalizată
Studiul iniţial
Subscala Tulburare de anxietate generalizată,
compusă din cinci itemi, care a fost utilizată în
studiul iniţial, a trecut de toate cele cinci criterii de
modificare. Totuşi, la nivel de itemi, respondenţii
care prezentau tulburare de anxietate genera-
lizată nu au răspuns afirmativ semnificativ mai
frecvent la unul dintre itemii subscalei decât
persoanele fără această tulburare (neîndeplinind,
astfel, cel de‑al patrulea criteriu de modificare).
Itemul a fost păstrat, deoarece a corelat puternic
cu scorul total la subscala Tulburare de anxietate
generalizată (0,58) şi pentru că a prezentat cea mai
crescută fidelitate test‑retest (0,80). Ceilalţi itemi
ai subscalei Tulburare de anxietate generalizată au
trecut de toate cele patru criterii de modificare.
Studiul replicativ
Toţi itemii subscalei Tulburare de anxietate
generalizată folosiţi în studiul iniţial au fost
păstraţi şi în studiul replicativ şi au fost adăugaţi
alţi cinci itemi pentru a evalua hiperactivarea
şi simptomele somatice asociate îngrijorărilor
excesive (Criteriul C din cadrul definiţiei DSM‑IV,
dată tulburării de anxietate generalizată). La
nivel de itemi, toţi cei 10 itemi au trecut de cel
de‑al patrulea criteriu de modificae. Astfel că
această subscală a fost păstrată fără modificări
Tulburarea de somatizare
Studiul iniţial
Subscala Tulburare de somatizare, alcătuită
din cinci itemi, care a fost folosită în studiul
iniţial, a trecut de trei dintre cele cinci criterii de
modificare a subscalelor. Consistenţa internă a
subscalei (0,73) s‑a situat sub pragul specificat de
criteriul de modificare (0,80), astfel că subscala
nu a îndeplinit acest criteriu. Subscala Tulburare
de somatizare a înregistrat o corelaţie de 0,48 cu
celelalte instrumente de evaluare a somatizării
(neîndeplinind cel de‑al treilea criteriu privind
modificarea subscalelor). De asemenea, la itemii
ei nu au răspuns afirmativ, semnificativ mai
frecvent, persoanele cu tulburare de somatizare,
în comparaţie cu cele care nu au prezentat
această tulburare (neîndeplinind, astfel, cel de‑al
patrulea criteriu).
Studiul replicativ
Subscala Tulburare de somatizare utilizată în
studiul replicativ este formată tot din cinci iemi,
dar cei doi itemi, care au ridicat probleme în
cadrului studiului iniţial, au fost reformulaţi. În
această nouă formă, subscala a trecut de patru
dintre cele cinci criterii de modificare. Împreună
cu subscala Tulburări psihotice, a înregistrat cele
mai scăzute valori ale consistenţei interne (0,66),
dintre toate subscalele PDSQ. Media corelaţiilor
dintre subscală şi itemii săi a fost, de asemenea,
a doua cea mai scăzută dintre subscalele PDSQ,
niciuna dintre aceste corelaţii nu a depăşit
valoarea de 0,50. Unul dintre cei cinci itemi nu
a diferenţiat semnificativ între indivizii cu şi cei
fără tulburare de somatizare. Cu toate că această
subscală obţine performanţe slabe pentru a doua
oară, subscala a fost păstrată pentru a putea
aborda aspecte legate de tulburările psihiatrice
care apar în mediile clinice, în care se oferă
îngrijire de bază şi unde tulburarea de somatizare
poate fi mai răspândită.
Ipohondria
Studiul iniţial
Subscala Ipohondrie, alcătuită din cinci itemi,
care a fost utilizată în studiul iniţial, a trecut de
patru dintre cele cinci criterii privind modificarea
subscalelor. Subscala nu a îndeplinit cel de‑al
treilea criteriu, deoarece a înregistrat o corelaţie
modestă cu scala Whitely. În rest, proprietăţile
acestei subscale s‑au dovedit a fi bune. La nivel
de itemi, a existat un item la care nu au răspuns
afirmativ, semnificativ mai frecvent, respondenţii
cu ipohondrie decât cei care nu prezentau această
tulburare (p=0,05).
Studiul replicativ
Itemul menţionat anterior, aparţinând
subscalei Ipohondrie folosită în studiul iniţial, nu
a fost modificat, deoarece doar cinci respondenţi
au fost diagnosticaţi cu această tulburare, iar
puterea de a identifica diferenţe semnificative a
fost limitată. Această subscală a fost păstrată fără
modificări. În cadrul studiului replicativ, scala
Ipohondrie a trecut de patru dintre cele cinci criterii
privind modificarea subscalelor. Fidelitatea
test‑retest a subscalei (0,72) s‑a situat sub pragul
specificat de criteriul de modificare (0,80); cu
toate acestea, la nivel de itemi, toţi itemii subscalei
au prezentat o fidelitate test‑retest acceptabilă
(kappa>0,50). Subscala s‑a dovedit a avea o
bună validitate discriminativă, convergentă şi
concurentă, atât la nivel de subscală, cât şi la
nivel de itemi. Subscala Ipohondrie a fost păstrată
fără modificări.
73
 Rezumatul modificărilor
Studiul iniţial
În cadrul studiului iniţial, majoritatea
subscalelor PDSQ şi itemii acestora au obţinut
performanţe bune. Analizele psihometrice au
arătat că unele subscale şi unii itemi nu au obţinut
performanţe optime, necesitând, astfel, revizuiri.
În aceste cazuri, a fost important să fie găsit un
echilibru între cerinţele empirice şi consideraţiile
teoretice. De obicei, au fost respectate reperele
iniţiale, iar scala PDSQ a fost modificată în virtutea
proprietăţilor psihometrice ale subscalelor şi ale
itemilor. Cu toate acestea, uneori, rezultatele au
sugerat că sunt necesare modificări, dar acestea
nu au fost efectuate cu scopul de a respecta
criteriile DSM. Anticipând realizarea unor
studii viitoare care să investigheze performanţa
instrumentului în a identifica diagnosticele, au
fost adăugaţi itemi noi care să evalueze criteriile
74
DSM‑IV. După modificările aduse scalei PDSQ,
a fost repetat atât studiul asupra inteligibilităţii
itemilor, cât şi studiul de investigare a fidelităţii
şi a validităţii.
Studiul replicativ
Rezultatele studiului replicativ (care a fost
mai extins decât studiul iniţial) au indicat din
nou faptul că scala PDSQ este un instrument fidel
şi valid care poate fi încorporat în practica clinică
de rutină din unităţile ambulatorii. Mai mult
decât atât, este evident faptul că modificările
care au fost făcute în baza rezultatelor studiului
iniţial au îmbunătăţit proprietăţile psihometrice
ale scalei. Toate cele 15 subscale au trecut de
criteriile de modificare în procent de 74,7% în
studiul iniţial, iar acest procent a crescut la 85,3%
în studiul replicativ. La nivel de itemi, procentul
itemilor care au trecut de toate cele patru criterii
de modificare a crescut de la 83,0% la 89,2%.
 ANEXA C
Criteriile privind modificarea scalei PDSQ

Criteriile de modificare a subscalelor

Scala necesită modificare (i.e. nu trece de criteriu), dacă:
1. Alpha Cronbach <0,80.
2. Coeficientul de fidelitate test‑retest <0,80.
3. Corelaţia dintre subscala PDSQ şi o altă măsurătoare a aceluiaşi construct <0,50.
4. Corelaţia dintre subscala PDSQ şi o altă măsurătoare a aceluiaşi construct nu este cu cel puţin 0,20 mai
mare decât media corelaţiilor dintre acea subscală PDSQ şi scale care măsoară constructe diferite.
5. Media scorurilor subscalei nu este semnificativ mai mare la pacienţii diagnosticaţi cu acea tulburare
conform DSM‑IV decât la pacienţii fără acel diagnostic.

Criteriile de modificare a itemilor

Itemul necesită modificare (i.e. nu trece de criteriu), dacă:
1. Corelaţia itemului cu scorul total al subscalei din care provine acel item <0,30.
2. Corelaţia ajustată dintre item şi subscala din care provine nu este cu cel puţin 0,20 mai mare decât media
corelaţiilor dintre acel item şi alte subscale.
3. Itemul are o frecvenţă relativă a răspunsurilor pozitive de cel puţin 5% şi nu obţine o fidelitate test‑retest
(kappa) ≥0,50.
4. Itemul nu primeşte, semnificativ mai frecvent, răspunsuri afirmative din partea pacienţilor diagnosticaţi
cu tulburarea respectivă decât din partea pacienţilor fără acel diagnostic conform DSM‑IV.

75
 Referinţe bibliografice
American Psychiatric Association. (1987). Diagnostic
and statistical manual of mental disorders (Rev. 3rd
ed.). Washington, DC: Author.
American Psychiatric Association. (1994). Diagnostic
and statistical manual of mental disorders (4th ed.).
Washington, DC: Author.
Baldessarini, R. J., Finklestein, S., & Arana, G. W.
(1983). The predictive power of diagnostic tests
and the effect of prevalence of illness. Archives of
General Psychiatry, 40, 569‑573.
Barlow, D. H., Bach, A. K. & Tracey, S. A. (1998).
The nature and development of anxiety and
depression: Back to the future. In D. K. Routh & R.
J. DeRubeis (Eds.), The science of clinical psychology:
Accomplishments and future directions (pp. 95‑120).
Washington, DC: American Psychological
Association.
Barlow, D. H., DiNardo, P. A., Vermilyea, J., &
Blanchard, E. B. (1986). Co‑morbidity and
depression among the anxiety disorders: Issues
in diagnosis and classification. Journal of Nervous
and Mental Disease, 174, 63‑72.
Beck, A. T., Brown, G., Epstein, N., & Steer, R. (1988).
An inventory for measuring clinical anxiety:
Psychometric properties. Journal of Consulting and
Clinical Psychology, 56, 893‑897.
Beck, A. T., Rush, A. J., Shaw, B. F., & Emery, G. (1979).
Cognitive therapy of depression. New York: Guilford
Press.
Beckman, H. T., & Lueger, R. J. (1997). Readability of
self‑report clinical outcome measures. Journal of
Clinical Psychology, 53, 785‑789.
Brown, T. A., & Barlow, D. H. (1992). Comorbidity
among anxiety disorders: Implications for
treatment and DSM‑IV. Journal of Consulting and
Clinical Psychology, 60, 835‑844.
Butcher, J. N., Graham, J. R., Williams, C. L. &
Ben‑Porah, Y. S. (1990). Development and use of the
MMPI‑2 Content Scales. Minneapolis: University
of Minnesota Press.
Campbell, D. T., & Fiske, D. W. (1959). Convergent
and discriminant validation by the multitrait
multi‑method matrix. Psychological Bulletin, 56,
81‑105.
Cassano, G. B., Perugi, G., & Musetti, L. (1990).
Comorbidity in panic disorder. Psychiatric Annals,
20, 517‑521.
Cohen, J. (1988). Statistical power analysis for the
behavioral sciences (2nd ed.). Mahwah, NJ:
Erlbaum.
Cortina, J. M. (1993). What is coefficient alpha? An
examination of theory and applications. Journal of
Applied Psychology, 78, 98‑104.
Coryell, W., Endicott, J., Andreasen, N. C., Keller, M.
B., Clayton, P. J., Hirschfeld, R. M., et al (1988).
Depression and panic attacks: The significance of
overlap as reflect in follow‑up and family study
data. American Journal of Psychiatry, 145, 293‑300.
Coryell, W., & Noyes, R. (1988). Placebo response in
panic disorder. American Journal of Psychiatry, 145,
1138‑1140.
Cronbach, L. J. (1990). Essentials of Psychological Testing.
New York: Harper Collins.
Depue, R. A., Krauss, S., Spoont, M. R., & Arbisi, P.
(1989). General Behavior Inventory identification
of unipolar and bipolar affective conditions in
a nonclinical university population. Journal of
Abnormal Psychology, 98, 117‑126.
DeRuitter, C., Rijken, H., Garssen, B., VanSchaik, A.,
& Kraaimaat, F. (1989). Comorbidity amoung the
anxiety disorders. Journal of Anxiety Disorders, 3,
57‑68.
First, M. B., Spitzer, R. L. Gibbon, M., & Williams,
J. B. W. (1997). Structured Clinical Interview for
DSM‑IV Axis I Disorders (SCID). Washington, DC:
American Psychiatric Association.
Flecher, R., Fletcher, S., & Wagner, E. (1988). Clinical
epidemiology. New York: Williams & Wilkins.
Foa, E. B., Riggs, D. S., Dancu, C. V., & Rothbaum,
B. O. (1993). Reliability and validity of a brief
instrument for assessing post‑traumatic stress
disorder. Journal of Traumatic Stress, 6, 459‑473.
Garner, D. M., Olmstead, M. P., & Polivy, J.
(1983). Development and validation of a
multidimensional eating disorder inventory
for anorexia nervosa and bulimia. International
Journal of Eating Disorders, 2, 15‑34.
Goisman, R. M., Goldenberg, I., Vasile, R. G., & Keller,
M. B. (1995). Comorbidity of anxiety disorders
in multicenter anxiety study. Comprehensive
Psychiatry, 36, 303‑311.
Goldston, D. B., O’Hara, M. W., & Schartz, H. A. (1990).
Reliability, validity, and preliminary normative
data for the Inventory to Diagnose Depression in
a college population. Psychological Assessment, 2,
212‑215.
77
Green, B. L., Lindy, J. D., Grace, M. C., & Gleser, G.
D. (1989). Multiple diagnoses in posttraumatic
stress disorder. The role of war stressors. Journal
of Nervous and Mental Disease, 177, 329‑335.
Griner, P. F., Mayewski, R. J., Mushlin, A. I., &
Greenland, P. (1981). Selection and interpretation
of diagnostic tests and procedures: Principles
and applications. Annals of Internal Medicine, 94,
553‑600.
Grunhaus, L. (1988). Clinical and psychobiological
characteristics of simultaneous panic disorder
and major depression. American Journal of
Psychiatry, 145, 1214‑1221.
Hsiao, J. K., Bartko, J. J., & Potter, W. Z. (1989).
Diagnosing diagnoses: Receiver operating
characteristic methods and psychiatry. Archives of
General Psychiatry, 46, 664‑667.
Keller, M. B., Klerman, G. L, Lavori, P. W., Coryell,
W., Endicott, J., & Taylor, J. (1984). Long‑term
outcomes of episodes of major depression. Journal
of American Medical Association, 252, 788‑792.
Kellner, R. (1985). Symptom‑Rating Test. In N.
Sartorius & T. A. Ban (Eds). Assessment of
depression. New York: Springer‑Verlag.
Kessel, J. B., & Zimmerman, M. (1993). Reporting
errors in studies of the diagnostic performance
of self‑administered questionnaires: Extent of
the problem, recommendations for standardized
presentation of results, and implications for the
peer review process. Psychological Assessment, 5,
395‑399.
Kessler, R. C., McGonagle, K. A., Zhao, S., Nelson,
C.B., Hughes, M., Eshelman, S., et al. (1994).
Lifetime and 12‑month prevalence of DSM‑III‑R
psychiatric disorders in the United States.
Archives of General Psychiatry, 51, 8‑19.
Koenigsberg, H. W., Kaplan, R. D., Gilmore, M. M.,
& Cooper, A. M. (1985). The relationship between
syndrome and personality disorder in DSM‑III:
Experience with 2462 patiens. American Journal of
Psychiatry, 142, 207‑212.
Kuhner, C., & Veiel, H. O. (1993). Psychometrische
und diagnostiche Eigenschaften einer
deutchsprachigen Version des Inventory to
Diagnose Depression (IDD). [Psychometric and
diagnostic characteristics of a German‑language
version of the IDD]. Diagnostica, 39, 229‑321.
Leary, M. R. (1983). A brief version of the Fear of
Negative Evaluation Scale. Personality and Social
Psychology Bulletin, 9, 371‑375.
Lesser, I. M., Rubin, R. T., Pecknold, J. C., Rifkin,
A., Swinson, R. P., Lydiard, R. B., et al. (1988).
Secondary depression in panic disorder and
agoraphobia. Archives of General Psychiatry, 45.
437‑ 443.
Livesley, W. J. (1998). Suggestions for a framework for
an empirically based classification of personality
disorder. Canadian Journal of Psychiatry, 43,
137‑147.
Loranger, A. W. (1990). The impact of DSM‑III on
diagnostic practice in a university hospital.
Archives Of General Psychiatry, 47, 672‑675.
78
Markowitz, J. C., Moran, M. E., Kocsis, J. H., &
Frances, A. J. (1989). Prevalence and comorbidity
of dysthymic disorder among psychiatric
outpatients. Journal of Affective Disorders, 24, 63‑71.
Marks, I. M., & Mathews, A. M. (1979). Brief standard
self‑rating for phobic patients. Behaviour Research
and Therapy, 17, 263‑267.
Maser, J. D., & Cloninger, C. R. (1990). Comorbidity
of mood and anxiety disorders. Washington, DC:
American Psychiatric Association.
Mausner, J., & Kramer, S. (1985). Epydemiology: An
introductory text. Philadelphia: W.B. Saunders.
Meyer, T. J., Miller, M. L., Metzger, R. L., & Borkovec,
T. D. (1990). Development and validation of
the Penn State Worry Questionnaire. Behaviour
Research and Therapy, 28, 487‑495.
Mezzich, J.E., Fabrega, H., & Coffman, G.A. (1987).
Multiaxial characterization of depressive patients.
Journal of Nervous and Mental Disease, 175, 339‑346.
Mezzich, J. E., Fabrega, H., & Coffman, G. A., & Haley,
R. (1989). DSM‑III disorders in a large sample of
psychiatric patients: Frequency and specificity
of diagnoses. American Journal of Psychiatry, 146,
212‑219.
Millon, T. (1994). Manual for the Millon Clinical
Multiaxial Inventory‑III (MCMI‑III). Minneapolis,
MN: National Computer Systems.
Moras, K., & Barlow, D. (1992). Definition of secondary
depression: Effects on Comorbidity and outcome
in anxiety disorders. Psychopharmacology Bulletin,
28, 27‑33.
Mossman, D. & Somoza, E. (1989). Maximizing
diagnostic information from the dexamethasone
suppression test. Archives of General Psychiatry, 46,
653‑660.
Murphy, J. M., Berwick, D. M. Weinstein, M. C., Borus,
J. F., Budman, S. H., & Klerman, G. L. (1987).
Performance of screening and diagnostic tests.
Archives of General Psychiatry, 44, 550‑555.
Noyes, R., Reich, J., Christiansen, J., Suelzer, M.,
Pfohl, B., & Coryell, W.A. (1990). Outcome of
panic disorder. Archives of General Psychiatry, 47,
809‑818.
Nunnally, J. C., & Bernstein, I. H. (1994). Psychometric
theory (3rd ed.). New York: McGraw‑Hill.
Othmer, E., & DeSouza, C. (1985). A screening test for
somatization disorder (hysteria). American Journal
of Psychiatry, 1142, 1146‑1149.
Pilowsky, I. (1967). Dimensions of hypochondriasis.
British Journal of Psychiatry, 113, 89‑93.
Robins, L. N., Helzer, J. E., Croughan, J., & Ratcliff,
K. S. (1981). National Institute of Mental Health
Diagnostic Interview Schedule: Its history,
characteristics, and validity. Archives of General
Psychiatry, 38, 381‑389.
Robins, L. N., Locke, B. Z., & Regier, D. A. (1990). An
overview of psychiatric disordes in America. In
L. N. Robins & D. A. Regier (Eds.), Psychiatric
disorders in America: The Epidemiologic Catchment
Study. New York: Free Press.
Sabshin, M. (1991). Comorbidity: A central concern of
psychiatry in the 1990s. Hospital and Community
Psychiatry, 42, 345.
Sackett, D. (1992). A primer on the precision and
accuracy of the clinical examination. Journal of the
American Medical Association, 267, 2638‑2644.
Sanderson, W. C., DiNardo, P. A., Rapee, R. M., &
Barlow, D. H. (1990). Syndrome comorbidity
in patients diagnosed with a DSM‑III‑R anxiety
disorder. Journal of Abnormal Psychology, 99,
308‑312.
Sanderson, W. C, Moran, M. E. Kocsis, J. H., & Frances,
A. J. (1990). Syndrome comorbidity in patients
with major depression or dysthymia: Prevalence
and temporal relationships. American Journal of
Psychiatry, 147, 1025‑1028.
Schwalberg, M. D., Barlow, D. H., Alger, S. A., &
Howard, L. J. (1992). Comparison of bulimics,
obese binge eaters, social phobics, and individuals
with panic disorder on comorbidity across
DSM‑III‑R anxiety disorders. Journal of Abnormal
Psychology, 101, 675‑681.
Selzer, M. L. (1971). Michigan Alcoholism Screening
Test: The quest for a new diagnostic instrument.
American Journal of Psychiatry, 127, 1653‑1658.
Shugar, G., Schertzer, S., Toner, B. B., & DiGasbarro,
I. (1992). Development, use, and factor analysis
of self‑report inventory for mania. Comprehensive
Psychiatry, 33, 325‑331.
Sierles, F. S., Chen, J. J., McFarland, R. E., & Taylor,
M. A. (1983). Posttraumatic stress and concurrent
psychiatric illness: A preliminary report. American
Journal of Psychiatry, 140, 1177‑1179.
Skinner, H. A. (1982). The drug abuse Screening Test.
Addictive Behaviors, 7, 363‑371.
Spitzer, R. L., Endicott, J., & Robins, E. (1978). Research
Diagnostic Criteria: Rationale and reliability.
Archives of General Psychiatry, 35, 773‑782.
Spitzer, R. L., Kroenke, K., & Williams, J. B. (1999).
Validation and utility of a self–report version
of PRIME MD: The PHQ primary care study.
Primary Care Evaluation of Mental Disorders.
Patient Health Questionnaire. Journal of the
American Medical Association, 282, 1737‑1744.
Stangler, R. S., & Printz, A. M. (1979). DSM‑III:
Psychiatric diagnosis in a university population.
American Journal of Psychiatry, 137, 937‑940.
Swartz, M., Hughes, D., George, L., Blazer, D.,
Landerman, R., & Bucholz, K. (1986). Developing
a screening index for community studies of
somatization disorder. Journal of Psychiatric
Research, 20, 335‑343.
Thelan, M. H., Farmer, J., Wonderlich, S., & Smith,
M. (1991). A revision of the Bulimia Test: The
BULIT‑R. Psychological Assessment: Journal of
Consulting and Clinical Psychology, 3, 119‑124.
Turner, S. M., Beidel, D. C., Dancu, C. V., & Stanley,
M. A. (1989). An empirically derived inventory
to measure social fears and anxiety: The Social
Phobia and Anxiety Inventory. Psychological
Assessment: Journal of Consulting and Clinical
Psychology, 1, 35‑40.
Williams, J. B. W., Gibbon, M., First, M. B., Spitzer, R. L.,
Davis, M., Borus, J., et. al. (1992). The Structured
Clinical Interview for DSM‑III‑R (SCID). Archives
of General Psychiatry, 49, 630‑636.
Zimmerman, M. (1983). Self‑report depression scale
(letter). Archives of General Psychiatry, 40, 1035.
Zimmerman, M. (1994). Interview guide for evaluating
DSM‑IV psychiatric disorders and mental status
examination. East Greenwich, RI: Psych Products
Press.
Zimmerman, M., & Coryell, W. (1987). Inventory to
Diagnose Depression (IDD): A self‑report scale
to diagnose major depressive disorder. Journal of
Consulting and Clinical Psychology, 55, 55‑59.
Zimmerman, M., & Coryell, W. (1988). The validity
of self‑report questionnaire for diagnosing major
depressive disorder. Archives of General Psychiatry,
45, 738‑740.
Zimmerman, M., & Coryell, W. (1994). Screening for
major depressive disorder in the community: A
comparison of measures. Psychological Assessment,
6, 71‑74.
Zimmerman, M., & Coryell, W., Corenthal, C., &
Wilson, S. (1986). A self‑report scale to diagnose
major depression disorder. Archives of General
Psychiatry, 43, 1076‑1081.
Zimmerman, M., Farber, N. J., Hartung, J., Lush, D. T.,
& Kuzman, M. A. (1994). Screening for psychiatric
disorders in medical patients: A feasibility and
patient acceptance study. Medical care, 32, 603‑608.
Zimmerman, M., & Lish, J. D. (1995). The SCREENER:
a broadbased self‑report screening questionnaire.
Primary Psychiatry, 2, 21‑26.
Zimmerman, M., Lish., J. D., Farber, N. J., Hartung,
J., Lush, D., Kuzman, M. A., & Plescia, G. (1994).
Screening for depression in medical patients: is
the focus too narrow? General Hospital Psychiatry,
16, 388‑396.
Zimmerman, M., & Mattia, J. I. (1998). Body dysmorphic
disorder in psychiatric outpatients: Recognition,
prevalence, comorbidity, demographic, and
clinical correlates. Comprehensive Psychiatry, 39,
265‑270.
Zimmerman, M., & Mattia, J. I (1999a). Axis diagnostic
comorbidity and borderline personality disorder.
Comprehensive Psychiatry, 40, 245‑252.
Zimmerman, M., & Mattia, J. I (1999b). Is posttraumatic
stress disorder underdiagnosed in routine clinical
settings? Journal of Nervous and Mental Disease,
187, 420‑428.
Zimmerman, M., & Mattia, J. I (1999c). Psychiatric
diagnosis in clinical practice: Is comorbidity being
missed? Comprehensive Psychiatry, 40, 182‑191.
Zimmerman, M., & Mattia, J. I (1999d). The reliability
and validity of a screening questionnaire for
13 DSM‑IV Axis I disorders (The Psychiatric
Diagnostic Screening Questionnaire). Journal of
Clinical Psychiatry, 60, 677‑683.
Zimmerman, M., McDermut, W., & Mattia, J. (2000).
The frequency of anxiety disorders in psychiatric
outpatients with major depressive disorder.
American Journal Of Psychiatry, 157, 1337‑1400.
79
Adaptarea şi standardizarea pdsq

pe populaţia din românia

Amalia Maria CIUCA (coordonator)

Monica ALBU
 Adaptarea şi standardizarea PDSQ
pe populaţia din România
1. Obiectivul studiului
Studiul de faţă are ca obiectiv principal
adaptarea, validarea şi crearea de etaloane
pentru versiunea românească a Chestionarului de
screening şi diagnostic psihiatric (PDSQ). PDSQ este
primul chestionar de autoevaluare creat în mod
explicit pentru a evalua simptomele specifice mai
multor tulburări de pe Axa I conform DSM-IV, la
pacienţii cu probleme psihiatrice. În consecinţă,
au fost întreprinse o serie de studii de fidelitate
şi validitate, pe diverse categorii de participanţi,
aparţinând unor diferite grupuri de vârstă şi cu
diverse probleme de sănătate mentală.
2. Participanţi
La studiu au participat două grupuri, unul
clinic şi unul non-clinic, în total 1655 de persoane.
Din totalul de 1655 de chestionare completate, 74
au fost excluse din analiza statistică finală, datorită
nerespectării instrucţiunilor de completare a
protocolului sau din cauza datelor lipsă. În final,
au fost analizate 1581 de protocoale, dintre care
356 au aparţinut persoanelor cu probleme de
sănătate mentală specifice axei I, conform DSM-
IV (lotul clinic), iar 1225 au constituit răspunsurile
lotului non-clinic. Participanţii au provenit din
mai multe judeţe ale ţării: Cluj, Bihor, Satu-Mare,
Maramureş, Iaşi, Hunedoara, Vâlcea. Datele au
fost strânse din universităţi, cabinete psihologice
de practică privată, clinici de psihiatrie, centre
de sănătate mentală şi diverse locuri de muncă.
În tabelul 1 sunt prezentate datele demografice
şi caracteristicile clinice ale participanţilor la
studiu.
3. Procedura
Procedura de adaptare şi standardizare a
chestionarului PDSQ a constat în patru faze: (1)
traducerea scalelor din limba engleză în limba
română şi retroversiunea (retraducerea variantei
obţinute în limba română în limba engleză); (2) un
studiu pilot, cu scopul de a verifica itemii traduşi;
(3) determinarea caracteristicilor psihometrice
(fidelitate şi validitate) ale versiunii în limba
română; şi (4) stabilirea punctelor de secţiune
şi construirea etaloanelor pentru populaţia din
România. Primele două faze ale procesului de
adaptare a chestionarului PDSQ în limba română
sunt descrise în Figura 1. Ele au fost conforme
recomandărilor generale privind procedeele de
traducere şi de adaptare a scalelor.
Prima fază, aceea a traducerii din limba
engleză în limba română şi retroversiunea, a fost
finalizată în două săptămâni. Prima traducere a
fost efectuată de către un traducător care vorbeşte
fluent limba engleză, având însă limba română
ca limbă maternă. Traducerea a vizat găsirea
în limba română a echivalenţelor conceptuale
ale cuvintelor sau ale frazelor, nu traducerea
cuvânt cu cuvânt (ad litteram). S-a evitat utilizarea
termenilor tehnici sau prea ştiinţifici, precum şi
formulările academice. Având în vedere faptul
că PDSQ se administrează tuturor categoriilor de
persoane, s-a folosit un limbaj uzual, colocvial.
Prima formă tradusă a chestionarului PDSQ
a fost supusă analizei, în cadrul unei discuţii
panel, care a inclus traducătorul şi alţi cinci
psihologi atestaţi. S-au sugerat alternative pentru
unele formulări neadecvate şi au fost operate
modificările necesare. În urma discuţiilor şi a
analizei traducerilor, s-a convenit asupra primei
versiuni a chestionarului PDSQ în limba română.
83
 Tabelul 1
Caracteristicile demografice şi clinice

Caracteristici Lot clinic Lot non-clinic,

Nr. şi (%) Nr. şi (%)
Sex
Femei 201 (56,5) 778 (63,7)
Bărbaţi 155 (43,5) 447 (36,3)
Educaţie
<=8 ani 162 (46,2) 25 (2)
10 ani 17 (4,8) 89 (7,3)
12 ani 108 (30,3) 434 (35,4)
16 ani 61 (17,1) 448 (36,6)
> 16 ani 3 (0,8) 183 (14,9)

Statut marital
Căsătorit/cu partener 175 (49,2) 663 (54,1)
Divorţat/ Despărţit 56 (15,7) 125 (10,2)
Văduv 37 (10,4) 106 (8,7)
Necăsătorit 88 (24,7) 331 (27)

Etnie
Română 252 (70,8) 1084 (88,4)
Maghiară 102 (28,6) 132 (10,8)
Romă 2 (0,6) 9 (0,7)

Media de vârstă, în ani 42 39

Diagnosticul DSM-IV curenta

Tulburare depresivă majoră b 132 (37,1) -
Tulburare de anxietate generalizată 75 (21,1) -
Tulburare de panică cu sau fără agorafobie 73 (20,5) -
Agorafobie cu sau fără panică 61 (17,1) -
Fobie socială 66 (18,5) -
Tulburare obsesiv-compulsivă 32 (9) -
Tulburare de stres posttraumatic 31 (8,7) -
Tulburări psihotice c 61 (17,1) -
Bulimie nervoasă 13 (3,7) -
Abuz/dependenţă de alcool 81 (22,8) -
Abuz/dependenţă de medicamente 40 (11,2) -
Tulburare de somatizare d 32 (9) -
Ipohondrie 24 (6,7) -

a
Participanţii au putut primi mai mult de un singur diagnostic.
b
Include tulburarea depresivă majoră, tulburarea bipolară, tipul depresiv, tulburare mixtă anxios-depresivă.
c
Include tulburarea afectivă cu elemente psihotice, schizofrenia, tulburarea schizoafectivă, tulburarea delirantă,
tulburarea psihotică de scurtă durată şi tulburarea psihotică fără altă specificaţie.
d
Include tulburarea de somatizare şi tulburarea somatoformă nediferenţiată.

Această versiune iniţială a făcut subiectul
retroversiunii (traducerea din limba română în
limba engleză) de către un alt traducător, care
nu cunoştea chestionarul PDSQ original. Similar
cu traducerea iniţială, accentul a căzut asupra
echivalenţelor culturale şi conceptuale în limba
română. Rezultatul retroversiunii a fost analizat
de către experţii implicaţi în studiu şi s-a stabilit
versiunea preliminară a chestionarului PDSQ.
Aceasta a fost testată în cadrul studiului pilot, în
faza a doua a procesului de adaptare.
Subscala „Drug Abuse/Dependence” a fost
tradusă ca „Abuz/Dependenţă de medicamente”, iar
termenul „drugs”, utilizat la formularea itemilor
cuprinşi în această subscală, a fost tradus
„medicamente”. Precizăm însă că subscala face
referire la o arie mai largă de simptome, cele
corespunzătoare abuzului sau dependenţei de
substanţe. Clarificări suplimentare sunt urmărite

84
 Traducerea în limba română (1 traducător, familiar cu
terminologia psihologică)
Discuţie panel (5 psihologi atestaţi)
Expresii adecvate
ale traducerii
Versiunea tradusă, completă
Retroversiunea (1 traducător care nu a participat la
traducerea în limba română) cu accent pe echivalenţa
conceptuală şi culturală a termenilor)
Studiu pilot (143 persoane cu şi fără probleme de
sănătate mentală, 8 psihologi atestaţi)
Forma finală a versiunii PDSQ în limba română
Figura 1. Procesul de traducere şi adaptare a chestionarului PDSQ
şi realizate prin aplicarea ghidului suplimentar
de evaluare, unde există întrebări specifice.
Studiul pilot a inclus 143 de participanţi,
dintre care 33 au fost persoane cu diverse probleme
de sănătate mentală şi 8 psihologi. S-a urmărit
testarea gradului de înţelegere a instrucţiunilor,
a itemilor şi modalitatea de administrare. Au fost
efectuate câteva mici modificări, privitoare, cu
precădere, la formularea instrucţiunilor şi a unor
expresii într-un limbaj cât mai simplu şi mai clar,
congruent cu limba vorbită.
În urma analizării tuturor problemelor
apărute în cadrul studiului pilot şi după
introducerea tuturor modificărilor necesare, a
rezultat versiunea finală a chestionarului PDSQ.
Aceasta a fost utilizată pentru studiile de validare
şi standardizare în limba română.
Administrarea chestionarului PDSQ s-a făcut
în universităţi, spitale de psihiatrie, cabinete de
practică psihologică private, centre de sănătate
mentală, la domiciliul sau la locul de muncă
al participanţilor, atât în zone urbane, cât şi în
zone rurale. În funcţie de situaţie, administrarea
s-a realizat individual sau în grup, fiecare
Expresii neadecvate
ale traducerii
Retraducerea expresiilor
neadecvate
Reformularea itemilor
problematici
participant dându-şi consimţământul verbal
înaintea completării chestionarelor.
Toţi operatorii (persoanele care au
administrat chestionarul PDSQ) au fost instruiţi
în legătură cu modalitatea de administrare
a testelor, pentru ca eventualele influenţe în
completarea răspunsurilor de către participanţi
să fie diminuate substanţial sau eliminate. Au
fost respectate instrucţiunile de administrare din
manualul original PDSQ (Zimmerman, 2002).
În secţiunile următoare sunt prezentate
rezultatele studiilor de fidelitate şi validitate,
punctele de secţiune şi etaloanele pentru
populaţia românească.
4. Date despre eşantionul folosit la
normare/etalonare
Rezultatele sunt prezentate în funcţie de sex şi
apartenenţa la lotul clinic sau non-clinic, întrucât
s-au înregistrat diferenţe semnificative ale
mediile variabilelor studiate. Pentru a investiga
diferenţele dintre sexe, s-au efectuat comparaţii
ale mediilor scorurilor înregistrate prin
85
 Tabelul 2
Compararea mediilor scorurilor între sexe în lotul clinic

Subscala Bărbaţi Femei

t p
N m σ N m σ
Tulburare depresivă majoră 150 7,98 4,54 198 8,87 4,57 -1,810 0,071
Tulburare de stres posttraumatic 146 4,38 4,61 189 4,87 5,3 -0,886 0,376
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 151 1,56 2,38 197 1,90 2,75 -1,238 0,216
Tulburare obsesiv-compulsivă 150 2,22 2,10 197 2,16 2,22 0,266 0,790
Tulburare de panică 151 3,02 2,92 196 3,35 2,87 -1,061 0,289
Tulburări psihotice 151 1,44 1,66 196 1,19 1,53 1,453 0,147
Agorafobie 150 1,40 1,57 195 1,68 1,68 -1,589 0,113
Fobie socială 148 2,97 2,93 195 3,38 2,96 -1,286 0,199
Abuz/dependenţă de alcool 148 2,68 2,43 196 0,78 1,63 8,658 0,000
Abuz/dependenţă de medicamente 151 1,09 1,61 197 1,74 2,01 -3,185 0,002
Tulburare de anxietate generalizată 150 5,45 3,52 196 6,24 3,51 -2,062 0,040
Tulburare de somatizare 150 1,83 1,58 194 2,01 1,56 -1,066 0,287
Ipohondrie 151 1,50 1,84 195 1,54 1,84 -0,202 0,840
Total 137 37,28 20,79 175 39,64 20,63 -1,000 0,318

Legendă: m = media, σ = abaterea standard; p = pragul de semnificaţie.

Notă. Datorită datelor lipsă, mărimea eşantioanelor folosite pentru efectuarea comparaţiilor a fluctuat în funcţie de subscală.

Tabelul 3
Compararea mediilor scorurilor între sexe în lotul non-clinic

Subscala Bărbaţi Femei

t p
N m σ N m σ
Tulburare depresivă majoră 440 2,28 2,83 785 3,42 3.,56 -5,775 0,000
Tulburare de stres posttraumatic 440 1,13 2,06 785 1,83 2,92 -4,457 0,000
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 440 0,82 1,59 785 1,27 2,04 -3,939 0,000
Tulburare obsesiv-compulsivă 440 0,63 1,17 785 1,03 1,53 -4,471 0,000
Tulburare de panică 440 0,35 1,05 785 0,85 1,69 -5,660 0,000
Tulburări psihotice 440 0,34 0,74 785 0,54 0,99 -3,656 0,000
Agorafobie 440 0,19 0,61 785 0,41 0,91 -4,479 0,000
Fobie socială 440 0,65 1,50 785 1,49 2,28 -6,937 0,000
Abuz/dependenţă de alcool 440 0,47 1,10 785 0,18 0,65 5,800 0,000
Abuz/dependenţă de medicamente 440 0,19 0,68 785 0,28 0,90 -1,864 0,063
Tulburare de anxietate generalizată 440 1,68 2,51 785 3,06 3,18 -7,779 0,000
Tulburare de somatizare 440 0,46 0,90 785 0,77 1,12 -4,967 0,000
Ipohondrie 440 0,22 0,67 785 0,39 0,99 -3,090 0,002
Total PDSQ 440 9,41 10,84 785 15,53 15,14 -7,441 0,000

Legendă: m = media, σ = abaterea standard; p = pragul de semnificaţie.

administrarea PDSQ. Rezultatele comparaţiilor
sunt prezentate în tabelele 2 şi 3.
Aşa cum se poate observa, în lotul clinic,
pentru majoritatea subscalelor din PDSQ nu s-au
înregistrat diferenţe semnificative între femei
şi bărbaţi. Singurele diferenţe semnificative
între sexe există în cazul anxietăţii generalizate,
a abuzului/dependenţei de medicamente şi a
abuzului/dependenţei de alcool (tabel 2), femeile
manifestând un nivel mai ridicat al anxietăţii
generalizate şi al abuzului de medicamente, iar
bărbaţii prezentând un nivel mai ridicat în ceea ce

86
 Tabelul 4
Consistenţa internă şi fidelitatea test-retest a subscalelor PDSQ (lot clinic)

Corelaţia
α
PDSQ Subscale Test-Retest
N=356
N=43
Tulburare depresivă majoră 0,84 0,83
Tulburare de stres posttraumatic 0,94 0,92
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 0,88 0,67
Tulburare obsesiv-compulsivă 0,80 0,91
Tulburare de panică 0,88 0,91
Tulburări psihotice 0,74 0,76
Agorafobie 0,86 0,87
Fobie socială 0,90 0,90
Abuz/dependenţă de alcool 0,92 0,91
Abuz/dependenţă de medicamente 0,83 0,93
Tulburare de anxietate generalizată 0,90 0,88
Tulburare de somatizare 0,68 0,77
Ipohondrie 0,86 0,85

priveşte abuzul de alcool. De asemenea, per total,
nivelul psihopatologiei nu diferă semnificativ
între cele două sexe.
Lucrurile stau total diferit în ceea ce priveşte
diferenţele între sexe, în cazul eşantionului non-
clinic. Aşa cum era de aşteptat, femeile prezintă
în mod semnificativ mai multe simptome
specifice axei I din DSM-IV, în raport cu bărbaţii.
Singurele excepţii se constată în cazul subscalei
de Abuz/Dependenţă de alcool, unde, tot conform
aşteptărilor, bărbaţii au în mod semnificativ
mai multe simptome şi în cazul subscalei Abuz/
Dependenţă de medicamente, unde diferenţele nu
sunt semnificative, dar sunt în direcţia în care
femeile ar avea mai multe simptome specifice
acestui gen de tulburare.
De asemenea, per total, scorul psihopatologiei
generale este semnificativ mai mare în cazul
femeilor.
5. Caracteristici psihometrice
5.1. Fidelitatea
Pentru a evalua fidelitatea chestionarului
PDSQ şi a subscalelor sale, au fost realizate mai
multe studii care au vizat atât stabilitatea în
timp a rezultatelor (fidelitatea test-retest), cât şi
consistenţa internă a acestora. Aceste studii au
luat în calcul indicii de fidelitate, atât la nivel de
subscale, pe tulburări, dar şi la nivel de itemi.
Deoarece scala PDSQ măsoară starea
emoţională, răspunsurile pot suferi modificări pe
parcursul tratamentului activ. Aşadar, fidelitatea
test-retest a fost analizată cu ajutorul celor 43 de
pacienţi care au completat scala la mai puţin de o
săptămână după prima administrare. Intervalul
mediu între completarea celor două scale PDSQ
a fost de 4,2 zile (σ=8,8). După cum indică
Tabelul 4, coeficienţii de corelaţie test-retest
au avut o valoare de 0,80 sau mai mare pentru
toate subscalele, mai puţin Bulimie/Alimentaţie
compulsivă, Tulburarea de somatizare şi Tulburări
psihotice. Media coeficienţilor de corelaţie test-
retest a fost de 0,85.
Consistenţa internă, care este o estimare a
omogenităţii scalei, a fost evaluată pentru fiecare
subscală cu ajutorul indicelui alpha Cronbach. În
calcularea valorii alpha, o parte a numărătorului
din cadrul ecuaţiei reprezintă varianţa totală
a tuturor itemilor care contribuie la scală şi se
calculează doar atunci când există răspunsuri la
toţi itemii scalei. Aşadar, toate cazurile în care
lipseau unul sau mai multe răspunsuri la itemi
au fost excluse din analiză (Cronbach, 1990 apud
Zimmerman, 2002).
După cum se poate vedea în Tabelul 4,
subscalele PDSQ sunt caracterizate de un
nivel bun spre excelent al consistenţei interne.
Coeficientul alpha Cronbach a fost mai mare
de 0,80 pentru toate subscalele, cu excepţia
subscalelor Tulburare de somatizare şi Tulburări

87
 Tabelul 5
Fidelitatea şi validitatea scorurilor la itemii scalei PDSQ

Media corelaţiilor
PDSQ Subscale Cu propria
Test-rest ª Cu alte scalec
scalăb
Tulburare depresivă majoră 0,73 0,41 0,16
Tulburare de stres posttraumatic 0,77 0,68 0,22
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 0,63 0,61 0,10
Tulburare obsesiv-compulsivă 0,79 0,54 0,21
Tulburare de panică 0,78 0,65 0,29d
Tulburări psihotice 0,77 0,49 0,16
Agorafobie 0,73 0,71 0,28e
Fobie socială 0,72 0,68 0,22
Abuz/dependenţă de alcool 0,80 0,77 0,06
Abuz/dependenţă de medicamente 0,78 0,61 0,19
Tulburare de anxietate generalizată 0,75 0,65 0,23
Tulburare de somatizare 0,88 0,44 0,20
Ipohondrie 0,72 0,69 0,26
a
Media coeficienţilor de fidelitate test-retest (kappa) pentru itemii subscalelor.
b
Media corelaţiilor ajustate dintre item şi subscală (media corelaţiilor dintre fiecare item al subscalei şi
subscala obţinută după eliminarea itemului din subscală.)
c
Media corelaţiilor item/scală dintre fiecare item al subscalei şi toate celelalte subscale. De exemplu,
subscala Bulimie/Alimentaţie compulsivă este formată din 10 itemi. S-au calculat corelaţiile dintre fiecare
item şi celelalte 12 subscale. Media celor 120 de corelaţii obţinute a fost de .10.
d,e
A fost înregistrată o corelaţie puternică (r=0,44, p<0,05) între itemii specifici subscalei Tulburare de panică
şi cei corespunzători subscalei Agorafobie.

psihotice. Media coeficienţilor alpha a fost de 0,85
(mediana =0,88; intervalul =între 0,68 şi 0,94).
Dintre cei 125 itemi ai scalei, 10 nu au obţinut
o frecvenţă minimă a răspunsurilor pozitive de
5% şi, în consecinţă, nu au fost supuşi analizei
fidelităţii test-retest a itemilor. Toţi cei 115 itemi
rămaşi au obţinut un coeficient test-retest kappa
peste 0,50 (criteriul 3 de modificare a itemilor), iar
media coeficienţilor kappa a fost 0,74 (intervalul
coeficienţilor kappa =între 0,63 şi 0,88). Pentru
fiecare subscală, media coeficienţilor kappa ai
itemilor a fost peste 0,63.
5.2. Validitatea
5.2.1. Validitatea convergentă şi discriminativă
O scală multidimensională care evaluează
dimensiuni distincte trebuie să prezinte o
validitate discriminativă şi validitate convergentă
adecvate, atât la nivelul itemilor, cât şi la nivelul
subscalelor. La nivelul itemilor, acest lucru
înseamnă că valoarea corelaţiei dintre un item şi
subscala din care provine trebuie să fie mai mare
decât corelaţia dintre acel item şi alte subscale.
De exemplu, fiecare item din subscala Tulburare
obsesiv-compulsivă ar trebui să coreleze mai bine
cu scorul total la subscala Tulburare obsesiv-
compulsivă decât cu scorul total al unei alte
subscale, cum ar fi Abuz/Dependenţă de alcool sau
Tulburare depresivă majoră. La nivelul subscalelor,
acest lucru înseamnă că valoarea corelaţiei
unei subscale cu o altă măsurătoare a aceluiaşi
construct este mai mare decât corelaţia subscalei
cu măsurători ale unor constructe diferite.
Pentru a stabili validitatea discriminativă şi
cea convergentă la nivel de itemi, au fost calculaţi
toţi coeficienţii de corelaţie dintre fiecare item şi
fiecare subscală PDSQ. Concret, pentru fiecare
subscală s-au calculat media corelaţiilor dintre
fiecare item al subscalei şi scorul subscalei după
omiterea itemului respectiv şi media corelaţiilor
dintre toţi itemii subscalei şi toate celelalte
subscale. De exemplu, media celor nouă corelaţii
dintre fiecare item al subscalei Tulburare obsesiv-
compulsivă şi scorul total la subscala Tulburare
obsesiv-compulsivă fără itemul respectiv (0,54) a
fost comparată cu cele 108 corelaţii dintre fiecare
item al acestei subscale şi celelalte 12 scoruri
totale ale celorlalte subscale (0,21). Rezultatele

88
 Tabelul 6
Corelaţiile dintre scorurile la subscalele PDSQ şi măsurători ale altor tulburări (N=183)
PDSQ Subscales
Tulburare depresivă majoră
Tulburare de stres posttraumatic
Bulimie/Alimentaţie compulsivă
Tulburare obsesiv-compulsivă
Tulburare de panică
Tulburări psihotice
Agorafobie
Fobie socială
Abuz/dependenţă de alcool
Abuz/dependenţă de medicamente
Tulburare de anxietate generalizată
Tulburare de somatizare
Ipohondrie
a
cu BDI; b cu DASS, subscala de depresie; c cu subscala Bulimie din EDI-3;
anxietate; f cu EMAS-T-RZ.
g
Valoarea reprezintă media celor 18 corelaţii dintre subscala x din cadrul PDSQ şi scalele folosite pentru validare, cele
care măsoară constructe diferite decât subscala x.
Datele reprezintă coeficienţii de corelaţie liniară r.
pentru toate subscalele sunt prezentate în
Tabelul 5. Pentru majoritatea itemilor (n=119 sau
95,2%), corelaţia dintre itemi şi subscalele din
care fac parte a fost mai mare decât fiecare dintre
cele 12 corelaţii dintre itemi şi celelalte subscale.
Pentru fiecare subscală, media corelaţiilor dintre
itemii săi şi subscala formată din ceilalţi itemi ai
subscalei a fost de două până la patru ori mai
mare decât media corelaţiilor dintre itemii săi
şi celelalte subscale (vezi Tabelul 5). În cazul
tuturor itemilor şi subscalelor, media corelaţiei
item/subscala din care provine itemul a fost de
0,61, iar media corelaţiei item/celelalte subscale
a fost de 0,20.
Pentru a examina validitatea concurentă
a subscalelor PDSQ, 183 dintre cei 356 de
respondenţi au completat o baterie de teste la mai
puţin de o săptămână după completarea scalei
PDSQ. Broşura a inclus următoarele instrumente:
1. Subscala Bulimie a Inventarului tulbu-
rărilor de comportament alimentar (Eating
Disorder Inventory, EDI-3; Garner, 2004).
Corelaţia
Cu instrumente de măsură Cu instrumente de măsură
ale aceleiaşi tulburăric ale altor tulburărig
0,64a; 0,55b 0,33
- 0,27
0,61c 0,19
- 0,23
- 0,24
- 0,18
- 0,22
0,71 d
0,28
- 0,04
- 0,02
0,51 ; 0,43
e f
0,28
- 0,19
- 0,17
dcu EMAS-T-ES; ecu DASS, subscala de
2. Inventarul de depresie Beck (Beck Depression
Inventory, BDI; Beck, Rush, Shaw şi
Emery, 1979) şi subscala de depresie
din cadrul scalei DASS (Lovibond şi
Lovibond, 1995).
3. Subscala EMAS-T-ES (anxietatea ca
trăsătură în situaţii de evaluare socială)
din cadrul scalelor EMAS (Endler, Flett,
2002; Miclea, Albu, Ciuca, 2009).
4. Subscala EMAS-T-RZ (anxietatea ca
trăsătură în situaţii de rutină zilnică
– anxietatea generalizată) din cadrul
scalelor EMAS (Endler şi colab. 1991;
Miclea şi colab. 2009) şi subscala de
anxietate din cadrul scalei DASS
(Lovibond şi Lovibond, 1995).
5. Inventarul de personalitate OMNI-
IV (Loranger, 2001). Evaluează cele 10
tulburări de personalitate de pe axa II a
DSM-IV.
6. Chestionarele de evaluare a copingului:
CERQ - coping cognitiv-emoţional (Gar‑
nefsky şi colab., 2005) şi SACS – coping
89
 comportamental (Monnier, Hobfoll, Duna‑
haoo, Hulsizer, Johnson, 1998).
După cum se poate observa în Tabelul
6, scorurile la subscalele PDSQ au corelat
semnificativ cu alte măsurători ale aceluiaşi grup
de simptome şi fiecare subscală PDSQ a corelat mai
puternic cu scala care a evaluat aceeaşi tulburare
decât cu scalele care au evaluat alte tulburări.
De exemplu, subscala Bulimie/Alimentaţie
compulsivă a corelat mai puternic cu subscala
Bulimie din cadrul Inventarului tulburărilor de
comportament alimentar (r=0,61, p<0,001) decât
cu alte scale care măsoară constructe diferite,
cum ar fi BDI (depresie, r=0,18) sau EMAS-T-ES
(anxietatea ca trăsătură în situaţii de evaluare
socială, r=0,21). Toate corelaţiile subscalelor
PDSQ cu scalele de validitate convergentă au
fost peste 0,50, cu o singură excepţie, şi anume
subscala Anxietate generalizată, a cărei corelaţie
cu EMAS-T-RZ (anxietatea ca trăsătură în situaţii
de rutină zilnică), a fost de r=0,43. În mod clar
însă, diferenţa dintre coeficienţii de validitate
convergentă şi discriminativă a fost mai mare de
0,20 în cazul tuturor subscalelor.
După cum se poate observa însă şi din tabelul
6, nu s-a reuşit cercetarea validităţii convergente
pentru toate subscalele din PDSQ, asta datorită
faptului că, în prezent, nu există măsurători
validate pe populaţia românească pentru toate
tulburările de pe axa I. Ne propunem însă să
completăm acest aspect al validităţii convergente
şi discriminative utilizând ca instrument de
comparaţie SCID-ul (First, Spitzer, Gibbon şi
Williams, 1997; versiunea în limba română –
David şi colab., 2007), mai precis SCID-RV,
versiunea pentru pacienţi.
5.2.2. Validitatea de criteriu
Validitatea de criteriu a subscalelor PDSQ a
fost realizată prin:
a. verificarea capacităţii subscalelor de a
diferenţia între populaţia clinică şi cea
non-clinică;

Tabelul 7
Compararea mediilor scorurilor la subscalele PDSQ între pacienţii cu şi fără diagnostice asociate

Lot clinic (N=356)

Pacienţi cu acel Pacienţi fără
Comparaţia inter-grupuri
diagnostic acel diagnostic
Nr. celor
Subscala PDSQ cu m σ m σ t p
diagnostic
Tulburare depresivă majoră 132 11,80 3,06 6,6 4,27 12,31 0,000
Tulburare de stres
31 12,20 4,29 3,9 4,44 9.,95 0,000
posttraumatic
Bulimie/Alimentaţie
13 8,10 253 1,5 2,26 10,23 0,000
compulsivă
Tulburare obsesiv-
32 5,10 2,02 1,7 1,76 12,23 0,000
compulsivă
Tulburare de panică 73 6,40 1,86 2,3 2,43 13,42 0,000
Tulburări psihotice 61 2,50 1,94 0,9 1,09 9,10 0,000
Agorafobie 61 5,50 1,49 1,8 2,04 13,32 0,000
Fobie socială 66 7,50 2,11 2,2 2,35 16,67 0,000
Abuz/dependenţă de alcool 81 4,20 2,31 0,8 1,51 16,51 0,000
Abuz/dependenţă de
40 4,70 1,65 0,9 1,31 16,88 0,000
medicamente
Tulburare de anxietate
75 9,20 1,72 4,8 3,29 11,20 0,000
generalizată
Tulburare de somatizare 32 3,50 1,54 1,6 1,35 7,46 0,000
Ipohondrie 24 4,40 1,53 1,3 1,67 8,70 0,000

Legendă: m = media, σ = abaterea standard; p = pragul de semnificaţie.

90
 b. verificarea capacităţii subscalelor de
a discrimina între cei cu un anumit
diagnostic şi cei fără acel diagnostic. Acest
lucru a fost analizat prin compararea
scorurilor medii la subscalele care
evaluează un diagnostic specific între
respondenţii cu acel diagnostic conform
DSM IV şi cei fără un astfel de diagnostic.
De exemplu, s-au comparat rezultatele
obţinute la subscala Tulburare de stres
posttraumatic între respondenţii cu această
tulburare şi cei fără tulburare. Pentru
fiecare subscală PDSQ, numărul de
pacienţi cu un diagnostic corespondent
este trecut în Tabelul 7, împreună cu
media scorurilor la subscala respectivă
pentru fiecare grup.
În tabelul 8 avem media scorurilor la fiecare
subscală, pentru fiecare lot, clinic şi non-clinic.
După cum se poate observa în Tabelul 7,
pacienţii cu un anumit diagnostic au obţinut
scoruri mai mari la subcala PDSQ care
corespunde acelui diagnostic decât pacienţii fără
acel diagnostic. Diferenţa a fost semnificativă din
punct de vedere statistic pentru toate subscalele
(p<0,000). Diferenţe semnificative se pot constata
şi între lotul clinic şi lotul non-clinic, cei dintâi
obţinînd scoruri semnificativ mai mari la fiecare
subscală PDSQ (vezi Tabelul 8).
Se poate concluziona aşadar că subscalele
PDSQ reuşesc să discrimineze foarte bine atât
între lotul clinic şi cel non-clinic, cât şi în cadrul
lotului clinic, între cei cu un anumit diagnostic şi
cei fără acel diagnostic.
Validitatea de criteriu la nivel de item
a fost analizată prin compararea frecvenţei
răspunsurilor afirmative la acel item ale
respondenţilor care prezintă şi ale celor care nu
prezintă diagnosticul respectiv. De exemplu,
pentru fiecare item al subscalei Tulburare obsesiv-
compulsivă ar trebui să fie mai frecvent simptomul
descris de el în rândul celor diagnosticaţi cu
această tulburare în comparaţie cu cei care nu
prezintă tulburare obsesiv-compulsivă. La toţi
itemii PDSQ au răspuns afirmativ mai frecvent
respondenţii diagnosticaţi cu tulburarea descrisă
de subscala din care face parte acel item, decât
cei care nu au primit acest diagnostic. Dintre
cei 125 itemi ai scalei, la 123 (98,4%) au răspuns
afirmativ mai frecvent respondenţii diagnosticaţi
cu tulburarea la care se referă acel item, decât

Tabelul 8
Compararea mediilor scorurilor la subscalele PDSQ între populaţia clinică şi cea non-clinică

Lot clinic Lot nonclinic Comparaţia inter-grupuri

N
Subscala PDSQ m σ m σ t p
lot clinic
Tulburare depresivă majoră 351 8,50 4,60 3,03 3,36 20,77 0,000
Tulburare de stres posttraumatic 338 4,67 5,03 1,58 2,67 10,86 0,000
Bulimie/Alimentaţie compulsivă 351 1,75 2,59 1,11 1,91 4,29 0,000
Tulburare obsesiv-compulsivă 350 2,19 2,18 0,89 1,43 10,51 0,000
Tulburare de panică 350 3,21 2,89 0,67 1,51 15,81 0,000
Tulburări psihotice 350 1,30 1,59 0,47 0,92 9,36 0,000
Agorafobie 348 1,55 1,63 0,33 0,86 13,45 0,000
Fobie socială 346 3,18 2,95 1,20 2,08 11,74 0,000
Abuz/dependenţă de alcool 347 1,61 2,22 0,28 0,85 10,85 0,000
Abuz/dependenţă de 0,000
351 1,45 1,87 0,25 0,83 11,74
medicamente
Tulburare de anxietate 0,000
349 5,87 3,55 2,58 3,03 15,77
generalizată
Tulburare de somatizare 347 1,93 1,57 0,66 1,06 14,20 0,000
Ipohondrie 349 1,52 1,83 0,33 0,89 11,71 0,000

Legendă: m = media, σ = abaterea standard; p = pragul de semnificaţie.

Notă. Datorită datelor lipsă, mărimea eşantioanelor clinice folosite pentru efectuarea comparaţiilor a fluctuat în funcţie de
subscală.

91
 Tabelul 9
Procentajele itemilor bifaţi de pacienţii cu şi fără diagnostice asociate fiecărui item

Nr. % celor care % celor care au Nr. % celor care % celor care au Nr. % celor care % celor care au
item au bifat bifat itemul, item au bifat bifat itemul, item au bifat bifat itemul,
itemul şi au dar nu au itemul şi au dar nu au itemul şi au dar nu au
diagnostic diagnostic diagnostic diagnostic diagnostic diagnostic
Tulburare depresivă majoră Tulburare obsesiv-compulsivă Abuz/Dependenţă de alcool
1. 97 73 47. 94 30 80. 64 10
2. 84 45 48. 84 26 81. 79 19
3. 82 57 49. 97 26 82. 75 16
4. 76 38 50. 94 38 83. 74 14
5. 68 39 51. 84 26 84. 73 8
6. 17 22 52. 91 17 85. 59 12
7. 73 39 53. 81 13 Abuz/Dependenţă de medicamente
8. 23 23 Tulburare de panică 86. 90 27
9. 82 50 54. 81 30 87. 83 17
10. 87 54 55. 85 22 88. 75 8
11. 50 25 56. 89 31 89. 80 27
12. 55 27 57. 80 22 90. 78 14
13. 49 13 58. 85 19 91. 68 7
14. 67 38 59. 85 19 Tulburare de anxietate generalizată
15. 63 23 60. 75 19 92. 91 55
16. 46 15 61. 64 12 93. 95 58
17. 44 15 Tulburări psihotice 94. 93 44
18. 39 14 62. 39 14 95. 92 45
19. 33 11 63. 33 11 96. 92 51
20. 23 7 64. 23 7 97. 95 57
21. 23 8 65. 23 8 98. 92 43
Stres posttraumatic 66. 87 37 99. 91 49
22. 87 37 67. 74 30 100. 92 43
23. 74 30 Agorafobie 101. 92 39
24. 84 25 68. 97 31 Tulburare de somatizare
25. 87 28 69. 102. 81 45
26. 84 27 a 61 12 103. 75 53
27. 84 27 b. 63 15 104. 75 28
28. 81 32 c. 13 0 105. 60 25
29. 81 31 d. 38 3 106. 56 26
30. 81 22 e. 45 15 Ipohondrie
31. 87 25 f. 35 2 107. 88 39
32. 87 18 g. 55 18 108. 83 26
33. 74 22 h. 22 8 109. 92 24
34. 74 17 70. 98 25 110. 88 19
35. 77 26 71. 93 30 111. 88 23
36. 77 24 Fobie socială
Bulimie 72. 88 38
37. 85 26 73. 91 37
38. 77 18 74. 96 35
39. 77 22 75. 88 23
40. 85 18 76. 88 30
41. 92 7 77.
42. 77 11 a. 70 21
43. 92 15 b. 33 10
44. 85 10 c. 26 10
45. 54 7 d. 25 8
46. 85 17 e. 63 22
f. 51 22
g. 39 10
h. 61 16
78. 85 21
Notă. Numerele îngroşate indică itemii critici. 79. 92 28

92
cei care nu au fost diagnosticaţi. Cei 2 itemi
(1,6%) pentru care răspunsurile afirmative nu au
fost semnificativ mai frecvente la respondenţii
cu acea tulburare aparţin subscalei - Tulburare
depresivă majoră (itemii nr.6 şi nr.8). Datele sunt
prezentate în tabelul 9.
6. Date statistice legate de performanţa
scalei PDSQ
Un scop important al cercetării l-a constituit
verificarea eficacităţii instrumentului în
identificarea prezenţei tulburărilor clinice şi
stabilirea punctelor de secţiune ale subscalelor
pentru identificarea cazurilor.
În funcţie de scopul instrumentului, valoarea
punctelor de secţiune poate fi astfel selectată, încât
să optimizeze sensibilitatea sau specificitatea
scalei (Hsiao, Bartko şi Potter, 1989; Mossman
şi Somoza, 1989 apud Zimmerman, 2002). S-au
utilizat analizele bazate pe funcţiile ROC (Receiver
Operating Characteristic) pentru a determina în
mod complet abilitatea fiecărei subscale de a
identifica diagnosticele psihiatrice pentru fiecare
valoare posibilă din cadrul intervalului de puncte
de secţiune posibile şi pentru a putea evalua
performanţa subscalelor în identificarea corectă a
diagnosticelor prin analizarea ariei de sub curba
ROC (area under the curve) pentru fiecare subscală
(AUC; Hsiao şi colab, 1989; Murphy şi colab.,
1987 apud Zimmerman, 2002).
În tabelele 10 şi 11 sunt descrise sensibilitatea,
specificitatea şi, respectiv, valoarea predictivă
pozitivă şi valoarea predictivă negativă a
subscalelor PDSQ la diferite puncte de secţiune
posibile.
Sensibilitatea se referă la abilitatea testului
de a identifica în mod corect indivizii cu o
anumită tulburare, iar specificitatea se referă la
abilitatea testului de a identifica în mod corect
indivizii care nu suferă de tulburarea respectivă.
Sensibilitatea şi specificitatea furnizează
informaţii psihometrice utile despre un anumit
instrument; cu toate acestea, probabilităţile
condiţionale mai semnificative din punct de
vedere clinic sunt valorile predictive pozitive şi cele
negative. Valoarea predictivă pozitivă reprezintă
procentajul indivizilor care sunt cu adevărat
bolnavi dintre cei categorizaţi/clasificaţi de test
ca fiind bolnavi, iar valoarea predictivă negativă
reprezintă procentajul indivizilor care nu sunt
bolnavi dintre cei categorizaţi/clasificaţi de test
ca nefiind bolnavi. Astfel, aceste valori indică
probabilitatea ca un individ să fie cu adevărat
bolnav, respectiv să nu fie în realitate bolnav,
ştiind că el a fost indicat de test ca fiind bolnav,
respectiv ca nefiind bolnav (Zimmerman, 2002).
Datele din Tabelele 10 şi 11 arată că
proprietăţile diagnostice ale subscalelor PDSQ
au variat într-o modalitate previzibilă în funcţie
de valoarea punctului de secţiune utilizat – cu cât
punctul de secţiune a fost mai mare, sensibilitatea
a scăzut, iar specificitatea a crescut. Când s-au
folosit puncte de secţiune care au condus la o
sensibilitate de 80%, specificitatea subscalelor a
variat între un maxim de 96% pentru subscala
Abuz/Dependenţă de medicamente şi un minim de
51% pentru subscala Tulburări psihotice. Media
specificităţii tuturor subscalelor a fost de 83%,
când sensibilitatea subscalelor a fost de 80%.
Media specificităţii a fost de 80% şi 73%, când
sensibilitatea a fost de 85%, respectiv de 90%.
Trebuie menţionat faptul că subscala Tulburări
psihotice nu a reuşit să obţină o sensibilitate de
85%. Pentru această subscală, analiza a inclus
calculele statistice corespunzătoare sensibilităţii
maxime a subscalei, care a fost de 80%. În
cadrul altor analize, dacă subscala nu a obţinut
o sensibilitate de 85% sau de 90%, aceasta nu a
fost inclusă în calcularea mediei specificităţii
şi a mediei valorilor predictive pentru toate
subscalele.
Atunci când sensibilitatea subscalei a avut
valori de 90%, 85% şi 80%, valoarea predictivă
pozitivă medie a fost de 43%, 51% şi 56%, iar
valoarea predictivă negativă de 97%, 96%,
respectiv 95%. Cu alte cuvinte, la o valoare a
punctului de secţiune care identifică în mod
corect 90% dintre cei care prezintă o tulburare,
57% (100%-43%) dintre cei identificaţi pe baza
subscalei, la o evaluare suplimentară s-ar dovedi
că nu prezintă acea tulburare.
Au fost determinate şi funcţiile ROC pentru
fiecare subscală, iar toate valorile AUC s-au
dovedit a fi semnificative (vezi figura 2). AUC
poate fi interpretat ca probabilitatea cu care un
individ ales la întâmplare dintre cei cu o anumită
tulburare va avea un scor mai mare la subscala
PDSQ corespunzătoare, decât un individ ales
dintr-un grup de pacienţi care nu prezintă
tulburarea respectivă. Toate valorile AUC
93
94
Tabelul 10
Sensibilitatea şi specificitatea subscalelor PDSQ
la diferite valori ale punctelor de secţiune

Sensibilitate a/Specificitate b (%)

Punct de Agora- Fobia Abuz Abuz
TDM TSPT Bulimie TOC Panică TAG Somatizare Ipohondr. Psihotice
secţiune fobia socială alcool medic.
1 100/6 97/35 100/49 97/32 100/34 100/39 98/38 90/72 97/58 99/17 97/25 92/50 80/51
2 100/8 93/45 92/68 91/53 96/46 100/55 98/48 84/80 92/73 99/23 87/47 92/66 62/74
3 100/13 90/56 92/80 87/71 93/60 100/63 97/58 78/88 90/86 97/29 72/77 88/76 46/91
4 100/21 90/60 92/84 81/83 90/72 95/85 95/76 70/92 80/96 97/38 56/91 83/85 33/98
5 100/36 90/66 92/88 69/91 88/83 72/91 91/83 62/94 62/98 97/44 41/96 83/91 21/100
6 99/47 87/68 85/92 50/97 74/88 43/93 86/88 41/97 50/99 95/52 7/100
7 97/59 87/71 85/95 34/98 64/92 21/95 76/92 95/62
8 94/68 81/74 85/97 36/93 11/98 58/96 93/75
9 89/75 77/81 54/98 5/99 26/100 84/84
10 76/82 74/85 31/98 0/100 15/100 68/93
11 64/84 68/88 0/100 6/100
12 49/86 58/92 0/100
13 37/87 52/95 0/100
14 26/91 45/97 0/100
15 20/92 26/98 0/100
16 13/94
17 9/96
18 4/99
19 3/99
20 1/100
21 0/100
a
„Adevăraţii pozitivi” sau procentul din cazurile reale care au fost corect identificate.
b
„Adevăraţii negativi” sau procentul din cazurile care nu prezintă tulburarea respectivă, care au fost corect identificate ca neavând acel diagnostic.

Legendă: TDM – Tulburare depresivă majoră; TSPT – Tulburare de stres posttraumatic; TOC – Tulburare obsesiv-compulsivă; TAG – Tulburare de anxietate generalizată.
 Tabelul 11
Valorile predictive pozitive şi negative ale subscalelor PDSQ
la diferite valori ale punctelor de secţiune

Valoare predictivă pozitivăa/negativăb (%)

Punct de Agora- Fobia Abuz Abuz
TDM TSPT Bulimie TOC Panică TAG Somatizare Ipohondr. Psihotice
secţiune fobia socială alcool medic.
1 39/100 13/99 7/100 13/99 33/100 26/100 27/99 49/96 23/99 30/98 12/98 12/99 25/92
2 40/100 15/98 10/100 16/980 37/98 32/100 31/99 56/94 31/99 32/98 14/97 17/99 33/90
3 41/100 17/98 15/100 23/98 46/97 37/100 35/98 66/93 46/98 34/97 24/96 21/99 51/88
4 44/100 19/98 18/100 33/97 58/97 56/98 48/98 74/91 71/97 37/98 39/95 29/99 76/87
5 49/100 21/98 23/100 43/96 78/97 63/93 55/97 77/89 81/95 40/98 48/94 42/99 92/85
6 53/99 22/98 30/99 62/95 92/93 57/88 63/96 80/84 83/94 44/98 75/83
7 59/97 23/98 42/99 65/93 94/90 50/85 69/94 51/98
8 64/95 24/97 52/99 96/84 54/83 79/90 63/98
9 68/92 29/97 47/98 60/83 100/85 74/95
10 73/86 33/97 33/97 -/82 100/83 96/91
11 71/79 36/96 -/82 100/81
12 68/74 42/95 - /81
13 64/69 50/95 -/81
14 65/67 64/95 -/81
15 60/65 53/93 -/81
16 59/64
17 60/63
18 63/63
19 67/63
20 100/62
21 -/62

a
Procentul persoanelor care îndeplinesc criteriile pentru un anumit diagnostic dintre toate cazurile identificate de subscală.
b
Procentul persoanelor care nu îndeplinesc criteriile pentru un anumit diagnostic dintre toate non-cazurile identificate de subscală.
Pentru scorul 21 al subscalei Tulburare depresivă majoră, valoarea predictivă pozitivă nu a putut fi calculată, deoarece niciun pacient nu a obţinut acest scor.
Pentru scorurile 10 şi 11 ale subscalei Agorafobie, valoarea predictivă pozitivă nu a putut fi calculată, deoarece niciun pacient nu a obţinut aceste scoruri.
Pentru scorurile 12, 13, 14 şi 15 ale subscalei Fobia socială, valoarea predictivă pozitivă nu a putut fi calculată, deoarece niciun pacient nu a obţinut aceste
scoruri.

95
 Figura 2. Funcţiile ROC pentru subscalele PDSQ
reprezentate în Figura 2 s-au situat peste 0,75, cu
o medie de 0,88 şi variind între 0,75 şi 0,95 (mult
peste valoarea corespunzătoare şansei de 0,50).
7. Interpretarea scorurilor obţinute prin
aplicarea PDSQ
7.1. Scorul total la scala PDSQ – Lot clinic
Scorul total la scala PDSQ se bazează
pe numărul total de simptome psihiatrice
descrise de pacient. Este singurul scor al acestui
instrument care se raportează la etaloane.
În cazul acestei scale, acest lucru înseamna
96
că interpretarea scorului se realizează prin
compararea simptomelor descrise de pacient
cu cele ale unui pacient tipic care se prezintă
într-o clinică psihiatrică ambulatorie. Aşadar,
scorul total la scala PDSQ furnizează o măsură
estimativă a nivelului total al psihopatologiei şi
al disfuncţionalităţii asociate pe care pacientul le
raportează.
Scorul total la scala PDSQ este exprimat
sub forma unei cote standard T. Cotele T au
media 50 şi abaterea standard 10. Aşadar,
scorurile totale cuprinse între 40T şi 60T se află
în cadrul intervalului mediu. Pacienţii care
au obţinut scoruri cu cote T cuprinse în acest
interval au raportat experienţierea unui număr
mediu de simptome psihiatrice în comparaţie
cu alte persoane care au fost evaluate în cadrul
procedurii de primire în clinicile psihiatrice
ambulatorii.
Scorurile totale de 60T şi mai mari indică un
nivel neobişnuit de ridicat al simptomelor faţă de
alţi pacienţi trataţi în clinicile ambulatorii. Multe
dintre aceste persoane prezintă diagnostice
psihiatrice multiple şi vor necesita, de regulă, un
tratament cu o durată mai lungă, mai intensiv
şi multinivelar decât alţi pacienţi. Consultaţiile
interdisciplinare, furnizarea integrată a serviciilor
medicale şi psihosociale par a fi componente
importante ale tratamentului acestei categorii de
pacienţi.
Scorurile totale de 70T şi cele peste această
valoare sunt extrem de crescute. În absenţa altor
indicii ale unei disfuncţionalităţi crescute, aceste
scoruri semnalează posibilitatea ca pacientul să
îşi exagereze simptomele. Acest lucru se poate
întâmpla în scopul influenţării unor proceduri
legale, pentru asigurarea unor servicii, pentru
obţinerea unor compensaţii sau pentru alt motiv
care poate reieşi din discuţiile cu pacientul sau
din alte surse de informare disponibile.
Scorurile totale la PDSQ sub 40T indică
faptul că pacientul a raportat un număr relativ
redus dintre simptomele prezentate în mod
tipic de cei care accesează serviciile psihiatrice
ambulatorii. Acest lucru sugerează că pacientul
ar beneficia mai degrabă de pe urma unui plan
de tratament de scurtă durată, ţintit şi focalizat
pe simptom. Este foarte neobişnuit ca o persoană
din mediul clinic să obţină un scor de 30T sau
mai mic. Asemenea pacienţi se pot afla fie în faza
de negare a simptomelor, fie s-au prezentat la
clinică pentru condiţii rare, care nu sunt acoperite
de PDSQ; astfel, este deosebit de important ca
aceşti pacienţi să beneficieze de un interviu
suplimentar pentru a identifica motivul pentru
care s-au prezentat la evaluarea clinică.
Este important să ţinem cont de faptul că,
deşi numărul de simptome raportate cu ajutorul
scalei PDSQ reflectă, de obicei, în mod acurat
nivelul psihopatologiei sau al disfuncţionalităţii
curente, această măsurătoare nu este foarte
puternic relaţionată cu nivelul distresului pe care
un pacient îl resimte. Aşadar, nu ne putem baza
doar pe scorul total la scala PDSQ ca un indictor
al distresului la nivel subiectiv. Unii pacienţi care
prezintă simptome multiple pot să nu le evalueze
ca fiind foarte deranjante, în timp ce, pentru alţi
pacienţi, acestea pot fi asociate cu un distres
puternic. Pe de altă parte, cei care raportează un
număr relativ redus de simptome, pot resimţi,
cu toate acestea, un nivel crescut al distresului
tocmai din cauza acestor simptome.
În tabelul 12 sunt prezentate cotele T
corespunzătoare diverselor cote brute posibile
obţinute în urma aplicării PDSQ. Acest tabel
prezintă rezultatele pentru ambele sexe, lot clinic.
7.2. Scorul total la scala PDSQ – Lot non-clinic
Ca şi în cazul pacienţilor din lotul clinic,
scorul total la scala PDSQ se bazează pe numărul
total de simptome psihiatrice descrise de către
fiecare respondent. În cazul persoanelor din
populaţia generală, interpretarea scorului total
obţinut la PDSQ se realizează prin compararea
simptomelor descrise de respondent cu cele ale
unei persoane alese la întâmplare din populaţia
generală.
Scorul total la scala PDSQ este exprimat sub
forma unei cote standard T. Cotele T au media
50 şi abaterea standard 10. Aşadar, pentru că
discutăm despre o populaţie normală, scorurile
totale cuprinse între 40T şi 60T se află în cadrul
intervalului mediu. Persoanele care au obţinut
scoruri cu cote T cuprinse în acest interval au
raportat experienţierea unui număr mediu
de simptome psihiatrice în comparaţie cu alte
persoane din populaţia generală.
Scorurile totale cuprinse între 60T şi 70T
indică un nivel uşor crescut al simptomelor faţă
de alte persoane evaluate din populaţia generală.
Este posibil ca aceste persoane să aibă probleme
de sănătate mentală şi sunt recomandate
investigaţii suplimentare, pentru a se stabili dacă
este sau nu cazul unei probleme de sănătate
mentală diagnosticabile clinic.
Scorurile totale de 70T şi cele peste această
valoare sunt scoruri mari. În astfel de cazuri
se recomandă, în mod evident, investigaţii
suplimentare, deoarece prezenţa unor probleme
de sănătate mentală diagnosticabile clinic este
destul de probabilă.
În tabelul 13 sunt prezentate cotele T
corespunzătoare diverselor cote brute posibile
obţinute în urma aplicării PDSQ. Acestea apar în
mod separat, pentru bărbaţi şi femei, deoarece au
97
 Tabelul 12 Tabelul 13
Transformarea cotelor brute în cote T pentru Transformarea cotelor brute în cote T pentru
eşantionul clinic bărbaţi şi femei, lotul non-clinic

Scor brut Cota T Bărbaţi Femei

>91 > 75 Scor brut Cota T Scor brut Cota T
90-91 75 >64 >86 >78 >96
79-80 70 64 86 78 96
78 69 58 82 77 95
75-76 68 57 81 75 94
73-74 67 51 76 69 90
71-72 66 49 75 65 87
69-70 65 46 73 62-63 85
67-68 64 45 72 61 84
65-66 63 43 71 58-59 82
63-64 62 39 68 57 81
61-62 61 37 67 55-56 80
59-60 60 36 66 54 79
57-58 59 34 65 53 78
54-56 58 33 64 51-52 77
52-53 57 31-32 63 50 76
50-51 56 30 62 48-49 75
48-49 55 29 61 47 74
46-47 54 27-28 60 46 73
44-45 53 26 59 44-45 72
42-43 52 24-25 58 43 71
40-41 51 23 57 41-42 70
38-39 50 22 56 40 69
36-37 49 20-21 55 38-39 68
34-35 48 19 54 37 67
32-33 47 17-18 53 36 66
30-31 46 16 52 34-35 65
28-29 45 15 51 33 64
25-27 44 13-14 50 31-32 63
23-24 43 12 49 30 62
21-22 42 10-11 48 29 61
19-20 41 9 47 27-28 60
17-18 40 8 46 26 59
15-16 39 6-7 45 24-25 58
13-14 38 5 44 23 57
11-12 37 3-4 43 22 56
9-10 36 2 42 20-21 55
7-8 35 1 41 19 54
5-6 34 0 40 17-18 53
3 31 16 52
15 51
13-14 50
12 49
10-11 48
9 47
8 46
6-7 45
5 44
3-4 43
2 42
1 41
0 40

98
 Tabelul 14
Valorile punctelor de secţiune recomandate pentru a fi utilizate în practica clinică
şi caracteristicile asociate

Punctul de Sensibilitate Specificitate Valoarea Valoarea Frecvenţa estimată Frecvenţa estimată a

secţiune (%) (%) predictivă predictivă a apariţiei la apariţiei în populaţia
recomandat pozitivă negativă pacienţii psihiatrici generală
(%) (%) (%)a (%)b
Tulburare depresivă 9 89 75 68 92 55 5
majoră
Tulburare de stres 5 90 66 21 98 10 8
posttraumatic
Bulimie/Alimentaţie 5 92 88 23 100 2 2
compulsivă
Tulburare obsesiv- 2 91 53 16 98 6 2
compulsivă
Tulburare de panică 4 90 72 58 97 16 2
Tulburări psihotice 1 80 51 25 92 6 <1
Agorafobie 4 95 85 56 98 13 1
Fobie socială 5 91 83 55 97 17 2
Abuz/dependenţă de 1 90 72 49 96 4 6
alcool
Abuz/dependenţă de 2 92 73 31 99 4 2
medicamente
Tulburare de anxietate 8 93 75 63 98 10 4
generalizată
Tulburare de somatizare 2 87 47 14 97 2 1
Ipohondrie 2 92 66 17 99 1 4
a
Deoarece doar 27 dintre pacienţi au avut diagnosticul pus pe baza aplicării complete a SCID-ului acestea sunt datele obţinute de Zimmerman în studiile sale. În
consecinţă, datele privind frecvenţa estimata la pacienţii psihiatrici trebuie interpretate cu multă precauţie şi au mai degrabă rol orientativ.
b
Rezultate obţinute pe baza estimărilor raportate la DSM-IV. Toate estimările se referă la prevalenţa la un moment dat, în afara tulburării de stres posttraumatic care este
o estimare a prevalenţei de-a lungul vieţii. Estimările prevalenţei de-a lungul vieţii tind să aibă o valoare dublă faţă de prevalenţa la un moment dat.

99
fost înregistrate diferenţe semnificative în funcţie
de sex (vezi tabelul 3).
7.3. Subscalele PDSQ
Scorurile la subscalele PDSQ reprezintă
numărul de simptome pe care pacientul le-a
raportat pentru fiecare dintre cele 13 tulburări
psihologice incluse în PDSQ. Spre deosebire
de scorul total la scala PDSQ, scorurile la
toate subscalele PDSQ sunt raportate la
criteriile diagnostice. Acest lucru înseamnă că
interpretarea scorului este direcţionată înspre a
stabili dacă este sau nu probabil ca pacientul să
se încadreze într-un anumit diagnostic pe baza
criteriilor specifice conform DSM-IV pentru
diagnosticul respectiv, şi nu pe baza diferenţelor
semnificative ale răspunsurilor în comparaţie cu
alţi respondenţi. Aşadar, scorurile la subscalele
PDSQ sunt interpretate prin compararea valorii
scorurilor brute ale fiecărui pacient cu punctele
de secţiune selectate pentru fiecare subscală.
100
Pacienţii care obţin scoruri mai mari sau egale
cu valoarea punctului de secţiune prezintă
o probabilitate mai mare de a se încadra în
diagnosticul respectiv decât cei care au obţinut
scoruri sub valoarea punctului de secţiune. De
regulă, prima categorie de pacienţi sunt acceptaţi
pentru evaluări ulterioare mai comprehensive,
iar cei din urmă sunt implicaţi în alte activităţi
ulterioare, precum tratament de scurtă durată
focalizat pe simptom, trimiteri spre alte servicii
specializate, relevante pentru simptomele lor,
evaluări şi tratamente pentru sindroame care
nu sunt incluse în PDSQ sau reevaluări după un
interval de timp corespunzător.
Punctele de secţiune ale subscalelor PDSQ
recomandate pentru screening-ul clinic în
mediu ambulatoriu sunt prezentate în Tabelul
14. Precizăm importanţa utilizării acestora cu
flexibilitate. Discuţii detaliate despre punctele
de secţiune şi depre modul în care acestea sunt
identificate sunt prezentate în capitolul 5 al
manualului original.
 Referinţe bibliografice
Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F., & Emery, G. (1979).
Cognitive therapy of depression. New York: Guilford
Press.
First, M.B., Spitzer, R.L., Gibbon, M., and Williams,
J.B.W. (1997). Interviu Clinic Structurat pentru
Tulburările Clinice de pe Axa I a DSM – Versiune
Cercetare. Adaptare în limba română David, D.
(coordonator) (2007). Editura RTS, Cluj-Napoca.
Endler, N.S., Edwards, J.M., Vitelli, R. (1991). Endler
Multidimensional Anxiety Scales (EMAS).
Western Psychological Services, Los Angeles.
USA.
Endler, N.S., Flett, G.L. (2002). EMAS Social Anxiey
Scales (EMAS-SAS). Western Psychological
Services, Los Angeles. USA.
Garnefski, N., Kraaij, V. & Spinhoven, Ph. (2002).
Manual for the use of the Cognitive Emotion
Regulation Questionnaire. Leiderdorp, The
Netherlands: DATEC.
Garner, D.M. (2002). EDI-3. Eating Disorder Inventory–3.
Professional Manual. Lutz, FL:Psychological
Assessment Resources.
Loranger, A.W. (2001). OMNI Personality Inventories.
Professional Manual. Odessa, FL: Psychological
Assessment Resources.
Lovibond, S. H., Lovibond, P. F. (1995). Manual for
the Depression Anxiety Stress Scales. Sydney:
Psychology Foundation.
Miclea, Ş, Albu, M., Ciuca, A. (2009). The Romanian
adaptation of Endler Multidimensional Anxiety
Scale (EMAS), Cognition, Brain, Behavior, XIII, 1,
59-77.
Monnier, J., Hobfoll, S.E., Dunahaoo, C.L., Hulsizer,
M.R., Johnson, R. (1998). There’s more than
rugged individualism in coping. Part 2: Construct
validity and further model testing. Anxiety,
Stress, Coping: Am Int. J. 11 (3): 247-272.
Zimmerman, M. (2002). The Psychiatric Diagnostic
Screening Questionnaire. Western Psychological
Services: Los Angeles.
101