Despre propunerea de introducere în Constituția României a 

prevederii referitoare la familia compusă dintre un bărbat și o femeie 

 
Fără  a  ne  fi  propus  a  polemiza  monden  pe  marginea  tematicii, 
considerăm  că  este  perfect  folositor  a  lansa  un  avertisment  celor  ce, 
ținând  cont  de  popularitatea  de  care  se  bucură  tematica,  plănuiesc 
a-și  petrece  timpul  lecturând  prezenta  lucrare  în  căutarea 
senzaționalului,  că  autorul  își  propune  a  trata  subiectul  din  punct  de 
vedere  strict  juridic,  făcând,  drept  urmare,  uz  de  o  terminologie 
specifică,  al  cărei  sens  este,  nu  de  puține  ori,  ocult  cititorului  neavizat, 
ori  nepătruns  pe  de-a  întregul,  generând,  în  consecință,  erori  de 
interpretare. 
Ne  propunem,  și  conchidem  cu  aceasta  deja  prea  întinsa 
introducere  a  prezentei  analize,  să  evităm  pe  cât  posibil  a  da  naștere 
unor  noi  interpretări  care  s-ar  îndepărta  de  la  voința  și  viziunea  celui 
ce semnează cele ce succed. 
 
I. Despre  Constituția  României  și  ce  dispoziții  conține  aceasta  în 
mod natural, neforțat. 
 
Suntem  de  părere  că  este  de  dorit  ca  fiecare  act  normativ  să 
dețină  o  anume  ​naturalețe  și  ​lejeritate  la  lecturare,  o  unitate  specifică 
reieșind  din  uzul  corect  al  tehnicilor  de  legiferare  și,  dacă  vreți,  chiar  o 
suplețe  care,  întâmpinându-l  pe  cititor,  să  îl  conducă  pe  parcursul 
întregului  corp  al  oricărei  normei  juridice  ce  urmează  să  producă 
efecte,  să  genereze  obligații  în  sarcina  unor  persoane  și  drepturi  de 
care să se poată bucura alți destinatari ai normei în cauză.. 
Acest  deziderat  este,  de  cele  mai  multe  ori,  atins,  atunci  când 
actul  normativ  este  redactat  de  către  un  singur  autor  priceput,  ori  de 
către  un  grup  de  persoane  cât mai mic și între care domnește armonia, 
nu discordia. 
 Motivele,  credem  că  sunt  evidente,  așadar  nu  le  vom  mai  analiza, 
acestea țin de tehnica legiferării1. 
 
Fără  îndoială,  dacă  așa  stau  lucrurile  în  cazul  actelor  normative, 
în  general, nu ne putem imagina în mod rezonabil că situația s-ar putea 
schimba  în  cazul  legii  care  ocupă  vârful  ierarhiei  actelor  juridice, 
Constituția României. 
Ba  mai  mult,  susținem  cu tărie că, dacă este să supunem studiului 
Constituția  României, fără putință de tăgadă considerăm că acestui act 
normativ  de  o  importanță  crucială,  firul  cu  plumb  care  imaginează  axa 
de  care  se  prind  celelalte  norme  juridice  asemenea  ramurilor  unui 
arbore  și  care,  astfel,  oferă  direcție  și  sens  ansamblului  actelor 
normative,  nu  îi  este  îngăduit  a  se  îndepărta  de  la  regulile  evocate 
sumar  mai  sus și către care am făcut referire în nota de subsol numărul 
unu. 
Reluând,  Constituția  României  trebuie  să  fie  și,  credem  noi,  este 
un  act  normativ  ușor  de  parcurs  și  lesne  de  priceput  de  către 
majoritatea  cetățenilor  români  știutori  de  carte,  cel  puțin  dacă  ne 
referim la acele dispoziții care li se aplică nemijlocit2. 
 

1
  A  se  vedea,  în  acest  sens,  Legea  nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă la elaborarea 
actelor  normative,  republicată  în  M.  Of.  al  României,  Partea  I,  nr.  463  din  24  mai  2004,  Cap.  IV 
Redactarea  actelor  normative,  art.  33  -  37,  Cap.  V  Structura  actului  normativ,  Secțiunea  1  Părțile 
constitutive  ale  actului  normativ,  Secțiunea  a  2-a  Sistematizarea  conținutului  actului  normativ;  și 
celelalte dispoziții ale Legii. 
2
Cum ar fi, spre exemplu, dispozițiile referitoare la drepturile și libertățile fundamentale.