Sunteți pe pagina 1din 1

www.ingepo.ro Pulsul Geostrategic, Nr.

103, Miercuri 20 Iulie 2011

Motto: “Opiniile sunt libere, dar nu şi obligatorii”—I.L.Caragiale

EDITORIAL
Globalizarea şi unele din evoluţiile posibile
Corneliu PIVARIU

Globalizarea este un termen cu antecedente în secolul XV, odată cu ma-


rile mişcări şi rute comerciale care traversau Asia şi Oceanul Indian, fiind un
concept cu numeroase definiţii şi interpretări, multe contradictorii. În istoria mo-
dernă şi contemporană îşi găseşte rădăcinile în ceea ce Charles Taze Russel
denumea în 1987 „giganţii corporatişti”, iar dicţionarul Oxford menţionează că
termenul de globalizare a fost folosit pentru prima oară într-o publicaţie din
1930, pentru a denumi o viziune generală a experienţei umane în educaţie, fiind din ce în ce
mai des utilizat din a doua jumătate a deceniului 1980-1990, ceea ce a determinat o oarecare
percepţie greşită în rândul publicului larg, conform căreia începutul globalizării coincide cu dis-
pariţia bipolarismului mondial.
Unele concluzii interesante, cu largă cuprindere, pentru evoluţia omenirii în următorii 15-
20 de ani, ar fi: ireversibilitatea procesului de globalizare, care pare să devină tot mai puţin oc-
cidentalizat în condiţiile dezvoltării impetuoase a Asiei; creşterea preocupărilor la nivel mondial
pentru asigurarea securităţii energetice şi diversificarea acestor resurse; multipolaritatea siste-
mului internaţional se va menţine, iar tranziţia către un nou sistem vă fi marcată de multe riscuri
şi provocări; creşte potenţialul de conflict, între state, sau chiar a declanşării unor războaie civi-
le, ca urmare a tensiunilor privind controlul resurselor naturale şi a proliferării armamentelor, iar
în acest context este posibil ca noi state să devină posesoare de arme de nimicire în masă;
este puţin probabil ca un eventual conflict între marile puteri să se transforme într-un război
global; migraţia forţei de muncă, mai ales de la Sud la Nord şi de la Est spre Vest nu va produ-
ce o omogenizare a societăţii globalizate, ci mai degrabă va avea efecte inverse, de polarizare
a expertizei şi bogăţiei în unele zone, a sărăciei şi ignoranţei în altele; politica islamistă va ră-
mâne în continuare o forţă puternică; continuarea procesului de îmbătrânire a populaţiei din
statele puternic dezvoltate; creşterea rolului şi a puterii unor actori nestatali, în acelaşi timp cu
lipsa de voinţă a unor organizaţii, gen ONU, de a se adapta la evoluţiile noilor situaţii pe plan
mondial, dar şi apariţia organismelor de tipul G-8, G20; accentuarea problemelor legate de pro-
tecţia mediului; iar enumerarea ar putea continua.
Trebuie analizate echilibrat atât poziţiile celor ce promovează globalizarea, cât şi ale ace-
lora care văd numai părţile negative ale acestui proces. Omenirea nu este pregătită pentru a
acţiona în mod real pentru progresul general, interese specifice de moment, ale unor grupări
organizate pe criterii politice, economice sau de altă natură, ducând la apariţia unor tendinţe şi
orientări care nu sunt întotdeauna benefice societăţii umane. În evaluarea evoluţiei procesului
de globalizare, nu trebuie neglijată existenţa şi contribuţia sau influenţa pe care unele organiza-
ţii şi forumuri internaţionale o pot avea asupra procesului de globalizare, cum este Forumul
Economic de la Davos (care s-a dezvoltat şi într-o platformă de comunicare permanentă direc-
tă între membrii săi), Grupul Bilderberg ( a cărui ultimă reuniune anuală a avut la mijlocul lunii
iunie), sau mai puţin cunoscuta organizaţie franceză „Le Siecle”.
Pledoaria pentru „investiţia” pe care societatea umană trebuie să o facă în tânăra genera-
ţie, în educaţia acesteia, nu trebuie să lipsească din abordarea subiectului globalizării, mai ales
că, după ultimele date, 1,5 miliarde din locuitorii planetei au vârste între 12-24 de ani şi mai
mult de un miliard dintre aceştia trăiesc în ţările în curs de dezvoltare, oportunitate care se poa-
te transforma în deficienţă. Dar această speranţă apare ca destul de îndepărtată, în timp ce
anual, şi de mult timp, în lume, peste 20 de milioane de oameni mor de foame.
Este totuşi important de subliniat că, în această fază a globalizării, statele naţionale
continuă să joace un rol deosebit de important, iar globalizarea, prin menţinerea diversităţii, nu
face decât să aducă valenţe mai bogate acestui proces.