Testul Raven

Testul Raven este cel mai celebru test folosit pentru măsurarea inteligenţei,
măsurând factorul G, adică inteligenţa generală, nivelul de dezvoltare mentală.
Este deseori folosit de companii la angajare, sau pentru evaluarea angajaţilor.

Testul de inteligenţă Raven cuprinde mai multe variante:

- Matricile Progresive Standard care conţin 60 itemi

- Matricile Progresive Avansate care conţin 48 itemi

- Şi varianta testului Raven colorat, ce conţine doar 36 itemi.

Această variantă este special concepută pentru lucrul cu copiii şi poate contribui
la evaluarea gradului de maturitate şcolară, la descifrarea etiologiei insucceselor
şcolare, la diagnosticarea timpurie a deficienţei mintale. De asemenea, se
utilizează la vârstele mai înaintate (65-85 ani) în scopuri clinice (de exemplu,
stabilirea determinării mintale) şi antropologice (studii de antropologie
comparată).

Testul Raven este ca un joc de puzzle. Fiecărui desen din pagină îi lipseşte o
parte, iar persoana căruia i se aplică testul trebuie să găsească figura ce se
potriveşte în pagina respectivă.

Istoria testului de inteligenţă Raven

Testul "Matricilor Progresive Standard" (Standard Progresive Matrices), setul

A, B, C, D şi E, elaborat în 1938 de J.C. Raven în colaborare cu L.S. Penrose,
revizuit în 1947 şi 1956, este un test omogen de inteligenţă generală. În 1947,
J.C. Raven a construit "Matricile Progresive Colorate" (The Coloured
Progresive Matrices, set A, Ab and B), ce au fost publicate în 1949 şi apoi
revizuite în 1956, destinate examinării inteligenţei generale a copiilor (între 5
ani şi jumătate şi 11 ani) şi a bătrânilor (între 65 şi 85 de ani).

În practica examinării inteligenţei generale a apărut însă necesitatea elaborării

unui test fidel şi sensibil de eficienţă mintală, aplicabil la persoanele cu
capacităţi intelectuale bune şi foarte bune, în vederea stabilirii diferenţelor
interindividuale între persoane cu aptitudini superioare.
 Testul "Matricile Progresive Avansate" (Advanced Progresive Matrices, set I,
II) elaborat de J.C. Raven (1941-1943 şi revizuit în colaborare cu G.A. Foulds,
ambele serii în 1947 şi numai seria a II-a în 1962), serveşte acestui scop practic
şi poate fi aplicat începând de la vârstă de 11 ani.

Prezentarea Matricilor Progresive Standard M.P. (s) - seriile A, B, C, D şi E

Testul M.P. (s) cuprinde 60 de itemi sau probe elementare. Fiecare item
constă dintr-un desen abstract, adesea dintr-un grupaj de figuri ("matrice"), din
care lipseşte o parte (un element). În urma examinării matricei, subiectul trebuie
să decidă care este figura unică (din cele 6 sau 8 oferite pe aceeaşi planşă sub
matrice) potrivită pentru "încheierea" corectă a matricei. Probele simple sunt
grupate în serii de câte 12 matrici, seriile fiind notate de la "A" la "E".

Fiecare serie dezvoltă o temă diferită:

"A" - stabilitatea de relaţii în structura matricei continue;

"B" - analogii între perechile de figuri ale matricei;

"C" – schimbări progresive în figurile matricei;

"D" - permutări, adică grupări de figuri în interiorul matricei;

"E" - descompuneri în elemente ale figurilor matricei.

Testul M.P. (s) deşi cuprinde un singur gen de sarcini, prin varietatea temelor
sale, poate evidenţia, în strânsă legătură cu inteligenţa generală, capacitatea de
restructurare (mobilitatea - rigiditatea mintală) şi de transfer, întrucât subiectul
îşi exersează tehnica de rezolvare în cursul parcurgerii probelor.

Fiecare probă începe cu o sarcină uşoară (a cărei rezolvare pare "de la sine"),
urmată apoi de 11 probleme de dificultate crescândă. Unele cercetări arată, însă,
că ordinea de dificultate a itemilor nu este riguros progresivă şi se propune
reordonarea itemilor în interiorul testului. Seriile se succed tot în ordinea
dificultăţii gradate, ceea ce favorizează o învăţare reală pe parcursul
problemelor.

Seria A - Cuprinde matrici statice cu modele omogene. Subiectul poate să

găsească figura unică necesară pentru completarea matricei din cele 6 figuri
aşezate sub matrice, prin: analiza şi diferenţierea perceptivă fină a elementelor
matricei, înţelegerea relaţiilor între elementele structurii, identificarea părţii
lacunare, completarea marginilor părţii lacunare (a "câmpului") cu fiecare figură
din cele 6, date sub matrice şi prin sinteza marginilor.

Seria B - Fiecare matrice se compune din 4 elemente dintre care cel de-al IV-
lea lipseşte. În itemii B1 şi B2, cele 4 părţi ale matricei sunt identice. În itemii
următori, elementele diferă şi formează un întreg cu o structură relaţională
logică. Sarcina subiectului constă în descoperirea analogiei între două figuri
(stabilirea relaţiilor), prin diferenţierea treptată a elementelor (capacitatea de a
concepe simetria între figuri). Elementul potrivit pentru completarea matricei se
alege din 6 figuri.

Seria C - Este formată din matrici de câte 9 elemente ordonate (3 x 3) din care
unul lipseşte. Probele seriei se rezolvă prin descoperirea schimbărilor progresive
ale figurilor în interiorul matricei. Figurile prezintă modificări continue de
poziţie şi schimbări spaţiale dinamice, care determină îmbogăţirea figurilor atât
în plan orizontal, cât şi în plan vertical (totalizarea elementelor noi în figura care
lipseşte). Răspunsul corect se alege din 8 posibilităţi.

Seriile D şi E - Cuprind câte 12 matrici, fiecare fiind compusă din câte 9

elemente (dar unul lipseşte). Partea care lipseşte se alege din 8 figuri prezentate
sub matrice. Probele din seriile D sunt repartizate după principiul restructurării
figurilor pe plan orizontal şi vertical. Rezolvarea corectă presupune urmărirea
regularităţii consecutive a figurilor şi alternarea lor în structura matricei
(descoperirea criteriilor schimbării complexe).

Probele din seria E se rezolvă prin operaţii de abstractizare şi sinteză dinamică

ce au loc în procesul gândirii superioare. Se cere observarea evoluţiei complexe,
cantitative şi calitative, a şirurilor cinetice (dinamice). Elementul care lipseşte
poate fi completat pe baza operaţiilor algebrice (adunare, scădere) efectuate
asupra elementelor matricei.

Durata testului de inteligenţă Raven

Testul poate fi aplicat individual sau în grup (începând de la 8 ani), fie cu

timp limitat, fie cu rezolvarea în ritm propriu (în acest caz se rezolvă în
maximum o oră).

J.C. Raven este de părere că, în scopul cercetărilor cu caracter genetic sau în
studiile clinice, este de preferat să nu se fixeze un timp limită de rezolvare,
deoarece capacitatea maximă de gândire clară variază mai puţin în funcţie de
sănătate şi se perfecţionează mai puţin prin practică decât viteza unei activităţi
intelectuale de precizie.

În acest caz, testul M.P (s) "măsoară" în primul rând capacitatea maximă de
observaţie şi de gândire clară. Examinatorul poate să înregistreze în aplicarea
individuală a testului, timpul scurs de la începerea şi până la terminarea
rezolvării problemelor.

Timpul mediu necesar rezolvării celor 60 de itemi este de 40-50 minute.

Ritmul de activitate al subiectului poate fi considerat normal până la timpul
maxim de 60 de minute. Se ştie însă că sub 30 de ani ritmul rezolvării testului
este mult mai rapid, timpul mediu fiind de 30-35 minute.

În cazurile în care testul M.P (s) se aplică în scopul ierarhizării membrilor

unui anumit grup, cum ar fi selecţia profesională a candidaţilor, este de preferat
respectarea unui timp limită (se recomandă timpul maxim de 30 minute), care se
comunică subiecţilor. Testul "măsoară" în acest caz capacitatea efectivă de
rezolvare a subiectului în timpul dat. Datorită faptului că rezolvarea primelor
probe este deosebit de uşoară, subiectul înţelege sarcina cu o instrucţie
prealabilă minimă.