Sunteți pe pagina 1din 25

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 49

Capitolul 6
PRELUCRAREA PRIN FASONARE

Fasonarea reprezintă procedeul de prelucrare prin deformare plastică la rece prin care se
realizează o deformare locală a semifabricatului, fără modificarea intenţionată a grosimii lui.
In funcţie de modul şi scopul (finalitatea) deformării, există mai multe forme (operaţii) de
fasonare:
† planarea;
† reliefarea;
† umflarea;
† evazarea;
† gâtuirea;
† răsfrangerea marginii;
† bordurarea;
† filetarea prin fasonare;
† procedee speciale de fasonare.

6.1. Planarea

Planarea este procedeul de fasonare prin care se îmbunataţeşte planeitatea unui


semifabricat sau a unei piese (în totalitate sau numai parţial), prin presare între două suprafeţe de
lucru (elemente active ale matriţei). In funcţie de caracteristicile materialului prelucrat şi

Fig.6.1. Matriţă pentru planare (1 – placă superioară; 2, 3 – placi active pentru planare; 4 – placa
de bază); a) cu plăci active lise; b) cu o placă activă striată; c) cu două plăci active striate
grosimea lui, cele două suprafeţe de lucru au geometrii diferite.
Pentru planarea materialelor foarte moi (Al 99,5) cu grosimea g < 1mm se folosesc plăci
de planare cu suprafaţa lisă (fig.6.1, a) sau una lisă şi cealaltă striată (fig.6.1, b). Pentru materiale
mai rezistente şi piese la care suprafaţa nu este “de aspect” (se admit amprente pe suprafaţă) se
folosesc plăci active cu suprafaţa striată (fig.6.1, c).

Fig.6.2
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 50

Geometria suprafeţei de lucru în acest caz poate fi simplu striată (pentru g > 1 mm) – fig.
6.2, a, sau în fagure (g > 4 mm) – fig.6.2, b. Aşa cum se observă din figurile 6.2, a şi b, striaţiile
celor două plăci active sunt poziţionate intercalat, pentru a mări eficienţa procesului de
deformare la planare.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 51

Fig.6.3 – Planare între suprafeţe lise

Fig.6.4 – Planare între suprafeţe striate


In unele situaţii se poate recurge şi la planarea (calibrarea) unor anumite zone ale unei
piese obtinută anterior printr-o altă prelucrare de deformare plastică la rece (îndoire, ambutisare),
aşa cum se observă în figura 6.5.
Forţa necesară realizării prelucrării de planare se poate stabili cu o relaţie de forma:

Fp = p.S (6.1)

în care p este presiunea, dependentă de caracteristicile materialului de prelucrat, iar S – suprafaţa


semifabricatului supusă plănarii.

6.2. Reliefarea

Reliefarea este procedeul de fasonare prin care se realizează, la semifabricatele din tablă,
nervuri (de rigidizare sau elastizare), inscripţii, bosaje, forme ornamentale sau diverse forme
spaţiale de mică adâncime, prin deformare locală, fără modificarea intenţionată a grosimii.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 52

Fig.6.6

Câteva exemple de reliefare sunt prezentate schematic în figura 6.6 (a, b, f – nervuri
pentru rigidizare; c – nervuri pentru creşterea elasticităţii; d – bosaj cilindric; e – bosaj conic).
Forta necesara reliefarii poate fi determinata cu o relatie de forma:

Frel = p.S, (6.2)

în care p este o presiune ce depinde de caracteristicile materialului, iar S – suprafaţa supusă


reliefării.
Exemple de prelucrări prin reliefare sunt date în figurile 6.

Fig.6.7 – Reliefare înscripţie

Fig.6.8 - Reliefare desen ornamental


PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 53

Fig.6.9 – Reliefare bosaje

Fig.6.10 - Reliefare forme complexe

Fig.6.11 - Reliefare nervuri de rigidizare


PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 54

Prelucrarea prin reliefare se poate realiza pe matriţe cu elemente active rigide (mai ales în
cazul pieselor de dimensiuni mici), dar pot fi folosite şi echipamente tehnologice la care unul
dintre elementele active este din cauciuc sau este substituit de un fluid de lucru (reliefare
hidraulică – în special pentru suprafeţe reliefate importante). Pentru aceste situaţii există o
similitudine semnificativă cu cele prezentate la ambutisare.

Fig.6.12 - Matriţe pentru reliefare cu un element activ din cauciuc

Fig.6.13 - Matriţă pentru reliefare hidraulică

6.3. Umflarea

Umflarea este operaţia de fasonare prin care se realizează mărirea secţiunii transversale la
un semifabricat cav sau tubular, fără modificarea voită a grosimii lui. Mărirea secţiunii
transversale şi a configuraţiei iniţiale se realizează pe seama modificării înălţimii iniţiale a
semifabricatului.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 55

Schema prelucrarii prin umflare este cea prezentata in figura 6.14.

Fig.6.14
Pentru caracterizarea şi evaluarea deformării materialului semifabri-catului la prelucrarea
prin umflare, se defineşte un coeficient de umflare (prin similitudine cu ambutisarea) de forma:

mu = du / d0 (6.3)

care, spre deosebire de cazul ambutisarii, este supraunitar (vezi tabelul).

Grosimea relativă a semifabricatului


(g/d)100
Materialul
0,45…0,35 0,32…0,28
Fără Cu Fără Cu
recoacere recoacere recoacere recoacere
Oţel OLC10 1,10 1,20 1,05 1,15
Aluminiu 1,20 1,25 1,15 1,20
Valorile din tabel sunt conside-
Alamă 1,15 1,20 1,10 1,18
rate valori limită recomandate pentru
coeficientul de umflare.
Pentru deformarea semifabricatului este necesar ca forţa de deformare să acţioneze pe
direcţie radială, de la interior spre exterior. Această cerinţă este asigurată prin construcţia matriţei
pentru umflare, care poate fi:
Ê cu sectoare extensibile;
Ê cu poanson din cauciuc;

Fig.6.15
Ê hidraulică.
Un exemplu de matriţă pentru umflare cu sectoare extensibile este cel din figura 6.15. La
coborârea părţii mobile, sectoarele extensibile sunt obligate să se deplaseze şi spre exterior
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 56

datorită contactului cu suprafaţa conică a dornului central. Elementul activ exterior trebuie sa fie
format din două jumătăţi care să permită, la deschiderea matriţei, eliberarea piesei care prin
umflare a căpătat o dimensiune transversală mai mare.
Forţa necesară pentru realizarea umflării pe o matriţă cu sectoare extensibile se poate
stabili cu o relaţie de forma:

F  2k.L.g.R m n. sin
2
(6.4)
în care L este lungimea generatoarei zonei deformate a semifabricatului; n – numărul sectoarelor
ce asigură deformarea;  – unghiul la centru al unui sector; k – coeficient ce ţine seama de
influenţa unghiului de înclinare al zonei conice a dornului central şi a coeficientului de frecare la
contactul dintre dornul conic şi sectoarele de deformare.
Dacă numărul sectoarelor extensibile este cuprins între 8…12, atunci se poate admite că
n.sin(/2) = p, iar relaţia (6.4) capătă forma:
F = 2k.p.L.g.Rm (6.5)

Fig.6.16
Rezultateai bune se pot obţine înlocuind sectoarele extensibile rigide cu un element activ
din cauciuc, un exemplu putând fi cel din figura 6.16.
Pentru cazul umflării cu poanson din cauciuc, forţa necesară pentru deformare poate fi
stabilită cu relaţia:

F = 50p.g.d0.Rm , (6.6)

în care g este grosimea semifabricatului; d0 – diametrul semifabricatului cav; Rm – rezistenţa la


rupere a materialului prelucrat.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 57

Valorile coeficientului de umfare indicate în tabelul anterior, şi considerate ca valori


limită, pot fi mărite dacă concomitent cu deformarea pe direcţie radială (de la interior spre
exterior) a semifabricatului, asupra lui se acţionează şi cu o forţă de compresiune pe direcţe
axială.

Fig.6.17
Similar cu ambutisarea (vezi avantaje/dezavantaje), cu rezultate foarte bune, se poate
folosi şi umflarea hidraulică, ca în exemplul din figura 6.17.
In cazul umflării hidraulice, forţa necesară pentru deformare se stabileşte cu relaţia:

F = p.S (6.7)

în care p este presiunea ce trebuie realizată în fluidul de lucru pentru a se putea deforma
semifabricatul, iar S – aria zonei de deformare pe care acţionează fluidul de lucru.

6.4. Evazarea

Evazarea este operaţia de fasonare prin care se realizează mărirea secţiunii transversale
(în general sub formă conică) la capătul liber al unui semifabricat tubular (ţeavă). Ea este mult
utilizată pentru realizarea pieselor de legătură între tronsoane de ţevi cu diametre diferite.
Prelucrarea se realizează (pentru diametre de semifabricat relativ mici) prin presarea
axială a unui dorn cu zona activă conică, sau prin deformare rotativă (diametre mai mari).
Schema primului mod de deformare este cea din figura 6.18.
Gradul de deformare la evazare este apreciat prin coeficientul de evazare me:

me = D/d (6.8 )

Fig.6.18
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 58

Condiţiile de lucru şi calitatea prelucrării sunt influenţate de valoarea unghiului a, de


numărul fazelor de deformare şi de calitatea lubrifierii.
In funcţie de forma poansonului, se pot obţine diverse forme ale zonei evazate, ca în
figura 6.19.

Fig.6.19
6.5. Gâtuirea

Gâtuirea reprezintă operaţia de fasonare prin care se realizeaza reducerea secţiunii


transversale la un semifabricat cav sau tubular. Pentru aceasta, deformarea se poate realiza:
†† prin presare axială în matriţă;
†† prin deformare pe maşini rotative cu role;
†† prin deformare radială obţinută prin lovire cu cadenţă ridicată.
In cele ce urmează va fi prezentat numai procedeul de gâtuire prin presare axială, utilizat
atunci când semifabricatul are o rigiditate suficientă pentru a nu îşi pierde stabilitatea şi a se
deforma necontrolat. Principalele forme de deformare prin gâtuire în acest caz sunt cele din
figura 6.20.

Fig.6.20
Evaluarea deformării se face prin mărimea coeficientului total de gâtuire:
mgt = d/D , (6.9)
iar dacă prelucrarea se realizează în mai multe faze, prin coeficientul mediu de gâtuire:
mg med = d1/D = d2/d1 = …. = d/dn-1 (6.10)
Numărul operaţiilor de gâtuire necesare obţinerii formei finite va fi:
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 59

n = log mgt/log mg med (6.11)


In funcţie de condiţiile în care se desfăşoară prelucrarea, coeficientul de gâtuire poate lua
valori ca cele din tabelul de mai jos.

Modul de realizare a operaţiei de gâtuire


Materialul prelucrat
Cu sprijin Cu sprijin
Liberă
lateral bilateral
Oţel moale 0,70…0,75 0,55…0,60 0,30…0,35
Alamă 0,65…0,70 0,50…0,55 0,27…0,32
Aluminiu 0,68…0,72 0,53…0,57 0,27…0,32

Pentru stabilirea înalţimii iniţiale a semifabricatului de prelucrat, în funcţie de forma de obţinut


(vezi fig.6.20), se pot folosi relaţii de calcul de forma celor de mai jos, relaţii stabilite pe baza
legii constanţei volumului.
Ê pentru forma din figura 6.20, a:
 D2  d 2 D 
H  1,05h1  (1  ) (6.12)
 8D sin a d 
Ê pentru forma din figura 6.20, b:
 d D2  d 2 D 
H  1,05h1  h  (1  ) (6.13)
 D 8D sin a d 
Ê pentru forma din figura 6.20, c:
1 D
H  h1  (1  ) D2  d2 (6.14)
4 d
(vezi notaţiile din figură).
In privinţa echipamentului tehnologic folosit pentru gâtuirea prin presare axială, acesta
trebuie să asigure, pe lângă o transmitere corectă a forţei de deformare asupra semifabricatului şi
o rezemare corectă şi suficientă/eficientă a semifabricatului, care trebuie să fie împiedicat să îşi
poată pierde stabilitatea datorită solicitării axiale (să nu flambeze).
Câteva scheme de construcţie pentru asemenea matriţe de gâtuire sunt prezentate în
continuare.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 60

Fig.6.21

Fig.6.22
O rezemare/solicitare necorespunzătoare poate conduce foarte uşor laapariţia unor defecte
de tipul celor din figura 6.23, având drept consecinţă rebutarea piesei.

Fig.6.23

6.6. Răsfrângerea marginii

Aceasta este operaţia de fasonare prin care se realizează un guler de mică înalţime pe
conturul unui orificiu (circular sau necircular), pe conturul exterior (concav sau convex) al unui
semifabricat sau se realizează o flanşă la capătul liber al unui semifabricat tubular (vezi fig.6.24).
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 61

Scopul acestui guler răsfrânt poate fi: o eventuală rigidizare a zonei respective ca urmare
a redistribuirii materialului, o operaţie ulterioară de filetare prin aşchiere sau pregătirea pentru o
operaţie ulterioară de asamblare (prin fălţuire sau capsare).

Fig.6.24 - Tipuri de răsfrângere a marginii: a – la orificiul circular; b – la fundul unei zone


ambutisate; c – la orificiul necircular; d – la contur exterior convex; e – la contur
exterior concav; f – la ţevi

Câteva exemple de prelucrare prin răsfrângere sunt prezentate în figurile următoare.


PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 62

Fig.6.25 - Răsfrângerea marginii la un orificiu necircular (şi la conturul exterior) pentru mărirea
rigidităţii

Fig.6.26 - Răsfrângerea marginii la un orificiu circular pentru filetare ulterioară

Fig.6.27 - Răsfrângerea marginii la un contur exterior complex

Fig.6.28 - Răsfrângerea marginii la un semifabricat tubular pentru obţinerea unei flanşe 

6.6.1. Răsfrângerea marginii la orifircii circulare

Materialul din zona care se deformează prin răsfrângere suferă o întindere tangenţială
puternică, fapt ce determină o subţiere importantă spre extremitatea gulerului răsfrânt.
Deformarea materialului la răsfrângerea marginii (fig.6.29) este caracterizată şi evaluată
prin coeficientul de răsfrângere (vezi notaţiile din fig.6.24, a):

mr = d/D (6.15)
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 63

a) b) c)
Fig.6.29 – Răsfrângerea marginii orificiului circular (etape succesive ale deformării)

Aşa cum rezultă din figura 6.29, răsfrângerea marginii se realizează întotdeauna cu
reţinerea prealabilă a semifabricatului pe întregul contur care urmează a fi răsfrânt.
Asupra valorii coeficientului de răsfrângere influenţează:
Ê caracteristicile materialului prelucrat;
Ê modul de obţinere a orificiului de răsfrânt (burghiere sau perforare);
Ê geometria zonei de lucru a poansonului care face răsfrângerea;
Ê grosimea relativă a semifabricatului (g/d)100.
Influenţa acestor factori poate fi observată din valorile coeficientului de răsfrângere
prezentate în tabelul ce urmează.

Felul operaţiei de răsfrângere (g/d).100


Materialul şi modul de realizare a 1 2 3 5 6,5 10 12,5 15,5 20 25 100
orificiului în semifabricat
Găurire cu
burghiu şi 0,70 0,60 0,52 0,45 0,40 0,36 0,33 0,31 0,30 0,25 0,20
Poanson
debavurare
Oţel cu sferic Perforare pe
conţinut redus 0,75 0,65 0,57 0,52 0,48 0,45 0,44 0,43 0,42 0,42 -
ştanţă
de carbon
Găurire cu
Cupru
burghiu şi 0,80 0,70 0,60 0,50 0,45 0,42 0,40 0,37 0,35 0,30 0,25
Alamă Poanson
debavurare
cilindric Perforare pe
0,85 0,75 0,65 0,60 0,55 0,52 0,50 0,50 0,48 0,47 -
ştanţă
Oţel cu
conţinut redus Poanson Găurire cu - - - - - - - -
de carbon burghiul sau - - -
cilindric
Cupru perforare pe - - - - - 0,50…0,49 -
Alamă ştanţă - - - - - - 0,40-0,39 - - -

Din modul de variaţie al valorilor coeficientului de răsfrângere şi din practica prelucrării


se pot trage următoarele concluzii:
† la grosimi relative mai mari, gradul de deformare admisibil este mai mare;
† răsfrângerea marginii găurilor burghiate permite un grad de deformare mai mare decât la cele
obţinute prin perforare (când materialul suferă un proces de ecruisare);
† forma părţii active a poansonului are o influienţă foarte mare atât asupra desfăşurarii
procesului cât şi asupra mărimii forţei de deformare (vezi fig.6.30);
† operaţia decurge în condiţii mai bune când jocul este mai mare sau când raza de racordare a
plăcii de răsfrângere este mai mare; raze de racordare mici se folosesc doar la răsfrângerea
orificiilor mici ce se vor fileta.
Parametrii geometrici ai operaţiei de răsfrângere a marginii la orificiul circular se
determină pe baza legii constanţei volumului, egalând volumul zonei răsfrânte cu volumul de
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 64

material necesar pentru aceasta. Va rezulta astfel (pornind de la dimensiunile de pe desen – vezi
fig.6.24, a):
É diametrul d al orificiului de perforat în vederea răsfrângerii:
d = D1 – 2h – p(r + g/2), (6.16 )
după care se verifică cu valoarea limită a coeficientului de răsfrângere mr dacă se poate obţine
diametrul D de pe desen pornind de la diametrul d calculat.
É înalţimea H a gulerului răsfrânt:
Dd
H  0,43r  0,72g (6.17)
2
Forţa necesară realizării prelucrării, în cazul folosirii poansonului cilindric cu rază de
racordare mai mare, se poate stabili cu o relaţie de forma:
F = 1,1.p.g.Rc(D – d) (6.17) (6.18)
Forma curbei de variaţie forţă – cursă la răsfrângerea marginii unui orificiu circular
folosind geometrii diferite ale zonei active a poansonului este prezentată în figura 6.30 (a –
poanson cu zona de lucru parabolică; b – poanson semisferic; c – poanson cilindric cu rază mare
de racordare; d – poanson cilindric cu rază mică de racordare).
Rezultă că din punctul de vedere al mărimii forţei de deformare, cea mai convenabilă
geometrie este zona activă parabolică.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 65

Fig.6.30

6.6.2. Răsfrângerea marginii la orifircii necirculare

In cazul orificiilor necirculare (vezi fig.6.24, c), pentru a stabili forma şi dimensiunile
orificiului ce trebuie perforat în vederea răsfrângerii, se porneşte de la forma şi dimensiunile
gulerului răsfrânt, al cărui contur se împarte în elemente de formă simplă de tipul:
† segmente de dreaptă (porţiuni rectilinii) - pe care se consideră că materialul se deformează
ca la îndoire (şi calculele se realizează corespunzător);
† arce de cerc concave – pe care se consideră că materialul se deformează ca la răsfrângerea
marginii orificiului circular;
† arce de cerc convexe – pe care se consideră că materialul se deformează ca la ambutisarea
cilindrică fără flanşă, şi calculele se fac ca atare.
In final, conturul orificiului de perforat se obţine realizând o trecere lină între zonele
adiacente diferite (vezi metoda de la ambutisarea cutiilor dreptunghiulare).
Verificarea coeficientului de răsfrângere admisibil se face pentru zona cu raza de
racordare cea mai mică.
La stabilirea valorii admisibile a coeficientului de răsfrângere se va avea în vedere faptul
că deformarea (întinderea) materialului la colţuri se propagă şi în zonele adiacente, rectilinii, şi
ca atare valoarea admisibilă se va alege cu (10…15)% mai mică decât cea corespunzătoare
răsfrângerii orificiului circular echivalent.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 66

6.6.3. Răsfrângerea marginii la conturul exterior

Acest tip de prelucrare are în principal rolul de a realiza o rigidizare a zonei respective ca
urmare a redistribuirii materialului.
In funcţie de forma zonei răsfrânte şi starea de tensiuni ce apare în
cursul deformării, se disting:

Fig.6.31
 răsfrângerea marginii la un contur convex (fig.6.31), la care deformarea materialului
este analogă ambutisării cilindrice puţin adânci, ea fiind caracterizată
prin coeficientul de răsfrângere:

Fig.6.32

mr ext = R2/R1 (6.18)

 răsfrângerea marginii la un contur concav (fig.6.32), la care deformarea materialului


este analogă răsfrângerii marginii orificiului circular, ea fiind caracterizată prin coeficientul de
răsfrângere:
mr ext = a2/a1. (6.19)

6.6.4. Răsfrângerea marginii cu subţiere


PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 67

Fig.6.33
Prelucrarea este utilizată atunci când este necesară realizarea unui guler cu înalţime mai
mare – figura 6.33 (pentru care coeficientul de răsfrângere efectiv îl depăşeşte pe cel admisibil).
Acţionând asupra valorii coeficientului de subţiere se vor putea obţine, la acelaşi
diametru al gulerului răsfrânt, înalţimi diferite ale acestui guler.
Pentru înalţimi mai mari ale gulerului răsfrânt, subţierea se poate realiza în mai multe
faze (la aceiaşi prelucrare) folosind un poanson cu mai multe diametre ale zonei de lucru
(fig.6.34), putându-se ajunge la un coeficient de subţiere:
msr = g/g0 = 0,4…0,5.

Prelucrarea de răsfrângere a marginii cu subţiere se realizează întotdeauna cu reţinerea


puternică a zonei plane din vecinatatea orificiului de răsfrânt şi cu lubrifiere foarte bună.
Pentru cazuri în care prelucrarea prin răsfrângere a marginii (sau chiar piesa în ansamblu
nu au cerinţe de precizie şi calitate deosebite, este posibilă reali-zarea răsfrângerii marginii fără o
perforare prealabilă a orifi-ciului, folosind un poanson cu zona de lucru conică (ascuţită) care
strapunge direct materialul (subţire) şi apoi face răsfrân-gerea marginii.
Este de asemenea posi-bilă şi combinarea simultană a perforării orificiului cu răsfrân-
gerea marginii, dar precizia prelucrării este mai redusă.
Două exemple de matriţe pentru răsfrângerea marginii sunt prezentate în figurile de mai
jos (fig.6.35, 6.36).
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 68

Fig.35

Fig.6.36 

Fig.6.34

6.7. Bordurarea

Bordurarea este operaţia de fasonare prin care se realizează o bordură de formă toroidală
la capătul liber al unui semifabricat cav sau tubular, având drept scop rigidizarea zonei respective
(fig.6.37). Bordura toroidală poate fi realizată spre exteriorul sau spre interiorul semifabrica-
tului.
Ca şi alte prelucrari prin fasonare, şi bordurarea se poate realiza în matriţă cu presarea
axială a semifabricatului,
atunci când acesta are o
rigiditate suficientă pentru
a nu îşi pierde stabilitatea,
sau dacă el este puţin rigid,
se realizează prin
deformare rotativă cu role
profilate corespunzător.

Fig.6.37
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 69

Fig.6.38

Succesiunea etapelor de deformare este prezentată în figura 6.38.


Câteva exemple de prelucrare prin bordurare cumatriţele aferente sunt prezentate în
figurile următoare.

Fig.6.39

Fig.6.40
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 70

Fig.6.41

6.8. Filetarea prin fasonare

Filetarea prin fasonare este procedeul prin care se realizează filete la semifabricate cave
sau tubulare din tablă subţire, când realizarea filetului prin aşchiere nu este posibilă datorită
grosimii mici a peretelui piesei.
Profilul filetului este specific acestei prelucrări (STAS 668).
Procedeul se foloşeste curent
în domeniul industriei electroteh-
nice, a bunurilor de larg consum şi
în domeniul fabricării ambalajelor
(exemple în figura alăturată).

Fig.6.42

In funcţie de caracteristicile suprafeţei filetate (diametru, lungime), prelucrarea se poate


realiza prin trei procedee:
u Filetarea cu mandrină şi rolă, simultan pe toată lungimea de filetat (fig.6.43).
Procedeul se foloseşte pentru filetarea pieselor de lungime mică (fig.6.44), rezultând precizie şi
productivitate ridicate.
Pentru a se putea respecta unghiul elicei la
contactul mandrină-rolă, este necesar ca raportul
diametrelor lor sa fie drolă/dmandrină = k, unde k
= 1…n este un număr intreg, respectiv ca
mandrina sa aibă un filet cu k începuturi.

Fig.6.43
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 71

Fig.6.44

v Filetarea cu dorn filetat şi role (fig.6.45). Semifabricatul, introdus pe dornul filetat, se


roteşte odată cu acesta, iar rolele sub formă de disc (care au posibilitatea de reglare radială), îl
deformează (eventual în mai multe
treceri). In final se execută o
operaţie de calibrare a zonei
prelucrate.

Este posibilă prelucrarea unei lungimi filetate mai mari, fără subţieri semnificative ale
peretelui piesei.

Fig.6.45 – I – introducere semi-fabricat; II – începere deformare; III – deformare simultană cu


două role la adâncimidiferite; IV - calibrare

w Filetarea cu dorn cu pas variabil şi role (fig.6.46). Procedeul se aplică pentru


realizarea suprafeţelor filetate
lungi. Semifabricatul tubular
este deformat treptat de un
număr de role (1…7 în figura
6.46), el deplasându-se în
raport cu dornul până când se
deformează (filetează) întreaga
sa lungime (altfel nu poate fi
eliminat de pe dorn).

Fig.6.46
6.9. Procedee speciale de fasonare
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 72

Procedeele speciale de fasonare sunt folosite în situaţiile în care prelucrarea prin


procedeele prezentate anterior nu este posibilă din punct de vedere tehnic (semifabricatele sunt
prea puţin rigide pentru a fi presate axial, sunt prea mari pentru a putea fi prelucrate în matriţă,
piesele de obţinut au forme complexe, materiale dificil de prelucrat, etc.) sau nu este eficientă
sub aspect economic (serii de fabricaţie mici care nu acoperă cheltuielile legate de realizarea
echipamentelor tehnologice, productivitate redusă a prelucrării în matriţă, etc.).
In asemenea situaţii se dovedesc a fi mai convenabile prelucrările de fasonare realizare
pe maşini rotative care au un grad de universalitate destul de mare şi pentru care elementele
active care fac deformarea propriuzisă au forme destul de simple şi pot fi, în bună masură,
refolosite şi pentru prelucrarea altor piese.
In aceiaşi categorie a procedeelor speciale de fasonare mai pot fi incluse şi procedeele
utilizate pentru realizarea unor prelucrari de fasonare în condiţii speciale de solicitare a
semifabricatului, care conduc la o deformare mai convenabilă şi un produs cu caracteristici
calitative mai bune, cum este cazul procedeelor de fasonare hidraulică (hidroformare).
In cele ce urmează vom prezenta foarte succint diverse asemenea situaţii de prelucrare
prin fasonare realizate:
Ä pe maşini rotative şi folosind role pentru deformare;
Ä în matriţe la care unul dintre elementele active rigid este substituit printr-un element elastic
(cauciuc), conducând la o solicitare locală a semifabricatului mai convenabilă;
Ä în echipamente tehnologice speciale la care solicitarea semifabricatului în vederea
deformării se face prin intermediul unui fluid sub presiune sau în alt mod neconvenţional.

Fig.6.47 - Răsfrângere margine contur exterior

Fig.6.48 – Prelucrări prin bordurare 


PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ 2 73

Fig.6.51 - Răsfrângerea marginii la un semifabricat tubular pentru realizarea unei flanşe


Fig.6.49 – Umflare rotativă Fig.6.50 – Gâtuire rotativă
Fig.6.52 - Realizarea prin fasonare rotativă a jantei roţii de automobil

Fig.6.53 - Fasonarea hidraulică (hidrodeformarea) pentru obţinerea unui T din ţeavă