Rolul evaluării iniţiale

Evaluarea este considerată un act psihopedagogic complex de stabilire a relevanţei şi a

valorii unor prestaţii, comportamente, procese, prin raportarea acestora la un set de criterii,
indicatori, standarde de performanţă prestabilite.
Înţelegerea rolului şi a funcţiei acţiunii de evaluare implică, înainte de toate, precizarea
laturilor acestei activităţi: extinderea acţiunilor evaluative de la verificarea şi aprecierea
rezultatelor la evaluarea procesului, a modului cum s-a desfăşurat activitatea care a condus la
rezultatele constatate, pe de o parte, conturarea unor modalităţi mai eficiente de implicare şi
integrare a actelor evaluative, pe de altă parte. Înţelegerea naturii proceselor de evaluare din
unghiul celor două abordări permite relevarea esenţei acestei acţiuni şi anume, aceea de
cunoaştere a efectelor activităţii în vederea perfecţionării procesului în etapele următoare ale
desfăşurării sale. Pentru realizarea cu rezultate pozitive a proceselor evaluative, independent de
obiectul lor, o însemnătate deosebită o are delimitarea, în cadrul acestora, a cel puţin două–trei
dimensiuni sau operaţii distincte, care alcătuiesc totuşi o unitate.
Actul evaluativ implică operaţii de măsurare a fenomenelor pe care le vizează şi de
apreciere a datelor obţinute. Uneori, acestea sunt completate cu judecăţi ale experilor. De multe
ori, evaluarea este raportată numai la una din aceste operaţii, mai cu seamă la cea de a doua.
Măsurarea constă în utilizarea unor procedee şi instrumente de lucru prin care se
stabileşte o relaţie funcţională între un ansamblu de simboluri (cifre, litere, expresii) şi un
ansamblu de obiecte sau evenimente, conform unor caracteristici observabile pe care acestea le
posedă în grade diferite.
Aprecierea, identificată uneori cu însăşi noţiunea de evaluare, presupune emiterea unor
judecăţi de valoare asupra rezultatelor măsurării, pe baza unui cadru de referinţă, a unui criteriu
sau a unei scări de valori.
Delimitarea celor două concepte se impune nu numai pentru a asigura rigoarea teoretică,
ci, mai ales, datorită implicaţiilor practice pe care le are. Exactitatea măsurării depinde în bună
parte de calitatea instrumentelor folosite (probelor aplicate), de gradul în care acestea sunt
adecvate fenomenelor măsurate, precum şi de priceperea evaluatorului.
Evaluarea produselor şcolare poate lua forme diverse în funcţie de criteriile alese. După
modul de integrare în desfăşurarea procesului didactic se disting evaluarea iniţială, evaluarea
cumulativă (sumativă) şi evaluarea formativă (continuă).
Evaluarea iniţială sau predictivă este făcută cu scopul de a stabili nivelul de pregătire al
elevilor la începutul programului de lucru, inclusiv condiţiile în care aceştia îşi vor desfăşura
activitatea. Ea constituie chiar una dintre premisele conceperii programului de instruire şcolară.
Performanţele elevilor în perioada precedentă reprezintă primele informaţii referitoare la
capacitatea lor generală de învăţare. Pentru completarea acestora, însă, şi, mai ales, pentru
cunoaşterea faptului dacă elevii stăpânesc acele cunoştinţe şi abilităţi necesare înţelegerii
conţinutului programului care urmează, este utilă evaluarea acestora prin examinări orale, dar
mai cu seamă prin probe scrise. Teoretic, evaluarea predictivă ar trebui să prefaţeze realizarea
fiecărui obiectiv, practic însă ea se produce în secvenţa introductivă din lecţie.
 Această formă de evaluare se poate desfăşura cu ajutorul testelor, lucrărilor scrise sau
prin utilizarea metodelor orale. Probele orale reprezintă metoda cel mai des utilizată la clasă.
Probele scrise sunt practicate şi uneori chiar preferate, datorită unora dintre avantajele lor
imposibil de ignorat în condiţiile în care se doreşte eficientizarea procesului de instruire şi
creşterea gradului de obiectivitate în apreciere. Un alt avantaj al probelor scrise ar fi acela că au o
valoare de obiectivitate şi imparţialitate mai mare decât cele orale.
Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară
creării premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate.
Voi prezenta exemple de itemi pentru evaluarea iniţială cu aplicaţie pentru clasa a XI-a,
Liceu tehnologic, Profil Servicii, la modulul “Organizarea personalului de servire”:

1. Enumeră personalul din sala de servire.

……………………………………………………………………………………………………
2. Prezintă importanţa comunicării eficiente a personalului din sala de servire cu colegii
şi cu clienţii.
……………………………………………………………………………………………………
3. Complereazã schema cu reguli de comportament specifice lucrătorului în sala de
servire:

Reguli de comportament

1. Barna, Andrei, ş.a., „ Fundamentele şi teoria educaţiei”, Editura Logos, Galaţi, 2001
2. Cerghit, Ioan, ş.a., „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2001
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004