Azi

Azi, o sută de ani de Românie Mare,

În urma a sute de vieţi pierdute în războaie,
Azi, ne strigă din pământ străbunii,
Strigă : să se-ntoarc-acas’ Românii.
Unde aţi plecat, Românilor?
Aţi lăsat ţara, pradă hapsânilor!
Aţi lăsat-o locuită de păgâni,
Ruşine să vă fie! Voi sunteţi români?
România, plânge azi de dor.
Plânge după copii, plecaţi din ţara lor.
Plâng copii după părinţi,
Şi plâng mame după prunci.
Greu e traiu-ntre străini
Şi sunt multe suferinți.
Plâng Români, de dor de casă
Plânge casa părintească.
Toţi plecăm în alte state.
Vrem să construim palate.
România, azi, e mare,
Dar Românii, n-au hotare.
NU se mai întorc acasă.
Unde-i România noastră?
NU-ţi lăsa Române neamul.
O să-ţi pară rău la anul,
Când oi vrea să vii în ţară
Şi n-oi mai avea nici mamă,
Nici căsuţă părintească,
Pe nimeni să te iubească.
Românie, plai de dor,
Patria Românilor,
Mi-aş dori să fii iubită,
De Români, iar locuită,
Să vină Români-acasă
Să se-aşeze iar la masă,
Mame şi copii şi fraţi
Şi cu cuscrii şi cumnaţi
Să-ţi înalţe cu mândrie,
Steagul, dulce Românie,
Şi să îţi păstreze portul,
Să văd ciobani cu cojocul,
Şi țărăncile în ie,
Lucrată cu măiestrie,
Şi Bisericile pline
De mulţimile creştine.
Asta îţi doresc eu ţie,
Dulce, dragă Românie.