În urma a sute de vieţi pierdute în războaie, Azi, ne strigă din pământ străbunii, Strigă : să se-ntoarc-acas’ Românii. Unde aţi plecat, Românilor? Aţi lăsat ţara, pradă hapsânilor! Aţi lăsat-o locuită de păgâni, Ruşine să vă fie! Voi sunteţi români? România, plânge azi de dor. Plânge după copii, plecaţi din ţara lor. Plâng copii după părinţi, Şi plâng mame după prunci. Greu e traiu-ntre străini Şi sunt multe suferinți. Plâng Români, de dor de casă Plânge casa părintească. Toţi plecăm în alte state. Vrem să construim palate. România, azi, e mare, Dar Românii, n-au hotare. NU se mai întorc acasă. Unde-i România noastră? NU-ţi lăsa Române neamul. O să-ţi pară rău la anul, Când oi vrea să vii în ţară Şi n-oi mai avea nici mamă, Nici căsuţă părintească, Pe nimeni să te iubească. Românie, plai de dor, Patria Românilor, Mi-aş dori să fii iubită, De Români, iar locuită, Să vină Români-acasă Să se-aşeze iar la masă, Mame şi copii şi fraţi Şi cu cuscrii şi cumnaţi Să-ţi înalţe cu mândrie, Steagul, dulce Românie, Şi să îţi păstreze portul, Să văd ciobani cu cojocul, Şi țărăncile în ie, Lucrată cu măiestrie, Şi Bisericile pline De mulţimile creştine. Asta îţi doresc eu ţie, Dulce, dragă Românie.