 Aplicatie = structura parabolica a unui pod, cu

dimensiunile b = 6000mm, c = 3000mm,

solicitat de forta verticala Q1 = 2105N si
orizontala Q2 = 105N.
 Programul de calcul debuteaza cu o sectiune de
desenare a structurii. In blocul de date de intrare
se introduc numarul de bare si dimensiunile
sectiunilor orizontale "b", respectiv inaltimea
primului stâlp "c".
 Structura este generata prin parcurgerea
succesiva a tuturor nodurilor de catre vectorul de
pozitie "r", definit matriceal.
 In continuare se genereaza matricea de jonctiuni
nodale (I), care defineste elementele (barele)
structurii. In aceasta matrice numarul coloanei este
identic cu cel al elementului structurii, prima linie
indicând nodul de plecare al elementului, iar cea de-a
doua nodul de sosire.
 Astfel coloana 0 defineste bara 0, nodul de plecare
fiind 0, iar nodul de sosire 1. Ultima coloana
defineste bara 24, nodul de plecare fiind 7, iar cel de
sosire 10.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 3 5 7
I=
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 4 6 8 10
 In urmatoarea etapa se genereaza matricea de
incidenta extinsa (SE). Ea are un numar de linii
egal cu cel al nodurilor structurii si un numar de
coloane egal cu numarul elementelor acesteia. In
ea se regaseste matricea de jonctiuni nodale I.
 Daca nodul este de plecare, valoarea
corespunzatoare in matrice este 1, iar daca nodul
este de sosire, valoarea corespunzatoare in
matrice este -1.

SE I ,z
1 SE I ,z
1
0,z 1,z
 Pe lânga definirea cu matricele de jonctiuni nodale si
de incidenta extinsa, elementele sunt pozitionate in
plan prin coordonate polare, lz fiind lungimile barelor,
iar az unghiul barei la capatul de plecare.
 Pentru asamblarea matricei de rigiditate este
necesara calcularea matricei de incidenta rotita (SER),
prin inmultirea matricelor de incidenta (SE) si de
rotatie (ROT), precum si a matricei de rigiditate locala
(KL), dependenta de aria si lungimea barei.

cos a z sin a z 1 0
ROT( z) KLOC
sin a z cos a z 0 0
 Matricea de rigiditate se obtine din cele doua
matrice calculate anterior, având dimensiunile
2 nr.noduri x 2nr.noduri.

SER2 . i u , 2.z v SEi , z. ROT( z) u , v

E. Az T
KL2 . z u , 2 . z v KLOCu , v . K . .
SER KL SER
lz
 Fixarea structurii se face tinând cont de faptul ca in
nodul 0 este un reazem, iar in nodul 11 articulatie.
Datorita acestui fapt se inlocuiesc in matricea de
rigiditate liniile si coloanele corespunzatoare deplasarilor
v0, u11, v11, cu 0.
 Pentru ca matricea sa nu devina singulara, termenii de la
intersectia liniilor cu coloanele respective trebuie
declarati unitari. In acest fel ecuatiile de echilibru sunt
inlocuite cu deplasarile impuse.
 In continuare se introduc fortele exterioare in noduri.
Fiecarui nod ii corespund doua valori: prima se refera la
forta dupa x, iar cea de-a doua la forta dupa y.
 Fortele se introduc cu semnele lor, in functie de
orientarea fata de sistemul de referinta global.
 In urmatoarea etapa se calculeaza deplasarile nodale
(câte doua pentru fiecare nod), prin inmultirea
matricei de rigiditate cu vectorul fortelor exterioare.
 Cu aceste deplasari nodale se deseneaza deformata
structurii, cu un procedeu asemanator celui descris
la programul de desenare a structurii, la pozitiile
nodurilor tinându-se cont si de deplasarile nodale.

5000
0 b. ( n 1 )

r
1, q

1 , p

0 0

4 4 4 4 4 4
0 5000 1 10 1.5 10 2 10 2.5 10 3 10 3.5 10
r , 0 , p
0, q
 Fortele pe directia barelor in nodul de plecare se
determina proiectând deformatia nodala in baza
locala a barei, amplificata cu rigiditatea acesteia.
 Fortele din bare, in coordonatele sistemului de
referinta global, sunt imaginile deformatiilor prin
operatorul
 1 0
KLOC   
 0 0
2.I 2.I
1,z 0,z Az
<z > . E.
DEF
2.I 2.I lz
1 1
1,z 0,z

<z >
FLz ROT( z)<0 > . DEF

<z > T <z >

F ROT( z) . KLOC. ROT( z) . DEF
 Fortele in coordonate globale sunt definite pe cele doua
linii, prima continând componentele orizontale, iar a
doua pe cele verticale.
 Având in vedere faptul ca forta pe directia barei este
pozitiva, daca este orientata de la nodul de plecare catre
cel de sosire, pentru a afla sarcina pe bara, conform
conventiei din rezistenta materialelor, trebuie schimbat
semnul fortelor de pe directia barelor.
 Aplicatie = structura alcatuita din 15 bare
sudate la capete, cu dimensiunile b = 4000mm,
c = 3000mm, solicitata de forte verticale si
momente incovoietoare.
 Elementele structurii sunt definite prin matricea de
joncţiuni nodale, în care prima linie indică nodul de
plecare al elementului, iar cea de-a doua nodul de
sosire.
 Poziţionarea elementelor în plan se realizează prin
coordonate polare (lungimea barei şi unghiul în
capătul de plecare.
 Matricea de rotaţie elementară este de forma
cos a z sin a z 0

ROT( z) sin a z cos a z 0

0 0 1
 1 0 0
 Matricea de translaţie Td( z) 0 1 lz

0 0 1
 Prin înmulţirea celor două matrice rezultă matricea de
rototranslaţie.
 Cu ajutorul acesteia şi al matricei de translaţie se poate roti
matricea de incidenţă extinsă (SE), care are un număr de linii
egal cu cel al nodurilor structurii şi un număr de coloane egal
cu numărul elementelor acesteia. Dacă nodul este de plecare
valoarea corespunzătoare în matrice este 1, iar dacă nodul
este de sosire valoarea în matrice este -1
SER3. i u , 3. z v
if SEi, z> 0 , SEi, z. ROT( z) u , v , SEi, z. RT( z) u , v
 Folosind această matrice si matricea de rigiditate
elementară E . Az
0 0
lz

12 . E . Izz 6 . E . Izz
K11( z) 0
3 2
lz lz

6 . E . Izz 4 . E . Izz
0
lz
2 lz

se poate asambla matricea de rigiditate a structurii

rezultată prin proiectarea elementele libere în spaţiul
incidenţelor în structură.
. . T
KL . .
3 z u, 3 z vK11( z ) K
u, v SER KL SER
 Fixarea structurii se face ţinând seamă de faptul că
în nodul 0 este reazem, iar în nodul 11 articulaţie.
Datorită acestui fapt se înlocuiesc în matricea de
rigiditate liniile şi coloanele corespunzătoare
deplasărilor v0, u11, v11, cu 0.
 Pentru ca matricea să nu devină singulară, termenii
de la intersecţia liniilor cu coloanele respective
trebuie declaraţi unitari. În acest fel ecuaţiile de
echilibru sunt înlocuite cu deplasările impuse.
 După introducerea încărcărilor se determină
deplasărilor nodale, care are 3nr. noduri
componente, pentru fiecare nod fiind calculate
deplasările liniare şi rotaţia.
 Cu deplasările nodale astfel calculate se vizualizează
deformata structurii.
 Pentru calculul forţelor şi momentelor este necesară
imaginea deplasărilor în global obţinută prin rotirea
deplasărilor locale.
 Ulterior se calculează matricele de deformaţie în
nodul de plecare respectiv în nodul de sosire.
 Cu ajutorul acestora se determină forţele în sistemul
de referinţă local şi în cel global, pentru nodul de
plecare, respectiv pentru nodul de sosire.
 Fiecare matrice F are 3nr. bare 3 componente,
prima coloană fiind cea a forţelor pe direcţia x, a
doua a forţelor pe direcţia y, iar a treia a
momentelor de încovoiere.
  Deoarece barele nu sunt perfect încastrate se pune problema
flambajului elastic al acestora.
 Factorul de compresiune q este soluţia ecuaţiei D A,   0
 sin  
A o 1   
2
A1 1  cos    sin 
D A,     
A 0 A 2 1  cos    4  A 0  2 
 A1  A 2  A1 sin    cos  
k 0 l3 k1 l k2 l
A0 A1 A2  ,
E Iz E Iz E Iz
l fiind lungimea barei, iar k0, k1, k2 sunt forţa şi momentele
care produc deformaţiile unitare ale nodurilor
corespunzătoare.
Acestea se determină scăzând din rigiditatea barelor incidente
nodurilor terminale ale barei studiate, rigiditatea acesteia,
rezultatul aducându-se în referenţialul barei.
 Pentru a se analiza dependenţa rădăcinii relaţiei
precedente de componentele vectorului A, se
anulează două dintre ele, cea de-a treia
devenind variabilă, notată cu A.
 În cazul în care ultimele două componente se
anulează relaţia devine
   
D A ,    3  2  A sin   0

 Această ecuaţie are prima rădăcină nenulă   A 0

pentru A0  p2, respectiv p, pentru A0  p2. Se
observă că, dacă A1,A2 sunt nule, pentru A0  p2,
se obţine soluţia clasică, corespunzătoare barei
articulate la ambele capete.
 Dacă prima componentă este nulă, iar celelalte două
sunt egale, relaţia devine
   
D A ,    3  2  A 2 tg   2 A  cos   0 
 Se observă că pentru A1,2  rezultă   p.
 În figura este prezentată forma funcţiei D(A,)
pentru talpa superioară 2 10
7

D( 10 , q ) 7
1 10
D( 11 , q )

D( 13 , q )
0
D( 15 , q )

D( 17 , q )
7
D( 19 , q ) 1 10

7
2 10
0 5 10 15 20 25
q
 Lungimea de flambaj a barei este lf = pl/.

 După determinarea lungimii de flambaj se

calculează pentru fiecare bară coeficientul de
zvelteţe şi coeficientul de flambaj:

2
  2.
z  
2 2 2
( z ) ( z ) ( z )