Sunteți pe pagina 1din 7

Capitolul 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ERGONOMIEI

1.1. Definirea ergonomiei


Ergonomia a apărut ca o necesitate a creșterii eficienței activității umane în condițiile
dezvoltării economice și sociale a omenirii.
Ergonomia are legi și principii proprii,pe baza cărora se stabilesc condițiile de
solicitare a omului în procesul muncii,în scopul valorificării optime a potențialului uman.
În ergonomie,eficiența maximă a muncii se realizează prin adaptarea acesteia la
om,prin armonizarea solicitărilor la care este supus omul cu posibilitățile acestuia.
Ergonomia studiază relațiile din sistemul OM-MIJLOC DE MUNCĂ-MEDIU,
cu scopul îmbunătățirii condițiilor de muncă ale omului și creșterea productivității
muncii.
Cercetările în domeniul ergonomiei au rolul de a stabili echilibrul între două categorii
de factori, figura 1.1.

-Sarcina de muncă -Capacitatea organismului uman


-Modul de desfăşurare a muncii E -Structura organismului uman
-Condiţiile de realizare a muncii -Funcţiile organismului uman

Figura 1.1 Interdependenţa factorilor din procesul muncii

Denumirea de ergonomie derivă de la cuvintele de origine greacă şi anume

Denumirea de ergonomie provine din două cuvinte de origine greacă


ergon=muncă,putere,forță
nomos=știință,teorie,lege,regulă.
Deci,ergonomia este considerată ca știință a muncii,avînd ca obiect de studiu relația
OM-MUNCĂ,sintetizînd și corelînd datele tuturor științelor și disciplinelor preocupate de
acest domeniu,formulînd principii și legi proprii care să asigure adaptarea reciprocă dintre om
și munca sa.
Principalele definiții date ergonomiei sunt sintetizate în tabelul1.1.

Tabel 1.1.Elemente care caracterizează cele mai importante definiţii ale ergonomiei
Elementele
Autorii Obiectul ergonomiei Scopul ergonomiei sistemului
analizat
Biroul Raporturi optime -Creşterea randamentului Om - muncă
internaţional al dintre om şi muncă -Prosperitatea muncitorului
muncii
K. F. Murrell Studiul ştiinţific al Om - mediu
relaţiei dintre om şi -
mediul său de muncă
Societatea de Adoptarea metodelor, Muncă –
ergonomie - mijloacelor şi mediilor de maşină - mediu
muncă
V. Munipov Cercetează Crearea condiţiilor optime de Om - muncă
posibilităţile omului muncă
în procesele de
muncă
V. P. Zincenko Studiul sistemului Crearea condiţiilor care să Om- maşină -
om-mijloace de asigure comoditatea şi mediu
muncă-mediu de securitatea oamenilor în
muncă scopul creşterii
productivităţii muncii

1.2 Ergonomia –ştiinţă interdisciplinară

Ergonomia este o știință multidiscsplinară prin metode și unică prin obiectivul său,cel
de optimizare a relației om- muncă,prin adaptarea muncii la om și a omului la munca sa,în
scopul creșterii productivității muncii în condițiile unui consum rațional de energie umană.
Ergonomia folosește în mod integrat cunoștințele disciplinelor și științelor bio-psiho-
medicale(fiziologia,psihologia,ecologia,biologia,antropologia,biomecanica,medicina
muncii,igiena,etc.),tehnicoeconomice(stiințaconducerii,studiulmuncii,inginerieindustrial,ingin
erie tehnologică,ingineria construcțiilor de mașini,etc) și sociale(sociologia muncii),toate
avînd ca scop menținerea îndelungată la nivel optim a capacității de muncă,a promovării stării
de sănătate a omului,figura 1.2
Inginerie
Fiziologie Psihologie

Biologie ERGONOMIE Sociologie

Design Economie
Antropometrie

Figura 1.2. Caracterul multidisciplinar al ergonomiei

a) Fiziologia muncii evaluează solicitarea, încordarea şi oboseala omului în procesul de


muncă.

În sistemul om-maşină-mediu (obiectul de studiu al ergonomiei) sunt luate în considerare


si analizate două grupe de probleme fiziologice:
- condiţiile biomecanice ale executării muncii;
- repercursiunile muncii fizice şi intelectuale asupra funcţiilor organismului.

Rezultatele acestor analiza conduc la stabilirea unor baremuri cu cerinţele diferitelor


profesiuni şi cu caracteristicile pozitive şi negative ale diferitelor operaţii de muncă. Se
stabilesc indicatori fiziologici cum ar fi: frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială, consumul de
oxigen, metobolismul temperatura, capacitatea pulmonară, care să permită aprecierea gradului
de adaptare fiziologică a omului şi implicit gradul de organizare ergonomică.

b) Medicina muncii asigură în organizarea ergonomică a muncii următoarele elemente:


- urmărirea adaptării oamenilor pe locurile de muncă în dependenţă de solicitările
specifice ale muncii;
- depistarea din timp a modificărilor morfofuncţionale ale organismului sub influenţa
factorilor de mediu;
- analiza factorilor de adaptabilitate şi cauzele morbidităţii;
- diagnosticarea deficienţelor care fac ca anumite locuri de muncă să fie contraindicate
unei persoane (prin investigaţii specifice ale aparatului cardiovascular, circulator, digestiv,
sistem endocrin, acuităţi senzoriale).

c) Psihologia şi în special psihologia muncii dezvăluie însuşirile psihice ale omului în


raport cu totalitatea condiţiilor obiective de muncă ale acestuia. Studiază mecanismele psihice
ale comportamentului de muncă în diversele forme de manifestare, precum şi impactul
diferiţilor factori asupra acestor mecanisme. Prin cercetările întreprinse, psihologia furnizează
ergonomiei următoarele elemente:
- implicarea raţională şi echilibrată a funcţiilor psihologice ale omului în realizarea
sarcinilor de muncă;
- determinarea mecanismelor psihologice ale acţiunilor corecte şi greşite;
- gradul de solicitare psihică;
- studiul şi determinarea limitelor psihologice ale omului.
d) Sociologia asigură informaţii privind factorii sociali necesari pentru studierea modului
de adaptare a omului la munca sa şi a muncii la om. Aceste informaţii fac referire la : gradul
de instruire a muncitorilor, vârsta si vechimea in producţie, viaţa familială şi locuinţa,
transportul şi orarul.

e) Ştiinţele tehnice. Raportul dintre ergonomie şi ştiinţele tehnice se manifestă biunivoc.


Pe de o parte, datele şi cunoştinţele ergonomice sunt utilizate în proiectarea echipamentului
tehnic şi tehnologic, iar pe de altă parte, în funcţie de problemele tehnice ce se cer rezolvate,
se stabilesc noi orientări ale cercetărilor în domeniul ergonomiei.
Studiile în acest sens, se concretizează în elaborarea de standarde ergonomice şi de
atestare ergonomică a produselor (de exemplu, în faza de proiectare a instalaţiilor industriale
sunt luate măsuri ergonomice pentru prevenirea riscurilor profesionale).

f) Ştiinţele economice. Raportul dintre ergonomie şi ştiinţele economice se manifestă


biunivoc. Pe de o parte, cercetarea ergonomică permite organizarea optimă a muncii în
condiţiile producţiei moderne, iar pe de altă parte, studiile de organizare ergonomică trebuie
să corespundă conceptului de eficienţă. În acest scop, este necesar crearea unui sistem coerent
de indicatori ai eficienţei studiilor şi cercetărilor cu caracter ergonomic.
Constituind o nouă viziune metodologică în domeniul organizării muncii, cercetările
interdisciplinare în ergonomie asigură o viziune unitară şi integratoare asupra problematicii
omului în procesul muncii. Se pun astfel în evidenţă multiplele interdependenţe şi
intercondiţionări ale factorilor ergonomici, de solicitare a omului în procesul muncii.
Datorită acestui caracter multidisciplinar,avînd în vedere complexitatea funcțiilor
umane și marea diversitate a activităților de muncă,cercetările ergonomice aplicative și
fundamentale presupun munca în echipă,în care funcție de natura și importanța problemelor
ce apar se recomandă să participe inginerul,fiziologul,psi0l0gul,etc.
Datele obținute în urma cercetărilor fundamentale ,în diverse domenii de
activitate(prezentate sub formă de diagrame,standarde,tabele etc.)sunt utilizate în proiectarea
și/sau corectarea ergonomică a unor situații de muncă existente.

1.3. Orientări şi clasificări în ergonomie


1.3.1 Tendinţe şi orientări actuale în ergonomie
Preocupările în domeniul ergonomiei au urmat, în general o curbă ascendentă de
evoluţie, pe plan modial înregistrându-se următoarele tendinţe :
- a crescut interesul pentru preocupările de psihologie datorită schimbării conţinutului
muncii și a condiţiilor în care aceasta se desfăşoară, ceea ce duce la creşterea gradului
de solicitare neuropsihică a executanţilor;
- factorii de ambianţă fizică deţin o pondere importantă în cadrul preocupărilor de
ergonomie;
- preocupările legate de protecţia muncii au tendinţa de a nu se mai individualiza ca
preocupări independente, ci înglobate în cadrul cercetărilor interdisciplinare de
ergonomie;
- s-au intensificat cercetările legate de sistemul om-maşină-mediu ;

1.3.2.Clasificări în ergonomie
Existența diferitelor ramuri ale ergonomiei este determinatăde diversitatea mare a
situațiilor de muncă în care ergonomia intervine.
În funcţie de cerinţele carora se adresează, ergonomia poate fi privită după o serie de
criterii,cu domenii specifice de preocupare.

a) Funcţie de scopul urmărit distingem:


- ergonomia adaptării muncii la om – studiază crearea mijloacelor de muncă de la cele
mai simple până la cele mai complexe, dimensionarea locurilor de muncă, crearea mediului
ambiant profesional şi extraprofesional astfel incât orice fel de solicitări adresate omului să se
armonizeze cu posibilităţile fizice, neuropsihice şi celebrale ale acestuia.
- ergonomia adaptării omului la munca sa – se ocupă cu orientarea, selectia,
formarea şi perfecţionarea profesională, având ca scop să asigure fiecărui om o muncă
potrivită cu aptitudinile şi posibilităţile individuale.

b) După stadiul sau faza de aplicare distingem:


- ergonomie de concepţie – are ca obiect elaborarea unor standarde ergonomice care se
aplică în faza de proiectare a unei întreprinderi, secţie, loc de muncă, utilaj, produs;
- ergonomie de corecţie – studiază locurile de muncă deja existente, pentru a elimina
disfuncţiile create în sistemul om –maşină-mediu., ca urmare a unor erori de concepţie.

c) După obiectul preocupărilor:


- ergonomie a producţiei – studiază condiţiile ergonomice de desfşurare a muncii în toate
fazele procesului de producţie : aprovizionare, programare, fabricaţie, reparaţii, transport
intern, expediţie. Această ramură a ergonomiei elaborează şi urmăreşte aplicarea standardelor
ergonomice în procesul de producţie.
- ergonomie a produsului – studiază din punct de vedere ergonomic, produsele ce vor
deveni mijloace de muncă sau bunuri de consum. Elaborează şi urmăreşte aplicarea
standardelor ergonomice ale produselor.

d) După conţinut:

- ergonomia activităţilor – ramură a ergonomiei care studiază munca din următoarele


puncte de vedere:
- antropologic- la proiectarea mijloacelor de muncă se iau în considerare
variabilele antropologice
- fiziologic – conceperea proceselor de muncă în condiţii de solicitări normale
ale organismului (respectarea limitelor normale ale capacităţii de muncă)
- igienic – eliminarea factorilor de risc pentru îmbolnăviri profesionale,
accidente de muncă, ambianţă necorespunzătoare.
- ergonomie a informaţiei – studiază cognitivitatea implicată în, şi generată de procesul
de producţie având la bază percepţia, raţionamentul decizia (găsirea celor mai adecvate soluţii
pentru ca percepţia senzorială să fie clară şi rapidă, informaţiile pe care omul le primeşte sub
formă de semnale de la maşină şi mediu să poată fi uşor selectate, analizate, astfel încât
decizia să fie corectă);
- topoergonomia – se ocupă cu cercetarea şi proiectarea dimensională a maşinilor,
organelor de comandă ale locurilor de muncă, conform particularităţilor antropometrice ale
omului;
- bioergonomia – studiază fenomenul de oboseală a organismului uman în raport cu
elementele de organizare a mincii (durata zilei de muncă, repaosul, munca de noapte, munca
în schimburi).
1.4 Legile ergonomiei

I. Legea fundamentală – condiţie a existenţei ergonomiei. Ergonomia este o ştiinţă cu


profund caracter interdisciplinar.
Studiile multidisciplinare asupra sistemului om-maşină-mediu pot duce la negarea sau
chiar la desfiinţarea ergonomiei ca ştiinţă.
II. Legea reproducţiei forţei de muncă de la o zi la alta.
Capacitatea de muncă a operatorului uman se poate reface de la o zi de muncă la alta în
condiţii precizate de odihnă şi alimentaţie.
Afirmaţia dovedeşte profundul caracter umanist al ştiinţei. Legea a 2-a este ,,împotriva
indiferenţei faţă de om şi a exploatării sale până la epuizarea capacităţii de
muncă. Aplicarea acestei legi conduce la realizarea unui echilibru între solicitări
şi potenţialul organismului uman care are drept consecinţă ridicarea calităţii
vieţii în contextul economiei energetice a organismului uman.

1.5. Factorii ergonomici care afectează performanţa umană


Factorii ergonomici care afectează performanţa umană în condiţiile producţiei moderne, se
împart în trei mari grupe:
a) Factori care depind de organismul uman:
- caracteristicile aparatului locomotor în muncă;
- condiţionarea capacităţii de muncă;
- gradul de adaptare prin antrenament;
- dezorganizarea funcţională prin oboseală;
- regimul raţional de activitate şi odihnă;
- ritmul de muncă;
- particularităţile sferelor senzorială, perceptuală, mintală, emoţională;
- caracteristicile termoreglării;
- starea de sănătate.
b) Factori care depind de condiţiile de muncă:
- organizarea procesului de muncă;
- microclimatul (zgomotul, vibraţiile, iluminatul);
- relaţii psihosociale.
c) Factori care depind de condiţiile generale de viaţă, de calitatea vieţii
alimentaţia;
- condiţiile de locuit.

Concluzii
 Creșterea productivității muncii impune intensificarea activității de organizare
pe baze științifice a muncii.
 Ergonomia,ca știința a muncii,are ca scop adaptarea muncii la om și a omului
la muncă.
 Aplicarea principiilor ergonomice conduce la crearea unor condiții favorabile
de muncă și de viață,la solicitarea oamenilor muncii în limite normale
biologice,la eliminarea efortului fizic și intelectual inutil,la înlăturarea
factorilor nocivi,la asigurarea securității muncii.