Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de stat „Alecu Russo”

Facultatea: ȘREM

Proiect la tema

Neofactorii de producție
La disciplina: Principiile economiei de piață

A elaborat studenții grupei IP11Z

Perdinscaia Nicoleta
Codreanu Elena

A verificat: Branașco Natalia

 Neofactorii de producȚie

D ezvoltarea industriala contemporana a pus in evidenta faptul ca

performantele de piata ale firmelor producatoare au ajuns sa fie
influentate tocmai de actiunea unor factori netraditionali, neinclusi
in conventionala formula trinitara. Importanta unor asemenea factori a
determinat polarizarea eforturilor de investitii in cercetarea stiintifica si
dezvoltarea tehnologica, in formarea personalului, in informatizarea unor firme.

Asemenea evolutii contemporane au condus la formularea unei teorii a

neofactorilor de productie. Delimitarea dintre factorii de productie clasici si
neofactori decurge din considerente legate de natura lor intrinseca, dar si in
modul specific de actiune si de gestionare a factorilor din fiecare categorie.
Astfel, daca factorii de productie clasici - munca, natura, capitalul - au la baza
resurse din categoria celor vizibile si cuantificabile, care pot fi gestionate,
neofactorii, respectiv abilitatea intreprinzatorului, tehnologiile, inovatia etc, isi
au originea in resurse din categoria celor invizibile, ceea ce face ca exercitarea
proprietatii asupra lor sa implice modalitati noi de cuantificare si gestionare.

Abilitatea intreprinzatorului
Abilitatea intreprinzatorului reprezinta un neofactor de productie in cadrul
sistemelor economice bazate pe concurenta si libera initiativa. intreprinzatorul
gestioneaza, facand uz de propriile-i abilitati, ansamblul factorilor de productie,
realizeaza alegerea factorilor adecvati scopului propus, realizeaza combinarea si
utilizarea lor corespunzatoare. intreprinzatorul se manifesta prin activitatea sa la
nivel microeconomic, acesta fiind cadrul de baza unde se produc bunurile
economice si serviciile.

Abilitatile ce se cer intrunite in persoana intreprinzatorului pentru ca acesta sa-si

indeplineasca functiile asumate sunt: aptitudini de strateg, de administrator,
deinvestitor, de manager de proiect, de comerciant de negociator etc, dar si
desupervizor si controlor al activitatii proprii si a colaboratorilor.
Richard Cantillon a denumit “antrepenori” pe cei care dispuneau de
oprtunitatilepietei de a cumpara ieftin si de a vinde scump, ca urmare a
discrepantelor dintre cerere si oferta pe piata.

In prezent, rolul antreprenorului consta in atribuirea de a combina si substitui

factorii de productie, in asumarea riscului, incertitudinii si arbitrajului si in
promovarea inventivitatii si inovatiei, ca surse inedite de profit.

Tehnologiile
Tehnologiile reprezinta procedee de combinare si transformare a factorilor de
productie in rezultate ale productiei, prin aplicarea unor reguli specifice. Ele au
rolul de a defini natura si succesiunea fazelor procesului de productie care
asigura transformarea resurselor primare in bunuri economice. Fiind resurse
potentialutilizabile, tehnologiile la un moment dat formeaza 'stocul de
tehnologii', concretizatin brevete de inventii, licente, proiecte de
produse si instalatii, machete,prototipuri, specificatii de executie a unor
operatii, sisteme de asigurare a calitatii, programe informatice pentru asistarea
productiei pe calculator etc.

In conditiile revolutiei tehnico-stiintifice contemporane tehnologiile

inregistreaza o dinamica sustinuta, dependenta insa de amploarea si ritmul
inovarii din diverse domenii. Aceasta conduce la innoirea continua a
componentelor stocului de tehnologii disponibile la un moment dat, fie printr-o
ameliorare treptata, fie prin salturi spectaculoase determinate de anumite
descoperiri. Aparitia de noi tehnologii este o sursa majora de avantaj competitiv
pentru firmele care reusesc sa le implementeze rapid si sa le exploateze eficient.

3. Informatia si comunicarea

Specialistii in domeniu analizei informatiei si comunicarii vorvesc despre sapte

principii capitale in luarea deciziilor:

a) Informatia trebuie sa cuprinda toate activitatile soci0-umane;

b) Cu cat informatia originara influenteaza prestatiile de productie si de

piata, cu atat mai mare este marja de profit;
c) Dezvoltarea este determminata pentru marja de profit;

d) Timpul nu constitue o bariera concurentiala;

e) Numarul angajatilor nu este determinat, insa calitatea gandirii lor, da;

f) Capacitatea de comunicare determina succesul de piata;

g) In comunicare, atractia exercitata de actualitate trece inaintea calitatii.

Prelucrarea informatiei a ajuns o functie electronizata.

Informatia, energia si materia sunt cei mai importanti factori ai economiei

moderne. Aceasta este ilustrare, stire, comunicare, relatie, transmisiune.

Informatiile relevante pentru o firma se clasifica in cinci categorii

(referitoare la continut, forma, comportament, comportament, relatie si actiune).

O activitate de afaceri incununata de succes presupune manipularea optima a

informatiilor.

Informatia face si ea parte din categoria neofactorilor si indeplineste roluri

multiple in productie. Ea este stocata pe suporti materiali (hartie, film, discuri,
benzi magnetice, circuite integrate etc.) si este introdusa in procesele de
productie sub forme variate, precum: fise tehnice, desene de executie, norme de
consum si de productie, instructiuni de lucru si de protectie a muncii,
documentatii de investitii, inovatii si rationalizari, know-how etc, toate acestea
constituind bunuri informationale.

Informatiile se deosebesc de resursele economice clasice printr-o serie de

particularitati care privesc atat producerea informatiilor, cat si gestionarea,
tranzactionarea pe piata si utilizarea lor.

Asemenea particularitati sunt:

a) producerea de informatii cu caracter neintrerupt si nelimitat si, ca urmare,

stocul de informatii se imbogateste continuu;

b) dupa o anumita utilizare informatia ramane in continuare ca resursa

disponibila;

c) deoarece producerea de informatii necesita cheltuieli insemnate, apare

necesitatea ca aceasta resursa sa fie supusa unor reguli specifice de gestionare,
acces si protectie.
 4. Neofactorul timp economic
Timpul economic este economic prin rolul important pe care il detine
economicul in cadrul societatii umane. El surprinde succesiunea, simultaneitatea
si transformarile procesuale ale fenomenelor economice.

Dupa formele sale de manifestare, timpuul economic se clasifica astfel:

timpul- rsursa, sistemul referential.

A) Clasificand temporalitatea economica putem vorbi de un conventional sau

timp istoric.

B) Timpul fizic se refera la urmatoarele aspecte:

a) Timp de pregatire cultural- profesional.

b) Timp de aprovizionare si de recrutare.

c) Timp managerial.

d) Timp lucrativ.

e) Timp anticipativ sau de previziune.

f) Timp de asteptare.

g) Timp de marketing sau timp de tatonare.

h) Timp de consum.

i) Timp liber.

C) In structura timpului psihologic intra:

a) Timp de risc.

b) Timpul de confruntare.

c) Timpul de proiectie.

d) Timpul consumarii succesului sau esecului.

e) Timpul memoriei afective.

f) Timpul de stocare a informatiilor.

Succesul afacerii depinde de modul in care timpul economic este rationalizat.

In concluzie as putea spune ca neofactorii de productie duc la dezvoltarea

industriala contemporana, a pus in evidenta faptul ca performantele de piata ale
firmelor producatoare au ajuns sa fie influentate tocmai de actiunea unor factori
netraditionali, neinclusi in conventionala formula trinitara. Importanta unor
asemenea factori a determinat polarizarea eforturilor de investitii in cercetarea
stiintifica si dezvoltarea tehnologica, in formarea personalului, in informatizarea
unor firme.