Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Politehnica Bucuresti

Noi hidrogeluri pe baza de polietilenglicoli

Denumire etapa:
Sinteza, purificarea si caracterizarea hidrogelurilor reticulate
covalent pe baza de diepoxi polietilenglicoli si di si poliamine alifatice.
Sinteza, purificarea si caracterizarea hidrogelurilor termosensibile,
injectabile, pe baza de polietilenglicoli si N-izopropilacrilamida
- faza unica -

- sinteza lucrarii -

PN II- Programul Idei - Proiect de cercetare exploratorie


Contract de finantare nr. 389/2007
Termen predare: 31.10.2008

Director proiect,

Prof. dr. ing. Mircea Teodorescu

1
Obiectivele etapei
Etapa unica din anul 2008 a avut urmatoarele obiective:
1. Sinteza, purificarea si caracterizarea hidrogelurilor reticulate covalent pe baza de
diepoxi polietilenglicoli (DEPEG) si di si poliamine alifatice [etilendiamina
(EDA), 1,4-diaminobutan (DAB), hexametilendiamina (HMDA), 1,8-octandiamina
(ODA), 1,10-diaminodecan (DDA), 1,12-diaminododecan (DDA), dietilentriamina
(DETA), trietilenteramina (TETA), tris(2-aminoetil)amina (TREN)].
2. Sinteza, purificarea si caracterizarea hidrogelurilor termosensibile, injectabile, pe
baza de polietilenglicoli (PEG) si N-izopropil acrilamida (NIPAm).
3. Activitati de diseminare a rezultatelor
4. Activitati de management stiintific si administrativ
In cele ce urmeaza vor fi prezentate in rezumat rezultatele obtinute in cadrul
primelor doua obiective.

1. Sinteza, purificarea si caracterizarea hidrogelurilor reticulate covalent pe baza de


DEPEG si di si poliamine alifatice

In cadrul acestui obiectiv au fost sintetizate hidrogeluri reticulate cu diverse


compozitii, structuri si caracteristici prin reactia PEG liniar cu grupe epoxi la ambele
capete, de diverse mase moleculare, cu poliamine alifatice (Schema 1). Hidrogelurile
sintetizate au fost caracterizate din punct de vedere spectrului IR, temperaturii de topire,
absorbtiei de apa in diverse conditii, continutului de apa libera si legata, proprietatilor
mecanice.

1.1. Sinteza si purificarea hidrogelurilor


Intr-un flacon de sticla de 10 ml au fost introduse 0,5 g DEPEGX si apa bidistilata,
intr-o cantitate astfel calculata incat la final solutia rezultata sa aiba concentratia de 30%
masic in DEPEGX si s-a agitat pentru dizolvarea DEPEG. Apoi a fost adaugata cantitatea
corespunzatoare de poliamina sub forma de solutie apoasa de concentratie cunoscuta
(obtinuta prin preparare la balon cotat) si s-a agitat din nou pentru omogenizare. Solutia a
fost apoi transferata cu ajutorul unei siringi intr-o eprubeta de sticla cu diametrul de 9 -
10 mm, eprubeta a fost inchisa cu ajutorul unui septum de cauciuc si introdusa intr-o baie
termostatata la 60°C, unde a fost tinuta timp de 140 ore. La expirarea timpului, eprubeta a
fost racita, taiata si hidrogelul scos. Hidrogelul a fost apoi taiat in discuri subtiri de 1,5-2
mm grosime si introduse in apa bidistilata (70 ml) pentru purificare (indepartarea
reactantilor nelegati in retea). Dupa 7 zile, timp in care apa de extractie a fost schimbata
zilnic, discurile de hidrogel au fost uscate la presiune atmosferica, intai la aer si apoi in
exicator pe CaCl2 anhidra, pana la greutate constanta. Pentru studierea gonflarii in apa,
xerogelurile astfel preparate au fost slefuite in prealabil cu smirghel cu finetea 240 si
aduse pana la o grosime de 1±0,1 mm, dupa care au fost uscate din nou in exicator, si
utilizate in continuare pentru determinarea comportamentului la gonflare. Pentru
masurarea randamentului reactiei de reticulare discurile au fost mai intai uscate pana la
greutate constanta si apoi purificate conform procedurii descrise anterior, inregistrandu-se
deasemenea si masa finala a discurilor.

2
PEG-OCH2CH2O CH2 + H2N R NH2
4
DEPEG
O
OH OH
PEG O CH2CHCH2 CH2CHCH2 O PEG
N R N
PEG O CH2CHCH2 CH2CHCH2 O PEG
OH OH

H2N-(CH2)n-NH2; H2N -(CH2CH2NH)n-CH2CH2NH2 N


n = 2 ; EDA n = 1 ; DETA NH2
n = 4 ; DBA n = 2 ; TETA
n = 6 ; HMDA NH2
NH2
n = 8 ; ODA
n = 10 ; DDA TREN
n = 12 ; DDDA
Schema 1. Sinteza hidrogelurilor reticulate pe baza de DEPEG si poliamine alifatice

1.2. Caracterizarea hidrogelurilor


Spectrele FT-IR ale hidrogelurilor sintetizate au continut maximele caracteristice
lanturilor PEG la 846, 947, 1100, 1250, 1295, 1347 si 1464 cm-1, insa spre deosebire de
spectrul oligomerilor DEPEG de provenienta, nu au mai continut maximele caracteristice
gruparilor epoxi terminale, de la 758 cm-1 si 913 cm-1, consecinta a reactiei cu deschidere
de ciclu a acestora cu grupele amina.
Xerogelurile sintetizate au fost solide de culoare alba, opace, care au prezentat
caracter cauciucos la temperatura camerei in cazul gelurilor bazate pe PEG600 si PEG1000,
in timp ce in cazul PEG2000 si PEG4000 au fost materiale polimerice semicristaline. Prin
masuratori DSC a fost pusa in evidenta prezenta temperaturii de topire in cazul tuturor
xerogelurilor, care a fost sub sau in jur de temperatura camerei pentru xerogelurile pe
baza de PEG600 si PEG1000 si peste temperatura camerei in cazul celor cu lanturi PEG mai
lungi (fig. 1).
Comportamentul la gonflare al xerogelurilor obtinute a fost testat prin imersare in
apa bidistilata sau solutii apoase la temperatura constanta, absorbtia de apa fiid urmarita
gravimetric. Gradul de gonflare la diverse intervale de timp (GG), exprimat sub forma de
cantitate de apa absorbita de 1 g de xerogel, a fost calculat conform cu ecuatia (1), unde
Wx este masa hidrogelului, iar Wx este masa xerogelului.
W - Wx
SD (g water/g dry polymer) = h (1)
Wx
Cele mai multe experimente de gonflare au fost realizate la 34°C si numai cateva
la 24°C si 44°C si numai pentru a studia influenta temperaturii asupra procesului de
gonflare. Din graficele GG – timp a fost determinat gradul de gonflare la echilibru (GGE)
ca valoarea corespunzatoare platoului curbelor. Figura 2 arata un exemplu de astfel de
grafic.

3
70
DHPEG
X
60

50 xerogeluri

40

T ( C)
o
m
30

20

10

0
0 1000 2000 3000 4000 5000
M
n,PEG

Figure 1. Dependenta temperaturii de topire a xerogelurilor DEPEGX – HMDA si


DHPEGX corespunzatoare de Mn,PEG. Hamina/EG = 1/1 molar

10
DEPEG
4000
GGE
GG (g apa/g xerogel)

8
DEPEG
2000

6
DEPEG
1000

4
DEPEG
600

0
0 500 1000 1500
Timp (min)

Figure 2. Curbe GG-timp pentru gelurile rezultate din reticularea DEPEGX cu EDA
(DEPEGX-EDA). Hamina/EG = 1/1 molar; apa bidistilata; 34°C

Pe aceasta cale a fost studiata influenta catorva factori: i) masa moleculara a


oligomerilor PEG precursori; ii) raportul Hamina/EG; iii) lungimea lantului aminei; iv)
functionalitatea aminei; v) structura aminei; vi) pH si vii) prezenta sau concentratia de
NaCl in mediul de gonflare.
Rezultatele au aratat ca GGE mai ridicate se obtin in cazul hidrogelurilor
preparate: i) din DEPEG cu masa moleculara mai mare, ii) prin reticulare cu amine mai
scurte; iii) prin reticulare cu amine cu functionalitate mai scazuta, iv) la rapoarte

4
nestoichiometrice grupe amina/grupe epoxi, sau prin gonflare in conditii de: a) pH acid,
b) temperaturi mai scazute; c) in absenta sarurilor.
Determinarile de apa libera si legata din hidrogelurile gonflate la echilibru,
realizate prin DSC, au aratat ca continutul de apa libera creste cu cresterea masei
moleculare a PEG si scaderea lungimii aminei utilizate ca agent de reticulare.
Hidrogelurile sintetizate au fost caracterizate din punct de vedere mecanic prin
compresiune uniaxiala, determinandu-se modulul elastic (E) si cel de compresiune (G) si
rezistenta la compresiune a hidrogelurilor gonflate la echilibru. Proprietatile de
compresiune ale hidrogelurilor sintetizate au crescut cu scaderea masei moleculare a
oligomerului PEG precursor, cresterea functionalitatii aminei si cresterea lantului aminei.
Conditiile nestoichiometrice de reticulare au condus la scaderea proprietatilor mecanice,
comparativ cu conditiile stoichiometrice.

2. Sinteza, purificarea si caracterizarea hidrogelurilor termosensibile, injectabile, pe


baza de polietilenglicoli si N-izopropil acrilamida (NIPAm)

In cadrul acestui obiectiv au fost sintetizate hidrogeluri termosensibile, cu


reticulare reversibila prin legaturi fizice, cu structura de bloccopolimeri, avand un bloc
central de polietilenglicol si blocuri laterale de de poliNIPAM. PoliNIPAM este un
polimer hidrosolubil ce prezinta temperatura critica inferioara de solubilitate. Sinteza tri
si pentabloccopolimerilor PEG – PNIPAM a fost realizata prin polimerizare radicalica
controlata de tip ATRP (Schema 2), pornind de la macroinitiatori PEG, a caror sinteza a
fost pusa la punct pe parcursul lucrarilor desfasurate in anul 2007.

OOCCH(CH3)Cl OOCCH(CH3)Cl
+
CH2 CH PEG CH CH2 R PEG
ATRP
OOCCH(CH3)Cl OOCCH(CH3)Cl
bloccopolimer
termosensibil

= CH2 CH
R
CONH CH CH3
CH3
NIPAM
Schema 2. Sinteza pentabloccopolimerilor (PNIPAM)2PEG(PNIPAM)2

2.1. Sinteza bloccopolimerilor PEG-PNIPAM


Intr-un balon cu un gat, cu fund rotund si cu volumul de 15 mL, prevazut
cu agitator magnetic, au fost introduse 2,39g NIPAM, cantitatea calculata de
macroinitiator PEG cu grupe cloropropionat (corespunzatoare masei moleculare dorite
pentru blocul PNIPAM), 5 mL DMF si 3 mL apa distilata si balonul a fost etansat cu un
septum de cauciuc. Dupa omogenizarea amestecului, solutia rezultata a fost barbotata cu
azot timp de 80 minute pentru eliminarea oxigenului. Separat, intr-un balon de 5 ml cu un
gat si brat lateral si prevazut cu agitator magnetic, a fost preparata solutia de catalizator
prin cantarirea cantitatii corespunzatoare de CuCl, urmata de adaugarea ligandului
(Me6TREN) cu ajutorul unei microsiringi (raport molar grupe cloropropionat:CuCl:

5
Me6TREN = 1:2:2). Balonul a fost apoi etansat cu un septum de cauciuc si umplut cu
azot prin vidare – compensare cu azot (4x). In balonul de catalizator au fost introdusi apoi
cu o siringa purjata cu azot, 2 mL apa distilata degazata prin barbotare cu azot timp de 40
minute. Amestecul a fost agitat cateva minute la temperatura camerei, dupa care solutia
de catalizator a fost preluata integral cu o siringa purjata in prelabil cu azot si injectata in
balonul de polimerizare, peste solutia de monomer si macroinitiator. Amestecul a fost
lasat la polimerizat timp de 6 ore la 200C. Dupa terminarea reactiei, balonul a fost deschis
si masa de reactie, viscoasa, a fost agitata in prezenta aerului, timp de 12 ore, pentru
dezactivarea catalizatorului. Solventul a fost apoi evaporat complet in vid. Reziduul solid
rezultat a fost dizolvat in cloroform si turnat intr-un exces de eter etilic pentru
precipitarea polimerului. Solidul verzui rezultat a fost colectat si uscat. Pentru
indepartarea urmelor de catalizator, polimerul uscat a fost redizolvat in cloroform si
trecut printr-o coloana scurta cu oxid de aluminu activ. Solutia incolora rezultata a fost
concentrata la rotavapor si apoi turnata in exces de eter etilic. Polimerul precipitat a fost
colectat si uscat, rezultand o pulbere de culoare alba (2,2 – 2,4 g).

2.2. Caracterizarea blocopolimerilor obtinuti si hidrogelurilor corespunzatoare


Blocopolimerii obtinuti au fost analizati prin spectrometrie 1H RMN (Fig.3),
punandu-se in evidenta maximele caracteristice celor doua tipuri de blocuri. Masa
moleculara a blocurilor de PNIPAM a fost calculata pe baza spectrului RMN prin
compararea maximelor gruparilor oxietilenice (a) din PEG si respectiv CH (b) din grupa
izopropil a unitatii NIPAM, tinand cont de masa moleculara a PEG, cunoscuta din
determinari anterioare. Tot pe baza spectrelor 1H RMN a fost calculata si compozitia
bloccopolimerilor sintetizati.
Bloccopolimerii sintetizati au fost caracterizati din punct de vedere al temperaturii
de agregare si proprietatilor reologice functie de temperatura. Pentru determinarea
temperaturii de agregare (Tagr) au fost utilizate solutii de polimer in apa cu concentratia
0,5%. Rezultatele au aratat ca, pentru obtinerea unei Tagr mai mici de 37ºC, este necesara
o masa mleculara a blocului de PNIPAM de cel putin 20000 Da in cazul
tribloccopolimerilor si respectiv 10000 Da in cazul pentabloccopolimerilor. Deasemenea,
Tagr a fost influentata si de masa blocului central de PEG, fiind mai scazuta pentru mase
moleculare mai scazute ale PEG.
Concluziile determinarilor de Tagr au fost confirmate si de masuratorile reologice
functie de temperatura, realizata asupra solutiilor apoase de copolimer 20% (Fig. 4).
Temperatura corespunzatoare momentului de crestere a valorii modulului de stocare G’
corespunde inceputului agregarii, deci formarii hidrogelului.
In cazul blocopolimerilor cu Tagr mai mica de 37ºC, hidrogelurile corespunzatoare
au fost caracterizate prin determinarea gradului de gonflare maxim in apa si G’ si G” la
37ºC.

3. Concluzii
1. Au fost sintetizate hidrogeluri reticulate covalent pe baza de PEG cu diverse mase
moleculare prin reactia dintre DEPEG si diverse di si poliamine alifatice, in apa
bidistilata la 60°C. Hidrogelurile respective au fost caracterizate din punct de vedere
spectrului IR, temperaturii de topire, absorbtiei de apa in diverse conditii, continutului de
apa libera si legata, proprietatilor mecanice.

6
Figura 4. Spectrul 1H RMN al unui pentabloccopolimer cu blocul central de PEG4000 si
blocuri laterale de PNIPAM cu Mn=3550.

tribloccopolimer PNIPAM - PEG4000 - PNIPAM


105

4
M =5030
bloc PNIPAM
10
Mbloc PNIPAM =10260
Mbloc PNIPAM =18200
103

102
G' (Pa)

M n,PEG =4000

101

0
10

10-1

10-2
20 25 30 35 40 45 50
Temperatura ( oC)

Figura 5. Variatia lui G’ cu temperatura si masa moleculara a blocului de PNIPAM

2. Au fost preparate hidrogeluri termosensibile, injectabile, pe baza de tri si penta


bloccopolimeri PEG - PNIPAM, sintetizati prin ATRP in solvent DMF:apa 1/1 vol/vol cu
diverse mase moleculare ale blocurilor componente. Blocopolimerii sintetizati au fost
caracterizati din punct de vedere al maselor moleculare, compozitiei si proprietatilor
reologice functie de temperatura, iar hidrogelurile cu Tagr<37ºC, din punct de vedere al
gradului de gonflare la echilibru in apa si proprietatilor elastice (80% continut de apa) la
37ºC.