Sunteți pe pagina 1din 5

PROIECTAREA UNEI SITUAŢII DE ÎNVĂŢARE

UNITATEA ŞCOLARĂ: ŞCOALA GENERALĂ ADĂMUŞ


ÎNVĂŢĂTOR: SIMIONESCU ANA
DATA: 1.03.2010
CLASA: a-III-a
ARIA CURRICULARĂ: MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE
DISCIPLINA: MATEMATICĂ
SUBIECTUL: Rezolvarea problemelor prin metoda grafică(figurativă)

OBIECTIV FUNDAMENTAL: formarea priceperilor şi deprinderilor de a


rezolva probleme prin metoda grafică/ figurativă.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
 să conştientizeze conţinutul semantic al textului problemei;
 să înţeleagă tipologia problemelor în care se cunoaşte suma şi
diferenţa dintre mărimi;
 să utilizeze reprezentarea grafică pentru uşurarea vizualizării datelor;
 să aplice algoritmul de rezolvare;
 să compare şi să identifice deosebirile dintre tipuri de probleme;
 să verifice soluţiile problemei;
 să compună o problemă asemănătoare, cu aceleaşi date sau cu date
schimbate;
 să stabilească schema generală de rezolvare a categoriei de
probleme despre care discutăm;
 să recunoască tipul de problemă în teste, culegeri, manuale.
Situaţia de învăţare este:
 frontală (după forma de organizare)
 dirijată direct şi permanent (după modul de intervenţie al
învăţătorului în timpul învăţării)
 asertivă ( după modul de comunicare învăţător-elev)
 algoritmică-stereotipă ( după demersul cunoaşterii)
 una care implică reprezentarea ( după procesele psihice
predominant utilizate)

1
ALEGEREA METODOLOGIEI:
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, observaţia,
problematizarea, algoritmizarea;
Forme de organizare: frontal şi individual
Mijloace de învătământ: : obiecte concrete, reprezentări grafice, probleme
ilustrate, fişe cu probleme grafice concepute pentru exersarea algoritmului
de rezolvare;
Timp de lucru: 25 minute

PROIECTAREA DEMERSULUI DE ÎNVĂŢARE A NOILOR


CUNOŞTINŢE
Se dă problema:
Ana şi Mioara au împreună 10 ciupercuţe. Ana area cu 2 ciupercuţe
mai multe decât Mioara. Câte ciupercuţe are fiecare?
A. Faza concretă
Pasul 1: conştientizarea conţinutului semantic al problemei
Ana şi Mioara au împreună 10 ciupercuţe.
( diferenţ a faţă de alte probleme unde se cere totalul; aici se cunoaşte
totalul)
Pasul 2: reprezentarea grafică a mărimilor
Ana are cu 2 ciupercuţe mai multe decât Mioara.
(concret, pentru ca percepţia copiilor să fie cât mai clară)

……

Pasul 3: Înţelegerea cerinţei

2
Câte ciupercuţe are fiecare ?
(înţelegerea faptului că, fiind dat totalul, urmează a se afla mărimile care
compun acest total; de aici derivă tipologia problemei)

Pasul 4: Rezolvarea propriu-zisă


a) eliminăm diferenţa dintre cantităţi şi obţinem 2 mărimi egale
10 – 2 = 8
b) împărţim la 2 pentru a afla o singură parte, corespunzătoare numărului
de obiecte mai mic ( în cazul acesta, nr. de ciupercuţe ale Mioarei)
8:2=4
c) adăugăm la această mărime ceea ce am eliminate, pentru a obţine
numărul de obiecte mai mare ( nr. de ciupercuţe ale Anei)
4+2=6
Pasul 5: Verificare rezultatelor obţinute
 prin adunarea mărimilor, pentru a obţine suma: 6 + 4 = 10
 prin scăderea mărimilor, pentru a obţine diferenţa: 6 – 4 = 2

Pasul 6: Formularea răspunsurilor


R: Ana- 6 ciupercuţe
Mioara- 4 ciupercuţe
B.Faza semiconcretă
( aceeaşi problemă)
Reprezentarea grafică a mărimilor cu folosirea segmentelor:
Ana /_______________/___²____/
Mioara /_______________/ 10 ciupercuţe

Rezolvarea numerică

3
1) 10 – 2 = 8 ( de 2 ori numărul de ciupercuţe ale Mioarei)
2) 8 : 2 = 4 (numărul de ciupercuţe ale Mioarei)
3) 4 + 2 = 6 (numărul de ciupercuţe ale Anei)

Verificare: 6 + 4 = 10 Răspuns: Ana – 6 ciupercuţe


6–4= 2 Mioara – 4 ciupercuţe

C: Faza abstractă
Formularea numerică a aceleiaşi probleme:
Suma a două numere este 10, iar diferenţa lor, este 2. Află cele două numere.
a + b = 10
a–b= 2
1) Reprezentarea grafică ( identică)
2) Rezolvarea
3) Verificarea rezultatelor
4) Formularea răspunsurilor

MODALITĂŢI DE EVALUARE
Evaluarea este continuă, pe fiecare pas de rezolvare a problemei.
Se solicită în permanenţă feed-back-ul în:
* sublinierea informaţiilor esenţiale, separându-se „ce se cunoaşte” de „ce
trebuie să aflăm”
* punerea în evidenţă a relaţiilor dintre mărimi;
* transpunerea problemei în desen/ schemă;
* alegerea operaţiilor corespunzătoare;
* efectuează calculele din planul de rezolvare;
* verificarea soluţiilor problemei;
* formularea răspunsurilor,
* stabilirea schemei generale de rezolvare a categoriei de probleme despre
care discutăm.

4
CONCLUZII:
Metoda grafică (figurativă) vine în sprijinul copiilor când vine vorba
despre reprezentarea mărimilor implicate în conţinutul problemei. Utilizând
desene (segmente de dreaptă, figure geometrice, semne convenţionale,
combinaţii de litere), metoda aceasta netezeşte drumul parcurs de elevi de la
abstract la concret.
Aplicând metoda, luăm una dintre mărimi drept reper, de regulă cea
mai mică, în funcţie de care se vor reprezenta celelalte.
Problemele ce se rezolvă prin metoda grafică sunt probleme-tip(în
categoria problemelor figurative, se înscriu şi problemele de aflare a doua
numere când cunoastem suma si diferenta lor).
Algoritmul de rezolvare a acestor probleme implică operaţii aritmetice
studiate anterior.
Se poate asigura transferal de priceperi formate la cazul II de
rezolvare, prin “completarea ”diferenţei şi aflarea , mai întâi, a mărimii mai
mari. Apoi la cazul când se cunoaşte suma şi raportul numerelor.
Învatatorul trebuie sa utilizeze un vocabular matematic adecvat, să
respecte particularităţile de vârstă şi individuale ale colectivului de elevi şi
să folosească cu pricepere astfel de demersuri metodologice de rezolvare a
problemelor.El are sarcina de a cuprinde în planificarea calendaristică un
timp suficient pentru înţelegerea unor astfel de probleme, să dozeze corect
volumul de muncă individuală şi s-o verifice permanent.

ANEXE: Fişe de lucru cu probleme ce se rezolvă prin metoda grafică


(figurativă);

S-ar putea să vă placă și