1

Dincolo de curgerea timpului �i de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu �i Ve�nic,
din care vin toate �i prin care fiin�eaz� toate cele ce sunt. Totul �i nimicul sunt
suflarea Sa, golul �i plinul sunt m�inile Sale, mi�carea �i nemi�carea sunt
picioarele Sale, nic�ieri �i peste tot este mijlocul S�u, iar chipul S�u este
lumina. Nimic nu este f�ptuit f�r� de lumin� �i tot ce vine din lumin� prinde via��
�i ia f�ptur�.

2
Precum fulgerul aduce lumina �i din lumin� tunetul �i focul ce se revars�, a�a este
�i g�ndul omului, el trece �n vorba omului �i apoi �n fapta sa. Deci, ia aminte la
asta, c�ci p�n� la focul ce arde trebuie s� fie o lumin� �i un tunet. Lumina omului
este g�ndul s�u �i aceasta este averea sa cea mai de pre�. Lumina prinde putere
prin cuv�nt, iar voin�a omului aprinde focul prin care se f�ptuiesc toate cele ce
sunt �n jurul s�u.

3
Fii ca muntele cel seme� �i ridic� a ta lumin� mai presus de cele ce te �nconjoar�.
Nu uita c� aceia�i pa�i �i faci �n v�rful muntelui ca �i �n josul s�u, acela�i aer
este sus ca �i jos, la fel cre�te copacul �n v�rf de munte ca �i �n josul s�u, la
fel lumineaz� soarele piscul cel seme� ca �i p�m�ntul cel neted.

4
Fii cump�tat ca p�m�ntul �i nu vei duce lips� de nimic. Creanga prea plin� de rod
este mai repede fr�nt� de v�nt, s�m�n�a prea ad�nc� nu r�zbate �i prea mult� ap� �i
stinge suflarea.

5
Ia aminte la copacul cel falnic, cu c�t este mai �nalt, cu at�t r�d�cinile sale
sunt mai ad�nci �n p�m�nt, c�ci din p�m�nt �i trage t�ria, nu uita asta. Cu c�t te
ridici mai mult, cu at�t trebuie s� cobori mai mult, c�ci m�sura ridic�rii este
aceea�i cu m�sura cobor�rii.

6
Puterea omului �ncepe cu vorba nerostit�, ea este asemeni semin�ei care �ncol�e�te,
nici nu se vede c�nd prinde suflare de via��. Lumina semin�ei este cea care o
ridic�, p�m�ntul este cel ce-i d� hran�, apa �i d� vigoarea, iar r�bdarea o �mbrac�
cu t�rie.

7
Prive�te r�ul �i ia aminte la �nv��tura sa. La �nceput este doar un firicel de ap�,
dar cre�te tot mai mare, c�ci vine de la ce este mai mare, �i lucrurile a�a
trebuiesc �mplinite, prin firea lor. Asemenea este �i g�ndul cel bun �i drept
r�nduit, el �i face loc printre pietre �i st�nci, nu �ine seama de nimic, �i
urmeaz� drumul �i nimic nu-i st� �n cale. Ap� cu ap� se adun�, iar �mpreun� puterea
este �i mai mare.

8
Ia seama de taina aceasta �i nu o uita, acel firicel de ap� �tie unde va ajunge,
c�ci una este cu p�m�ntul �i toate cele ce-i vin �n cale nu �l pot opri p�n� la
sf�r�it. Astfel s� iei seama la g�ndul t�u unde trebuie s� ajung� �i vei vedea c�
nimic nu st� �n calea sa. S�-�i fie g�ndul limpede p�n� la sf�r�it; multe se vor
ivi �n calea sa, c�ci firea lucrurilor din jur este mi�c�toare asemeni apelor. Ap�
cu ap� se �nt�lnesc, p�m�nt cu p�m�nt �i munte cu munte.

9
Ia seama la g�ndul cel r�u, fere�te-te de el ca de fulger, las�-l s� se duc� precum
a venit, c�ci te-ndeamn� la lucruri nefire�ti. Fere�te-te de vorbele de�arte �i de
neadev�r; sunt ca pulberea c�mpului ce-�i acoper� ochii, ca plasa p�ianjenului
pentru mintea �i sufletul t�u. Ele te �ndeamn� la trufie, �n�el�ciune, ho�ie �i
v�rsare de s�nge, iar roadele lor sunt ru�inea, neputin�a, s�r�cia, boala,
am�r�ciunea �i moartea.

10
Nu judeca oamenii dup� greutatea lor, dup� puterea lor, dup� averea lor, dup�
frumuse�ea lor sau dup� r�vna lor, c�ci �i unul �i altul a l�sat din ceva pentru a
cre�te �n altceva. Cel bogat este s�rac �n lini�te, cel tare este slab pentru altul
�i cel slab are t�ria lui ascuns�. Cum firea lucrurilor este mi�c�toare, asemeni
este �i omul. Ce d� valoare unei unelte, trebuin�a sau frumuse�ea ? Duce un om mai
mult dec�t boul? E mai bogat vreunul c� p�m�ntul ? Doar cunoa�terea �i
�n�elepciunea �l ridic� pe om peste dobitoace. �i degeaba ai cunoa�tere dac� ea nu
este l�murit� de vreme.

11
Fierul �nro�it a fost rece �i se va r�ci iar�i; vasul a fost p�m�nt �i va fi iar�i
p�m�nt; p�m�ntul ce-a fost sterp acum este p�m�nt roditor �i se va st�rpi iar�i
peste vremi. R�vna omului face schimb�toare toate acestea. Dar r�vna �i �ntoarce
bucuria �n triste�e �i lini�tea �n nelini�te. Fierul �i focul ajut� omul, dar �l �i
vat�m�. �i aceea�i r�vn� �l �ndeamn� a merge pe c�r�ri ne�tiute �i neb�tute de
ceilal�i dinaintea lui. Tot r�vna �l �ndeamn� la str�ngere de averi, la m�rirea
puterii �i la a se m�sura cu al�ii. Fere�te-te de a te m�sura cu altul, c�ci trufia
de aici se na�te; ea te va cobor� mai jos de dobitoace �i te va desp�r�i de fratele
�i de vl�starul t�u.

12
Ne�n�eleptul este m�nat de r�vn�, dar �n�eleptul �ncalec� r�vna. Ne�n�eleptul
sufer� c�nd r�vna �l duce la pierdere �i la c�dere, dar �n�eleptul �ntotdeauna
g�se�te c�tigul �n pierdere �i �n�l�area �n c�dere.

13
Trufia r�ce�te iubirea inimii �i o face �n du�m�nie �i nu exist� dobitoc mai josnic
dec�t omul care nu mai are iubire �n inima sa. C�ci iubirea este cea dint�i putere
�i chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva g�ndul t�u s� se �mpresoare cu
trufia, c�ci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14
G�ndul bun �i vorba �n�eleapt� �i pot potoli necazul, �i pot r�cori inima, dar nu
te vindec�, pentru c� omul sufer� dup� cum trufia a crescut �n el, c�ci suferin�a
este umbra trufiei.

15
Nu �i lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur,
c�ci ele a�a cum vin, a�a pleac�. Dup� orice zi vine �i noaptea, �i dup� iarn� vine
prim�vara, c�ci a�a este r�nduit �i a�a este firea lucrurilor. Toate cele ce se
v�d, se nasc, cresc �i apoi se �ntorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor
r�m�ne pururi, iar aceasta are nenum�rate �i nesf�r�ite ramuri, �i asemenea
izvoarelor min�ii �i sufletului t�u, ele nu se arat� la vedere. C�ci o suflare �i
un foc fac s� creasc� toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace �i oameni �i
din aceea�i vatr� vin �i c�tre aceea�i vatr� se �ntorc, �i vatra aceasta este
pururea.

16
Precum copacul cel falnic cre�te l�ng� cel mic f�r� a-i face r�u, a�a s� fi�i �ntre
voi, cel mare s� nu loveasc� pe cel mic �i nici s�-i am�rasc� sufletul, c�ci va
avea datorie mare de dat, la fel ca �i ho�ul. Arunc� un lemn pe r�u �i mai multe
vor veni din susul s�u c�tre tine. Adu-i mul�umire semenului t�u, adu-i lumin� pe
chip �i �n suflet, iar toate acestea le vei g�si mai t�rziu �nflorite �n inima ta.
17
Nu lua cu siluire �i nici cu vorbe am�gitoare ceea ce nu este al t�u, c�ci cel ce
prive�te prin ochii t�i este acela�i cu cel ce prive�te prin ochii celuilalt. Ia
seama la taina aceasta.

18
Nu gr�bi nici o lucrare c�ci trasul de ramuri love�te �napoi. Fructul copt este
u�or de luat, cel necopt este greu de luat �i gustul lui e nepl�cut. Nu te gr�bi
deci s� aduni ce este �nainte de vreme, c�ci �i va am�r� sufletul. Cum cre�te
cadrul, a�a cre�te �i stinghia �i cum cre�te roata a�a cre�te �i spi�a.

19
R�m�i mereu �n r�coarea sufletului t�u, dar dac� m�nia se aprinde �n tine, ia seama
ca nu cumva s� treac� de vorba ta. M�nia vine din team� �i nu a locuit dintru
�nceput �n inima ta; dac� nu cre�te prin trufie, ea se �ntoarce de unde a plecat.
Trufia �nchide poarta �n�elepciunii, iar cel trufa� se pune singur l�ng� dobitoace.
�n�elepciunea este mai pre�uit� dec�t toate cele ce se v�d cu ochii, ea este aurul
min�ii �i sufletului t�u �i este rodul cunoa�terii udat� de vreme.

20
Nu-�i am�r� sufletul c�nd sim�i durerea �i neputin�a, ci mai degrab� caut� s� te
folose�ti de ele pentru �ndreptare, c�ci �n rod ai �i s�m�n�a. Nu se poate ca o
s�m�n�� bun� s� dea rod r�u. L�comia �ntotdeauna duce la pierdere, furtul
�ntotdeauna duce la boal�, g�ndurile sterpe �ntotdeauna duc spre r�t�cire, m�nia
�ntotdeauna love�te �napoi, r�utatea �i neadev�rul �ntotdeauna aduc neputin�a,
trufia �ntotdeauna aduce suferin�a.

21
Mergi la izvor c�nd sufletul �i-e aprins, scormone�te �n apa limpede �i a�teapt�
p�n� ce devine iar�i curat�. A�a se va duce �i aprinderea sufletului t�u, precum
tulburarea aceea.

22
Ia bine seama la taina semin�ei. Asemenea ei este g�ndul t�u, �i cum s�m�n�a nu se
poate f�r� coaj�, a�a este �i g�ndul cel rodnic al omului. Coaja g�ndului rodnic
este voin�a, iar f�r� voin��, g�ndul se usuc� �i nu folose�te la nimic. Dar puterea
este �n r�bdarea semin�ei, iar voin�a �i r�bdarea fac ml�di�a firav� s� r�zbat�
p�m�ntul tare.

23
�n vremea lucrului t�u, �nvesele�te-�i inima la vederea lucr�rii tale �nainte de
terminarea ei, c�ci precum fructul �i anun�� venirea cu o floare, tot a�a fapta
omului este v�zut� de cel cu mintea �i sim�irea limpede, �nainte de a fi terminat�.

24
Ia bine seama la cauza omului s�rac, dar �i la cauza omului grabnic avut, c�ci nici
una nici alta nu sunt fire�ti. Omul s�rac are multe g�nduri de�arte �i le schimb�
de la o zi la alta, vorbe�te mult �i lenea i-a �nvelit bra�ele �i picioarele. Cel
grabnic avut ori e ho� �i �n�el�tor, ori vede mai bine necazul altuia �i caut� a-l
am�gi; de acolo �i trage el grabnica sa avu�ie.

25
Fii bl�nd �i r�bd�tor cu cei de l�ng� tine, c�ci a�a cum te por�i tu cu ei, a�a se
poart� �i al�ii cu tine, c�ci sim�irea lor este la fel cu sim�irea ta; din aceea�i
suflare este �i sim�irea lor, iar lumina ce se vede prin ochii lor este din aceea�i
lumin� cu cea care se vede prin ochii t�i.

26
Unde este t�ria omului acolo �i este �i sl�biciunea , ceea ce-l ridic� �l �i
coboar�; r�m�i �n limpezimea min�ii �i sim�irii tale �i vei vedea toate acestea.
Cel mic este deasupra celui mare, cel u�or este deasupra celui greu, cel slab este
deasupra celui tare, cel bl�nd este deasupra celui aprig. Limpede s�-�i fie mintea
�i sim�irea, �i ia seama de toate acestea.

27
T�ria muntelui vine din r�bdarea sa, din lini�tea sa, st�nca �i este numai
�nvelitoare. Dar t�ria lui este �ncercat� de v�nt, de apa cea lin�. Ia-�i puterea
din r�bdare �i din lini�te �i folose�te-te de ea prin limpezimea g�ndului t�u, c�ci
nu tulburarea izvorului roade st�nca, ci limpezimea sa.

28
Lucrarea f�cut� din team� nu are via�� lung� �i t�ria ei este asemeni unei
rev�rs�ri de ape, care �ine pu�in. A�a este �i cu tulburarea oamenilor; ea vine din
afar�, dar este chemat� de teama lor, �ns� teama vine prin necunoa�tere, iar
necunoa�terea prinde putere prin neadev�r, lene �i trufie.

29
Soarbe cunoa�terea de la cei cu barb� alb� �i nero�it� de vin �i las� vremea s� o
�mbrace cu �n�elepciune. Nu privi la trupul lor sl�bit �i g�rbovit, c�ci toate
acestea sunt plata lor pentru cunoa�terea lucrurilor �i cre�terea �n�elepciunii.

30
Mul�ume�te p�m�ntului pentru toate cele ce-�i ofer�, mul�ume�te cerului pentru
ploaia care �i hr�ne�te p�m�ntul, mul�ume�te soarelui pentru c�ldura �i lumina
casei tale �i a p�m�ntului t�u, mul�ume�te lunii pentru lini�tea somnului t�u,
mul�ume�te stelelor c� vegheaz� asupra somnului t�u, mul�ume�te muntelui pentru
pove�ele �i fierul ce-l iei din el, mul�ume�te p�durii pentru tot ce iei de acolo,
mul�ume�te izvorului pentru apa ce-o bei, mul�ume�te copacului pentru lucr�rile ce-
�i arat�, mul�ume�te omului bun ce-�i aduce bucurie �i z�mbet pe chip.

31
Precum iarba bun� cre�te cu iarba rea, a�a sunt �i oamenii, dar �ine seama c�
purtarea lor cea rea este sem�nat� �i crescut� din team� �i neputin�e, iar trufia
este �nvelitoarea lor. Nu certa purtarea lor �i nu c�uta a-i �ndrepta din vorbe �i
mustrare, c�ci ap�sarea pe ran� nu o vindec�. Oare iarba aceea este rea doar pentru
c� este amar� p�ntecului t�u? A�a este �i cu omul, de vei vrea s�-l �ndrep�i, adu-i
pentru �nceput g�ndul �i sim�irea la ce este pl�cut at�t omului bun, c�t �i omului
r�u. Unul vede roata plec�nd, iar altul vede aceea�i roat� venind. Cine vede mai
bine ?

32
Doar cel �n�elep�it poate vedea limpezimea �i lini�tea din mintea �i sufletul celui
tulburat, c�ci cel �n�elep�it a fost odat� �i el la fel ca �i cel tulburat �i
roadele amare l-au f�cut s� �in� seama de alc�tuirea fiin�ei sale. A fugit de
roadele sale amare �n v�rful muntelui �i acolo nu a sc�pat de ele, a fugit �n
mijlocul p�durii �i iat� c� roadele erau cu el, apoi a privit �nl�untrul s�u �i
iat� c� roadele sale amare aveau r�d�cini �n mintea �i sim�irea poftelor sale.

33
Este o floare mai frumoas� ca cealalt�? Este un izvor mai limpede dec�t altul? Este
un fir de iarb� mai presus de un altul? Fiecare are t�ria, frumuse�ea �i priceperea
lui. Este �n firea lucrurilor ca p�durea s� aib� felurite soiuri de copaci, de
iarb�, de flori �i dobitoace. Nu seam�n� un deget cu altul de la aceea�i m�n�, dar
este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este m�rul mai �n�elept dec�t prunul sau
p�rul? Este m�na st�ng� mai bun� c� dreapta ? Altfel vede ochiul st�ng de cel drept
? Cele de sus �i au rostul lor �i cele de jos �i au rostul lor, cele mari �i au
rostul lor �i cele mici �i au rostul lor, cele repezi �i au rostul lor �i cele
�ncete �i au rostul lor, cele ce au fost �i-au avut rostul lor �i cele ce vin �i
vor avea rostul lor.

34
Neputin�a vine dup� r�utate �i neadev�r, c�ci ceea ce dai aceea prime�ti, ceea ce
semeni aceea culegi, dar ia seama c� lumina sufletului t�u �i al celui de l�ng�
tine are aceea�i vatr� �i r�m�ne f�r� umbr�. Vezi ce tulbur� necontenit izvoarele
min�ii �i sufletului aproapelui t�u. Adu-i lini�tea �n suflet �i limpezimea �n
minte �i b�tr�ne�ile tale vor fi ca pomul copt, oasele �i t�ria ta nu vor sl�bi �i
te vei �ntoarce de unde ai venit, s�tul de c�ldura urma�ilor tai.

35
�ntotdeauna va fi cineva dedesubtul t�u �i �ntotdeauna va fi cineva deasupra ta. La
cele ce sunt dedesubtul t�u s� te ui�i cu iubire �i nu cu trufie c�ci acolo �i sunt
r�d�cinile, iar la cele ce sunt deasupra ta s� te ui�i cu privirea de prunc �i f�r�
team�.

36
Cele tari, cele slabe �i cele nev�zute sunt cele ce alc�tuiesc lumea �i toate
acestea le g�se�ti �n om �i toate alc�tuiesc un �ntreg. Nu este nimic care s� fie
afar� �i s� nu fie �i �n�untru. Ia seama la toate acestea c�nd �i apleci privirea
�nl�untrul t�u �i vei g�si toat� �n�elepciunea zeilor ascuns� �n nev�zutul fiin�ei
tale. Zeii au luat seama �naintea omului de aceast� �n�elepciune �i asta i-a adus
mai aproape de Focul cel Viu �i Ve�nic.

37
Ia aminte c� b�taia inimii, curgerea s�ngelui prin vine, vindecarea r�nilor,
frumuse�ea ochilor �i minun�ia alc�tuirii trupului sunt f�cute prin puterea �i
suflarea Focului cel Viu �i Ve�nic care este �n fiecare �i al c�rui chip se arat�
�n lumin�. Dar nu uita c� trupul este doar o f�r�m� din pu�inul care se vede...

38
Cur�enia trupului �i desf�tarea sa prin sim�uri te pune doar pu�in mai sus de
dobitoace, c�ci nu un sunet pl�cut te ridic�, nici o duioas� atingere, nici un gust
pl�cut, nici o mireasm� �mb�t�toare �i nici o bucurie a ochilor. C�ci unde este
c�ldura apare �i frigul, unde este dulcele apare �i amarul, unde este pl�cutul
apare �i nepl�cutul, unde este mireasma apare �i duhoarea, iar unde este r�s �i
pl�nsul p�nde�te.

39
Iat� dar calea de �nceput: cump�tarea �n toate cele ce faci, ascultarea de b�tr�ni
�i de cei �n�elep�i, h�rnicia, mul�umirea cu ceea ce ai, ferirea de neadev�r �i de
vorbele de�arte, ferirea de ceart� �i de m�nie, buna purtare �ntre semeni.
Diminea�a s� te treze�ti cu ele, ziua s� le por�i mereu �n minte, seara s� le ai cu
tine �n somn �i astfel sup�rarea, lipsa, am�r�ciunea, neputin�a, boala �i r�utatea
altora nu se vor atinge de tine.

40
Dincolo de acestea se afl� iubirea, voin�a, curajul, r�bdarea, modestia �i ele
ridic� omul cu adev�rat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Viu �i Ve�nic
�i, prin ele, calea ta urmeaz� calea zeilor, iar �ngroparea lor te arunc� mai jos
de dobitoace. Doar prin ele prime�ti adev�rata cunoa�tere �i �n�elepciune,
adev�rata putere, adev�rata bucurie, adev�rata bog�ie, rodnica �i trainica lucrare.

41
Dar iat� c� unde este iubirea poate apare �i ura, unde este voin�a poate apare �i
del�sarea, unde este curajul poate apare �i frica, unde este r�bdarea poate apare
�i graba �i unde este modestia poate apare �i trufia. C�ci mi�c�toare sunt �i cele
ce se v�d �i cele ce nu se v�d din fiin�a omului. Dar toate acestea sunt ale celui
ce simte, iar peste el se afl� cel ce g�nde�te �i acesta este cel ce vede mi�carea
�n nemi�care, este cel care dincolo de toate aceste virtu�i se desfat� �n
cunoa�terea �i lini�tea ce �ntrece orice bucurie, iar aten�ia, echilibrul �i
limpezimea sunt uneltele sale.

42
Cel tulburat vede binele ca bine �i r�ul ca r�u, este atras de una �i fuge de
cealalt�; dar �n�eleptul vede �i frumosul �i ur�tul, simte �i frigul �i c�ldura, �i
fine�ea �i asprimea, aude �i pl�cutul �i nepl�cutul, gust� �i dulcele �i amarul,
simte �i mireasma �i duhoarea �i nu face judecat� �ntre ele. El vede deslu�it c�
firea lucrurilor este �n toate, c�ci frumosul din ur�t se trage �i ur�tul din
frumos, dulcele a fost amar la �nceput �i se va face iar�i amar, pl�cutul se na�te
din nepl�cut �i nepl�cutul din pl�cut. �i toate acestea lumineaz� sufletul
�n�eleptului pentru c� cele bune �i pl�cute hr�nesc �i bucur� trupul �i sim�urile
sale, iar cele nepl�cute hr�nesc mintea �i �n�elepciunea s�, c�ci vede �nnoirea
lucrurilor �i semin�ele viitoarelor bucurii.

43
Nu este u�oar� c�rarea zeilor, dar nu uita nici o clip� c� omul poate cuprinde �n
iubirea sa mai mult dec�t poate cuprinde �n ura sa, c�ldura se ridic� mai mult
dec�t poate cobor� frigul, cel ce este deasupra vede mai multe dec�t cel ce este
dedesubt, u�orul se �ntinde mai mult dec�t se �ntinde greul, lumina r�zbate mai
mult dec�t poate r�zbate �ntunericul, puterea care une�te este mai mare dec�t
puterea care desparte.

44
Lungul �i scurtul au acela�i mijloc; cercul mic �i cercul mare, globul mic �i
globul mare pe acela�i punct se sprijin�; nev�zutul �i v�zutul acela�i loc �l
ocup�; toate cele mari stau ascunse �n cele mici, iar aici este o mare tain� a
firii; mare printre �n�elep�i este cel ce o pricepe.

45
�n�eleptul une�te pe cel ce vede cu cel ce g�nde�te, cel ce simte cu cel ce face,
dar ne�n�eleptul �i desparte. Deschide-�i bine ochii, c�ci cel ce face, cel ce
simte �i cel ce g�nde�te sunt asemeni norilor care vin �i pleac�, dar cel ce vede
prin ochii t�i este ve�nic �i lumina sa este f�r� umbr�. El este dincolo de via��
�i moarte, dincolo de bine �i r�u, dincolo de frumos �i ur�t, dincolo de curgerea
timpului.