Sunteți pe pagina 1din 168

Florin Alexandru

EQ Game – Alfabetul
inteligenței emoționale
Un joc ce se joacă inteligent și
dezvoltă cea mai importantă
calitate dintre calități:
inteligența emoțională

București, 2018
FLORIN ALEXANDRU, EQ Game – Alfabetul inteligen-
ței emoționale. Un joc ce se joacă inteligent și dezvoltă cea
mai importantă calitate dintre calități: inteligența emoțio-
nală, București 2018

Corectura: Ina Lupu


DTP: Prosperity Exprim SRL (Felicia Drăgușin)
Coperta: Silvia Pavăl

ISBN: 978-606-8821-07-8

Toate drepturile asupra versiunii în limba română aparțin


autorului. Reproducerea integrală sau parțială, sub orice formă,
a textului din această carte este posibilă numai cu acordul scris
al autorului.

E-mail: info@tikaboo.ro
Website: www.tikaboo.ro
Inteligența emoțională

Ce este mai exact inteligența emoțională?


Elementele inteligenței emoționale.

„Definiție“

Inteligența emoțională reprezintă capacitatea de a


identifica, a înțelege, a utiliza și a gestiona emoțiile, stă-
rile și trăirile ce survin în comportamentul uman clipa
de clipă.
Modul în care noi ne comportăm este direct pro-
porțional cu înțelegerea a ceea ce suntem, iar noi suntem
ființe emoționale.
Înainte de orice noi simțim, apoi gândim.
Practic tot timpul în creierul nostru este un dans
între emoție și gând: o emoție generează un gând și alte
emoții, iar gândul generează o emoție sau mai multe.
3
Noi suntem conectați la emoțiile noastre și în fiecare
clipă simțim ceva ce ține strict de spectrul emoțional.
Cumva, noi nu am avut ocazia să învățăm despre
acest corp emoțional al nostru și am încercat să ne ofe-
rim cea mai frumoasă experiență de viață ignorând ceea
ce generează calitate vieții.
Acum suntem în punctul în care înțelegm ce presu-
pune inteligența emoțională și de ce este atât de impor-
tantă această calitate.
„Baza“:
Emoția – este o reacție afectivă a corpului la eve-
nimentele din viața noastră și la gândurile noastre, cu
intensitate diferită și de durată relativ scurtă.
O emoție relevă reacția individului la realitatea lui.
Stare – un cumul de emoții cu aceeași intensitate
și de durată de timp mai îndelungată.
Exemple: starea de bine, starea de melancolie, sta-
rea de meditație, starea de calm, starea de nervozitate,
starea de disconfort, starea de iubire șamd.
Trăire – un cumul de emoții cu intensitate diferită
de la una scăzută spre una crescută sau invers.
Trăirea reprezintă punctul culminant al exprimă-
rii emoționale și poate să reprezinte și modul prin care
4
ne generăm valorile intrinseci ale exprimării propriului
comportament.
Mai simplu, motivația se naște din trăiri. Sensul
și modul în care decidem să trăim se datorează trăirilor
emoționale.
Nu am avut ocazia să învățăm cum să ne uităm la
noi, nu am învățat cum să ne cunoaștem, dar adesea ne
trezim că alegerile noastre nu sunt cele mai potrivite și
suntem dezamăgiți de viața noastră.
Motivul: nu avem dezvoltată inteligența emoțio-
nală și, pur și simplu, nu înțelegem cum funcționăm.
Iar asta reiese foarte clar din studii, cele care relevă
că 85% din populație nu recunosc cele opt emoții princi-
pale. Acestea reprezintă începutul dezvoltării inteligen-
ței emoționale, o calitate ce, odată dezvoltată, ne oferă
viața pe care ne-o dorim.
În esență, inteligența emoțională este calitatea
esențială ce ne împlinește.
Cu toate că am învățat să nu ne exprimăm emoțiile,
esența dezvoltării ține de a ne expune, de a vorbi și de a
înțelege cum funcționează emoțiile noastre.
Nu avem cum să dezvoltăm inteligența emoțională
dacă facem același lucru ca și până acum și nu ne expri-
măm emoțiile, pentru că doar practicând putem să le
5
percepem, să le înțelegem, să le utilizăm, să le gestionăm
și să empatizăm atât cât este nevoie.
Prin intermediul jocului EQ Game învățăm să ni le
exprimăm acasă, în sânul familiei, sau între prietenii de
încredere. Și de aici până la a dezvolta această calitate
și, implicit, să îți oferi o viață de calitate mai este nevoie
doar de practică. Aceasta o poți obține distrându-te cu
jocul sau, pur și simplu, prin provocările pe care le vei
găsi mai mult decât interesante în jocul EQ Game.
Dacă este să ne raportăm la timpul alocat și la ceea
ce ne poate oferi această calitate, aș putea să îți spun de
pe acum că ai făcut cea mai bună investiție în acest joc.
Să revin asupra modului în care funcționăm și să
vorbim de dansul dintre emoții și gânduri.
„Dans emoție – gând“
Fiecare gând pe care îl avem este însoțit de cel puțin
o emoție și ceea ce ne duce la gândul următor este emoția
sau emoțiile, dacă vrei.
Este ca un dans între emoție și gând și, cu toate că
noi ne concentram mai mult pe gânduri până acum, prin
intermediul acestui joc o să învățăm cum să ne concen-
trăm pe acest dans și să înțelegem ce anume generează
alegerile noastre și modul nostru de a trăi.
Practic acest dans ne generează la propriu viața și
aș mai adăuga două aspecte extrem de importante.
6
În primul rând, în proporție de 95%, deciziile noas-
tre sunt inconștiente, conform studiilor lui Dan Ariely, și
asta ne conferă, în mod direct, cauza pentru care nu avem
nici cea mai vagă idee cum ajungem să alegem greșit ca
și când nu ne-am dori propriul bine, ci, mai degrabă, am
fi niște oameni masochiști cărora ne place să ne facem
nouă înșine rău.
Dar, de fapt, noi nu înțelegem cum și de ce alegem
ceea ce alegem inconștient.
Frica de a fi judecați de ceilalți ne pune în postura
ingrată de a nu ne observa emoțiile, ci doar gândurile.
Ceea ce presupune că nu suntem atenți la esența
noastră, adică la faptul că suntem ființe emoționale și că
suntem direct conectați la propriile noastre emoții îna-
inte de orice.
Apoi, tot noi suntem cei care ne dorim să fim fe-
riciți. Iar fericirea este o stare, o emoție sau o trăire ce
ține de același spectru emoțional de care vorbeam mai
devreme.
În concluzie, depinde de noi cum alegem să trăim,
cert este că, odată ce alegem să jucăm acest joc, practic
alegem să devenim conștienți de ceea ce suntem.
Interesant este modul în care noi ne manifestăm
comportamental și spun asta pentru că noi, neînțelegân-
du-ne emoțiile, ajungem să ne sabotăm propria viață. Și
7
dacă am înțelege că în propriul nostru comportament
este matematică pură și am începe să lucrăm la el zi de zi,
am observa cât de repede am reuși să schimbăm propriul
comportament și să îl transformăm într-o operă de artă.

„Comportamentul“

Comportamentul nostru este un ansamblu de acți-


uni, de obiceiuri și de mișcări menite a ne oferi cea mai
bună experiență de viață.

Dacă am împărți tot acest comportament și l-am


desface, lucrurile ar sta cam așa:
Obiceiurile ne construiesc comportamentul.
Obiceiurile sunt formate din stereotipuri repe-
tate ale corpului nostru fizic și mental.
Apoi stereotipurile sunt formate din acțiuni.
Acțiunile sunt formate din mișcări. Iar mișcările
din gesturi generate de mușchii noștri.
Observi că am reușit să ajungem până în detaliu în
propriul nostru comportament?

Și după cum știm, în mușchii noștri avem memorie


și tot corpul nostru reacționează și se mișcă în funcție de
ce informație este deja încorporată în mușchii noștri.
8
Ai observat că uneori când ieșim din zona de confort
și ne manifestăm altfel decât suntem obișnuiți, corpul
nostru fizic parcă nu e de acord cu noi și, pur și simplu,
simțim dureri sau o stare de disconfort, asta se datorează
informației ce o avem așezată în mușchii noștri.
De ce iti spun toate acestea?
Pentru că odată ce ai înțeles și îți setezi motivația
corectă, adică te înțelegi și te poziționezi corect față de
tine însuți, începi să muncești la tine. Adică la cel mai
important proiect, la tine însuți și, cum spuneam mai de-
vreme, vei putea să construiești o operă de artă din pro-
priul tău comportament.

„Declanșatorii comportamentului nostru“

După cum îți spuneam puțin mai sus, deciziile


noastre sunt inconștiente, ceea ce presupune că intenția,
cea care declanșează aceste decizii greșite, este și ea in-
conștientă.
De fapt, intenția este cea care generează mani-
festarea tuturor gesturilor, mișcărilor, acțiunilor, stereo-
tipurilor, obiceiurilor și, desigur, comportamentul nostru.
În situația dată, cumva ar trebui să acordăm mai
multă atenție propriilor noastre intenții.
9
Dar să vedem cum funcționează mai exact.

În primul rând, apare intenția din tot felul de pro-


grame, dorințe, nevoi, frici, condiționări, plăceri și așa
mai departe.

De 95% dintre acestea nu suntem conștienți, din


păcate, tocmai de aceea ajungem să alegem inconștient
și să nu ne oferim cea mai bună experiență de viață.

Apoi, apare poziționarea noastră față de intenție,


adică alegem inconștient ce atitudine vom aborda față de
un anumit concept. Să spunem că intenția inconștientă
este să ne poziționăm în inferioritate.

Mai simplu, sunt complexele de inferioritate sau ti-


miditatea, dacă vrei, pe care am preluat-o de la părinții
noștri și, fără să ne dăm seama, datorită dialogului nos-
tru interior, ne poziționăm de așa natură încât ceilalți
percep că le suntem inferiori.

Așa că apare această poziționare care nu ne dă voie


să experimentăm liber și să fim în proces de învățare, ci
ne poziționează în inferioritate de așa natură încât doar
ceea ce cred ceilalți mai contează. Și un alt detaliu im-
portant, avem senzația că ne judecă și se uită la noi ob-
servând acel mic detaliu pe care tu reușești să îl vezi ca
nefiind perfect.
10
Apoi după poziționare apare proiecția, adică apare
felul în care vedem noi acțiunea, cum o construim în ca-
pul nostru.
Desigur că această proiecție trece prin filtrul fricilor
și a condiționărilor noastre.
O mică paranteză, condiționarea este modul în care
percepem un concept în funcție de experiența noastră
anterioară și se construiește pe tipare în două culori, alb
sau negru.
Cu alte cuvinte, dacă ceva este perceput ca fiind
bun, noi vom repeta acea experiență și susținem că acel
ceva este universal valabil pentru toți ceilalți. Cumva
atribuim realitatea noastră și altora ignorând experiența
celuilalt/celorlalți de viață.
Barierele mentale se construiesc din condiționări și
frici.
Să ne întoarcem la proiecții și să menționez faptul
că odată ce ai dat drumul la aceste proiecții, mintea ta
pleacă și se transpune în aceste gânduri care sunt înso-
țite de emoții, iar, de cele mai multe ori, nu sunt cele mai
potrivite pentru că sunt încărcate ba cu anxietate, ba cu
rușine, ba cu ignoranță șamd.
Proiecțiile ne construiesc realitatea noastră și tot
pentru această realitate noi ne batem și o susținem sus
și tare că reprezintă adevărul absolut, când, de fapt, ele
11
provin din intenții inconștiente în proporție de 95%. Și
ceea ce credem că reprezintă realitatea absolută, este, de
fapt, un mod prin care propriul nostru creier ne păcă-
lește și asta reiese foarte clar din expunerea lui Dan Gil-
bert dintr-un discurs TED renumit.
Eh, și acum, ajungem la acțiune, adică la modul în
care trecem la manifestarea comportamentului nostru.
Acțiunea este doar un efect a ceea ce am construit
deja, așa că este absolut natural ca noi să nu ne înțele-
gem propriul comportament sau noi să credem despre
noi una și manifestarea să nu coincidă cu ceea ce credem
despre noi.
Un exercițiu simplu din acest punct de vedere este
atunci când ne filmăm pe noi înșine și ceea ce vedem pe
cameră nu corespunde cu ceea ce credeam despre noi și
pare că este o persoană străină nouă cea care este în fața
camerei, cu toate că este vorba de noi înșine.
Comportamentul nostru este exact așa cum am în-
vățat să îl construim și primul semn că nu suntem în ar-
monie cu noi înșine este că facem aceleași greșeli din nou
și din nou. Și este absolut normal ținând cont că până
acum am ignorat emoțiile și ceea ce suntem, ființe emo-
ționale.

12
„Programarea parentală prin tipare
emoționale, comportamentale
și stereotipuri verbale.“

Dar cum se formează intențiile noastre inconștiente


și de ce sunt ele cele care nu ne oferă cea mai frumoasă
experiență de viață?

Pentru că totul începe mult mai devreme decât cre-


dem, în burta mamei, adică undeva pe la -7 luni și din
momentul în care începe inima noastră să bată, începem
să învățăm emoțiile mamei noastre.

Iar emoțiile mamei funcționează pe tipare emoțio-


nale, adică modul în care se derulează emoțiile noastre în
cea mai mare parte a timpului.

Evident că aceste tipare nu sunt de un singur fel, ci


sunt de ordinul zecilor și ele se manifestă tot timpul în
același fel.

Mai exact, aceste tipare emoționale sunt stări sau


trăiri pe care le derulăm mai tot timpul în spate fără să
le observăm pentru că gândurile noastre se schimbă, dar
emoțiile trăite sunt aceleași.

Iar aceste tipare emoționale le vom prelua în mod


direct, fără să existe posibilitatea de a le contesta sau a
pune sub semnul întrebării eficiența lor.
13
Le preluăm de la mama noastră și sunt ancora
noastră emoțională pentru ceea ce presupune emoțiile,
stările și trăirile noastre de-a lungul vieții.
Apoi, mama dacă este o persoană anxioasă, asta pre-
supune că ea are un tipar preponderent de anxietate sau
dacă este o persoană matură emoțional, asta presupune
că va oferi copilului un tipar emoțional echilibrat șamd.
Astfel ne programăm copiii prin aceste tipare emo-
ționale și, pe deasupra, când acesta se naște, vom folosi
programarea comportamentală prin propriul nostru
comportament lăudând un anumit comportament și
acuzând un alt comportament nedorit și tot așa.
Apoi, după 4 ani apare programarea comporta-
mentală prin cuvinte, iar acesta este modul în care limi-
tăm gândirea unui copil liber, deschis și cu un potențial
imens la o viață neîmplinită.
Un exemplu în acest sens este potențialul pe care
fiecare dintre noi îl simțim în noi înșine și ceea ce suntem
noi cu toate că știm că putem incredibil de mult, ne limi-
tăm la mult mai puțin.
Să nu uităm că modul în care se construiesc aceste
limitări se datorează fricilor, condiționărilor, modului în
care am învățat să trăim, presiunii sociale șamd.
Practic, dacă nu devenim conștienți de toate aceste
efecte, nu avem nici o șansă să ne împlinim și să ne
14
atingem potențialul cu care am fost cu toții înzestrați de
Univers. Iar inteligența emoțională exact asta face: dis-
truge toate acele limitări de care am spus anterior, bu-
cățică cu bucățică.
Sunt convins că ai înțeles cât de importantă este
această calitate acum, dar să continuăm cu prezentarea
tabloului general comportamental al fiecăruia dintre noi.

„Zona de confort“

Apoi, când creștem, se construiește zona de con-


fort, iar aceasta nu ne dă voie să trăim la propriu gene-
rând una dintre cele mai mari frici trăite de majoritatea
dintre noi și anume frica de a trăi.
Ce este zona de confort, mai exact?
Este un cumul constant de acțiuni repetate pe care
le-am mai făcut și unde nu avem surprize. Adică acțiu-
nea nu ne oferă nici o surpriză, ci se desfășoară tot tim-
pul la fel, asigurându-ne că pe parcursul aceleași acțiuni,
nimic rău sau amenințător la adresa noastră nu se poate
întâmpla.
Zona de confort este, dacă vrei, certitudinea că vom
supraviețui indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul
nostru.
15
Practic, tot ceea ce facem în zona de confort este
știut, practicat, experimentat și nu poate să ne facă nici
un rău, ci doar să ne ofere o experiență sigură de viață.
Orice am încerca dincolo de această zonă de con-
fort, apare cu o frică de a încerca ceva nou și încet, încet,
cu cât ieșim mai rar din zona de confort, cu atât această
frică de a ieși crește și crește până ne generează o frică
mai mare: frica de a trăi ce o vedem adesea sub formă de
anxietate în societate.
Această frică de a trăi generează majoritatea sce-
nariilor din spatele manipulărilor în masă și majoritatea
oamenilor care o trăiesc nu sunt conștienți de ea și, mai
mult decât atât, dacă cineva le arată că există această
frică, neagă că lor le-ar fi frică să trăiască.
Dar, cel mai simplu pentru a ne da seama dacă o
trăim, este modul în care ne poziționăm față de viață. De
exemplu, de câte ori facem ceva nou și ne este frică să
încercăm, frica de a trăi se exprimă.
Apoi, un alt exemplu este modul în care am fost în-
vățați să ne poziționăm față de noi înșine, și aici vorbesc
despre greșeala versus procesul de învățare.
Când eram copii, la școală, greșeala era cea care ne
era subliniată mai tot timpul și ne era scoasă în față prin
modul obedient de a ne subordona profesorului sau prin
sublinierea ei cu roșu.
16
Percepția noastră era că a greși este ceva grav, care
nu ne poziționează pe aceeași postură cu ceilalți, ci ne
face mai slabi, inferiori și, după cum bine știi, nimănui
nu îi place să se simtă inferior.
Practic greșeala, în capul nostru, presupune eșec și
astfel am început să ne fie frică să mai greșim, că na, de-
venim inferiori.
Ceea ce este total fals.
Să îți spun de ce?
Noi când învățăm suntem vulnerabili, adică în plin
proces de învățare ne asumăm că nu știm, suntem atenți,
concentrați și pregătiți să greșim.
În tot acest proces de învățare, nu ne facem pro-
bleme că greșim pentru că tocmai asta presupune învă-
țarea: să experimentăm până ajungem să stăpânim un
proces, adică să greșim.
Acum nu ne mai poziționăm că eșuăm, ci ne pozi-
ționăm că a greși este normal la început până ajungem
să învățăm.
Așa că poziționarea de învățăcel ne avantajează în-
tr-o astfel de situație.
Dar când este vorba de viață, noi ne poziționăm ca
și când am eșua și nu ne dăm voie să fim vulnerabili.
Dar oare noi știm să trăim?
17
Tocmai ți-am demonstrat că nu știm, și mai mult
decât atât, viața noastră este neîmplinită și nefericită
pentru că nu ne dăm voie să învățăm.
Tocmai de aceea este foarte important cum ne po-
ziționăm și țin să menționez că toată viața ar trebui să
avem poziționarea corectă, aceea de a fi tot timpul în pro-
ces de învățare.
Astfel ne dăm voie să greșim și să o luăm de la ca-
păt, până ne învățăm lecțiile importante ale vieții.
Și acest joc exact asta ne învață, cum să ne poziți-
onăm față de noi înșine și ne determină să acceptăm că
suntem ființe emoționale.
Desigur că avem nevoi ca ființe emoționale și toate
se rezumă la un „de ce“ emoțional și astfel ajungem să
vorbim despre nevoile noastre.

„Nevoi“

Conform celebrului Tony Robbins, avem șase nevoi


umane pe care le satisfacem în diverse feluri.
Pe de o parte, avem un mod constructiv de a le sa-
tisface, dar avem și o metodă distructivă în care nu ți-
nem cont de nimeni și de nimic, ci doar să ne satisfacem
aceste nevoi.
18
Cu toate că noi reușim în acest mod să ni le sati-
sfacem, pe termen lung suntem nefericiți și asta nu ne
aduce împlinire.
Împlinirea este senzația de preaplin, de satisfacție,
de bucurie, de celebrare a vieții în toate formele ei și de
conectare cu tine însuți.
Dacă vrei, este starea de bine care poate fi trăită
mai tot timpul; poate fi simțită indiferent de evenimen-
tele din viața ta sau a celor cu care interacționezi pentru
că înțelegi ce vei reuși să obții dincolo de toate emoțiile și
stările pe care le trăiești.
Cu alte cuvinte, nu trăim fericiți și căutăm împli-
nire mai tot timpul.
Doar că împlinirea este un cumul de nevoi dincolo
de partea distructivă a satisfacerii lor.
Vorbesc de a ni le satisface într-o perfectă armonie
cu ceilalți și, dacă vrei, împlinirea reprezintă tocmai sa-
tisfacerea acestor nevoi în perfectă armonie cu tot ceea
ce este în jurul nostru și, desigur, cu noi înșine.
Cumva, în modul inconștient, așa cum am fost în-
vățați să trăim, modul de satisfacere a acestor nevoie este
distructiv.
Adică nu ținem cont de ceilalți și facem tot posibilul
să obținem ceea ce ne dorim fără nici un scrupul pen-
tru că avem un comportament nepotrivit și nu reușim să
19
empatizăm, nu ne dăm voie să greșim, fugim de emoții
fără să învățăm și să evoluăm clipă de clipă.
Tot acest proces de învățare necesită timp, muncă,
acțiune și discernământ.
Și acum să vorbim de aceste șase nevoi:
Nevoia de iubire și conectare cu ceilalți
Nevoia de creștere
Nevoia de siguranță
Nevoia de diversitate sau de incertitudine
Nevoia de a fi important
Nevoia de a contribui
Aceste nevoi se manifestă mai tot timpul împreună,
în sensul că, în orice acțiune sau interacțiune nu apare
doar o singură nevoie, ci mai multe și în felul acesta este
mai greu să descifrăm mesajul real din spatele cuvinte-
lor, gesturilor, a comportamentului, în general.
Menționez că eu doar îți prezint un tablou pe care
va fi necesar să îl întregești tu în timpul jocului și în viața
de zi cu zi.
Efortul meu este de a-ți aduce în față evenimente,
acțiuni sau intenții inconștiente manifestate într-un
comportament căruia nu i s-a acordat timp, spațiu și o
atenție sporită pentru a fi educat, așezat și construit cu
scopul de a ne aduce împlinire.
20
Iar acest comportament îl avem pentru că așa am
învățat să ne comportăm și tot ceea ce se întâmplă este
doar un efect normal și natural.

În esență, nu știm cum să trăim și ține doar de noi


să învățăm cum să trăim.

Iar jocul este un instrument de a conștientiza toate


aceste capcane preluate inconștient de la părinți, de la
familia extinsă sau de la societate, în general.

Să le luăm pe rând și să vedem cum și în ce fel se


manifestă aceste nevoi.

„Nevoia de iubire și conectare“

Este o nevoie importantă și toți, în esență, ne do-


rim să ne conectăm cu o persoană anume, să devenim
intimi, să ne sprijinim și să fim unici în iubirea noastră
cu această persoană.

Cu toate că nu se recunoaște de fiecare dată acest


aspect, în esență, toți ne dorim această conexiune.

Mai mult decât atât, ne dorim să ne conectăm cu


grupul sau să fim parte dintr-un grup și asta este o ne-
voie mai presus de noi și este în noi de mult prea multă
vreme.
21
Sunt convins că nu știm exact de când există sau
cum a apărut, dar știu, cu siguranță, că nu există om să
nu își dorească să fie iubit și să iubească și el la rândul lui
cu tot sufletul.
Este o dorință ce ține de spirit și de ceea ce este în
noi dincolo de acest corp fizic, vine din noi, din sufletul
nostru și este mai presus de noi.
Tocmai de aceea oamenii sunt capabili de lucruri
extraordinare ca această nevoie să fie satisfăcută: să ma-
nipuleze, să se drogheze doar pentru a atrage atenția,
să devină alcoolici tot pentru atenție sau să se prefacă
bolnavi și de aici, evident, că și boala intervine datorită
proiecției.
Majoritatea dintre acțiunile enumerate mai sus
sunt cu caracter distructiv și, cu toate că nu ne dorim să
ajungem la această extremă, o mare parte ajung la ges-
turi disperate doar pentru a simți iubire și conexiune.
Exemple de genul acesta vedem la copii și la mo-
dul în care ei decid să manipuleze pentru a obține atenția
adultului și a-și valida acțiunile.
Dacă acel copil nu primește atenție, el va căuta să
își ofere această nevoie prin a manipula. Și cu cât pri-
mește mai multă atenție, cu atât va vrea mai mult pentru
că avem impregnat în ADN-ul nostru o dorință imensă
de a crește, de a ne oferi cea mai bună experiență de
viață posibilă aici pe Pământ.
22
Și copiii știu că sunt dependenți de această conexi-
une cu propriul părinte.
Evident că orice extremă duce la dezechilibru și toc-
mai de asta este nevoie ca noi adulții să fim echilibrați, să
avem o igienă emoțională corespunzătoare.
Asta presupune să înțelegem cum funcționăm și de
ce funcționăm așa. Mai mult decât atât este important să
practicăm asta constant și să o transformăm într-o prac-
tică obișnuită.
În cealaltă ordine de idei, această nevoie ne împli-
nește și ne bucură sufletul dacă modul în care dăruim
și ne conectăm cu ceilalți este autentic și în care toți cei
implicați au de câștigat.
Un echilibru emoțional pe care îl obținem ieșind
din paradigmele clasice ale modului în care am învățat
să trăim.
Asupra acestora voi reveni puțin mai târziu, dar cert
este că dincolo de orice acțiune inconștientă, prin care să
ne satisfacem această nevoie, avem oportunitatea de a ne
satisface nouă, cât și altei persoane, această nevoie și mai
mult decât atât, să experimentăm această stare dintr-o
stare de conștiență pură.
Această stare apare atunci când noi suntem în ar-
monie cu noi înșine, iar asta presupune dezvoltarea inte-
ligenței emoționale.
23
Sunt convins că ai înțeles, așa că acum trec mai de-
parte la următoarea nevoie.

„Nevoia de a evolua, de a crește“

O nevoie specială pentru că ea coincide cu evoluția


și cum noi am făcut asta timp de 4,5 miliarde ani, este
absolut natural să o avem în noi și să o exprimăm în toate
felurile posibile și de câte ori avem ocazia.
Doar că uneori nu suntem constructivi, ci distructivi.
Să îți dau un exemplu: în momentul în care simțim
că putem obține ceva cu minim de efort, vom declanșa
acțiunea și uităm să ținem cont de ceilalți, compor-
tându-ne egocentric.
Cu alte cuvinte, manipulăm și, în acel moment, ne
pierdem ideea de la care am plecat și anume să ne dezvol-
tăm, dar dezvoltarea mea nu presupune să creez în jurul
meu un mediu ostil pentru că victima manipulării mele,
la un moment dat, o să își dea seama că eu am manipulat
și, în acel moment, se va întoarce cumva împotriva mea,
ceea ce creează un mediu ostil pe termen mediu și lung.
Pe altă parte, eu, dacă manipulez mai tot timpul
și stau mai tot timpul într-un dialog intern de manipu-
lare, în care construiesc scheme și văd cum mă pot folosi
de ceilalți, ajung să mă folosesc și pe mine, adică să mă
24
manipulez de așa natură încât prima și cea mai impor-
tantă persoană manipulată, sunt eu însumi.
Așa că ne dezvoltă într-o direcție în care intenția să
nu fie pură și onestă, va genera un dezechilibru în viața
noastră.
Așa că evident o să te întreb dacă nu cumva a crește,
nu vine la pachet cu a construi armonie în jurul tău și să
crești într-un mediu frumos și plin de sens în care toți cei
implicați să aibă de câștigat.
În asta constă magia vieții și în asta constă îm-
plinirea: în a te dezvolta tu ca individ, astfel încât și cei
din jurul tău să primească și ei valoare și să își dorească
și ei să crească împreună cu tine; chiar să ajuți dacă ți se
cere și să oferi ajutor necondiționat pentru că în momen-
tul în care ajuți pe cineva se datorează unei alte nevoi
frumoase prezentă în noi și ține de a contribui.

„Nevoia de a contribui“

O nevoie specială și nobilă, dacă nu este dusă în de-


rizoriu, cum cel mai adesea se întâmplă.
Și să vorbim de partea mai puțin plăcută în prima
fază pentru simplu fapt că este, cel mai adesea, întâlnită
în societate.
25
Oamenii spun că vor să facă o acțiune de caritate
pentru a contribui, dar, în spate, se ascunde, de exem-
plu, o acțiune de a se promova personal pe paginile de
socializare.

A strânge gunoiul de pe malul unui lac sau a unui


râu poate necesita o acțiune de circa o oră, dar oportuni-
tatea de a te promova pe rețelele de socializare se dato-
rează nevoii de a fi important și de a fi văzut(ă).

Și foarte mulți confundă această nevoie, pentru că


a fi important se ascunde în spatele majorității acțiunilor
care la suprafață par a fi de a contribui.

Avem această nevoie de a contribui și uneori dusă


la extremă, generează ceva ce ne cutremură la propriu
pentru că a crede că tu deții adevărul absolut este una
dintre cele mai crunte capcane în care creierul ne aruncă
inconștient.

Pentru că exact nevoia de a contribui ne face să cre-


dem că noi putem schimba lumea după modul în care noi
gândim. Și îți propun doar să te gândești, pentru o clipă,
ce presupune extremismul religios.

În spate se află această nevoie care la bază vine din-


tr-o intenție de iubire și de un bine mai presus de noi și
se transformă în ceva grotesc doar pentru că nu înțele-
gem ce e în spate și nu ne oferim educația necesară.
26
În același timp, avem opțiunea de a contribui la
un bine mai presus de noi oferind necondiționat și re-
nunțând la a judeca, la a eticheta și renunțând la orice
condiție pentru a face asta.
Oferim și atât, fără să ne setăm așteptări.
Așteptările sunt indiciu clar a nevoi din spate. Dacă
există așteptări față de acțiunea în cauză, în spate se află
nevoia de a fi important. În schimb, dacă nu sunt aștep-
tări deloc, în spate este nevoia de a contribui.
Acesta este un mod simplu și eficient de a observa
exact ce nevoie este în spate și un mod eficient de a-ți
evalua acțiunile când vine vorba despre această nevoie
specială aș putea spune.

„Nevoia de a fi important“

O nevoie prezentă la noi toți și, în mare măsură,


este o nevoie căreia nu îi acordăm prea mult timp în a o
observa, ci îi acordăm mult timp în a o satisface.
Facem asta pentru că nu o recunoaștem și nu vrem
să o vedem. Pentru că asta ne știrbește din imaginea per-
sonală pe care o avem față de noi înșine și cumva este o
capcană pentru că, nerecunoscând că avem această ne-
voie, fugim de noi și ne transpunem propria persoană în
imagini idealistice.
27
Iar asta ne face să trăim într-o bulă falsă unde reali-
tatea este un concept nedefinit și neștiut de noi.
Așa se instalează iluzia pe care majoritatea o denu-
mesc „viață“.
A fi important este o nevoie ca toate celelalte, doar
că a te confrunta cu ea poate duce la conflicte interne și
nimeni nu își dorește să aibă un conflict cu sine însuși.
Noi toți nutrim să ne satisfacem această nevoie și
toți știm că avem unicitate și că putem să ne exprimăm
potențialul imens din noi cumva, doar că majoritatea
dintre noi nu știm cum să ne satisfacem această nevoie.
Nu am învățat cum să trăim, după cum spuneam
mai devreme. Și nu știm cum să ne oferim tot acest po-
tențial imens din noi, și atunci ne mulțumim cu puțin și
evident că încercăm în fel și chip să fim importanți fără
să avem un substrat în asta.
De exemplu, viața se măsoară în proiecte finalizate
și livrate. Iar pentru majoritatea, a finaliza un proiect
semnificativ și a-l livra, reprezintă un lucru greu de rea-
lizat, tocmai de aceea majoritatea preferă confortul unui
loc de muncă cu toate că asta presupune să nu fie impor-
tant și viața să nu meargă în direcția în care să fi realizat
ceva semnificativ.
Și în situația asta foarte mulți caută activități extra
pentru a satisface această nevoie. Una dintre activitățile
28
cele mai adesea întâlnite apare din dorința de a fi mai
bun decât celălalt și atunci apare concurență cu ceilalți
și se manifestă, de cele mai multe ori, distructiv pentru
că merge mână în mână cu frici preluate din copilărie
cum ar fi frica de a nu fi îndeajuns de bun sau frica de a
fi judecat.
Pe cealaltă parte, un mod simplu de a ne satisface
această nevoie este acela de a ne comporta ca un lider în
familie, la locul de muncă și în viața socială.
Ai observat că lumea duce lipsa din ce în ce mai
mult de lideri autentici.
Există o nevoie reală de lideri, doar că asta presu-
pune autenticitate și dedicație, ceea ce nu e tocmai ușor
datorită modului în care am învățat cum să trăim.
Inteligența emoțională ne transformă în lideri, pur
și simplu, dar să nu te aștepți să se întâmple asta peste
noapte, ci în timp.
Pentru că, odată ce îți dezvolți această calitate, pur
și simplu, înțelegi care sunt alegerile conștiente și incon-
știente ale celorlalți și, în felul acesta, înțelegi, de fapt,
cum funcționează energia grupului și evident, ce presu-
pune să fii un lider în grupul tău.
Așa că esențial este să nu alergăm după a fi lideri
fără substrat, ci să ne dezvoltăm inteligența emoțională
și astfel învățăm și ceea ce presupune să devii un lider.
29
Noi avem această capacitate în noi și doar când
conștientizăm cât de importantă este inteligența emoți-
onală vom trece numaidecât la dezvoltarea ei pentru că
asta presupune să trăim viața pe care ne-o dorim prin
construcția unui comportament ce ne va oferi cea mai
bună experiență de viață.

„Nevoia de siguranță“

O nevoie simplă pe care o satisfacem mai tot timpul


și de care suntem dependenți pentru că în măsura în care
această nevoie este satisfăcută vom putea trece sau nu la
celelalte.
Cumva, este prima și cea mai importantă, doar că,
în prezent, este natural să trăim în siguranță fizică.
Doar că cea mentală cere o siguranță exacerbată,
generând dorința de control și foarte multe persoane
alunecă în această capcană.
Dacă se poate să controlăm totul, ar fi nemaipome-
nit ne spune raționalul, dar oare chiar așa este?
Avem nevoie de acest control?
Pentru a fi în siguranță nu avem nevoie de control
obsesiv pentru că dacă am dezvolta o calitate cum este
adaptabilitatea, nu am mai avea nevoie de control.
30
Pur și simplu ne adaptăm, indiferent de situație,
de așa natură încât, de câte ori apare dorința de control,
acceptăm schimbarea, ne adaptăm satisfăcându-ne ne-
voia de siguranță și în cazul acesta nu mai este nevoie de
control.
Controlul provine din frică, din proiecția că nu o să
ne putem satisface această nevoie.
O frică ce nu este reală, de cele mai multe ori, pen-
tru că este doar o proiecție și am vorbit mai sus de ce și
cum apare proiecția. Și mai mult decât atât, în momentul
în care declanșăm dorința de a controla, de fapt, noi în-
treținem această frică și proiecția care, repet, în propor-
ție de 95%, este falsă.
În concluzie, nevoia de siguranță este foarte simplu
de satisfăcut dacă înțelegem dansul emoțiilor din spate
și gândim cauzal, adică mergem la cauză. Să înțelegem
de ce căutăm noi să se întâmple lucrurile doar într-un
singur fel și de ce nu acceptăm noutatea în viața noastră.
Dar, odată ce ne dezvoltăm inteligența emoțională,
adaptarea, pur și simplu, se dezvoltă ca și o calitate ce
provine în mod direct din inteligența emoțională.
Pentru că orice experiență ce apare în viața noastră
are darul de a ne învăța ceva, de a ne arăta ceva și de a ne
îndruma în călătoria noastră. Cu alte cuvinte, ne dorim să
experimentăm și să ieșim din zona de confort și astfel să
ne bucurăm de orice experiență ce apare în viața noastră.
31
Te rog să îți imaginezi pentru o clipă cum ar fi dacă
nevoia de siguranță ar reprezenta experiențele noi, adică
de câte ori ieși din zona de confort să te simți în siguranță
și chiar mai mult de atât să te bucuri de tot ce vine și tot
ce experimentezi.
Sună bine, așa este?
Ai ghicit, dacă dezvoltăm inteligența emoțională,
după o perioadă relativ semnificativă de timp, vei ajunge
să te bucuri de acest aspect și să celebrezi viața exact așa
cum este și chiar să cauți experiențe noi, neavând nici o
problemă cu a satisface această nevoie atât de importantă.
Iar acum să ne întoarcem la această ultimă nevoie
ce practic contrastează cu cea de care tocmai am vorbit
acum, nevoia de diversitate sau nesiguranță.
Paradoxal, avem și această nevoie de satisfăcut, dar
cum facem asta?
Pe de o parte, avem nevoie să ne satisfacem nevoia
de siguranță și, în același timp, și de nesiguranță.

„Nevoia de diversitate sau incertitudine“

În primul rând, să înțelegem cum se manifestă.


Este nevoia de a schimba ceva pentru că te-ai plictisit de
același lucru realizat la nesfârșit și îți dorești diversitate.
32
Iar acest lucru se întâmplă deopotrivă la noi toți,
pentru că, la un moment dat, ne plictisim de același lu-
cru și, cu toate că nu apare așa, tam-nesam, în momentul
în care începe să se manifeste o face pe nepusă masă și
ușor, ușor ne face să ne pierdem interesul pentru ceea ce
reprezenta siguranța. Și vrem mai mult sau diferit, de așa
natură, încât să ne zdruncine, să ne ofere noi experiențe
și să ne dea acea adrenalină din care, odată ce ai gustat
din ea, mai vrei și tot mai vrei.
O formă distructivă este adesea întâlnită în rela-
ții, acolo unde cei implicați în relație pe termen lung, se
plictisesc de aceleași tipare și nu știu cum să manifeste
această nevoie, cum să o satisfacă și recurg la tot felul de
tertipuri.
De cele mai multe ori dăunătoare la adresa amân-
durora. Nu sunt onești și caută să se ascundă pentru că,
în același timp, trebuie să își satisfacă și nevoia de sigu-
ranță și asta presupune să nu destabilizezi căminul și
recurgi la a te ascunde de parteneră/partener și o faci în-
tr-un mod în care acea miză de a te ascunde îți satisface
această nevoie.
Doar că a te ascunde și a nu practica onestitatea
este dăunător pentru tine, în primul rând, și asta presu-
pune că trebuie să te ascunzi mai tot timpul.
Și după cum spuneam și anterior, ceea ce mentalul
poate ascunde, corpul fizic nu știe să ascundă și desigur
33
că și energetic și emoțional un astfel de comportament se
observă și se simte, mai ales.
Doar că noi avem impresia că secretul nostru este
în mâini bune și că noi nu putem fi deconspirați. Nu este
așa absolut deloc.
Când nu ești onest, pur și simplu, se vede. Și nu e
nevoie de vreun studiu de specialitate. Este suficient să
fii atent și să observi comportamentul.
Evident că există și cealaltă latură a satisfacerii
acestei nevoi și ține strict de dezvoltarea inteligenței
emoționale, pentru că, odată ce îți dezvolți această ca-
litate, conștientizezi că se poate trăi în onestitate și asta
presupune împlinire. Așa cum am spus mai devreme,
prima persoană pe care o minți când nu practici onesti-
tatea ești tu însuți.
Evident că avem nevoie de toate cele 6 nevoi spre a
fi satisfăcute, dar este esențial modul în care o faci.
Pe de o parte, ai opțiunea „ușoară“, ceea ce repre-
zintă o iluzie și o minciună menită să te țină prins(ă) în
capcană mai toată viața. Și, pe cealaltă parte, ai opțiune
mai grea, dar plină de sens, de însemnătate pentru că te
înțelegi pe tine, îți înțelegi nevoile, fricile, condiționările
și îți educi propriul tău Ego sau tot ceea ce te ține pe loc,
în acest moment, din a exprima acest imens potențial ce
se află în tine.
34
Așa că întrebarea se pune în felul următor: dacă
ți-aș arăta pas cu pas cum să îți atingi potențialul imens
din tine, ai începe numaidecât să lucrezi la propriul tău
comportament?

Dezvoltarea inteligenței emoționale

Dacă nu este evident până acum de ce este atât de


important să dezvolți inteligența emoțională, dă-mi voie
să îți expun partea cea mai importantă din beneficiul ofe-
rit de dezvoltarea acestei calități.

În primul rând, învățăm să gândim trivalent, adică


să avem acea gândire de copil și să ajungem la cauză, să în-
țelegem de ce și cum se manifestă toate evenimentele din
viața noastră și ce anume determină aceste evenimente.

Iar asta presupune să învățăm despre noi și să în-


cepem să ne cunoaștem, să ne conectăm cu noi înșine și,
dacă reușim să facem asta, vom reuși să ne conectăm și
cu ceilalți.

Iar peste toate acestea învățăm să ne iubim, pentru


că acceptăm totul înțelegând cum și de ce trăim ceea ce
trăim, iar după acceptare urmează iubirea de sine.

Uite, o întrebare aparent simplă: tu te iubești pe tine?


35
Cel puțin eu, când mi-am pus această întrebare
mi-am dat seama că nu mă iubesc absolut deloc și că nu
am nici cea mai vagă idee ce presupune acest lucru. Dar,
cu ajutorul inteligenței emoționale am aflat cum să mă
iubesc, cum să mă accept și de ce sunt ceea ce sunt din-
colo de orice minciună pe care mi-o serveam zilnic dato-
rită neacceptării realității simple.
În al doilea rând, înțelegem comportamentul ce-
lorlalți, nu doar pe al nostru și învățăm care sunt de-
terminanții ascunși ai acțiunilor lor și de ce au acest
comportament.
Iar asta presupune să relaționezi din integritate
pentru că înțelegi de ce și cum se formează acțiunile lor
și ale tale când interacționezi.
Să relaționezi integru este arta echilibrului perso-
nal pentru că vei ști când și cât să empatizezi cu ceilalți,
vei ști când ai dat îndeajuns și când e cazul ca și ceilalți să
dea fără a te transforma într-o persoană ce dă prea mult
sau prea puțin.
Iar integritatea cu ceilalți te învață integritatea cu
propria persoană, iar acesta este cadoul suprem pe care
ți-l poți oferi ție și desigur generațiilor viitoare.
A trăi în integritate presupune să trăiești în armo-
nie cu tine însuți și acesta e cel mai prețios cadou pe care
orice individ și-l poate oferi atât lui, cât și celorlalți.
36
Și, pe deasupra, dacă ești părinte, o să îți dorești
cu atât mai mult să oferi copilului tău acest imens cadou
pentru că, odată cu integritatea, vine și celebrarea vieții.
Iar a celebra viața presupune să trăiești fiecare clipă
ca pe un imens cadou din partea Universului.
Nu știu cum îți sună ție, dar mie îmi sună a împli-
nire. Iar împlinirea este ceea ce căutăm noi toți în această
viață.
Sensul vieții este la o aruncătură de băț dacă îți dez-
volți această calitate magică și minunată.
În al treilea rând, îți arată care îți sunt barierele tale
în fața atingerii potențialului propriu.
Adică îți scoate la lumină condiționările, limitele, fri-
cile și modul în care te poziționezi față de viață, dacă vrei.
Exact ceea ce reprezintă acele piedici ce ne opresc
în a ne atinge potențialul imens ce se află în noi toți.
Iar jocul EQ Game exact asta face, ne învață cum și
în ce fel să trecem de acestea pentru a reuși, în cele din
urmă, să ne atingem acest potențial imens prezent în fi-
ecare din noi.
Înțelegi acum de ce acest joc este un instrument ce
ne învață să trăim.
Pare simplu și că nu ar oferi atât de multe, dar exact
asta face, ne învață să trăim.
37
Cum face asta?

1. Ne învață să observăm emoțiile și astfel să dezvol-


tăm unul dintre cele mai importante exerciții din lume:
Observatorul.

Un exercițiu ce ne ține în prezent și ne învață gândi-


rea trivalentă de care spuneam mai devreme.

Isus, Buddha, Krishna, Mohamed au fost cei care


ne-au vorbit de a ne observa și a vedea ce simțim și de ce
simțim ceea ce simțim.

Apoi au fost marii filozofi: Socrate, Da Vinci, Kant,


Nietszche, Freud.

Și mai nou, marii înțelepți ai vremurilor noastre:


Eckhart Tolle, Mooji, Dalai Lama.

Eu, împreună cu colegii mei de la Tikaboo, am creat


un instrument atât de simplu ce te învață abilitățile ne-
cesare pentru a-ți dezvolta inteligența emoțională.

1. Să îți observi emoțiile, în primul rând, prin căsu-


țele unde jocul de rol și imitarea sunt principala sarcină.

2. Apoi, acest joc te învață cum să îți utilizezi emoți-


ile pentru că, odată cu percepția emoțiilor, apare și trăi-
rea lor prin tot felul de provocări regăsite pe cartonașe în
a observa tipare emoționale și a le trăi la propriu amplifi-
când anumite emoții pozitive.
38
3. Iar apoi, jucând cu ceilalți vei înțelege și emoțiile
lor pentru că vei observa cum și în ce fel se manifestă tot
în urma provocărilor de pe cartonașe.

4. Pe aceleași cartonașe vom regăsi exerciții ce ne


arată cum și în ce fel să ne gestionăm emoțiile, prin exer-
ciții de relaxare sau de respirație conștientă.

Evident că vom învăța cum să gestionăm și emoțiile


celorlalți observând cum reacționează aceștia la provocă-
rile regăsite în cartonașe.

5. Vom învăța să ne punem în papucii altora și asta


presupune că vom ști să empatizăm corect, de așa natură
încât vom „finisa“ această abilitate atât de necesară în-
tr-un Univers în care fiecare caută să obțină și să se pozi-
ționeze în avantaj încă din prima interacțiune.

Observi că sunt toate cele cinci abilitați necesare


dezvoltării inteligenței emoționale: percepția emoțiilor,
utilizarea emoțiilor, înțelegerea emoțiilor, gestionarea
emoțiilor și abilitatea de a empatiza corect?

Practic, prin intermediul jocului ne dezvoltăm inte-


ligența emoțională distrându-ne.

Este necesar să ne jucăm doar 2 ore pe săptămână


sau de două ori timp de 3 săptămâni și efectele se vor
vedea numaidecât.
39
Pe deasupra, conexiunea cu cei cu care vă veți juca
va fi pe viață, pentru că în spatele distracției se va con-
strui o legătură puternică.
Veți constata acest aspect după ceva vreme jucân-
du-vă în echipă jocul EQ Game.
Oare merită să fii fericit jucându-te EQ Game?
Evident că merită și, pe deasupra, într-o zi vei
ajunge să trăiești împlinit, ceea ce reprezintă cadoul su-
prem.

40
Exerciții de meditație ghidată

Ești un vultur

Timp de 30 de secunde imaginează-ți că ești un vul-


tur și poți zbura.

Încet, încet îți iei zborul și începi să vezi casa unde


locuiești, apoi cartierul în care locuiești, apoi orașul tău,
apoi ajungi la nori și te pierzi în nori.

La final te ridici deasupra norilor și zbori pierzân-


du-te în măreția Universului.

Închide ochii și descrie-ți experiența.

PS: Vei primi punctajul între 1 si 4 din partea celor-


lalți jucători în funcție de autenticitatea descrierii expe-
rienței.

–––––––––––––––––––––––––
41
Ești apă

Timp de 30 de secunde imaginează-ți apa, modul în


care ea curge, cum alunecă prin mâinile tale, cum curge
pe tine și dintr-o dată vei deveni totuna cu apa.
Ești apă și poți să călătorești peste tot, oriunde îți
dorești prin apă. Ești magia Pământului și te bucuri de
ființele marine și simți că ești totuna cu ele.
Te-ai transformat în apă și te întreb: ai putea din
când în când să fii apă?
Închide ochii și descrie-ți experiența.
PS: Vei primi punctajul între 1 și 4 din partea celor-
lalți jucători în funcție de autenticitatea descrierii expe-
rienței.
–––––––––––––––––––––––––

42
Ești un fulg de nea

Timp de 30 de secunde transformă-te într-un fulg


de nea. Zboară și pleacă din norișorul ce îți ținea de cald,
apoi observi că razele soarelui te mângâie.
Apoi, alegi să aterizezi pe cei mai înalți munți din
lume, Himalaya. Totul este pur, intact, sălbatic și maies-
tuos în fața ta. Îmbrățișezi starea de liniște și de pace.
Rămâi acolo simțind înțelepciunea Indiei, a Tibetului și
a Chinei în inima ta.
Închide ochii și descrie-ți experiența.
PS: Vei primi punctajul între 1 și 4 din partea celor-
lalți jucători în funcție de autenticitatea descrierii expe-
rienței.
–––––––––––––––––––––––––

43
Ești vânt

Timp de 30 de secunde zboară precum vântul, miș-


că-te cu ce viteză vrei și mergi unde vrei tu. La bunici, la
țară, în vârful muntelui, în vârful celui mai înalt copac
unde vrei tu fără nici o opreliște. Simți cum această călă-
torie te umple de bine.
Nu e o întâmplare faptul că avem o minte atât de
puternică, o minte înzestrată cu puteri magice precum
imaginația.
Închide ochii și descrie-ți experiența.
PS: Vei primi punctajul între 1 și 4 din partea celor-
lalți jucători în funcție de autenticitatea descrierii expe-
rienței.
–––––––––––––––––––––––––

44
Ești viață

Timp de 30 de secunde curgi prin toate și prin tot,


ești energia vieții și ești peste tot.
Ești infinit și nimic în același timp. Universul tot se
mișcă datorită ție și tot ceea ce trebuie să faci este să fii.
Viața este în tine și conectându-te cu tine însuți te
conectezi cu întreaga energie a Universului. Cu Univer-
sul însuși.
Închide ochii și descrie-ți experiența.
PS: Vei primi punctajul între 1 și 4 din partea celor-
lalți jucători în funcție de autenticitatea descrierii expe-
rienței.
–––––––––––––––––––––––––

45
46
Exerciții inteligență emoțională

Ex. 1 – Alege conștient

Este un exercițiu care ne va ajuta foarte mult să


conștientizăm alegerile pe care le facem.
Exercițiul constă în a alege ce stare de spirit vrei să
ai. Îți ofer două exemple în contradictoriu pentru acest
lucru:
Exemplul pozitiv:
Te afli într-o situație împreună cu familia ta și te
bucuri de prezența celorlalți, de respectul pe care îl pur-
tați între voi și de atmosfera frumoasă pe care reușiți să
o creați.
Starea de bine este prezentă și realizezi că așa ai
vrea să fie toată viața ta de acum încolo. Emani fericire
prin toți porii și ai vrea ca acele momente să nu se mai
termine.
În situația dată, nu ai alege altă stare pentru nimic
în lume. Pentru că tot ceea ce ți-ai dorit să se întâmple, se
întâmplă și acest lucru te face fericit(ă).
47
Exemplul negativ:
Te afli într-o situație în care ești singur(ă), departe
de familie și ți-e greu să ai o stare de bine. Din contră, ai
o stare negativă, ești îmbufnat(ă), iritat(ă) și cu o proastă
dispoziție.
Nu ai chef de nimic și preferi să stai singur(ă), în-
chis(ă) într-o cameră, fără să socializezi cu ceilalți mem-
bri ai echipei cu care ești plecat(ă) în delegație.
În această situație, ești supărat(ă) pe faptul că ești
singur(ă) și parcă nimic nu te poate scoate din această
stare. Dar țin să îți spun că, de fapt, este alegerea ta să fii
supărat(ă).
Nu este obligatoriu să ai acea stare. Ci tu consideri
că așa vrei să fii. Practic, tu alegi, inconștient, că aceea e
starea normală a ta și că nu poți fi altfel.
Îți setezi acest lucru atât de bine, încât îți este impo-
sibil să îți schimbi starea de spirit în vreun fel.
Dar să avem o anumită stare de spirit ține numai
de noi și de cum alegem noi să fim. Este, pur și simplu,
o alegere atâta timp cât conștientizăm care este starea
noastră.

48
Ex. 2 – Identificarea emoțiilor

Un joc foarte simplu, dedicat alfabetului inteligen-


ței emoționale. Un joc preferat de orice copil care are
ocazia să se strâmbe, mimând emoții împreună cu părin-
tele sau părinții.
De asemenea, este un joc în care dăm formă emo-
ției, un lucru foarte important pentru cei mici, pentru că
îi ajutăm să își creeze ancore care, mai târziu, vor duce la
dezvoltarea inteligenței emoționale de câte ori se va ivi
oportunitatea.
Iar forma despre care menționez este dată chiar de
copil fără ca părintele să intervină în alegerea făcută.
O activitate interesantă pentru părintele observa-
tor, acest joc poate oferi informații valoroase despre felul
în care percepe copilul emoțiile.
Vârsta: peste 4 ani.
De ce avem nevoie: cartonașe în șapte culori reali-
zate din foaie de hârtie, ROGVAIV.
Invită-l la joacă, spunându-i că astăzi sunteți explo-
ratori în căutarea emoțiilor. Vorbiți de emoțiile princi-
pale: mânia, tristețea, bucuria, fericirea, iubirea, rușinea
și mirarea.
Scrieți cele șapte emoții pe cele șapte cartonașe,
apoi veți putea mima fiecare emoție să fie mai interesant.
49
După aceea, întreabă-l ce culoare îi atribuie fiecărei emo-
ții din cele șapte pe care le aveți.
La final, propune-i să reproduceți fiecare emoție
doar cu ajutorul feței.
Beneficii:
Învățarea emoțiilor de bază.
Atribuirea unei caracteristici fiecărei emoții și atri-
buirea unei forme.
Dezvoltă inteligența emoțională.
Bine de știut:
Culoarea roșie pentru anumite persoane semnifică
iubire, pentru alții mânie.
Nu influența alegerile copilului sub nici o formă.
Când trăiește una dintre emoțiile de mai sus, în-
treabă-l ce culoare are emoția experimentată.
Jocul se poate desfășura și cu implicarea mai mul-
tor persoane, cu mențiunea că fiecare trebuie să își facă
cartonașele proprii.

50
Ex. 3 – Pălăriile gânditoare
ale lui Edward de Bono

Renumitul exercițiu este creat de părintele gândirii


laterale și este o metodă didactică, mai exact. De fapt,
poate fi pusă în practică sub diverse forme, cert este că
acest amplu exercițiu ne oferă atâtea perspective câte pă-
lării reușim să purtăm.

De fapt, după felul în care sunt structurate vei reuși


să te transpui în cele șase roluri propuse!

Este o tehnică de învățare, de comunicare și de sti-


mulare a creativități prezentă în majoritatea programe-
lor prestigioase didactice.

Practic este un exercițiu care ne ajută să procesăm


informația în șase feluri diferite, după cum urmează:

Pălăria albă: se concentrează pe informație și ne


cere să fim obiectivi și specifici.

Pălăria galbenă: vom observa partea pozitivă a situ-


ației și beneficiile pe care le obținem.

Pălăria roșie: ne va dezvălui emoțiile și sentimen-


tele generate de aceeași situație.

Pălăria neagră: acum ne vom concentra atenția pe


problemele care pot apărea și vom fi precauți în acțiunile
51
noastre. Pălăria verde: este rolul creativității, a oportuni-
tăților care reies din aceeași situație.

Pălăria albastră: nu are un obiectiv în sine, ci ne


cere să vedem cum am transpus toate aceste roluri, ne
cere să fim atenți la procesul gândirii.

Ce vom face mai exact:

Vom lua o situație prezentă, de preferat, o decizie de


luat în viitorul apropiat, și ne transpunem în fiecare rol.

Vom scrie toate perspectivele fiecărei culori în


parte, ca mai apoi să vedem tabloul general al situației.

Să luăm un exemplu de acest gen: ai două opțiuni


de a alege noul loc de muncă.

Este evident că vei pleca din actualul loc de muncă


și ai de ales între un post de junior marketing și un post
de account marketing.

Postul de junior marketing este într-o agenție de


publicitate și ai ocazia să lucrezi cu cei mai buni din
branșă.

Postul de account marketing îți dă oportunitatea să


ai un cont de publicitate al unei firme care investește în
marketing și astfel tu vei hotărî pentru acțiunile de mar-
keting întreprinse. Singura provocare este de a menține
un trend crescător al produsului.
52
Menționez că vii de pe un post de Junior Marke-
ting, adică o poziție inferioară.
Iar acum să purtăm cele șase pălării și pe parcursul
acestor roluri o să îți dau mai multe detalii despre aceste
două posturi.

Pălăria albă:
Junior Marketing
Numărul de ore – minim 180/luna.
Remunerație – 2500,00 lei.
Colectiv dornic să învețe.
Account Marketing
Numărul de ore – 160/luna
Remunerație – 3500,00 lei

Pălăria galbenă:
Junior Marketing
Oportunitatea de a învăța de la cei mai buni.
Se lucrează cu conturile mari de publicitate.
Colectiv dinamic și creativ.
Oportunitatea de a avansa în cea mai renumită
agenție de publicitate.
Account Marketing
Remunerația avantajoasă.
53
Obiectiv relativ ușor de realizat.
Libertatea gestionării contului de marketing.
Îndeplinirea visului de a avansa pe o poziție supe-
rioară.

Pălăria roșie:
Junior Marketing
Simți că e locul potrivit în acest moment al carierei.
Satisfacția de a deveni mai bun(ă).
Te potrivești cu ceilalți din echipă din perspectiva
personalității.
Account Marketing
Nu ești sigur(ă) de capacitatea de a administra de
unul/una singur(ă) un cont de publicitate.
Libertatea ce ți-o oferă postul.
Lipsa unui colectiv care să te provoace.

Pălăria neagră
Junior Marketing
Pierzi oportunitatea de a avansa.
Frica faptului că partea financiară nu îți va satisface
nevoile.
Frica că nu vei reuși să avansezi lucrând cu cei mai
buni.
54
Account Marketing
Frica de a face față unui astfel de post.
Frica de a lua decizii greșite.
Nu există o persoană care să te ghideze/consulte.

Pălăria verde

Junior Marketing
Provocarea de a reuși să avansezi între cei mai buni.
Oportunitatea de a deveni mai creativ.
Alternativa mai apropiată de ceea ce simți.
Account Marketing
Provocarea de a reuși pe un post superior.
Oportunitatea de a testa diferite metode de promo-
vare.
Alternativa care îți oferă mai multe dureri de cap.

Pălăria albastră

Junior Marketing & Account Marketing


Am expus corect toate rolurile.
Decizia mea va fi pe termen lung cu obiective clare,
cronologic.

Alegerea mea trebuie să îmi ofere motivația de a re-


uși în oricare dintre cele două posturi.
55
Un astfel de exercițiu realizat din perspectiva unei
decizii poate să îți clarifice alegerea pe care o vei face.
Exercițiul poate fi realizat în absolut orice situație
trecută, prezentă sau viitoare.
Și, pe deasupra, poate fi adaptat la orice situație.
De exemplu, la analiza unei zile care tocmai a trecut, la
un eveniment la care ești prezent sau la un curs la care
decizi că vrei să participi.

56
Ex. 4 – 5 minute de genialitate

Un exercițiu foarte simplu și ușor de pus în prac-


tică, în care te invit să îți alegi 5 genii, dintre cele cunos-
cute sau mai puțin cunoscute. Gândește-te la o decizie
pe care ai luat-o și imaginează-ți care ar fi perspectiva
fiecărui geniu în parte, legată de acea decizie.
Ai de unde alege. Eu îți propun doar o scurtă listă
cu geniile cunoscute și validate de majoritatea pămân-
tenilor: Einstein, Newton, Edison, Mozart, Goethe,
Leonardo da Vinci, William Shakespeare, Gauss, Tesla,
Galilei, Euler, Voltaire, Hirata, Beethoven șamd.
Iar dintre români i-aș aminti pe: Eminescu, Brân-
cuși, Enescu, Zamfir șamd.
Mai menționez și faptul că dacă tu vrei să realizezi
acest interesant exercițiu împreună cu o persoană căreia
îi admiri modul de gândire, te rog să o faci. Regulile îți
aparțin.

57
Ex. 5 – Ce găsim în spatele gândurilor

Cum realizăm acest exercițiu:


În viața de zi cu zi vom face câte două pauze de câte
cinci minute zilnic și asta la ore de vârf, atunci când acti-
vitatea cerebrală este intensă. Propunerea mea este la ora
11:00 și la ora 18:00. Desigur că nu e obligatoriu ca aceste
ore să fie exact aceleași, ci este indicat să îți rezervi tu cele
două pauze. Eu doar ți-am oferit un timp de referință.
În pauza respectivă te vei gândi la ce te-ai gândit
ultima dată și vei completa această schemă:
Schema trebuie să fie negreșit completată zilnic de
două ori pe zi.

Gând Emoție Gând Emoție

În prima fază, vei observa anumite tipare emoți-


onale. Nu este obligatoriu să fie aceleași. Apoi, după o
săptămână, ne vom uita pe toate cele 14 biletele și vom
observa tiparele care se aseamănă.
Menționez că aceste 14 tipare pe care le vom face
noi, vor fi oarecum asemănătoare pentru că ele sunt, de
fapt, variații ale aceluiași tipar.

58
La început, vei confunda unele emoții de genul:
compasiune cu milă, bucurie cu fericire, mulțumire cu
satisfacție șamd.
Cert este că vom interpreta puțin diferit aceste emo-
ții, în sensul că ne vom acorda credit și vom fi îngăduitori
cu noi înșine în înțelegerea lor.
Exercițiul este super util, dar, în același timp, este
foarte greu, datorită faptului că te vei scoate din zona de
confort de două ori pe zi!

59
Ex. 6 – Să ghicim emoția

Majoritatea conflictelor sunt generate de neînțele-


gerea mesajului transmis de cealaltă persoană, asta de-
oarece comunicarea se bazează pe mesajul cuvintelor în
proporție de doar 7%, pe intonație 28%, în timp ce, co-
municarea nonverbală este în proporție de 55%.
Sunt convins că ai exemple de momente în care ai
crezut despre o persoană că e tristă, de exemplu, iar per-
soana respectivă să fie melancolică în acel moment.
Practic, pentru a recunoaște emoțiile celorlalți și
desigur mesajul transmis mult mai clar, avem nevoie
să cunoaștem mai bine emoțiile, iar în prima fază îți re-
comand să începi cu emoțiile de bază: mânia, tristețea,
frica, iubirea, bucuria, surpriza, dezgustul și rușinea.
Acest joc ne învață aceste emoții și, pe deasupra, ne
ajută să le recunoaștem atunci când le avem noi.
Copiii au nevoie să conștientizeze și să identifice la
celelalte persoane emoțiile. Aceasta este calea cea mai si-
gură de a dezvolta inteligența emoțională, iar cu cât jocul
este mai provocator, cu atât lecțiile învățate vor fi mai de
ajutor.
Metoda propusă este prin jocul de mimă și sunt
convins că nu ai auzit vreun copil căruia să nu îi placă
să imite și să se prostească puțin, doar e vorba de un joc
distractiv.
60
Valoarea adăugată a acestui joc este dată de feno-
menul empatizării extrapolat. Prin acest exercițiu copilul
poate empatiza apoi cu natura, cu animalele sălbatice sau
cu mediul în sine, un fenomen care, din păcate, datorită
traiului în orașe nu prea mai există la copiii.
Iar nouă nu ne pasă foarte mult de mediul înconju-
rător datorită faptului că nu am învățat când eram copiii
să facem acest lucru.
Vârsta: peste 4 ani.
De ce avem nevoie: o eșarfă sau un fular.
Metoda: joc de mimă.
Ce vom face:
Acest joc se desfășoară prin intermediul mai multor
pași. Primul e cel în care mimăm o emoție din cele pre-
zentate mai sus cu ajutorul întregului „echipament“.
Te vei folosi de cuvinte, intonație și limbajul non-
verbal. Fiecare dintre participanți trebuie să ghicească
un număr de trei emoții.
La pasul al doilea, datorită faptului că expresia fa-
cială e cea care transmite cel mai intens emoția, ne vom
acoperi fața cu o eșarfă sau un fular și vom mima emoția
care va trebui ghicită de celălalt. Acest al doilea partici-
pant va trebui ales în prealabil, dacă la joc participă mai
mult de două persoane.
Fiecare participant va trebui să ghicească un număr
de trei emoții.
61
La pasul al treilea vom trece la partea cea mai com-
plexă și vom mima emoția cu tot “echipamentul“, dar cel
care mimează emoția și cel care va trebui să o ghicească
vor trebui să stea în poziția spate în spate fără a vedea
limbajul nonverbal al celuilalt.
De asemenea, este necesar ca fiecare participant să
ghicească un număr de trei emoții.
La final, puteți să profitați de ocazie și să îl întrebați
ce crede el că simte o floare când e soare afară, dar când
plouă etc.
Beneficii:
Dezvoltă inteligența emoțională.
Crește gradul de empatie cu celelalte persoane.
Un joc care ne „umanizează“.
Bine de știut:
Complexitatea jocului o vei afla doar după ce vei re-
aliza acest joc împreună cu copilul tău/copiii tăi.
De asemenea, vei conștientiza că nu știai toate emo-
țiile de bază sau, cel puțin, îți era greu să le identifici la
alte persoane.
Dă-i voie celui mic/celei mici să se prostească, doar
menține linia jocului.
Un joc foarte util și pentru persoanele adulte. În
concluzie, dacă mai ai ceva de învățat cu privire la acest
aspect, îți recomandăm să fii deschis și pregătit.
62
Ex. 7 – Tehnica de respirație 4 – 7 – 8

Exercițiul este foarte simplu de realizat. Începem


prin a inspira aer pe nas timp de patru secunde, apoi ne
ținem respirația timp de șapte secunde, apoi expirăm
timp de opt secunde pe gură, cu buzele țuguiate ca și
când am fluiera.
Ideal în situația în care suntem neliniștiți, se știe că
dacă ne ținem respirația, încetinim ritmul bătăilor inimii
și astfel obținem o stare de relaxare aproape instantanee.

63
Ex. 8 – Declanșatorul magic

Apoi cere-i să faceți o probă gândindu-vă la ceva


care l-a supărat pe el de curând și în momentul în care
simte că retrăiește acele emoții să apese butonul și să aș-
teptați un minut.
Ținând cont de faptul că emoția este pusă sub lupă,
își va pierde din intensitate și astfel se va demonstra pu-
terea „magică“ a declanșatorului.
Beneficii:
Conștientizarea emoțiilor.
Învață o metodă de a gestiona emoțiile negative.
Dezvoltă inteligența emoțională.
Bine de știut:
Folosirea butonului doar când este cazul.
Să înțeleagă copilul că este vorba de un cadou pre-
țios oferit de părinte. Majoritatea copiilor știu când un
părinte nu spune adevărul pentru că ei se bazează pe lim-
bajul nonverbal mult mai mult decât noi adulții.
Fiind un obiect prețios, roagă-l să îl țină într-un loc
special și accesibil în același timp.
65
67
BUCURIE

68
69
BUCURIE

70
71
BUCURIE

72
73
BUCURIE

74
75
ÎNGRIJORARE

76
77
ÎNGRIJORARE

78
79
ÎNGRIJORARE

80
81
ÎNGRIJORARE

82
83
AMUZAMENT

84
85
AMUZAMENT

86
87
AMUZAMENT

88
89
AMUZAMENT

90
91
FRICĂ

92
93
FRICĂ

94
95
FRICĂ

96
97
FRICĂ

98
99
SURPRIZĂ

100
101
SURPRIZĂ

102
103
SURPRIZĂ

104
105
SURPRIZĂ

106
107
MÂNIE

108
109
MÂNIE

110
111
MÂNIE

112
113
MÂNIE

114
115
VESELIE

116
117
VESELIE

118
119
VESELIE

120
121
VESELIE
Să recunoaștem emoțiile

– exercițiu după modelul Schishida –


122
123
INDISPUS

124
125
INDISPUS

126
127
INDISPUS

128
129
INDISPUS

130
131
LINIȘTIT

132
133
LINIȘTIT

134
135
LINIȘTIT

136
137
RUȘINE

138
139
RUȘINE

140
141
RUȘINE

142
143
RUȘINE

144
145
TRISTEȚE

146
147
TRISTEȚE

148
149
TRISTEȚE

150
151
TRISTEȚE

152
153
IUBIRE

154
155
IUBIRE

156
Liste ghid inteligență emoțională

Emoții în oglindă

Îngrijorare – Curaj
Vinovăție – Inocență
Neînțelegere/nedumerire – Înțelegere/colaborare
Rușine – Încredere
Milă – Dragoste
Înverșunare – Toleranță
Frică – Iubire
Indignare – Încântare
Irascibilitate – Calm
Nervozitate – Amuzament
Furie – Entuziasm
Grăbit – Liniștit
Mânie – Extaz
Supărare – Bucurie
Regret – Acceptare
Nerăbdare – Pace
Tristețe – Veselie
Invidie – Admirație
Mândrie – Modestie
157
Trăiri

Căsuța 2 – Mimează amabilitatea


Trăire:
Amabilitate – Modestie – Încântare – Entuziasm –
Euforie – Recunoștință
Căsuța 4 – Ești mirat, vorbește-ne cu mirare.
Mirare – Surpriză – Uimire – Surprindere – Stu-
pefiere
Căsuța 5 – Simți binecuvântare, ne arăți doar cu
corpul.
Binecuvântare – Mulțumire – Ușurare – Bucurie –
Fericire – Adorație – Iubire
Căsuța 8 – Te relaxezi, cum o faci?
Relaxare – Ușurare – Calm – Liniște – Pace
Căsuța 9 – Mulțumire simți. Ne arăți?
Mulțumire – Încântare – Plăcere – Satisfacție –
Entuziasm – Extaz – Bucurie
Căsuța 12 – Ești devotat. Cum arată devotamentul?
Devotamentul – Plăcere – Entuziasm – Extaz – Pa-
siune
Căsuța 13 – Iubești viața. Cum este?
Iubire – Recunoștință – Blândețe – Armonie – Bea-
titudine – Serenitate – Pace
158
Căsuța 14 – Ai încredere. Mimează.
Încredere – Satisfacție – Bucurie – Entuziasm –
Dependență – Extaz – Pasiune
Căsuța 15 – Te distrezi, cum o faci?
Distracție – Încântare – Plăcere – Satisfacție – En-
tuziasm – Bucurie
Căsuța 21 – Mimează că accepți situația.
Acceptare – Încredere – Satisfacție – Neutralitate
– Înțelegere – Armonie – Iubire
Căsuța 24 – Simți plăcere, ești pasionat(ă). Mi-
mează.
Pasiune – Plăcere – Extaz – Armonie – Iubire –
Beatitudine – Pace
Căsuța 25 – Visează cu ochii deschiși. Simte și
arată-ne starea de visare.
Visare – Contemplare – Încredere – Creație – Re-
velație – Extaz – Bucurie – Împlinire
Căsuța 31 – Ești entuziasmat(ă) – Arată-ne.
Entuziasm – Veselie – Bucurie – Extaz – Candoare
– Puritate – Intenție – Conectare – Împlinire
Căsuța 32 – Te amuzi de un fluturaș. Mimează
amuzamentul.
Amuzament – Încântare – Plăcere – Veselie – Bu-
curie – Fericire
159
Căsuța 33 – Bucuria. O emoție de mimat doar cu
corpul.
Bucurie – Fericire – Revelație -Liniște – Pace
Căsuța 34 – Adori viața. Arată-ne.
Adorație – Revelație – Iubire – Înțelegere – Liniște
– Pace – Înțelepciune
Căsuța 35 – Celebrezi viața și ești fericit(ă). Mi-
mează cu tot corpul.
Celebrearea vieții – Iubire – Pace – Înțelepciune –
Împlinire – Iluminare
Căsuța 36 – Te îndrăgostești. Exprimă doar cu
fața.
Îndrăgostit – Iubire – Armonie – Pace – Împlinire
Căsuța 37 – Ai trecut un examen greu. Exprimă
ușurarea.
Ușurare – Asumare – Plăcere – Satisfacție – Mân-
drie – Fericire
Căsuța 39 – Ești surprins(ă). Arată-ne.
Surpriză – Mirare – Uimire – Șoc

160
Tipare generate de frică

Tiparul fricii de respingere – nemulțumire, îngrijo-


rare, frustrare, rușine, iritare, nervozitate, irespon-
sabilitate, nesiguranță, furie, ură.
Tiparul fricii de a pierde – nedreptate, nemulțu-
mire, supărare, frustrare, invidie, mândrie, irasci-
bilitate, iritare, nervozitate, furie.
Tiparul fricii de a nu fi îndeajuns de bun – nerăb-
dare, grabă, competivitate, invidie, înverșunare,
frică, îngrijorare, iritare, nervozitate, panică.
Tiparul fricii de a fi abandonat – îngrijorare, supă-
rare, tristețe, milă, apatie, frică, înverșunare, furie.
Tiparul fricii de a fi umilit – rușine, vinovăție, îngri-
jorare, irascibilitate, iritare, nervozitate, ostilitate,
furie, ură.
Tiparul fricii de a fi trădat – nemulțumire, nedume-
rire/neînțelegere, invidie, mândrie, înverșunare,
nervozitate, ostilitate, furie, mânie, ură.
Tiparul fricii de a suferi o nedreptate – preocupare,
ignoranță, apatie, amărăciune, supărare, tristețe,
resentimente, irascibilitate, nervozitate, furie, ură.
Tiparul fricii de a trăi – preocupare, ignoranță, apa-
tie, amărăciune, supărare, tristețe, resentimente,
irascibilitate, nervozitate, furie, ură.
161
Tiparul fricii de a nu fi judecat – nemulțumire, frus-
trare, indignare, îngrijorare, resentimente, nervozi-
tate, furie, ură.
Tiparul fricii de moarte – îngrijorare, ignoranță,
apatie, milă, regret, indignare, irascibilitate, furie.

162
Tabel de scor

Jucător 1 Jucător 2 Jucător 3 Jucător 4

163
Cuprins

Inteligența emoțională ...............................................3


Exerciții de meditație ghidată .................................. 41
Exerciții inteligență emoțională ............................. 46
Să recunoaștem emoțiile – exercițiu după
modelul Schishida ....................................................65
Liste ghid inteligență emoțională .......................... 157
Tabel de scor........................................................... 163