DATE DE IDENTIFICARE A CDL

1.Instituția de învățămînt –LICEUL ENERGETIC TG-JIU

2.Denumirea operatorului economic S C Distribuție Oltenia, S C ADREM SRL
3.Titlu CDL PRGĂTIREA DE BAZĂ ÎN LABORATORUL ELECTROMECANIC
4.Tipul CDL -EXTINDERE
5.Profil/ Domeniu de pregătire profesională TEHNIC/ ELECTROMECANIC
6.Calificarea profesională Tehnician Electromecanic
7.Clasa - Clasa X Liceu
8.Număr ore 90
9.Autori Prof. Ing CÎLNICEANU DANIEL
-Unitatea de învățămînt Liceul Energetic Tg-Jiu
-Operator economic/instituția publică partener S C Distribuție Oltenia, SC ADREM SRL

1.NOTĂ DE PREZENTARE

CALIFICAREA –TEHNICIAN ELECTROMECANIC

NIVEL DE PREGĂTIRE –ÎNVĂȚĂMÎNT LICEAL
NR. ORE ALOCATE -90 Ore
SCOPUL MODULULUI -CDL .
Curriculumul in dezvoltare locala(CDL),denumit PRGĂTIREA DE BAZĂ ÎN
LABORATORUL ELECTROMECANIC este propus pentru elevii de clasa a X-a ciclul
inferior al liceului, filiera tehnologică, profil tehnic Domeniul de pregatire de baza
ELECTROMECANIC. El a fost elaborat avându-se în vedere urmatoarele:
 noua structură a sistemului de învăţământ liceal din România;
 curriculumul parcurs de elevi în clasa a X-a la aria curriculară ,,Tehnologii” Domeniul de
pregatire de baza Tehnician Electromecanic
 OMECTS 3331 privind aprobarea Planurilor de învăţământ pentru clasele a X-a,conform
caruia curriculum in dezvoltare locala are alocate 30ore/saptamana pe parcursul a trei saptamani-
stagii de pregatire practica.
 Ordinul MEN nr.3914/18.05.2017 referitor la aprobarea Reperelor metodologice privind
proiectarea CDL in invatamantul profesional si tehnic
 necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale,
exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.
 identificarea nevoilor locale de competente profesionale si situatii de invatare necesare a fi
luate in considerare in proiectarea curriculumului in dezvoltare locala prin:
 investigatii realizate cu sprijinul partenerilor sociali, agentilor economici, membrilor
Comitetului Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social in formarea profesionala,ONG-
uri, etc.
 analiza documentelor de planificare educationa pe termen scurt si mediu (PLAI,Agenda
Locala 21, alte planuri de dezvoltare socio-economica locale si zonale)
 studii de piata a muncii
In invatamantul profesional si tehnic proiectarea curriculumului se subsumeaza principiilor de
proiectare ale curriculumului national, dar este determinata de cele doua scopuri fundamentale
specifice dezvoltarii de curriculum in invatamantul profesional si tehnic:
 dobindirea, de catre absolventi,a competentelor profesionale necesare pentru adaptarea in
prezent si mai ales in viitor la cerintele unei piete a muncii aflate intr-o continua si rapida
schimbare;
 dobandirea, de catre absolventi, a acelor competenle cheie transferabile necesare pentru
integrarea sociala,ca si pentru integrarea rapida, cu succes pe piata muncii.
Curriculumul in dezvoltare locala (CDL) constituie oferta curriculara specifica fiecarei unitati de
invatamant si este realizat in parteneriat cu agentii economici. Prin aceasta oferta curriculara se
asigura cadrul necesar adaptarii pregatirii profesionale a elevilor la cerintele pietei muncii locale
si judetene.
Proiectarea si evaluarea curriculumului in dezvoltare locala implica angajarea partenerilor
sociali(agenti economici, asociatii,organizatii locale ale angajatorilor si/sau ale angajatilor) in
procesul de identificare a competenlelor specifice pietei fortei de munca locale si a situatiilor de
invatare oferite elevilor.
Aceasta componenta a curriculumului (CDL) raspunde nevoii de acordare unei mai mari
autonomii unitatilor de invatamant cu privire la planificarea si proiectarea ofertei de pregatire
profesionala a elevilor avand in vedere ca pietele muncii sunt locale, fiind limitati deocamdata de
neadoptarea strategiei de descentralizare.
Obiectivele introducerii CDL sunt:
 crearea de oportunitati pentru dobandirea de catre elevi a competentelor suplimentare
solicitate de piata muncii locala, care nu sunt oferite prin componenta sectoriala a curriculumului
 crearea situatiilor de invatare necesare pentru dobandirea competenlelor cheie, adaptate
cerintelor locale
Avantaje/Beneficii ale curriculunului in dezvoltare local (CDL)
Curriculumul in dezvoltare locald (CDL) ofera urmatoarele avantaje/beneficii:
a) contribuie la cresterea angajabilitatii absolventilor invatamtului profesional si tehnic si
astfel:
faciliteaza tranzitia elevilor de la scoala la viala activa prin adaptarea pregatirii profesionale a
elevilor Ia nevoile pietei muncii la nivel local
contribuie la crestereara ratei de insertie socio-profesionala
b) extinde orizontul ocupational al elevilor, precum si aprofundarea competentelor
cheie,alaturi de competentele tehnice generale si specializate;
c) contribuie la cresterea flexibilitalii ofertei educalionale;
d) ofera oportunitati de dezvoltare durabila la nivelul comunitatii locale prin contribulia activa a
partenerilor sociali la dezvoltarea resursei umane la nivel local;
e) contribuie la o mai mare receptivitate a scolilor cu privire la nevoile comunitatii locale
f) ofera conditii pentru funizarea de formare profesionala la nivel local, valorificand standardele
formulate la nivel sectorial;
g) creaza oportunitati pentru formalizarea relatiilor dintre scoala si piala muncii locala.
În planul cadru de învăţământ, la clasa a X-a, liceu, pentru Curriculumul în dezvoltare
locală-Modulul IV au fost alocate, în cadrul culturii de specialitate, un număr de 90 ore/an (30
ore/saptamana x 3saptamani) toate de laborator tehnologic si se desfăşoara în stagiul de
pregătire practică
Având în vedere că, pentru liceu, curriculumul tehnic are la bază Standardele de
Pregătire Profesională şi este construit modular, pe structura unităţilor de competenţă pentru
dobândirea de abilităţi cheie şi a unităţilor de competenţă tehnice, curriculumul în dezvoltare
locală va viza, alături de celelalte module din trunchiul comun, atingerea de către elevi a
acestor competenţe, în totalitatea lor.
Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor au fost stabilite la nivelul comisiei
metodice electrice din unitatea de învăţământ cu avizul inspectoratului şcolar, în vederea
dobândirii unităţilor de competenţe cheie “Rezolvarea de probleme” şi ,,Organizarea locului
de muncă” din Standardul de pregătire profesională
In consecinta, corelare competenţelor cu conţinuturile si activitatile de invatare a fost
subordonata formarii abilităţilor necesare pentru “Rezolvarea de probleme” si ,,Organizarea
locului de muncă .
Pe parcursul instruirii practice se vor exersa şi alte competenţe cheie sau tehnice, realizate în
cadrul modulelor de specialitate din trunchiul comun, funcţie de cerinţele problemelor si
locului de muncă.
În cadrul instruirii practice comasate, cele două unităţi de competenţă aferente vor fi
realizate conform criteriilor de performanţă şi condiţiilor de aplicabilitate din standard şi vor fi
evaluate în totalitate corespunzător probelor de evaluare descrise în Standardul de Pregătire
Profesională.
 2. TABEL DE CORELARE DINTRE REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII ȘI CONȚINUTURILE ÎNVĂȚÂRII

URÎ 1. REALIZAREA LUCRĂRILOR DE TEHNOLOGIE GENERALĂ ÎN Situații de

ELECTROTROMECANICĂ învățare
Conţinuturile învăţării
Rezultate ale învăţării (conform SPP)
Cunoștinţe Abilităţi Atitudini
1.1.1. Organizarea locului 1.2.1. Organizarea 1.3.1.Respectarea cerinţelor Organizarea ergonomică a locului de Aplicaţii
de muncă: ergonomică a locului de ergonomice la locul de muncă; muncă practice/aplicative
- cerinţe referitoare la muncă; 1.3.7. Asumarea iniţiativei în Destinaţia atelierelor electromecanic de folosire a
organizarea ergonomică a 1.2.2. Interpretarea rezolvarea unor probleme. Cerinţe referitoare la organizarea instrucţiunilor de
locului de muncă; informaţiilor cuprinse în ergonomică a locului de muncă: lucru:
- documentaţia tehnică şi documentaţia tehnică şi microclimatul (ventilaţie, temperatură, -fişe de lucru
tehnologică. tehnologică utilizată la locul iluminare, zgomot), poziţia de lucru, -regulamente
de muncă; economia mişcărilor. -instrucțiuni
1.2.17. Utilizarea corectă a Omul în procesul muncii (capacitatea de
vocabularului de specialitate muncă,vătămările profesionale,accidente Lucrări practice
în procesul de comunicare la de muncă şi boli profesionale, măsuri de de verificarea.
locul de muncă. prim ajutor);
Organizarea locului de muncă (
identifică situaţii din practică);
Documentaţia tehnică şi tehnologică
specifică locului de muncă: fişa
tehnologică, planul de operaţii, liste de
materiale, cataloage.
1.1.2.Reprezentări grafice 1.2.3. Realizarea de schiţe şi 1.3.1.Respectarea cerinţelor Reprezentări grafice (schiţe şi desene Aplicaţii
(schiţe şi desene la scară) desene tehnice la scară, ergonomice la locul de muncă; la scară) pentru piese simple, practice/aplicative
pentru piese simple, pentru piese simple, 1.3.7. Asumarea iniţiativei în repere/subansambluri şi scheme de de folosire a
repere/subansambluri şi repere/subansambluri, cu rezolvarea unor probleme. instalaţii electromecanice instrucţiunilor de
scheme de instalaţii respectarea normelor şi Etapele execuţiei schiţelor (după model) lucru:
electrice: etapelor de execuţie; şi desenelor la scară; -desenare
- norme privind realizarea 1.2.4. Identificarea Simboluri şi semne convenționale -reprezentare
desenelor tehnice; simbolurilor şi semnelor utilizate în schemele instalaţiilor -cotare
- etapele execuţiei convenţionale utilizate în electromecanice;
schiţelor (după model) şi schemele instalaţiilor
desenelor la scară; electrice; Exemple de reprezentări convenţionale Lucrări practice
- simboluri şi semne 1.2.5. Interpretarea ale schemelor electromecanice: scheme cu respectarea
convenționale utilizate în reprezentărilor grafice de montaj, scheme de principiu, etc succesiunii
schemele instalaţiilor cuprinse în fişa tehnologică; operaţiilor de
electrice; 1.2.17. Utilizarea corectă a reprezentare
- fişe tehnologice. vocabularului de specialitate corectă a
în procesul de comunicare la schemelor
locul de muncă;
1.2.18. Comunicarea
rezultatelor activităţilor
desfăşurate.
1.1.3. Mijloace de măsură 1.2.8. Selectarea SDV-urilor
şi control a dimensiunilor şi utilajelor necesare fiecărei
geometrice ale pieselor, lucrări ce urmează a fi
reperelor/subansamblelor; realizată;
1.1.4. Lucrări de 1.2.9. Realizarea operaţiilor
lăcătuşerie generală; tehnologice , cu respectarea
1.1.7. Lucrări procesului tehnologic.
pregătitoare ale 1.2.17. Utilizarea corectă a
proceselor tehnologice. vocabularului de specialitate
în procesul de comunicare la
locul de muncă;
1.2.18. Comunicarea
rezultatelor activităţilor
desfăşurate.
URÎ 2. REALIZAREA COMPONENTELOR ECHIPAMENTELOR
ELECTROMECANICE
Rezultate ale învăţării (conform SPP)
Cunoștinţe Abilităţi
2.1.3. Componentele 2.2.4. Asocierea fiecărui tip de
echipamentelor componentă electrică cu simbolul
electromecanice; convenţional corespunzător;
2.1.4. Surse de informare 2.2.7. Identificarea tipurilor
şi documentare pentru constructive de componente
componentele utilizate la realizarea
1.3.1.Respectarea cerinţelor Operaţii tehnologice şi SDV-uri Aplicaţii
ergonomice la locul de muncă; specifice lucrărilor în instalaţiile practice/aplicative
1.3.2. Cooperarea cu colegii de electromecanice de folosire a
echipă în scopul îndeplinirii Truse de scule; instrucţiunilor de
sarcinilor de la locul de muncă; Lucrări de lăcătuşerie generală; lucru:
1.3.3. Asumarea în cadrul echipei Lucrări pregătitoare ale proceselor - la realizarea de
de la locul de muncă, a tehnologice. lucrări în
responsabilităţii pentru sarcina domeniul
de lucru primită; electromecanic în
1.3.4. Respectarea disciplinei laboratorul școlar
tehnologice;
1.3.5. Purtarea permanentă a
echipamentului de lucru şi de
protecţie specific locului de
muncă;
1.3.6. Respectarea normelor de
SSM şi PSI specifice lucrărilor
executate;
1.3.7. Asumarea iniţiativei în
rezolvarea unor probleme.
Situații de
învățare
Conţinuturile învăţării
Atitudini
2.3.1. Cooperarea cu colegii Componentele echipamentelor Aplicaţii
de echipă în scopul electromecamice practice/aplicative
îndeplinirii sarcinilor de la Componente electrice: rezistoare, de folosire a
locul de muncă; bobine, condensatoare; instrucţiunilor de
2.3.2. Asumarea în cadrul Conductoare şi cabluri electrice, contacte lucru:
echipei de la locul de electrice, izolatoare și piese izolante,
echipamentelor echipamentelor electromecanice; muncă, a responsabilităţii termobimetale, miezuri magnetice, -în identificarea
electromecanice. 2.2.10. Valorificarea surselor de pentru sarcina de lucru electromagneţi, mecanisme de acționare, fiecărui element
informare şi documentare , inclusiv primită; camere de stingere, elemente arcuitoare; component al
a celor într-o limbă de circulaţie 2.3.3. Respectarea Elemente componente ale instalaţiei aparatelor
internaţională; disciplinei tehnologice; electrice de joasă tensiune; electrice
2.2.11. Utilizarea Internet-ului în 2.3.4. Asumarea iniţiativei Surse de informare şi documentare
culegerea şi selectarea de în rezolvarea unor pentru componentele echipamentelor
informaţii referitoare la probleme. electromecanice.
componentele instalaţiilor
electrice.
URÎ 3. MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ÎN CURENT CONTINUU Situații de
Rezultate ale învăţării (conform SPP) Conţinuturile învăţării învățare
Cunoștinţe Abilităţi Atitudini
3.1.6. Aparate analogice 3.2.13. Selectarea aparatelor de 3.3.1. Cooperarea cu colegii Măsurarea mărimilor electrice în Aplicaţii
şi digitale utilizate măsurat în funcţie de mărimea de echipă în scopul circuitele de c.c. (aparate de măsură, practice/aplicative
pentru măsurarea electrică de măsurat şi domeniul de îndeplinirii sarcinilor de la scheme de montaj, reglaje de folosire a
mărimilor electrice; variaţie al acesteia; locul de muncă; pregătitoare ale aparatelor, citirea instrucţiunilor de
3.1.7. Măsurarea 3.2.17. Reprezentarea schemei 3.3.2. Asumarea în cadrul indicaţiilor, prelucrare şi interpretare lucru:
mărimilor electrice în electrice de conectare a aparatelor echipei de la locul de rezultate). -aplicarea
circuitele de c.c. în circuitul de măsurare; muncă, a responsabilităţii Măsurarea intensităţii curentului electric metodelor corecte
3.2.18. Efectuarea reglajelor pentru sarcina de lucru în c.c.; de măsurare a
pregătitoare ale aparatelor de primită; Măsurarea tensiunii electrice în c.c.; principalelor
măsurat în vederea realizării 3.3.3. Respectarea normelor Măsurarea rezistenţei electrice în c.c.; mărimi electrice
măsurărilor; ergonomice la locul de Măsurarea puterii electrice în c.c.; ce caracterizeaza
3.2.20. Citirea indicaţiei aparatelor muncă; Norme SSM şi PSI specifice măsurării circuitele
de măsurat; 3.3.4. Respectarea normelor mărimilor electrice. electrice
3.2.21. Prelucrarea matematică şi de securitate la locul de
interpretarea rezultatelor obţinute; muncă, precum şi a
3.2.25. Utilizarea corectă a normelor de prevenire şi
vocabularului de specialitate în stingere a incendiilor;
procesul de comunicare la locul de 3.3.5. Purtarea permanentă
muncă; şi cu responsabilitate a
3.2.26. Comunicarea rezultatelor echipamentului de protecţie
activităţilor desfăşurate. în scopul prevenirii
 accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale;
3.3.6. Asumarea iniţiativei
în rezolvarea unor
probleme.

Lista minimă de resurse materiale

 Dotările minim acceptate pentru atelierul electromecanic

 Cataloage;
 Trusa electricianului și a lăcătușului
 Contacte electrice ;
 Conductoare şi cabluri electrice ;
 Izolatoare şi piese izolante ;
 Termobimetale ;
 Miezuri magnetice ;
 Electromagneţi ;
 Mecanisme de acţionare ;
 Camere de stingere;
 Elemente arcuitoare ;
 Siguranţe fuzibile ;
 Relee termice ;
 Relee electromagnetice ;
 Întreruptoare şi comutatoare pentru instalaţii de iluminat ;
 Prize, fişe, doze;
 Transformatoare electrice de mică putere ;
 Aparate electrice de joasă tensiune ;
 Aparate de măsură;
 Documentaţie tehnică adecvată;
 Machete ce conţin echipamente electrice, electronice, de automatizări.
 3. SUGESTII METODOLOGICE
Cadrele didactice, profesorii şi maiştri instructori, au posibilitatea de a decide asupra
numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:
 dificultatea temelor
 nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
 complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
 ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.
Parcurgerea conţinuturilor se va realiza în integralitatea lor. Pentru atingerea
rezultatelor învăţării stabilite prin modul, profesorul şi maistrul instructor are libertatea de a
dezvolta anumite conţinuturi, de a le eşalona în timp, de a utiliza activităţi variate de învăţare,
cu accentuare pe cele cu caracter aplicativ, centrate pe elev.
Stagiul de instruirea practică se recomandă să se desfăşoare în cabinete şi ateliere de
specialitate, dotate cu materiale didactice specifice: soft educaţional specializat, echipamente
multimedia, platforme de învăţare şi echipamente de măsură şi control, bibliografie tehnică ş.a.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi
demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
Prin parcurgerea conţinuturilor modulului « Tehnologie aplicată » folosind strategii
didactice adecvate se dezvoltă valori şi atitudini care vor înlesni adaptarea elevilor la cerinţele
pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice precum şi accesul la niveluri superioare de
pregătire:
 dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii tehnice
 respectarea standardelor internaţionale privind calitatea produselor
 asigurarea motivaţiei necesare studierii disciplinelor tehnice
Pregătirea viitorilor absolvenţi ai liceului tehnologic în domeniul Electromecanic este
gândită să ţină pasul cu cerinţele actuale, încercându-se şi o orientare către activitatea
informaţională si iniţierea în utilizarea tehnologiilor de cel mai înalt nivel. Pregătirea forţei de
muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune desfăşurarea instruirii
bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.
Profesorii pot folosi informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv,
vizual, practic) şi despre tipul de inteligenţă al acestora, în scopul asigurării unei game variate
de activităţi la lecţii, care să garanteze asimilarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor,
indiferent de stilul de învăţare caracteristic.
Selecţia metodelor didactice adecvate competenţelor care urmează a fi formate oferă o serie de
avantaje, cum ar fi: centrarea procesului de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale,
în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirea orizontului şi
perspectivelor educaţionale, diferenţierea sarcinilor şi a timpului alocat ş.a.
Activităţile practice desfăşurate în atelier recomandate
1. Identificarea şi precizarea instrucţiunilor de utilizare a sculelor, instrumentelor şi
dispozitivelor din dotarea laboratorului/ atelierului.
2. Identicarea şi utilizarea aparatelor de măsură şi control din dotarea laboratorului/
atelierului.
3. Pregătirea reperelor şi subansamblelor.
4. Realizarea unor carcase şi şasiuri.
5. Utilizarea elementelor de conectare pentru suporturile de comunicaţie.
6. Executarea unor lucrări de asamblare / dezasamblare.
7. Executarea unor lucrări mecanice de preformare.
8. Pregătirea conductoarelor electrice în vederea interconectării.
9. Executarea unor lucrări de instalare a reţelor de cabluri.
10. Realizarea cablajelor imprimate.
 11. Realizarea circuitelor de alimentare
12. Utilizarea componentelor electromecanice simple.
13. Identificarea tipurilor constructive de componente utilizate la realizarea
echipamentelor electromecanice
14. Selectarea aparatelor de măsurat în funcţie de mărimea electrică de măsurat şi
domeniul de variaţie al acesteia;
15. . Identificarea tipurilor constructive de componente utilizate la realizarea
echipamentelor electromecanice

Profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:

 Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
 Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
 Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din
experienţe diferite.
 Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
 Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le
asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Pentru dobândirea de către elevi a deprinderilor prevăzute, activităţile de învăţare - predare
utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită
pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare.
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
 gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
 fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;
 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
 abordarea temelor din perspectiva tuturor stilurilor de învăţare;
 formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
Pentru atingerea obiectivelor se recomandă utilizarea următoarelor metode de predare-învăţare:
 explicaţia;
 demonstraţia practică;
 modelarea iconică şi obiectuală;
 conversaţia euristică, exami-natorie, de fixare
 descoperirea dirijată
 exerciţiul practic aplicativ pe grupe
 lucrări practice individuale;
 instructajul specific la locul de muncă;

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, se

recomandă ca LUCRĂRI PRACTICE:
 stabilirea măsurilor tehnice şi organizatorice pentru executarea lucrărilor în instalaţii
electromecanice, obligaţii generale în domeniul sănătăţii şi securităţii muncii la locul de
muncă;
 scule şi dispozitive pentru lucrări în domeniul electromecanic (trusa de bază, unelte şi
scule speciale;
 pregătirea conductoarelor electrice;
 tăierea cablurilor la lungime (debitarea);
 fasonarea (îndepărtarea straturilor ce acoperă conductoarele până la dezizolarea lor)
capetelor de cabluri;
 curăţarea şi metalizarea conductoarelor înainte de a se introduce în papucul de legătură;
 fixarea papucilor de legătură prin strângerea conductorului între tecile papucului (la
rece);
 fixarea papucilor de legătură prin lipire (la cald);
 etichetarea (indicarea destinaţiei legăturii ce s-a executat);
 lipirea conductoarelor
 montarea tuburilor de protecţie;
 montarea conductoarelor în tuburi de protecţie ;
 montarea aparentă a cablurilor şi conductoarelor ;
 executarea legăturilor electrice .
 4.SUGESTII PRIVIND EVALUAREA

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi
elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice
lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de
predare – învăţare.

Există trei tipuri de evaluare: iniţială, formativă şi sumativă

Evaluarea iniţială are rolul de a verifica dacă elevul deţine cunoştinţele şi abilităţile necesare
pentru a putea parcurge cu succes programul de formare.
Evaluarea formativă asigură profesorului/formatorului feed back-ul procesului de predare şi
învăţare. Prin această evaluare profesorul cunoaşte nivelul de dobândire a noilor cunoştinţe şi
abilităţi de către elev şi dacă acesta este pregătit pentru a învăţa noi subiecte.
Evaluarea finală a modulului sau evaluarea sumativă verifică dacă au fost dobândite toate
rezultatele învăţării asociate modulului. Evaluarea va cuprinde şi activităţi practice în care se va
urmări dacă elevul este capabil să lucreze în echipă, să rezolve o problemă, să facă o prezentare
să scrie un raport. Funcţie de specificul modulului, această evaluare poate fi făcută printr-un
portofoliu sau miniproiect/proiect.
Autoevaluarea şi evaluarea în perechi
Profesorul va explica întotdeauna ce se aşteaptă de la evaluarea sumativă şi va discuta şi agrea
cu elevii criteriile de evaluare pentru o încheiere cu succes a modulului. Profesorul îi va
încuraja pe elevi să se autoevalueze sau să se evalueze unul pe celălalt.
Profesorul va păstra toate evidenţele evaluării pentru a putea dovedi atingerea rezultatelor
învăţării şi a criteriilor din standardul de pregătire şi curriculum.
Pentru a promova modulul, elevii trebuie să demonstreze că pot întruni toate criteriile
asociate cu toate rezultatele. Elevii vor duce la îndeplinire exerciţii practice, proiecte, teme de
lucru şi/sau probleme care constituie evaluarea modulului.
Evaluarea continuă este condiţionată de precizările conţinute de criteriile de
performanţă şi de probele de evaluare introduse în standarul de pregătire profesională.

Instrumente de evaluare recomandate

Se recomandă următoarele metode alternative de evaluare:
 Observarea sistematică a comportamentului elevilor care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor faţă de o sarcină dată, comunicării. pe
baza unei fişe de observare
 fişe de lucru
 lucrări de laborator;
 miniproiectul prin care se evaluează metodele de lucru folosite de elev,
utilizarea eficientă a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor din dotare,
modul de organizare a ideilor şi resurselor materiale, acurateţea tehnică a
execuţiei.
 studiul de caz
 Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o
modalitate de înregistrare a performanţelor elevilor pe o anumită durată de timp
 Investigaţia.
 Autoevaluarea prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi
standardele educaţionale şi îşi poate impune un program propriu de învăţare.
 Tema în clasă.
 5. BIBLIOGRAFIE

 Standarde de pregătire profesională pentru calificările de nivel 3, domeniul de pregătire

profesională Electric, 2016;
 Cioc I., Instalaţii şi echipamente. Tehnologia meseriei. Manual pentru clasa a XI –a şi a
XII-a, licee industriale şi scoli profesionale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1992;
 Isac E., Măsurări electrice şi electronice, Manual pentru clasele a X-a, a XI-a, a XII-a,
Editura Didactică și Pedagogică, 1999, Bucureşti;
 Hilohi S, Popescu M, Instalaţii şi echipamente electrice, Tehnologia meseriei, Manual
pentru licee industriale, clasele a IX-a şi a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti,
1995;
 Mareş F, Zaharciuc V, Stoian C, Manual pentru cultura de specialitate pentru Şcoala de
Arte şi Meserii, domeniul Electric, clasa a IX-a, Editura Economică Preuniversitaria,
Bucureşti, 2004;
 Mareş F., ş.a. – Domeniul electric, clasa a X-a, Electrotehnică şi măsurări electrice, Editura
ART GRUP EDITORIAL, Bucureşti, 2006;
 Mareş F., Cosma D.I., Măsurări electrice, Manual pentru clasa a IX-a, Editura CD Press,
Bucureşti, 2010;
 Mira, N., ş.a, Instalaţii şi echipamente. Tehnologia meseriei. Manual pentru clasa a IX –a şi
a XII-a, licee cu profil industrial şi şcoli profesionale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1995
 Tănăsescu M., Gheorghiu T., Gheţu C., Măsurări tehnice, Manual pentru clasa a X-a, Ed.
Aramis, 2005, Bucureşti;
 www.sigurantamuncii.ro
 Norme generale de protecţie a muncii – Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale,
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Bucureşti, 2002;