Chimie

CHIMIE
http://adl.anmb.ro
1.Definirea atomilor, moleculelor,

elementelor chimice, compuşş ilor chimici,
definirea unei reactşii chimice
Timp mediu de studiu: 2 ore
Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să
 înţeleagă conceptul de atom, moleculă, element chimic
 definească o reacţie chimică.
 utilizeze noţiunile definite mai sus
1.1. Structura materiei
Constatarea ca intre masele substantelor care se combina chimic exista anumite

relatii cantitative a sugerat ideea existentei atomilor. Observatii similare intre volumele
gazelor care se combina a condus la descoperirea moleculelor. Din transformarile
cantitative care se produc la trecerea unui curent electric prin solutiile sau topiturile
anumitor substante s-a dedus existenta ionilor, adica a unor atomi sau grupe de atomi
purtand sarcini electrice.
Atomii nu sunt indivizibili si invariabili, cum se credea in secolul al XIX lea, ci

dimpotriva sunt constructii complicate. Toti atomii sunt compusi dintr-un miez sau nucleu,
inconjurat de un invelis de electroni. Fiecare specie de atomi poseda un nucleu si un
invelis caracteristic, diferit de al celorlalte specii de atomi.
Cunoasterea nucleelor atomilor a fost initial legata de descoperirea radioactivitatii si

s-a dezvoltat o data cu cercetarea acestui fenomen.
1.1.1 Particule  emise de atomi radioactivi
In 1895 Roentgen descopera razele X prin asezarea in calea razelor catodice a

unei placi metalice, inclinata la 45 fata de directia de propagare a razelor catodice. S-a
constatat ca la suprafata placii metalice iau nastere razele X, diferite de razele catodice,
ele sunt alcatuite din unde electromahnetice ca si lumina dar au lungine de unda mai mica
decat acesta.
Razele X nu sunt incarcate electric (nu sufera deviatii in campuri magnetice sau
electrice) si pot produce:
28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 1

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
CHIMIE
1.Definirea atomilor, moleculelor, elementelor chimice, compuşilor
chimici, definirea unei reacţii chimice
ionizarea gazelor;
excita fluorescenta si fosforescenta unor substante;
strabat materiale opace pentru razele luminoase (carbon , lemn, carne) dar nu trec prin foi
groase de metal, oase si altele.
Razele X iau nastere astfel: un electron rapid al razelor catodice, patrunde pana in
straturile profunde (K, L, M) al unuia dintre atomii foitei metalice, de unde disloca unul din
electronii intalniti. Locul acestuia este luat de un electron din straturile periferice ale
aceluiasi atom. Cand electronul periferic sare de pe stratul superior pe cel inferior (cu
energie mai mica si deci devine mai stabil) emite energie sub forma de radiatii X.
Incercand in 1896 Becquerel sa obtina raze X printr-o metoda diferita de a lui

Roentgen (utilizeaza un compus al uraniului fosforescent) descopera radioactivitatea
naturala .
Trei ani mai tarziu, in 1899 Rutherford dovedeste experimental ca radiatiile

radioactive (razele X) nu sunt eterogene. Introducand un flux de raze X intre placile unui
condensator electric sau polii unui magnet, observa ca acestea se scindeaza in trei
fascicule mai mici, unul atras de placa negativa (radiatiile ) altul atras de placa pozitiva
(radiatiile ) si altul care trece nedeviat (radiatiile ) .
Razele  sunt radiatii electromagnetice de tipul razelor X , dar cu lungime du unda

mai mica . Razele  sunt electroni in miscare, animati de viteze foarte mari , mult
asemanatori cu razele catodice . Razele  sunt compuse din particule cu o masa mult mai
mare decat a electronului (masa aproximativ 4 si sarcina +2) . Particulele  fiind animate
de viteze foarte mari , patrund in materie.
In timp ce majoritatea particulelor strabat prin foita metalica la fel ca printr-un spatiu
gol , unele , putine sunt deviate de la drumul lor drept . Deplasand ecranul fluorescent s-a
stabilit ca razele X sunt dispersate in toate directiile posibile , unele fiind aproape intoarse
din drum .
‘Aparatul Rutherford’. Experienta a fost interpretata astfel:
Atomii metalului sunt compusi din nuclee si electroni cu dimensiuni extrem de mici in
comparatie cu atomul intreg (diametrele atomilor variaza 110-8cm410-8cm ,
diametrele nucleelor sunt de ordinul de marime 10-12 adica de 10000de ori mai mici , iar
diametrele electronilor de 10-13 cm , adica de 100000de ori mai mici ca atomul ) .
CHIMIE
Rutherford considera ca marea majoritate a particulelor  strabat printre straturile
electronice , nefiind influentate in nici un fel . O mica parte sunt usor deviate (atractii
electrostatice ale electronilor ) iar cele care sunt practic intoarse din drum , suferind
deviatii foarte puternice , acestea s-ar datora unor respingeri electrostatice intre particulele
 si o concentratie de sarcini pozitive in atom , intr-un centru foarte mic, pe care
Rutherford la numit ‘nucleu’ .
Aparatul lui Rutherford a fost perfectionat astfel incat din devierile particulelor  sa
se poata evalua sarcinile pozitive ale nucleelor care produc devierea . S-a gasit astfel la
atomii de Pt, Ag si Cu valorile : 77.4 , 46.3 si 29.33 care corespund bine cu sarcinile
adevarate : 78, 47 si 29 .
Importanta deisebita la lamurirea structurii complexe a atomului a avut-o

descoperirea electronului .
1.1.2 Razele catodice
In conditii normale aerul sau alte gaze nu conduc curentul electric . Daca se aplica
o diferenta de potential de aproximativ 10000V la doi electrozi metalici de la capetele unui
tub de sticla inchis , in care se gaseste aer , nu se observa o trecere a curentului electric .
Daca cu ajutorul unei pompe de vid se reduce insa presiunea aerului din interiorul tubului,
incepe trecerea curentului electric , uneori insotita de efecte luminoase (fluorescenta) .
Fluorescenta se datoreaza lovirii peretilor de sticla de catre particulele emise de catod ,
numite raze catodice .
Daca se apropie de tubul de sticla un magnet , astfel incat liniile de forta ale
campului magnetic sa fie perpendicular pe fasciculul de raze se observa ca fluorescenta
care aparea numai in partea opusa catodului (razele catodice erau rectilinii intre cei doi
electrozi ) apare si pe peretii laterali ai tubului . Dupa directia in care au fost deviate s-a
dovedit ca razele catodice sunt formate din particule cu sarcina negativa pe care Stoney
(1890) le-a numit ‘electroni’ .
1.1.3 Efectul termoelectric
In 1901 Richardson arata ca anumite metale aduse la incandescenta emit particule

incarcate cu sarcina negativa , electroni .
Experimentul acetuia a fost facut pe urmatorul dispozitiv : un tub de sticla vidat (10-
6torr)si care contine un filament de Wolfram , incalzit cu o baterie si o placa legata de polul

CHIMIE
pozitiv al unei alte baterii ; la o temperatura suficient de ridicata se poate constata (cu
ajutorul unui miliampermetru ) trecerea unui curent de la placa la filament , cauzat de
electronii pusi in libertate si atrasi de placa metalica .
1.1.4 Efectul fotoelectric
Sub actiunea luminii ultraviolete metalele emit electroni . Experimentul a fost

demonstrat cu urmatorul aparat : o placa metalica (catod) este iradiata cu lumina de
frecventa cunoscuta  . Electronii emisi de placa se indreapta spre anod unde sunt
captati . S-a constatat ca metalul emite electroni numai daca frecventa luminii incidente
este egela sau depaseste o valoare minima 0 . Emisia de electroni este determinata de
frecventa luminii , numarul de electroni emisi depinzand de intensitatea luminii.
Einstein arata in 1905 ca acest fenomen (neexplicat de teoriile fizicii clasice) poate
fi inteles cu ajutorul teoriei cuantelor . O cuanta are energia E0=h0 , pentru a smulge
electroni cuantele trebuie sa posede o energie cel putin E0 , daca cuanta are o energie
mai mare , excesul de energie mareste energia cinetica a electronilor emisi de metal .
Din experientele aratate se poate vedea cum s-a demonstrat ca atomul nu este
indivizibil , el este format dintr-un nucleu in care este concentrata toata sarcina pozitiva si
aproape toata masa atomului si dintr-un invelis cu electroni a carui sarcina electrica
negativa este egala cu cea pozitiva , asa incat din punct de vedere electric atomul este
neutru . Numarul de sarcini pozitive ale nucleului se numeste ‘numar atomic’ si se noteaza
cu simbolul Z , numarul electronilor care compun invelisul electronic este egal cu Z .
Speciile de atomi care au numarul atomic identic dar difera prin numarul de masa A se
numesc izotopi .
A=Z+n n=numarul de neutroni
Odata cu imbogatirea cunostintelor teoretice si experimentale s-au emis diferite

pareri (ipoteze, teorii) cu privire la structura atomului .
1.2 Modele atomice
1.2.1 Modelul lui Thomson
Prima ipoteza asupra structurii atomului a fost emisa in 1904 de catre Thomson .
Bazandu-se pe observatia ca proprietatile electronilor sunt aceleasi , indiferent de
substanta si de conditiile de obtinere , el a presupus ca atomul trebuie sa fie format dintr-o
sfera de uniforma electricitate pozitiva in care sunt incorporati un numar de electroni asa
CHIMIE
incat pe ansamblu atonul sa fie neutru . Acest model static lasa nelamurite multe
probleme.
1.2.2 Modelul planetar al lui Rutherford
Dintre modelele dinamice ale atomului primul care prezinta importanta este cel
produs de Rutherford , care in emiterea ipotezei sale s-a folosit de experimentul 1.2.
(deviatia particulelor  prin metale) . Pentru a interpreta observatiile facute cu ocazia
acestui experiment , Rutherford a propus modelul planetar al atomului , cu nucleu in
centru si electronii ce se rotesc pe orbite in jurul nucleului .
Din masuratorile diviatiilor suferite de particulele  a concluzionat ca numarul

sarcinilor pozitive din nucleu reprezinta cca. ½ din masa atomului . El da o imagine destul
de clara a atomului , dar acest model nu indica numarul sarcinilor pozitive si negative
precum si distributia electronilor .
Desi a postulat rotatia rapida a electronilor in jurul nucleului (pentru ca forta

centrifuga sa echilibreze forta de atractie nucleu-electroni), analogia intre o planeta ce se
invarteste in jurul nucleului , nu este valabila in cazul atomului deoarece atat nucleul cat si
electronul poseda sarcina electrica .
Conform teoriei electrodinamicii clasice , cand o sarcina electrica (deci si un

electron ) efectueaza o miscare de rotatie , ea pierde o parte din energie , pe care o
cedeaza sub forma de radiatii . Ar urma deci , ca electronul , emitand radiatii luminoase ,
sa piarda continuu din energia sa si sa se apropie tot mai mult de nucleu rotindu-se in
spirala , pana ce eventual , va cadea pe acesta . Aceasta deficienta precum si faptul ca nu
cunoastem inca distributia electronilor , a dus la continuarea cercetarii si lamuririi treptate
a structurii atomului .
1.2.3 Modelul lui Bohr
In 1900 M. Planck arata ca absortia si emisia de energie radianta nu sunt fenomene

continui ci se produc in salturi in mod discontinuu . Prin urmare , asa cum substanta este
formata din particule de substanta , tot astfel si energia radianta este formata din doze de
energie numite cuante sau fotoni .
Dupa Planck , cantitatea de energie luminoasa E , de lungime de unda , absorbita

sau emisa de un corp este proportionala cu frecventa .

CHIMIE
E  h  E = h ; h = ct.lui Planck
h = 6,625610-34Js  h = 6,625610-27erg s
expresia E = h reprezinta ecuatia fundamentala a teoriei cuantice , care ne arata ca un

corp nu poate emite sau absoarbi decat un numar intreg de cuante .
Interpretand efectul fotoelectric , pe baza teoriei lui Planck , Einstien (1905)

presupune ca lumina de frecventa  , nu este emisa sau absorbita de materie in cantitati
arbitrare , ci numai in cuante de energie , h .
Pe baza concluziilor teoriei cuantice combinata cu ideea de baza a modelului lui

Rutherford , Bohr enunta principiile sale asupra structurii atomului sub forma a doua
postulate .
I. ‘Existenta starilor stationare = existenta nivelelor de energie’. Bohr considera ca

electronul se roteste in jurul nucleului numai pe anumite orbite circulare, inchise fara a
emite sau absoarbi energie radianta . Pentru orice electron sunt posibile mai multe orbite ,
fiecare determinand un nivel de energie al electronului sau atomului.
Numarul acestor nivele de energie este determinat de conditia cuantica , ca momentul

unghiular al electronului este un multiplu intreg ‘n’ de h/2 .
unde : me = masa electronului
h
mevr = n 2 v = viteza lineara
r = raza orbitei
n = 1,2,3,…….
Numarul ‘n’ introdus de Bohr este numit numar cuantic principal si indica ordinea
orbitelor incepand de la nucleu.
II. Starea de minima energie pentru atom, numita stare fundamentala, este starea cea mai
stabila.
Celelalte stari cu exces de energie fata de starea fundamentala sunt numite stari
excitate ale atomului .
Cu ajutorul teoriei lui Bohr s-a putut explica spectrul hidrogenului . Daca atomul de
hidrogen este excitat atunci electronul sau va primi energie si va trece de pe orbite

CHIMIE
inferioare pe orbite superioare . Introarcerea electronului de pe orbite superioare pe orbite
inferioare are loc emiterea energiei primite , fiecare tranzitie corespunzand unei linii de o
anumita frecventa din spectrul de emisie . Supus descarcarolor electrice , hidrogenul emite
un spectru atomic , compus din numeroase linii situate in regiunea ultravioleta , vizibila si
inflarosie . In spectrul hodrogenului se observa grupe distincte de linii numite linii spectrale
. La atomii cu Z mare , structura spectrului are cu totul alt aspect; in locul unor linii
spectrale clare , linia spectrala este formata din mai multe linii foarte apropiate intre ele ,
numita structura fina a spectrului , ce nu a putut fi explicata prin teoria Bohr .
Marele succes a teoriei lui Bohr consta in posibilitatea pe care acesta o ofera , de a
calcula frecventele liniilor spectrale ale atomului de hidorgen .
Concluziile teoriei lui Bohr pot fi rezumate astfel :
– atomul este compus din nucleu care se gaseste in centru si electronul care se roteste in
jurul nucleului .
– energia unui atom este cuantificata , adica este determinata de numerele cuantice n
(n=1,2,3….) ; atomii nu pot adopta decat anumite niveluri de energie , ale caror valori sunt
invers proportionale cu n2 .
– electronul in miscare pe una din orbitele pernise nu emite si nu absoarbe energie ,

emisia sau absorbtia avand loc numai atunci cand electronul sufera o tranzitie electronica
intre doua orbite cu nivele de energie diferite En1 si En2 .
– spectrele de linii sunt produse de atomi individuali sustrasi influentelor unor vecinatati
immediate . Frecventa radiatiei absorbita sau emisa este determinata de diferenta de
energie intre cele doua niveluri intre care ‘salta’ sau ‘cade’ electronul in conformitate cu
legea Planck-Einstein :  = (En2 – En1)/h
Teoria lui Bohr a fost completata de Sommerfeld care lamureste si structura fina a
spectrului si modul de repartizare a electronilor in invelisul electronic al atomului .
1.2.4 Modelul Bohr-Sommerfeld
Sommerfeld extinde teoria lui Bohr , in sensul ca miscarea periodica sub influenta
unor forte centrale duce la orbite eliptice cu nucleul asezat intr-unul din focare .Aspectele
esentiale ale teoriei lui Sommerfeld sunt urmatoarele :
energia electronului este determinata de numarul cuantic principal , n ;

CHIMIE
pentru numarul cuantic n , pot exista n orbite diferite , in care electronul are aceeasi
energie , aceste orbite difera prin forma lor : una este circulara , iar n-1 sunt eliptice cu
diferite excentricitati dar cu aceeasi axa mare (egala cu diametru orbitei circulare).
Existenta nivelelor de energie in jurul nucleului a fost stabilita in acord cu datele

spectrale .
Pentru explicarea structurii fine a liniilor spectrale , a fost necesara admiterea unei
subdivizari a fiecarui nivel de energie . De aceea pentru a caracteriza un electron sunt
necesare mai multe numere cuantice :
n = numarul cuantic principal ce indica distanta orbitei electronului de nucleu , el poate

avea toate valorile numerelor intregi 1,2,3,….n .
l = numarul cuantic secundar , el corespunde momentului cinetic al electronului si este o

masura pentru semiaxa mica a elipsei , el poate lua toate valorile intre 0 si n-1 si
reprezinta multiplu intreg de h/2 .
m = numarul cuantic magnetic , reprezinta proiectia momentului magnetic (creat prin

rotatia electronului ; particula cu sarcina , pe orbita sa ) al electronului pe directia campului
magnetic exterior (care exercita actiune de orientare asupra orbitelor electronice ) .
Daca atomul este asezat intr-un camp magnetic exterior liniile spectrale ale
acestuia sunt scindate in mai multe linii apropiate intre ele = efect Zeeman , multiplicitate
similara se produce si in camp electric = efect Stark . Aceasta multiplicitate dovedeste ca
in atom exista mai multe nivele de energie decat pot fi descrise cu cele doua numere
cuantice , deci pentru caracterizarea completa se introduce si m .
Numarul cuantic magnetic poate avea 2l+1 valori intregi (dela –l la +l inclusiv 0).
Pentru a putea interpreta structura de multipleti a liniilor spectrale s-a admis ca in

afara miscarii in jurul nucleului , electronul are o miscare de rotatie in jurul propriei axe
(miscarea de spin ) care da nastere unui moment magnetic propriu al electronului .
Numarul cuantic al spinului se noteaza :
s = numar cuantic de spin , poate avea doua valori +1/2 si –1/2 dupa cum rotatia
electronului in jurul axei sale este in acelasi sens sau in sens contrar cu rotatia
electronului pe orbita .
Concluziile acestiu model ar fi urmatoarele : invelisul electronic al atomilor are o

structura stratificata ; electronii care graviteaza pe orbite cu numere cuantice n diferite , se
CHIMIE
gasesc la distante diferite fata de nucleu ; electronii cu acelasi n , se gasesc la aceeasi
distanta fata de nucleu , formand un ‘strat electronic’ ; stratul electronic pentru n = 1 este
cel mai apropiat de nucleu ; fiecare strat contine n2 orbite , toate straturile pentru care l = 0
sunt orbite circulare , celelalte sunt orbite eliptice ; orbitele care au o anumita valoare
pentru n si alta pentru l formeaza ‘substraturi electronice’ .
Exemplu :
Daca n = 1  exista un singur strat (k)
n = 2  l1 = 0
l2 = 1
n=3l=0
l=1
l=2
daca n = 2 exista doua substraturi (l) si daca n = 3 exista 4 substraturi s.a.m.d.
Fiecare substrat este alcatuit din 2l+1 orbite diferentiate prin numerele cuantice
magnetice .
Fiecare orbita poate contine maxim doi electroni .
In comparatie cu orbitele care sunt caracterizate de trei numere cuantice (n, l, m)

electronii sunt caracterizati de patru numere cuantice (n, l, m, s) .
Caracterul limitat al teoriei se datoreste mai ales faptului ca unele fenomene fizice
sunt examinate de pe pozitiile mecanicii clasice . Structura atomului care explica toate
proprietatile elementelor este dat de mecanica ondulatorie .
1.2.5 Structura atomului explicată prin mecanica ondulatorie
Una din descoperirile sec. XX este mecanica cuantica in care diferite fenomene
sunt guvernate de legi ale unei mecanici diferita de cea clasica a lui Newton , cuprinzand
in scheme matematice atat legile mecanicii clasice cat si existenta cuantelor .
Mecanica cuantica s-a dezvoltat pe baza lucrarilor lui Schridinger , fondatorul

mecanicii ondulatorii , precum si a lucrarilor lui Heisemberg , fondatorul mecanicii
cuantice . Ambele mecanici sunt aspecte diferite ale aceleiasi teorii , de aceea sunt folosite
ca sinonime .

CHIMIE
Principiul mecanicii ondulatorii . Multe fenomene legate de radiatii pot fi explicate
satisfacator daca se presupune ca lumina este alcatuita din cuante de energie (fotoni) cu
viteza 31010 cm/s .
Pe de alta parte fenomene ca interferenta si difractia observate la razele de lumina

si razele X , au necesitat postularea teoriei conform careia fascicolul de lumina este
alcatuit dintr-o serie de unde .
Acest dualism de particula si unda constatat la radiatii l-a determinat pe L.de

Broglie (1924) sa enunte conceptul ca un asemenea dualism poate exista si in cadrul
particulelor materiale (foton, electron, proton) si anume ca fiecarei particule i se poate
asocia o unda . Aceasta conceptie a lui L.de Broglie ca electronul pe langa proprietatile de
particula are si proprietati de unda reprezinta o conceptie esentiala la fundamentarea
mecanicii ondulatorii si lamuririi structurii atomului .
h
L.de Broglie a exprimat acest dualism prin relatia :  = mv , in care  = lungimea de
unda corespunzatoare particulei de masa m si cu viteza v , iar h = constanta lui Planck .
Daca m este mare  devine atat de mica incat practic pierde o semnificatie fizica , daca
m este foarte mica ,  devine masurabil , de aceea mecanica ondulatorie are importanta
pentru particulele mici (cazul electronului) . Cand un electron se misca pe o orbita circulara
in jurul nucleului , se presupune ca unda asociata se extinde in jurul orbitei ; lungimea
circumferintei trebuie sa fie un multiplu intreg al lungimii de unda a electronului , astfel
undele propagate in jurul circumferintei nu ar fi stationare ci s-ar incaleca si s-ar produce
interferente .
2r = n = nh/mv  conditia de stabilitate a orbitelor electronice .
a) unda stationara b) interferenta
Explicarea comportarii electronului s-a facut prin analogie cu undele macroscopice

(ex. undele sonore propagate in aer sau undele produse pe suprafata unui lac.) .
Pentru sistemele macroscopice , miscarea de unda a unui punct de coordonata X ,

poate fi redata de relatia :
2 f 4 2
  f  x (1)
x 2 2

CHIMIE
Aceasta relatie pentru undele ce se propaga intr-o singura directie , poate fi extinsa
si la undele ce se propaga in spatiu , in acest caz f(x) se inlocuieste cu (x,y,z) care este
functia amplitudinii pentru trei coordonate .
Deci pentru undele spatiale ecuatia (1) ia forma :
 2  2  2 4 2
   2  (2)
x 2
y 2
z 2

notata simplificat ( = operator Laplacian) :
4 2
2    (3)
2
Tinand seama de relatia lui Broglie :  = h/mv si de faptul ca energia cinetica a unui
electron = mv2/2 , adica diferenta dintre energia totala si cea potentiala , relatia (3) devine:
8 2 m
2   E tot  E pot   0 (4)
h2
Aceasta relatie (4) este cunoscuta sub numele de ecuatia de unda a lui
Schrodinger.
Relatia are ca variabile pe  - o functie (numita functie de unda ) care exprima

valoarea amplitudinii undei asociate in orice punct definit in raport cu atomul considerat
asezat in originea unui sistem de coordonate x, y, z si Etot = energia corespunzatoare unui
anumit nivel de energie al electronului , obtinerea valorilor lui  prin integrarea ecuatiei lui
Schrodinger este posibila numai pentru anumite valori ce sunt determinate de n. Pentru
fiecare n , corespund n2 functii de unda .
Deoarece valorile permise pentru energie in ecuatia lui Schrodinger sunt

echivalentul nivelelor de energie reprezentate de orbitele lui Bohr , inseamna ca functiile
de unda  corespunzatoare sunt echivalentul in mecanica ondulatorie a orbitelor
electronice din teoria clasica , de aceea functia de unda  este denumita functie de unda
orbital sau ‘orbital’ .
Rezulta ca un orbital este o functie de unda dedusa de ecuatia lui Schrodinger

pentru un anumit numar cuantic si o anumita valoare a energiei . Din interpretarea
probabilistica a functiei de unda rezulta , ca pozitia geometrica a electronului in miscare nu
poate fi determinata cu precizie , prin calcularea marimii ecuatiei de unda se stabileste
numai probabilitatea de a gasi electronul intr-un punct din spatiu .
CHIMIE
Acesta interpretare se bazeaza pe principiul nedeterminarii al lui Heisemberg
(1929) conform caruia nu se pot determina simultan pozitia unui electron si viteza (sau
orice proprietate legata de viteza cum ar fi energia sau momentul).
Deci cu cat energia este determinata mai precis cu atat mai putin poate fi
determinata pozitia electronului , de aceea electronul poate fi considerat ca fiind extins
intr-un nor de electricitate negativa – nor electronic – a carui densitate variaza din loc in
loc .
Prin urmare mecanica ondulatorie conduce la o dubla reprezentare a diferitelor stari

ale atomului : una abstracta , pur energetica , si alta sesizabila care permite vizionarea
norului electronic prin diagrama de densitate electronica.
Numerele cuantice determina energia si simetria spatiala a orbitelor, numarul

cuantic principal n determina nivelele de energie din atom , numarul cuantic azimutal l
indica simetria spatiala a orbitalilor respectivi . Orbitalii pot fi simbolizati printr-un numar ,
care reprezinta numarul cuantic principal si o litera care corespunde valorilor lui l :
Cand : l = 0, 1, 2, 3, 4, 5,
Orbitatiile se numesc s, p, d, f, g, h,
Orbitalii s au simetrie sferica cu nucleu in centru sferei , densitatea electronica
maxima este delimitata de o sfera cu raza de aproximativ 0.53 A . Regiunea de densitate

electronica maxima 2s este delimitata de regiunea de densitate maxima 1s , concentrica ei
, printr-o suprafata modala , tot sferica (suprafete modale sunt suprafetele la care  si deci
2 tinzand spre zero ) . In general in orice strat principal exusta cate un orbital s , toti
orbitalii s sunt de simetrie sferica .
Orbitalii p . Incepand cu n = 2 fiecare strat principal are trei orbitali p . Densitatea

electronica a acestor orbitali este maxima in doua parti opuse , situate de o parte si de alta
a nucleului (in care densitatea norului electronic este zero). Forma acestor orbitali este
hilobara . Cei trei orbitali p cu acelasi numar azimutal l sunt distribuiti de-a lungul a trei axe
perpendiculare , cu nucleul in originea axelor de coordonate .
Orbitatii d , in numar de cinci au doua planuri modale si in consecinta patru lobi ,

orbitalii dxy , dyz si dxz sunt asemanatori dar asezati in cele trei planuri perpendiculare ale
axelor xy, yz, zx, dar inclinati cu 45 fata de orbitalii p .

CHIMIE
Orbitalii f , in numar de sapte , cu forme mai complicate apar numai in straturile cu
n = 4, 5,…….
Asezarea electronilor in diferiti orbitali depinde de trei factori :
principiul stabilitatii : electronii ocupa in stare fundamentala nivelele cu cea mai joasa
energie , ceea ce confera atomului o energie minima si o stabilitate maxima ;
principiul de excludere a lui Pauli : doi electroni din acelasi atom nu pot avea cele patru
numare cuantice identice .Tinand seama ca un orbital este definit de trei numere
cuantice :n, l si m , inseamna ca el nu poate fi ocupat decat de cel mult doi electroni si
numai daca au spin opus , adica sunt antiparaleli . Principiul lui Pauli limiteaza la 2n2
numarul maxim de elctroni pentru toti orbitalii cu aceeasi valoare pentru n .
regula lui Hund : electronii se distribuie intr-un atom astfel ca numarul electronilor cu spin
paralel (necuplati) in orbitali de aceeasi energie sa fie cat mai mare.
Ex. azotul
    
1s2 2s2 2p3
Orbitalii 2p de energie egala se ocupa pe rand intai cu cate un electron si numai

dupa aceea cu al doilea , aranjare mai stabila decat accea in care unii orbitali p se ocupa
cu doi electroni iar altii raman neocupati .


Chimie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chimie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CHIMIE

1.Definirea atomilor, moleculelor,

1.1. Structura materiei

Constatarea ca intre masele substantelor care se combina chimic exista anumite

Atomii nu sunt indivizibili si invariabili, cum se credea in secolul al XIX lea, ci

Cunoasterea nucleelor atomilor a fost initial legata de descoperirea radioactivitatii si

1.1.1 Particule  emise de atomi radioactivi

In 1895 Roentgen descopera razele X prin asezarea in calea razelor catodice a

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 1

excita fluorescenta si fosforescenta unor substante;

Incercand in 1896 Becquerel sa obtina raze X printr-o metoda diferita de a lui

Trei ani mai tarziu, in 1899 Rutherford dovedeste experimental ca radiatiile

Razele  sunt radiatii electromagnetice de tipul razelor X , dar cu lungime du unda

‘Aparatul Rutherford’. Experienta a fost interpretata astfel:

Importanta deisebita la lamurirea structurii complexe a atomului a avut-o

1.1.2 Razele catodice

1.1.3 Efectul termoelectric

In 1901 Richardson arata ca anumite metale aduse la incandescenta emit particule

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 3

1.1.4 Efectul fotoelectric

Sub actiunea luminii ultraviolete metalele emit electroni . Experimentul a fost

A=Z+n n=numarul de neutroni

Odata cu imbogatirea cunostintelor teoretice si experimentale s-au emis diferite

1.2 Modele atomice

1.2.1 Modelul lui Thomson

1.2.2 Modelul planetar al lui Rutherford

Din masuratorile diviatiilor suferite de particulele  a concluzionat ca numarul

Desi a postulat rotatia rapida a electronilor in jurul nucleului (pentru ca forta

Conform teoriei electrodinamicii clasice , cand o sarcina electrica (deci si un

1.2.3 Modelul lui Bohr

In 1900 M. Planck arata ca absortia si emisia de energie radianta nu sunt fenomene

Dupa Planck , cantitatea de energie luminoasa E , de lungime de unda , absorbita

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 5

expresia E = h reprezinta ecuatia fundamentala a teoriei cuantice , care ne arata ca un

Interpretand efectul fotoelectric , pe baza teoriei lui Planck , Einstien (1905)

Pe baza concluziilor teoriei cuantice combinata cu ideea de baza a modelului lui

I. ‘Existenta starilor stationare = existenta nivelelor de energie’. Bohr considera ca

Numarul acestor nivele de energie este determinat de conditia cuantica , ca momentul

unde : me = masa electronului

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 6

Concluziile teoriei lui Bohr pot fi rezumate astfel :

– electronul in miscare pe una din orbitele pernise nu emite si nu absoarbe energie ,

1.2.4 Modelul Bohr-Sommerfeld

energia electronului este determinata de numarul cuantic principal , n ;

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 7

Existenta nivelelor de energie in jurul nucleului a fost stabilita in acord cu datele

n = numarul cuantic principal ce indica distanta orbitei electronului de nucleu , el poate

l = numarul cuantic secundar , el corespunde momentului cinetic al electronului si este o

m = numarul cuantic magnetic , reprezinta proiectia momentului magnetic (creat prin

Pentru a putea interpreta structura de multipleti a liniilor spectrale s-a admis ca in

Concluziile acestiu model ar fi urmatoarele : invelisul electronic al atomilor are o

Daca n = 1  exista un singur strat (k)

daca n = 2 exista doua substraturi (l) si daca n = 3 exista 4 substraturi s.a.m.d.

Fiecare orbita poate contine maxim doi electroni .

In comparatie cu orbitele care sunt caracterizate de trei numere cuantice (n, l, m)

1.2.5 Structura atomului explicată prin mecanica ondulatorie

Mecanica cuantica s-a dezvoltat pe baza lucrarilor lui Schridinger , fondatorul

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 9

Pe de alta parte fenomene ca interferenta si difractia observate la razele de lumina

Acest dualism de particula si unda constatat la radiatii l-a determinat pe L.de

2r = n = nh/mv  conditia de stabilitate a orbitelor electronice .

a) unda stationara b) interferenta

Explicarea comportarii electronului s-a facut prin analogie cu undele macroscopice

Pentru sistemele macroscopice , miscarea de unda a unui punct de coordonata X ,