CHIMIE

http://adl.anmb.ro

2.Explicarea diferenţţei îînţre compuşţ i şţ i

ameşţecuri. Proprieţaă ţţile şubşţanţţelor
chimice deţerminaţe de ţipul legaă ţurii
chimice
Timp mediu de studiu: 2 ore
Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să
 cunoască proprietăţile substanţelor în funcţie de tipul legăturii chimice.
 utilizeze noţiunile definite mai sus

2.1. Legături chimice

Sub forma de atomi liberi stabili (in conditiile de la suprafata planetei noastre )
exista numai gazele rare si metalele in stare de vapori . Atomii celorlalte elemente se
gasesc fie combinati intre ei , fie mai ales cu atomii altor elemente . Majoritatea
substantelor din natura sau obtinute artificial sunt combinatii intre atomi diferiti .

Valenta unui element - stare de oxidare - este o proprietate foarte importanta a

elementelor , deoarece constituie baza formarii moleculelor substantelor . Natura valentei
si modul de formare a moleculelor au inceput sa fie intelese numai dupa dezvoltarea
teoriei structurii electronice a atomului .

Teria electronica a valentei formulata in 1916 de fizicianul german W. Kossel si

independent de chimistul american G.N. Lewis , are la baza conceptia ca in transformarile
chimice ale elementelor sunt implicati electronii din stratul exterior , numiti electroni de
valenta . Atomii , in transformarile lor, tind sa-si modifice invelisul de electroni in asa fel
incat sa dobandeasca configuratia electronica stabila a gazului inert cel mai apropiat
care ,dupa cum s-a vazut este dubletul pentru hidrogen si octetul pentru cecela;te
elemente . Exista doua cai pentru a atinge configuratie de gaz inert . Postulatul
fundamental al teoriei electronice clasice arata ca octetul de electroni reprezinta o
configuratie exceptional de stabila , din aceasta cauza gazele rare nu formeaza combinatii
chimice ; atomii celorlalte elemente se combina pentru ca au tendinta de a-si ajusta
invelisurile externe.

O prima cale consta in transferul de electroni .

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 1

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 CHIMIE
2.Explicarea diferenţei între compuşi şi amestecuri. Proprietăţile
substanţelor chimice determinate de tipul legăturii chimice
2.1.1 Legături ionică

Sunt unii atomi care cedeaza electroni (in special metalele) transformandu-se in ioni
pozitivi iar alti atomi care accepta electroni si devin ioni negativi . Ambii atomi dobandesc
in acest fel configuratia gazului inert cel mai apropiat .

Ex. atomul de litiu , Li , prin cedare de electroni trece in ionul de Li+ , cu cu configuratia
electronica a atomului de heliu , iar atomul de flor prin acceptarea unui electron ,
dobandeste configuratia neonului .

Li + F  Li+ + F-

Ionii sunt atrasi intre ei prin forte electrostatice ; ia nastere o electrovalenta , uneori
numita in mod impropriu ‘legatura electrovalenta sau ionica’ .

Combinatiile rezultate in urma atractiei electrostatice intre ionii de semn contrar se

numesc combinatii ionice . La elementele principale din sistemul periodic , electrovalenta
poate fi dedusa usor din regula octetului de valenta ; ea este egala cu numarul de electroni
ce trebuie cedati sau acceptati de un atom pentru a dobandi configuratie de octet .

Un factor important pentru posibilitatea de a forma ioni este dimensiunea atomilor .

Atomii cu raza mica , avand electronii puternic atrasi de nucleu , formeaza cu greu cationi ,
dar datorita afinitatii mari pentru electronpot foma usor anioni . Invers , atomii cu raza mare
pot forma usor cationi si mai greu anioni .

Stabilirea unei legaturi ionice intre doi atomi este totdeauna insotita de un schimb
de energie . Formarea unui cation este un proces endoterm , energia de ionizare fiind cu
atat mai mare cu cat electronul este mai puternic retinut in atom . Pentru indepartarea din
atom a unui al doilea sau apoi al treilea electron energia de ionizare creste mult datorita
intensificarii atractiei electrostatice a ionului pozitiv format .

Formarea unui anion este un proces exoterm , afinitatea pentru electron provenind din
cuplarea spinului electronului acceptat cu spinul partenerului sau de pe un orbital ocupat
initial cu un singur electron .

Electropozitivitatea si electronegativitatea elementelor utilizate in definirea legaturii

ionice fiind imperfect defineste s-a recurs la inlocuirea acestora cu marimi exact definite si
precis masurabile .

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 2

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 CHIMIE
2.Explicarea diferenţei între compuşi şi amestecuri. Proprietăţile
substanţelor chimice determinate de tipul legăturii chimice
energia de ionizare (potential de ionizare) este energia ce se consuma pentru a indeparta
un electron , rezultand ioni pozitivi , energia de ionizare se masoara prin metode
spectroscopice .

afinitatea pentru electron reprezinta energia ce se degaja atunci cand un atom accepta un
electron in stratul de valenta rezultand un ion negativ.

Ionii rezultati pot fi monoatomici (Na+, Cl-, Mg2+ ect.) sau poliatomici = ioni
complecsi , in care legatura dintre atomii componenti este de natura covalenta (MnO4 - ;
SO4 2- ; NO3 - ) obisnuita sau coordinativa .

Combinatiile ionice sunt substante solide cu pt si pf ridicate , solubile in solventi

polari ; conduc curentul electric in topitura sau solutie.

2.1.2 Legături covalentă

O a doua cale pentru a atinge o configuratie de gaz inert consta in punerea in

comun de electroni de catre atomi , ia nastere o legatura covalenta sau covalenta .

Fiecare din cei doi atomi care participa la formarea covalentei au in jurul nuceului o
configuratie electronica de gaz inert (dublet sau octet) . Legatura covalenta formata din doi
electroni este o legatura adevarata care tine atomii uniti strans intre ei . Simbolul legaturii
covalente este liniuta de valenta propusa de Couper , care capata astfel o semnificatie
precisa.

H-H ; H-Cl ; H-O-H ; H-N-H ; H-C-H

H H

Carbonul si hidrogenul au tendinta pronuntata de a forma covalente si tendinta

redusa de a accepta sau ceda electroni . Tendinta redusa de a forma ioni se datoreaza pe
de o parte electroneutralitatii atomilor iar pe de alta parte razele atomice mici , permit o
apropiere avansata a atomilor unul fata de altul .

In general atomii cu dimensiuni mici au tendinta mai mare de a forma covalente

decat atomii cu invelis electronic similar , dar cu dimensiuni mai mari . In fiecare grupa
elementele de la inceputul grupei au tendinta de a forma covalente (astfel Li formeaza si
covalente in timp ce Na formeaza aproape numai electrovalente) , de-a lungul perioadelor
tendinta de a forma covalente creste de la stanga la dreapta . Conceptia mecanic-cuantica
despre covalenta explica saturarea ; ex. : un ion poate atrage cat mai multi ioni de semn
28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 3
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 CHIMIE
2.Explicarea diferenţei între compuşi şi amestecuri. Proprietăţile
substanţelor chimice determinate de tipul legăturii chimice
contrar in jurul sau , dimpotriva o molecula de H2 nu se poate combina cu al treilea atom
de hidrogen deoarece spinul noului electron venit va deveni paralel cu spinul unuia din
electronii moleculei .

In rezolvarea ecuatiilor de unda apar dificultati matematice (apar interactiuni

simultane a mai multor nuclee si electroni ) si atunci s-a recurs la aproximari de calcul .

Calculul functiei de unda , respectiv distributia norului de electroni in molecula s-a

facut prin doua metode :

Metoda legaturilor de valenta (M.L.V.)

initiata de Heitler si London si dezvoltata de L. Pauling M.L.V. interpreteaza formarea

legaturii covalente prin imperecherea spinului electronilor pe orbitali nedeformati ai
atomilor din molecula .

Metoda orbitalilor moleculari (M.O.M.)

a fost initiata de Hund si dezvoltata de Mulikan . Intr-o reprezentare simplificata se poate

imagina formarea unei legaturi intre un atom A si un atom B avand fiecare un orbital
ocupat cu un electron , printr-o apropiere a lor in spatiu . Pe masura apropierii celor doi
atomi , de la o anumita distanta nucleelefiecarui atom incep sa exercite atractii asupra
norului de electroni al celuilalt atom si orbitalii lor atomici se intrepatrund din ce in ce mai
mult . Maximul intrepatrunderii este determinat de natura nucleelor . Se ajunge astfel la o
distanta minima , dupa care incep sa se manifeste respingerile intre nuclee.

Aceasta distanta r (distanta internucleara ) corespunde lungumii legaturii

covalente . Potrivit unei reguli generale , prin intrepatrunderea a doi orbitali atomici (O.A.)
rezulta doi orbitali moleculari (O.M.) : unul cu energie joasa , care reprezinta o stare de
atrctie intre atomi , numit ‘orbital molecular de legatura’ si un orbital cu energie mare , care
reprezinta o stare de respingere intre atomi , numit ‘orbital molecular de antilegatura’ .

Formarea a doi orbitali moleculari din doi orbitali atomici decurge din tratarea
matematica a functiilor de unda A si B . Prin insumarea lor rezulta o stare de atractie
deci legatura , prin scadere rezulta o stare de respingere deci de antilegatura sau nod .

Se pot forma legaturi covalente prin intrepatrunderea a doi orbitali atomici s

(legaturi ss) , a unui orbital s cu un orbital p (legaturi sp) sau a doi orbitali p (legaturi
pp)si legatura  .

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 4

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 CHIMIE
2.Explicarea diferenţei între compuşi şi amestecuri. Proprietăţile
substanţelor chimice determinate de tipul legăturii chimice
Legatura ss . Orbitalii s au simetrie sferica . Prin intrepatrunderea acestora rezulta
un orbital molecular  alungit de-a lungul axei care uneste cei doi atomi . Orbitalul de
antilegatura * are forma putin turtita .

La intrepatrunderea orbitalilor atomici , in cursul formarii legaturii  se elebereaza

energie . Aceasta energie este cu atat mai mare cu cat gradul de intrepatrundere al
orbitalilor este mai avansat . O legatura covalnta este cu atat mai stabila cu cat cantitatea
de energie ce se elibereaza la formarea ei este mai mare .

Legaturi sp si pp . Orbitalii p au doi lobi dirijati in spatiu . La intrepatrunderea cu

un orbital s participa numai unul din lobi ; acesta se mareste de-a lungul axei de legatura ,
iar celalalt se micsoreaza . Orbitalul de antilegatura , din cauza respingerii , are unul din
lobi de forma turtita.

Intrepatrunderea a doi orbitali p de-a lungul axei formeaza legatura pp . Se

intrepatrund lobii cu acelasi semn ; intrepatruderea dintre lobii cu semn opus rezulta
antilegatura .

Legaturi  . Orbitalii p orientati paralel , se pot intrepatrunde lateral dand nastere la

orbitali de legatura  si orbitali de antilegatura * .

Instarea fundamentala sunt ocupati cu electroni numai orbitalii de legatura  sau  .

Orbitalii de antilegatura * sau * reprezinta spatii cu energie mai inalta , care pot fi
ocupate cu electroni in stari excitate ale moleculei .

Ocuparea cu electroni a orbitalilor de legatura urmeaza aceleasi legi ca si orbitalii

atomici . Ei pot fi ocupati cu maxim doi electroni , care , in acest caz insa , graviteaza in
jurul a doua nuclee . Cei doi electroni care ocupa orbitalul molecular de legatura au spinii
cuplati () . Densitatea electronica maxima se afla in spatiu dintre cele doua nuclee si
scade progresiv spre exterior .

Ordin de legatura

Asa cum am vazut , orbitalii de legatura constituie la mentinerea impreuna a celor

doua nuclee , in timp ce orbitalii de antilegatura participa la respingerea celor doua
nuclee ; cu alte cuvinte , electronii din O.M.L.(orbitali moleculari de legatura) stabilizeaza
legatura , iar cei din O.M.A.(orbitali moleculari de antilegatura) destabilizeaza legatura .
Pentru a aprecia daca din combinarea orbitalilor atomici rezulta o molecula stabila fata de
atomii liberi , se foloseste notiunea de ‘ordin de legatura’ , aceasta se defineste ca
28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 5
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 CHIMIE
2.Explicarea diferenţei între compuşi şi amestecuri. Proprietăţile
substanţelor chimice determinate de tipul legăturii chimice
diferenta dintre numarul de perechi de electroni care ocupa O.M.L. si numarul de perechi
de electroni care ocupa O.M.A. .

Valoarea ordinului de legatura indica numarul de legaturi formate intre cei doi atomi
prin combinarea orbitalilor atomici .

Exemplu : in molecula de H2 cei doi electroni ocupa un orbital de legatura  ,

orbitalul * este neocupat ; ordinul de legatura este 1 – 0 = 1 ; acesta arata ca in molecula
hidrogenului este o legatura ce uneste cei doi atomi si aceasta molecula este mai stabila
decat atomii liberi .

Daca consideram doi atomi de He (fiecare cu cate doi electroni ) cei patru electroni
vor ocupa atat orbitalul  cat si pe cel * . Ordinul de legatura este 1 – 1 = 0 ; de aici
rezulta ca prin combinarea orbitalilor atomici sistemul nu se stabilizeaza ; intre cei doi
atomi de He nu se formeaza legatura , in consecinta molecula de He2 nu exista .

Orbitalii moleculari hibridizati

Atomii elementelor din perioada a doua , incepand cu borul , pot avea electroni de
valenta in orbitali cu energii si geometrii diferite : orbitalii 2s cu energie joasa si simetrie
sferica si orbitalii 2p cu energie mai mare , fiecare cu doi lobi dirijati in spatiu in directii
rectangulare . Nici unul din acesti orbitali nu poate atinge o intrepatrundere maxima ,
independent de ceilalti , cu un orbital s sau p al altui atom . Se demonstreaza ca situatia
energetica si sterica cea mai favorabila se atinge prin contopirea orbitalului 2s cu orbitalii
2p .

Orbitalii astfel formati (hibrizi intre orbitalii s si orbitalii p ) se numesc orbitali

hibridizati ; fenomenul este numit hibridizare (l. Pauling si J.C. Slater , 1931) . Orbitalii
hibridizati sunt dirijati diferit in spatiu ; ei nu formeaza intre ei unghiuri de 90  (ca si in
atomi ) ci unghiuri mai mari , care depind de gradul de hibridizare .

Hibridizarea este o proprietate specifica a elementelor din perioada a doua . Ea

este favorizata la atomii cu volum mic , atunci cand orbitalii care se contopesc sunt
apropiati in spatiu . Hibridizarea este un fenomen care are loc la formarea legaturii
covalente ; ea nu exista in atomii liberi.

Orbitalii moleculari hibridizati ai carbonului

In atomul liber de carbon cei patru electroni de valenta se afla repartizati astfel : 2e-
in 2s si 2e- in orbitalii p (cate unul in fiecare , cu spin paralel) . Sub influenta unor atomi cu
28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 6
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 CHIMIE
2.Explicarea diferenţei între compuşi şi amestecuri. Proprietăţile
substanţelor chimice determinate de tipul legăturii chimice
care se combina , de ex. atom de hidrogen sau alt atom, ei se pot contopi in orbitali
hibridizati . Acestia sunt de trei feluri : sp3 , sp2 si sp .

Hibridizarea sp3 ( tetraedrica )

La formarea unei molecule de CH4 , orbitalul 2s al atomului de carbon (cu energie

mai joasa ) se contopeste cu cei trei orbitali 2p (cu energie mai mare) si formeaza
impreuna patru orbitali egali intre ei energetic si geometric , numiti orbitali hibridizati sp3
(deoarece provin dintr-un orbital s si trei orbitali p ; ei au ¼ componenta s si ¾
componenta p ) . Orbitalii cu hibridizare sp3 sunt mai saraci in energie decat un orbital
atomic 2p dar au energie mai mare decat un orbital 2s din care provin. Energia consumata
pentru a ridica electronii de pe un orbital s la nivelul orbitalului sp3 se numeste ‘energie de
promovare’ si este furnizata de energia ce se elibereaza prin intrepatrunderea orbitalilor ,
la formarea legaturii covalente (energia de formare a legaturii ) .

Cei patru orbitali hibridizati sp3 ai atomului de carbon sunt orientati in spatiu in cel
mai simetric mod posibil. Aceasta corespunde directiei colturilor unui tetraedru regulat in al
carui centru se afla nucleul atomului de carbon. Unghiul intre axele a doi orbitali sp3 (toate
egele intre ele ) este de 10928 (109.5) .

Legatura covalenta simpla C-H ,  sp3-s si C-C ,  sp3-sp3 , datorita simetriei

cilindrice a orbitalilor sp3-s si sp3-sp3 , permite rotatia libera a atomilor unul fata de celalalt
. Legaturile au lungimi definite caracteristice , de exemplu in hidrocarburile saturate C-H ,

0.91.1 A iar C-C , 1.54 A .

Hibridizarea sp2 (trigonala)

Prin contopirea orbitalului 2s al atomului de carbon cu doi orbitali 2p iau nastere trei
orbitali hibridizati , acestia se numesc orbitali hibridizati sp2 deoarece la formarea lor au
participat un orbital s si numai 2 orbitali p ; in orbital p ramane nehibridizat . Orbitalii sp2
sunt mai saraci in energie decat orbitalii sp3. Ei sunt situati in acelasi plan si axele lor
formeaza unghiuri de 120. Orbitalul p nehibridizat (mai bogat in energie) se afla intr-un
plan perpendicular pe planul celor trei orbitali hibrizi sp3 , cu un lob deasupra si unul
dedesubtul acestui plan.

Hibridizarea sp (diagonala)

Prin contopirea orbitalului 2s cu un singur orbital p iau nastere doi orbitali hibridizati
sp si raman doi orbitali p nehibridizati . Orbitalii sp sunt colineari , unghiul dintre ei fiind de
28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 7
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 CHIMIE
2.Explicarea diferenţei între compuşi şi amestecuri. Proprietăţile
substanţelor chimice determinate de tipul legăturii chimice
180 . Cei doi orbitali p nehibridizati formeaza intre ei unghiuri de 90 si sunt orientati
ortogonal fata de planul atomilor de carbon hibridizati . Orbitalii orientati ortogonal sunt
ocupati cu cate un electron .

Teoria mecanic-cuantica a legaturilor covalente demonstreaza ca la formarea unei

legaturi covalente intre doi atomi se elibereaza energie . Cu cat energia eliberata este mai
mare , legatura este mai saraca in energie si deci este mai stabila . Procesul de desfacere
a unei legaturi covalente in atomi , ‘disocierea legaturii’ necesita energie egala cu cea
eliberata la formarea ei .

2.1.3 Legătura metalică

Proprietatile prin care cele aproape 80 de elemente , numite metale , se deosebesc

caracteristic de toate celelalte substante , pot fi enumerate pe scurt : conductibilitate
electrica , conductibilitate termica , opacitate , luciu metalic , proprietati mecanice speciale.

Proprietatile mecanice tipice nu se manifesta decat in stare solida si lichida . Ele

dispar complet in stare de vapori . Acesta este semnul existentei unor legaturi chimice
stranse intre atomii metalalor in stare solida si lichida , legaturi care dispar in stare
gazoasa .

Manifestarea unor proprietati specifice sugereaza existenta in metale a unei legaturi

chimice diferita de cele intalnite la nemetale , numita legatura metalica .

Natura acestei legaturi nu este de tip van der Waals , deoarece fortele de coeziune
intre atomii de metal sunt mult mai mari . Existenta unor legaturi ionice intre atomii de
acelasi fel nu este nici ea posibila .

De asemenea , tinand seama ca in cristalele de metale , fiecare atom este

inconjurat de alti 8-12 atomi , formarea unui numar atat de mare de legaturi covalente
obisnuite , localizate in cate doi atomi , nu poate fi conceputa .

Asupra naturii legaturii chimice din metale s-au emis diferite teorii .

Explicarea legaturii metalice prin teoria gazului de electroni

P. Drude si A. Lorentz (1900) considera ca electronii de valenta ai atomilor din metal

formeaza un gaz mobil – gaz de electroni – care difuzeaza prin reteaua cristalina a
metalului , in ale carei noduri se gasesc ionii pozitivi . Interactiunea intre ionii pozitivi si
gazul electronic ar constitui legatura metalica .

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 8

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 CHIMIE
2.Explicarea diferenţei între compuşi şi amestecuri. Proprietăţile
substanţelor chimice determinate de tipul legăturii chimice
Prezenta gazului de electroni a permis explicarea calitativa a unor proprietati
caracteristice ale metalalor . (Prezenta ionilor pozitivi determina : densitatea , duritatea ,
maleabilitatea , tenacitatea , reactivitatea , etc.; prezenta electronilor mobili ‘liberi’
determina luciul , opacitatea , conductibilitatea electrica si termica , etc.) .

Modelul ‘gazului de electroni’ poate explica si lipsa transportului de masa la

trecerea curentului electric .

Electronii mobili nu parasesc reteaua metalica , datorita barierei de potantial care

inconjoara aceasta retea si care respinge electronii ce ajung la suprafata metalului
compact ; ei pot parasi metalul , daca se aplica un potential mare , asa se explica
formarea razelor catodice.

Modelul gazului de electroni este insa , in contradictie cu unele observatii

experimentale , in special nu poate explica caldura specifica a metalelor .

Explicarea legaturii metalice prin metoda orbitalilor moleculari

Sommerfeld si Ferni (dupa 1927) arata ca exista o diferenta intre distributia

electronilor intr-un atom izolat a unui metal si cea a electronilor in cristalul de metal
(metalul compact) .

In atomii izolati nivelele energetice sunt nete , ocuparea cu electroni facandu-se

conform principiului de excludere al lui Pauli si regulii lui Hund .

Metalul compact contine atomi apropiati intre ei , fiind considerati o molecula uriasa
din atomi identici . Daca se considera simplificat doi atomi A si B care formeaza o molecula
, legatura se formeaza prin combinarea orbitalilor atomici echivalenti (A = B) ; rezulta
doi orbitali moleculari cu doua nivele de energie , O.M.L. de energie mai joasa si O.M.A.
cu energie mai ridicata .

In cazul a patru atomi vor rezulta patru orbitali moleculari si patru nivele de energie .
Pe masura ce creste numarul atomilor creste si numarul orbitalilor moleculari ,
concomitent se micsoreaza diferenta de energie dintre O.M.L. si O.M.A. . La un numar
foarte mare de atomi –cazul metalului compact – rezulta orbitali moleculari delocalizati ,
care sunt extinsi peste intreg cristalul .

Totalitatea nivelelor de energie care se gasesc intr-o succesiune foarte stransa

formeaza o ‘banda de energie’ , latimea acestei benzi depinde de gradul de
intrepatrundere a orbitalilor atomici . Banda de energie corespunzatoare electronilor de

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 9

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 CHIMIE
2.Explicarea diferenţei între compuşi şi amestecuri. Proprietăţile
substanţelor chimice determinate de tipul legăturii chimice
valenta se numesc ‘banda de valenta’ sau ‘de legatura’ , ea este formata din O.M.L. .
Banda formata din O.M.A. se numeste ‘banda de conductie’ . ea contine nivele de energie
neocupate in care pot fi promovati electroni prin excitarea celor aflati in banda de valenta
(cu ajutorul energiei termice sau a unui camp electric ) . Datorita structurii speciale ,
extragerea electronilor din metalul compact necesita mai putina energie decat din atomii
izolati.

28 November 2018 Lector univ.dr. Florica CHIVU 10

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.