“Comunicarea este esenţială pentru funcţionarea oricărei societăţi, prin procesele comunicaţionale,

transmiţându-se structuri sociale şi modele culturale. Ea poate fi privită ca o premisă funcţional

necesară pentru orice sistem social şi ca un proces social de bază, în sine.” (Sachelarie & Petrescu,
2006, 10)

Odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicaţie, indiscutabil, oamenii comunică mult mai

mult, având la dispoziţie mai multe canale de comunicare. Ne propunem să analizăm dacă această
comunicare s-a dezvoltat în profunzime sau dacă asistăm la o diluare a esenţei, punându-se accentul
pe cantitate, şi nu pe calitate în actul comunicării.