Sunteți pe pagina 1din 5

ORGANIZATIA

I. DEFINIREA ORGANIZATIEI

Organizatia este un sistem social in care si prin care oamenii interactioneaza (coopereaza)
pentru realizarea unor scopuri comune. Altfel spus, organizatia implica o forma distincta de
corelare intre oameni si scopuri, cat si intre oameni si structuri (ca parte esentiala, definitorie a
sistemelor). Organizatiile sunt grupuri de oameni care îsi organizează si coordonează
activitatea în vederea realizării unor finalităti relativ clar formulate ca obiective (întreprinderile
economice, partidele politice, scolile, institutiile de cercetare, armata,spitalele)

Organizatia preia resurse (inputs), le prelucreaza (proceses) ,obtine rezultate (outputs)


utilizabile altundeva în afara ei si, astfel, interactioneaza cu sisteme mai cuprinzatoare, operand
într-un mediu dat. Faptul că în societatea contemporană munca si cei care muncesc sunt tot mai
mult controlati deorganizatii, care au subordonat intereselor lor importante, resurse sociale si
materiale,face ca rolul organizatiilor să crească considerabil.

II. STRUCTURA ORGANIZAŢIONALĂ

Structura unei organizaţii este considerată cadrul sau scheletul acesteia. Structura
organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor astfel constituite încât să
asigure realizarea obiectivelor previzionate; O altă definiţie spune că structura organizatorică
reprezintă un sistem de angajaţi care ocupă anumite posturi şi care sunt grupaţi în
compartimente constituite după anumite criterii, precum şi relaţiile care se stabilesc între
angajaţi şi compartimente în vederea realizării obiectivelor organizaţiei.

Din perspectivă managerială scopurile structurii sunt:

– clarifică compartimentele şi sarcinile posturilor, precum şi responsabilii acestora;

– clarifică ierarhia organizaţională;

– clarifică canalele de comunicare;


– permite managerilor să aloce resurse pentru obiectivele definite prin plan.

III. MEDIUL ORGANIZAŢIONAL ŞI INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANIZAŢIEI

Organizaţia este un sistem deschis, fiind influenţată direct de alte organizaţii şi indirect de
factorii economici, tehnici, sociali, politici etc. ai mediului în care acţionează. Astfel, organizaţia
preia din mediul ambiant materii prime, materiale, combustibili, energie, utilaje, forţă de muncă,
tehnologii noi, resurse financiare, metode şi tehnici de management ş.a., pe care le introduce în
procese interne de management, din care rezultă produse şi servicii pe care le transferă
aceluiaşi mediu. Mediul ambiant este deosebit de dinamic, ca urmare a schimbărilor ce intervin
în cadrul lui, îndeosebi sub impactul revoluţiei ştiinţifico-tehnice. Organizaţia poate să
desfăşoare o activitate normală şi eficientă numai în măsura în care cunoaşte factorii mediului
ambiant, modificările care intervin, adaptându-se continuu la cerinţele acestuia.

Mediul ambiant include toate elementele exogene firmei, de natură economică, tehnică,
politică, demografică, culturală, ştiinţifică, organizatorică, juridică, psiho-sociologică,
educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor
necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor.

1) FACTORII ECONOMICI

Reprezintă ansamblul elementelor de natură economică din mediul ambiant cu acţiune asupra
activităţii organizaţiei. Între aceştia enumerăm: piaţa internă şi internaţională; puterea de
cumpărare a populaţiei; potenţialul financiar al economiei; ritmul de dezvoltare economică;
pârghiile economico-financiare; rata inflaţiei; rata şomajului; fluctuaţia cursului de schimb al
monedei naţionale în raport cu principalele valute; coeficientul riscului de ţară; atractivitatea
economiei, în general, şi a industriei de profil, îndeosebi, pentru investitorii străini; rata
dobânzilor la creditele acordate de bănci; situaţia industriei de profil (în expansiune, în declin,
matură etc.); structura pieţei specifice; dimensiunile şi formele de manifestare ale economiei
subterane; mecanismul formării preţurilor; sistemul de impozite şi taxe; stabilitatea economică
generală.

Factorul economic are influenţa cea mai importantă asupra managementului organizaţiei,
datorită faptului că include piaţa. Or, aşa cum se ştie, supravieţuirea şi dezvoltarea unei
organizaţii depind, în primul rând, de existenţa pieţei.

2) FACTORII TEHNICI SI TEHNOLOGICI


Sfera de cuprindere a factorilor tehnici şi tehnologici care formează mediul tehnologic extern
al organizaţiei se referă la nivelul tehnic al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor achiziţionate din ţară
sau din import, tehnologiile furnizate organizaţiei prin cercetările întreprinse de organizaţii
specializate, licenţele disponibile, nivelul de dezvoltare a cercetărilor documentare, capacitatea
inovativă a laboratoarelor sau secţiilor institutelor de cercetare.

Mediul ambiant tehnic şi tehnologic are o influenţă hotărâtoare asupra activităţii organizaţiei.
Nivelul tehnicii şi tehnologiei folosite influenţează nivelul productivităţii muncii, nivelul costurilor
de producţie, calitatea produselor şi a serviciilor, nivelul profitului etc.

3) Factorii demografici

Importanţa resurselor umane în realizarea obiectivelor se reflectă în creşterea influenţei


factorilor demografici asupra activităţii organizaţiei. Principalii factori demografici sunt următorii:
numărul populaţiei, structura populaţiei pe sexe şi vârstă, durata medie de viaţă, natalitatea şi
mortalitatea, ponderea populaţiei ocupate.

4) Factorii socio-culturali

Factorii socio-culturali, în care se includ structura socială a populaţiei, ocrotirea sănătăţii,


învăţământul, cultura, ştiinţa, mentalitatea, cu influenţă directă sau indirectă asupra organizaţiei
au o semnificaţie deosebită în economia de piaţă.

Un rol decisiv îl joacă învăţământul, care determină hotărâtor calificarea şi pregătirea


profesională şi culturală a forţei de muncă, ceea ce influenţează nivelul general al eficienţei
activităţii. Atitudinile şi valorile sunt percepute de firmă sub forma nevoilor, preferinţelor şi
gusturilor în continuă schimbare ale clienţilor, sub cea a rolului pe care societatea doreşte să-l
joace organizaţia în cadrul ei, a nevoilor şi atitudinilor propriilor salariaţi.

5) FACTORII POLITICI

Deosebit de importanţi, factorii politici acţionează, de asemenea, direct sau indirect asupra
organizaţiei, regăsindu-se, în principal, în politica economică, socială, politica ştiinţei, politica
învăţământului, politica externă, cu influenţă în ceea ce priveşte sursele şi modalităţile de
constituire, cât şi obiectivele şi mijloacele de realizare a lor. Managementul este, la rândul său,
influenţat nemijlocit de factorii politici prin impactul pe care îl generează asupra fundamentării
strategiilor şi politicilor organizaţiilor, a deciziilor de realizare a obiectivelor prevăzute de
acestea.
6) FACTORII JURIDICI

Această latură a mediului organizaţiei îi influenţează acesteia activitatea prin restricţiile pe


care le impune cu privire la modul de desfăşurare şi care iau forma legilor şi deciziilor
Executivului şi ale autorităţilor locale ce impun anumite operaţiuni şi interzic efectuarea altora;
reglementărilor şi altor acte normative care detaliază modul de aplicare a legilor; raportărilor
efectuate de organizaţie privind activitatea desfăşurată şi performanţele realizate; altor diverse
prevederi şi instrucţiuni privind, de exemplu, politicile de utilizare a resurselor naturale, de
prevenire a poluării mediului, de supraveghere guvernamentală a organizaţiilor aflate în
dificultate financiară