PEDODONŢIE an IV

Stagiul 2 b

MORFOLOGIA DINŢILOR TEMPORARI

Dentaţia temporară cuprinde în total 20 de dinţi, câte 10 pe fiecare arcadă

sau câte 5 pe fiecare hemiarcadă: doi incisivi, un canin şi doi molari.
Dinţii temporari se deosebesc de cei permanenţi prin culoarea lor alb-
albăstruie, cât şi datorită volumului mai redus, cam cu o treime.
Forma dinţilor temporari este mai rotunjită, coroanele sunt relative scurte
şi late, fiind adaptate maxilarului copilului. Rădăcinile dinţilor temporari sunt
mai gracile şi relativ mai lungi în comparaţie cu coroana.
De remarcat că rădăcinile prezintă o curbură cu concavitatea orientată
spre vestibular în concordanţă cu direcţia deplasării înlocuitorului permanent.
Rădăcinile molarilor, extrem de divergente tind să schiţeze o formă de cleşte,
existând pericolul ca în caz de extracţie, să se lezeze mugurele dintelui
permanent.
Incisivul central temporar superior
Are o lungime totală de 16 mm, din care diametrul vertical al coroanei
este de 6 mm, iar lungimea rădăcinii este de 10 mm. Coroana este turtită în sens
vestibulo-oral diametrul maxim în sens mezio-distal este de 6,5 mmla nivelul
treimii incizale şi 5 mm în sens vestibulo-oral în treimea cervicală a coroanei.
Raportul de relativă egalitate a diametrului vertical şi orizontal dă coroanei un
aspect pătrat.
Stratul de smalţ accentuează convexităţile, dându-i un aspect globulos.
Linia coletului are forma unei curbe cu convexitatea spre rădăcină.
Feţele vestibulare sunt uşor convexe, iar cele palatinale concave,
prezentând frecvent o proeminenţă de smalţ în treimea cervicală, numită
cingulum.

1
 Faţa distală este mai redusă decât cea mezială, ambele având un relief
convex, cu convexitatea maximă în treimea ocluzală.
Rădăcina este unică, are formă conoidă, prezentând o faţă vestibulară
aplatizată, treimea apicală este înclinată spre vestibular. Această deplasare este
motivată de prezenţa şi dezvoltarea mugurelui incisivului permanent, situat
palatinal faţă de rădăcină.
În momentul erupţiei dintelui pe arcadă, rădăcina este incomplet edificată,
ea continuându-şi evoluţia până la vârsta de un an şi jumătate.

Incisivul lateral temporar superior

Dimensional este mai mic decât centralul, având o înălţime totală de 15,5
mm, din care 5,5 mm este coroana.
Rădăcina este subţire şi efilată, prezentând o faţă vestibulară aplatizată.
Are aceeaşi poziţie verticală cu treimea apicală înclinată spre vestibular,
permiţând dezvoltarea mugurelui permanent.
Coroana este mai alungită, având diametrul vertical mai mare decât cel
orizontal, iar marginea incizală mai oblică.
Faţa distală este mai redusă decât cea mezială şi mai convexă.
Linia coletului prezintă acelaşi relief ondulat, dar mai atenuat decât în
cazul centralului.
Rădăcina este complet edificată în jurul vârstei de doi ani.

Incisivul central temporar inferior

Înălţimea totală este de 14 mm, coroana având un diametru vertical de 5
mm, meziodistal, 4 mm şi vestibulo-lingual de 3,8 mm.
Prezintă 4 feţe: vestibulară, orală, mezială şi distală cu marginea liberă
orizontală.
Marginea cervicală are aspectul unei linii curbe cu convexitatea spre
rădăcină.

2
 Faţa linguală prezintă un cingulum mai atenuat şi două creste marginale.
Rădăcina turtită în sens mezio-distal este orientată vertical în sens
vestibulo-oral, iar treimea apicală este înclinată spre vestibular, tot pentru a face
loc mugurelui incisivului permanent. Edificarea rădăcinii se încheie la un an şi
jumătate.

Incisivul lateral temporar inferior

Are dimensiunea mai mare decât centralul, înălţimea totală fiind de 15
mm; diametrul vertical al coroanei este de 5,2 mm, diametrul meziodistal 4,2
mm şi vestibulo-oral de 4 mm.
Marginea incizală este înclinată spre distal, unghiul distal fiind rotunjit.
Faţa linguală prezintă cingulum şi creste marginale, dar mai puţin
exprimate decât la omologul antagonist.
Rădăcina este turtită în sens mezio-distal, iar în alveolă are o poziţie
verticală cu zona apicală înclinată spre vestibular.
Persistenţa incisivilor inferiori peste limita fiziologică de înlocuire obligă
dinţii permanenţi să erupă în linguo-poziţie.

Caninul temporar superior

Este dintele cel mai voluminos din grupul dinţilor frontali, având
lungimea totală de 18,5 mm şi coroana de 7 mm.
Marginea liberă proeminentă sub formă de „V” diferenţiază morfologic
caninul de ceilalţi dinţi frontali.
Relieful feţei vestibulare este convex, convexitatea maximă fiind situată
în treimea cervicală.
Faţa palatinală prezintă un cingulum şi două creste marginale, iar din
vârful cuspidului porneşte o proeminenţă de smalţ, numită creasta axială a
cuspidului.

3
 Rădăcina este puternică, fiind cea mai lungă de pe arcadă. Porţiunea
apicală este înclinată spre vestibular, lăsând spaţiu pentru dezvoltarea mugurelui
caninului permanent.

Caninul temporar inferior

Constituie cel mai voluminos dinte din grupul frontalilor inferiori,
dimensiunile fiind totuşi mai reduse decât ale omologilor superiori.
Înălţimea este de 17 mm, coroana având 6 mm. Marginea incizală are
aspect de cuspid, dar mai puţin proeminent.
Cingulum şi crestele marginale proximale sunt mai atenuate decât la
caninul superior.
Rădăcina este bine dezvoltată şi aplatizată în sens mezio-distal, iar apexul
este înclinat spre vestibular.

Primul molar temporar superior

În general, se remarcă existenţa a două variante şi anume una
asemănătoare molarilor permanenţi şi alta asemănătoare premolarilor, care este
mai frecvent întâlnită.
Are formă asemănătoare cu cea a premolarilor, având suprafaţa ocluzală
prevăzută cu doi cuspizi, unul mare vestibular şi unul mai mic palatinal, separaţi
de un şanţ longitudinal terminat prin două fosete puţin exprimate.
Feţele proximale prezintă convexitatea maximă în treimea ocluzală unde
este plasată şi zona de contact cu vecinii.
Pe faţa vestibulară prezintă o protuberanţă de smalţ numită tuberculul lui
ZUKERKANDEL şi una pe faţa palatinală – tuberculul lui CARABELLI.
Prezintă trei rădăcini: două vestibulare şi una palatinală.

4
 Primul molar temporar inferior
Şi acest molar prezintă două variante, din care tiparul molar este mai
frecvent.
Faţa ocluzală prezintă 4 cuspizi, rareori 5, din care 2 vestibulari (sau 3) şi
2 linguali. Cuspizii linguali sunt mai lungi şi mai ascuţiţi, cei vestibulari sunt
mai scurţi şi mai rotunjiţi.
Faţa ocluzală este prevăzută cu un şanţ întrerupt adesea de o creastă de
smalţ cea leagă cuspidul mezio-vestibular de cel mezio-lingual. Există două
fosete principale: una mezială şi alta distală.ş
Rădăcinile în număr de două sunt dispuse una mezial şi alta distal.

Molarul secund temporar superior

Este mai voluminos decât primul, suprafaţa ocluzală fiind limitată de 4
cuspizi: doi palatinali şi doi vestibulari, separaţi de şanţuri ce realizează litera
„H”, având două fosete principale: una mezială şi alta distală.
Cuspidul mezio-palatinal este legat de cel disto-vestibular printr-o creastă
oblică de smalţ, mărind astfel rezistenţa la masticaţie.
Faţa palatinală convexă prezintă frecvent tuberculul CARABELLI.
Ca şi primul molar, prezintă trei rădăcini: două orientate vestibular şi una
palatinal, dar rădăcinile sunt mai subţiri şi mai divergente.

Molarul secund temporar inferior

Constituie o copie fidelă, dar mai mică, a molarului de şase ani.
Faţa ocluzală prezintă cinci cuspizi, din care trei vestibulari şi doi linguali
separaţi de fisuri dispuse neregulat, constant fiind doar şanţul mezio-distal ce se
termină în două fosete: una mezială profundă şu alta distală mai ştearsă.
Rădăcinile molarilor secunzi inferiori temporari sunt asemănătoare cu cele
ale dinţilor permanenţi, extrem de divergente şi curbate spre interior.