(SNC) (sau sistemul nervos al vieții de relație sau sistemul nervos cerebro-spinal) este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul, adăpostit de cutia craniană și măduva spinării, în canalul medular al coloanei vertebrale. SNC constituie în ansamblul său împreună cu sistemul nervos vegetativ (SNV) deține controlul neuroendocrin asupra organismului, posedând o dublă calitate de control involuntar cât și voluntar. Protecția mecanică a sistemului nervos central se realizează prin existența unui înveliș protector format din meninge și lichidul cefalorahidian.
Dezvoltările din anii '50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate și de neuroștiință, astfel încât SNC este văzut ca un sistem cu rol de a procesa informațiile din mediul extern, a coordona viața de relație și de a genera un anumit comportament. Dezvoltarea sistemului nervos central La om, sistemul nervos apare în urma dezvoltării intrauterine a ectoblastului regiunii postero-mediale embrionare, situată anterior nodului lui Hensen și posterior de mugurele cordal.[1] La acest nivel ectodermul se îngroașă formând placa neurală, ulterior șantul neural, care în dezvoltarea acestuia marginile se îngroașă devenind creste neurale. Dezvoltarea ulterioară facilitează transformarea șanțului neural, care se închide și devine tub neural. Închiderea începe medial către extremități, comunicarea cu exteriorul realizându-se prin intermediul neuroporului anterior și neuroporului posterior, care se vor închide ulterior. Dezvoltarea ulterioară duce la formarea a trei vezicule: - prozencefal, - mezencefal, - rombencefal. În săptămâna a 6-a, prozencefalul se împarte în telencefal și diencefal, iar rombelcefalul în metencefal și mielencefal.
Telencefal laterali Prozencefal Epitalamus, Talamus, Hipotalamus, Subtalamus, Hipofiza, Epifiza, Ventriculul Diencefal Sistemul Encefal III nervos central Mezencefal Tectum, Pedunculii cerebrali, Pretectum, Apeductul lui Sylvius Trunchiul cerebral Metencefal Puntea, Cerebel Rombencefal Mielencefal Medulla oblongata Măduva spinării Encefalul
Encefalul (creierul) este localizat în cutia craniană și are aproximativ 1500 g. Este legat de corp prin 12 perechi de nervi cranieni din care 10 perechi își au originea în trunchiul cerebral. Nervii sunt: senzitivi - aduc informații de la organele de simț la creier; motori - duc comenzi la mușchi; micști - cu fibre senzitive și motorii. Encefalul este alcătuit din trunchiul cerebral, cerebel, diencefal și emisferele cerebrale (creierul mare).
1. Trunchiul cerebral Localizare este localizat în continuarea măduvei; are formă de trunchi de con cu baza mare în sus; este alcătuit din substanță cenușie sub formă de nuclei și substanță albă printre ei și la exterior. Cuprinde bulbul rahidian (lângă măduvă); puntea lui Varolio (localizată transversal); mezencefal conține nuclei importanți (exemple: nucleul roșu, substanța neagră sau nucleu cu rol de orientare vizuală și auditivă). 2. Cerebelul Localizare este localizat în partea posterioară a cutiei craniene; este format din două emisfere cerebeloase brăzdate de șanțuri și cute unite printr-o formațiune,numită vermis (=vierme inelat).
3. Diencefalul (creierul intermediar)
Localizare este localizat în prelungirea trunchiului cerebral și acoperit de emisferele cerebrale; este alcătuit din mase de substanță nervoasă: talamus; metatalamus: cu rol vizual și auditiv; epitalamus: conține glanda epifiză și are rol olfactiv; hipotalamus.
4. Emisferele cerebrale (creierul mare)
Emisferele cerebrale (sau creierul mare) reprezintă cea mai mare formațiune nervoasă a encefalului, fiind totodată, și cel mai nou organ nervos, din punct de vedere evolutiv. La nivelul emisferelor cerebrale, se realizează percepția, imaginația, gândirea și raționamentul, luarea deciziilor. Localizare Emisferele cerebrale sunt situate în cutia craniană, acoperind etajele inferioare ale encefalului și, totodată, ocupând cea mai mare parte a cavității craniene. Măduva spinării Localizare canalul vertebral îl ocupă în întregime (C1 - L2) Aspect formă cilindrică, ușor turtită antero-vertebral după L2, se continuă cu un mănunchi de nervi pe traseu prezintă 2 umflături, numite intumescențe: cervicală și lombară pe suprafață: șanțuri: a)anterior: șanț adânc b)posterior: șanț îngust și mai puțin adânc Măduva spinării se termină cu un manunchi de fibre, numit ''fillum terminale'' acoperită de 3 foișe meningiale: dura mater arahnoidă Pia mater Bibliografie - http://biolog-vasile.blogspot.com/2012/05/maduva-spinarii-si-nervii-spinali.html - M Alexandru, C Marcean, V – M Mihailescu – Anatomie si fiziologie umana descriptiva si aplicata – Editura Medicala 2016 - D Cristescu, C Salavstru, B Voiculescu, C Th Niculescu, R Carmaciu – Biologie – Manual pentru clasa XI – Editura Corint 2006
