Bilet 1

1) Localizarea şi caracteristica durerilor în maladiile renale. Colica renală. Clişeu radiologic

panoramic al rinichilor.
Durerile pot fi: acute şi surde; permanente şi periodice; in repaus sau la efort fizic.
Durerile în r e g i u n ea l omb a ră s u nt c a r a c t e r i s t i ce p e n t ru a f e c t a r ea r i n i c h i l or:
col i ca r e n a l ă, i r adi e r ea în r e g i u n ea inghina lă - pent ru ma l a d i i le u r e t e r a l e;
d u r e r ea în r e g i u n ea s u p r a p u b i a nă s u nt c a r a c t e r i s t i ce pentru ma l a d i i le ve z i
cii ur ina r e; d u r e r i le din pe r ineu - p e n t ru c e le ale p r o s t a t e i.
Ce le mai c a r a c t e r i s t i ce şi g r a ve dure ri apar în t i m p ul colicii renale. c La baza ei se afla
dereglarea acuta a pasajului urinei din caile urinare superioare în urma obstrucţiei sau a compresiunii lor.
Colica renală este mai frecvent cauzată de calculi în rinichi şi uretere,
conglomerate de săruri, cheaguri de sânge, puroi. Ea apare brusc, pe neprins de
veste, iar durerile au un caracter acut, bolnavii sunt neliniştiţi, caută o poziţie
anumita a corpului. Durerile se resimt în regiunea lombară, cu iradiere în
regiunea inghinală, suprapubiană, în organele genitale externe, uretră, partea
interna a femurului. în timpul crizei, bolnavul manifestă diverse tulburări
in mare şi, în primul rând, disurie (micţiuni frecvente, imperioase, dureroase).
( o l i ca renală se îsoţeşte adeseori de diverse tulburări digestive - greţuri şi
vomă reflexă, uneori pareză intestinală cu meteorism, balonare, constipaţii, mai
rar diaree. De regulă, pulsul este normal (nu-i frecvent), fiind un simptom important
în diagnosticul diferenţial cu maladiile abdominale acute, unde tahicardia este
prezentă. Simptomul de tapotament în regiunea lombară este pozitiv pe partea
afectată. Diagnosticul diferenţial:
colica apendiculară: pe dreapta, în special retrocecală, durerile sunt
ascendente spre epigastru şi hipocondrul drept, bolnavul stă imobilizat;
- colecistita acută (colică biliară, hepatică): debut anterior în hipocondru,
iradiere posterioară către umăr şi scapulă;
- colica ovariană (anexilă acută): dureri cu iradiere spre rect şi anus;
- pancreatita acută: dureri cu localizare în hipocondrul stâng cu iradiere
posterioară şi la umăr;
- discopatia (radiculită) acută: agravare la mişcare, bolnavul este
imobilizat;d u r e r ea nevralgica, de-a l u n g ul n e r v i l or intercostal i, a n e r v u l ui I femuroc u t a
n a t; alte maladii (ulcer per forat, o c l u z ie i n t e s t i n a l ă, sarcină e x t r a u t e r i n ă,
m i o z i tă a c u t ă, durere c o r o n a r i a nă a t i p i c ă ).
1. Radiografia reno-vezicală pe gol este investigaţia primară şi obligatorie
în urologie. Ea va preceda întotdeauna urografia, iar interpretarea datelor se face
simultan. Clişeul pe gol se efectuează din faţă, în decubit dorsal. Radiografia
simplă permite studiul scheletului (coastele, coloana vertebrală, bazinul),
părţilor moi lombo-abdominale şi pelvine. Modificări patologice decelabile pe
radiografia renovezicală pe gol:
- Sistemul osos: metastaze, artroze, spina bifidă, scolioză.
- Conturul renal: creşterea sau diminuarea sa; deformarea, dispariţia
conturului renal şi a marginii externe a muşchiului psoas.
- Imagini radioopace: nefrocalcinoză, cacificări tuberculoase sau
neoplazice, calculi bazinetali, caliceali, ureterali, vezicali, concreţiuni
prostatice.
2) Pielografia retrogradă. Indicaţii şi contraindicaţii. Tehnica efectuării. Complicaţii.
pielografia retrogradă este manevre care necesită efectuarea cistoscopiei, comportând riscurile acesteia.
Consta din cateterizarea orificiului ureteral cu o sondă Chevassu, pe care se va injecta substanţa de
contrast,obţinându-se astfel opacifierea uretero-pielocaliceală. Pentru obţinerea pielografiei se
intubează orificiul ureteral şi se ascensionează un cateter ureteral standard până la nivelul
joncţiunii pieloureterale, unde se va injecta substanţa de contrast, rezultând pielografia
retrogradă. in prezent, datorită instrumentarului radiologic de fluoroscopie, aceste manevre au
pierdut din invazivitate şi au câştigat în acurateţe. Imaginea UPR obţinută sub fluoroscop
este dinamică, poate fi amplificată, prelucrată, înregistrată dinamic sau static, contribuind
decisiv la stabilirea diagnosticului. UPR creionează diagnosticul în litiaza ureterală
radiotransparentă, stenozele ureterale de diferite etiologii, tumorile uroteliale
ureteropielocaliceale, rinichiul nefuncţional, tromboza de arteră renală, etc.

3) 31)Pielonefrita cronica : etiopatogenie, tablou clinic, evolutie, tratament, prognostic.

= nefrita interstiţială microbiană cronicăevoluţie lentă◊insuficienţă renală cronică.acutizari repetate
Tablou clinic
- dureri lombare cu caracter de nefralgie, exacerbate de eforturi;- urini tulburi, polakiurie;
- subfebrilităţi; oboseală, astenie; HTA.
Diagnostic
Examenul urinei - hipo- sau izostenurică , leucociturie, cilindrii leucocitari,celuleSternheimer-Malbin .
Probele funcţionale renale
alterarea funcţiei renale
Urografia
- diminuarea volumului renal, deformarea conturului renal, index parenchimatos redus şi calice aplatizate,
bule caliceale (calice „în farfurie“, calice „înmăciucă“ sau „în ciupercă“).
Ecografic
- conturul renal este neregulat, reducerea indicelui parenchimatos, parenchimul hiperdens +/- zone
transonice.
Renoscintigrafia
- reducerea parenchimului renal, eliminare întârziată
Evoluţie
- lentă , de durată, HTA, pusee repetate de pielonefrită acută
Tratament
Profilactic - tratamentul corect al pielonefritei acute, al afecţiunilor urinare obstructive.Curativ - după
antibiogramă, ţintit, de durată, sub controlul uroculturilor.Tratament nespecific - regim igieno-dietetic,
cură de diureză, modificarea pH-ului urinar.
4) 27) Traumatizmul organelor genitale masculine.

TRAUMATISMELE URETRALE
Uretra masculină prezintă două segmente importante:
– uretra posterioară cuprinzând uretra prostatică şi cea membranoasă. Ultima străbate
diafragma urogenitală şi este segmentul cel mai frecvent lezat.
- uretra anterioară învelită în corpul spongios
Ruptura uretrei membranoase
Este leziunea cea mai frecventă şi cea mai severă prin consecinţele pe care le determină.
Ruptura uretrei membranoase (RUM) este secundară fracturilor arcului anterior al
bazinului.
Tabl Clinic:
– uretroragia, semn patognomonic, de obicei discretă, evidentă mai ales în primele ore
după accident.
– retenţia completă de urină. Senzaţia de micţiune există, dar bolnavul nu poate urina şi se
palpează glob vezical. Absenţa globului vezical sugerează fie o ruptură concomitentă a vezicii
urinare, fie o anurie consecutivă stării de şoc hemoragic.
– hematomul pelvin, de amploare variabilă, se evidenţiază prin tuşeu rectal ca o împăstare
difuză.
Diagnostic
Radiografia de bazin este absolut necesară, Uretrografia retrograde, Ecografia.
Tratament
In urgenţă imediată se va proceda la cistostomie suprapubiană. Este recomandabil să
se evite manipularea instrumentală a uretrei.
Traumatismele uretrei anterioare (spongioase) sunt mai frecvent întâlnite la nivelul
segmentului perineal. Celelalte două segmente, scrotal şi penian, sunt mai rar afectate.
Etiologie. Uretra perineo-bulbară poate fi lezată prin cădere călare pe un corp dur,
conductul fiind strivit între acesta şi arcul pubian. Lovituri aplicate în perineu pot avea acelaşi
rezultat. Există şi leziuni iatrogene produse prin cateterism uretral (sondă uretrală rigidă,
cistoscop) sau dilataţii.
roragie şi hematom perineal.
Tabloul clinic care se instalează în circumstanţele etiologice evocate este sugestiv
pentru diagnostic. Uretroragia este abundentă şi se instalează imediat după accident.
Hematomul perineal este o altă consecinţă a sângerării, o parte a sângelui infiltrând
progresiv perineul. Se caracterizează prin apariţia unei tumefacţii care se extinde progresiv,
mai mult sau mai puţin dureroasă. Când micţiunea este posibilă, pe lângă sânge se poate
acumula şi urină, tumefierea bombând şi cuprinzând întreg perineul. În zilele următoare se
conturează echimoza perineală „în fluture”. Tulburările de micţiune depind de tipul rupturii
uretrale, completă sau incompletă, evoluând de la micţiune dificilă până la retenţie completă
acută de urină.
Diagnosticul este uşor de precizat. Uretrografia retrogradă, utilizând 20-30 ml substanţă
de contrast în soluţie apoasă diluată, este explorarea de bază. Extravazarea substanţei de
contrast certifică ruptura.
Tratament. În urgenţă, la pacientul cu ruptură completă şi retenţie de urină, soluţia cea
mai bună este devierea temporară a urinilor prin cistostomie percutanată.