Bucurestiul Meu Drag - 2012-09

un produs:
septembrie
2012
nr. 9
memoria vizuală a Bucureștiului - www.orasul.ro
Expoziția
Ultimul Etaj
septembrie 2012 - “Bucureștiul meu drag” 1
EDITORIAL
Septembrie 2012
La mulți ani, bucureșteni!

Piața Palatului - anii ‘60
De Andrei Bîrsan
www.orasul.ro
Cine este Orașul? Băcănia din colț, mall-ul din Militari, Piața Palatului - 2009, foto Mihai Anton
arcul de triumf, garnitura de metrou “Orhideea”?
Și ele sunt dar în principal Orașul suntem Noi, locuitorii
lui, nu putem detașa orașul de locuitorii lui.
S-au împlinit 553 de ani de la prima atestare
documentară, nu contează dacă este mult sau puțin,
contează că avem ce sărbătorii și că trebuie să o
facem.
Asociația Bucureștiul meu drag a început sărbătorirea
pe 13 septembrie (Sfântul Cornel și Ziua Pompierilor)
prin vernisajul expoziției Trecut-au anii ajunsă la ediția
a V-a.
Uitându-mă în albumele expozițiilor Trecut-au anii mă
bucur că avem mai multă vegetație, câteodată copacii
Piața Palatului - 2012, foto Andrei Bîrsan
au crescut așa de mult că nu mai poți identifica locul.
În secolul trecut Bucureștiul a trecut de la zbuciumul
anilor interbelici cu stăzi pline de oameni, mașini și
Merită să descoperim pentru noi toţi şi pentru copiii reclame la “liniștea” anilor ‘60, cu spații mari și străzi
noştri farmecul locului, oamenii şi tradiţiile care l-au pustii la anii ‘90 cu reapariția reclamelor, mașinilor și a
străzilor aglomerate.
construit, care i-au definit spiritul şi care într-un fel sau Ce va urma nu știm dar viitorul orașului este în mâinile
altul interferează zilnic cu prezentul nostru. noastre.
La mulți ani Bucureștiul meu drag!
2 “Bucureștiul meu drag” - septembrie 2012 septembrie 2012 - “Bucureștiul meu drag” 3
Bucureștiul meu drag
memoria vizuală a orașului
SUMAR
3 La mulți ani, bucureșteni!
6 Cronica lunii august 2012 Asociația Bucureștiul meu drag
8 Canon 650D
14 Ger în arșița verii
19 Trecut-au anii
26 Cărțile Bucureștiului
27 Biserica Sf. Fanurie
30 Expoziţia Naţională din 1906
62 Ultimul Etaj
82 Momentul “Adevărului”
98 Eli Driu - fotograf ABMD
120 meșteșugarii Bucureștiului
128 Fotohaiku
130 Cu bicicleta prin București
138 Plimbare prin Cimitirul Bellu
148 Argentic
150 Mozaic
Redactor Șef: Andrei Bîrsan

Redactori: Sidonia Teodorescu
Dan Moruzan
Consilier documentare: Emanuel Bădescu
Revista a fost realizată cu Adobe Creative Suite.
Revista Bucureștiul meu drag este editată de Asociația Bucureștiul meu drag ®
andrei.birsan@orasul.ro, www.orasul.ro, Telefon: 0743.076.255
Nici un material din această publicație online nu poate fi reprodus parțial, integral sau modificat fără permisiunea anterioară
explicită, prin acord scris cu revista BMD. Drepturile de autor asupra textelor și imaginilor din această publicație aparțin autorilor
lor. Răspunderea pentru conținutul materialelor publicate aparține semnatarilor articolelor respective. ©2012 Asociația Bucureștiul
meu drag
Coperta: fotografie din expoziția “Ultimul Etaj” de Ștefan Tuchilă

CRONICA LUNII
August 2012
foto: Cristian Tole
Trans-alpina Ocnele Mari, Târgu Jiu, Brâncuși si Transalpina - 4-5 august 2012
http://www.orasul.ro/excursiifoto/view/transalpina.html
foto: Alexandru Dinu-Șerban
Administrația Națională La 41 de grade la umbra (61 la nivelul solului) Constanța Boroneanț ne-a invitat să
de Meteorologie descoperim ce înseamnă să fii meteorolog
http://www.orasul.ro/excursiifoto/view/administratia-nationala-de-meteorologie.html
Canon 650D
la pas prin centrul vechi al
Bucureștiului
De Eli Driu
funcţii ale aparatului acesta aşa de rapid şi îndrăzneţ aparatului foto. Deşi era deja ora 9 şi jumătate, mie
pentru clasa lui. La un moment dat am realizat că îmi părea rău că nu am economisit mai bine capacitatea
s-au aprins becurile la stâlpii de iluminat stradal. Se bateriilor, evitând, de exemplu, folosirea ocazională a
lăsase noaptea şi era momentul să testez o altă limită Live View-ului. Trebuie să recunosc că nu am rezistat
a oricărui obiectiv şi apărat foto: focalizarea în lumină tentaţiei folosirii unui ecran rabatabil, facilitate pe care
redusă şi zgomotul de imagine. Obiectivul m-a ajutat o consider foarte utilă şi care îmi lipseşte la aparatele
în acest sens, fiind unul luminos cu diafragmă 2.8. personale.
Zgomotul de imagine există, dar până la ISO 3200 este
Am plecat acasă uşor dezamăgită că s-a terminat
unul redus şi poate fi înlăturat uşor cu un program de
plimbarea mea foto cu 650D-ul, dar cu aproape 300 de
prelucrare foto.
fotografii şi cu o prejudecată lipsă pentru că da, se pot
Centrul vechi e parcă şi mai animat după lăsarea face fotografii de stradă cu un aparat foto DSLR entry-
întunericului, găsind astfel la tot pasul scene de stradă level şi nu doar în condiţii blânde de iluminare, ci în cele
care să merite a fi surprinse în fotografii. Dar elanul care se regăsesc frecvent pe străzi: contraste puternice,
mi-a fost tăiat subit odată cu descărcarea bateriei umbre dure, surse de lumină slabă sau foarte puternică!
Ultima zi de vară, un gadget nou şi fotografie de stradă scos subiectul din raza de acţiune a spotului de lumină
au fost ingrediente pentru o după-amiază în mijlocul vizat şi, implicit, ratarea scenei. Cu aparatul setat
Bucureştiului, oraş agitat de fel şi încă încins după pe măsurare spot, focalizare automată şi prioritate
canicula acestei veri. diafragma am început testele. Dar viteza de declanşare
a fost surprinzător de mare. Atât de mare încât am
Împreună cu recent lansatul aparat foto Canon EOS 650D
uitat repede de teama de a rata momente. Am început
echipat cu un obiectiv “prăjiturica” cu focala de 40 mm,
liniştită să mă concentrez pe ceea ce se petrecea în
am pornit la o plimbare foto în Centrul Vechi.
cadru şi să am grijă ca scena surprinsă să îmi redea
Era ora 5 şi soarele arunca scântei de lumină printre atent viaţa străzii cu emoţiile ei fugare şi mesajele ei
străduţele aglomerate, înguste şi parţial umbrite. care se pierd în aglomeraţie.
Am strâmbat din nas. Orice fotograf, fie el şi fără
Timpul a început să zboare, iar eu şi aparatul foto
experienţă, ştie cât de complicat poate fi să măsori
ne-am strecurat lejer printre trecători şi consumatorii
corect expunerea pentru o fotografie în care se regăsesc
de la terase. M-am amuzat de câteva ori când am fost
simultan zone luminate direct de razele soarelui şi zone
întrebată în engleză sau franceză din ce ţară sunt. Prin
întunecate de umbra unor clădiri. Trebuie să recunosc că
mulţime mi-aş fi dorit să trec neobservată, dar totuşi
am fost sceptică iniţial în privinţa reuşitei unor fotografii
aparatul nu are nişte dimensiuni neglijabile ca un aparat
în astfel de condiţii de iluminare, dat fiind aparatul,
de buzunar. Mă bucur totuşi că am putut fi confundată
un DSLR entry-level. Am ales să amplasez subiectul
cu o turistă.
în zonele luminoase pentru a-l putea scoate mai bine
în evidenţă faţa de restul cadrului mai întunecat. Soarele dintre străduţe a dispărut, dar scenele de stradă
Temerea mea principală a fost viteza de declanşare a nu. Declanşare după declanşare, m-am abandonat în
aparatului. Orice fracţiune de secundă întârziere ar fi freamătul străzii, încercând în acelaşi timp diverse
Expoziția de fotografie
“Ger în arșița verii”
Bucureştiului toropit de canicula ultimelor săptămâni i s-a oferit un strop de răcoare, prin
imaginile prezentate în expoziţia “Ger în arşiţa verii”, organizată de Asociaţia de fotografi
“Bucureştiul meu drag”, şi care se afla la a doua ediţie în acest an.
Zilele pline de zăpadă, doar o amintire în imagini acum, au fost surprinse de către 22
fotografi: Adrian Baicea, Alina Ramona Anghel, Andreia Bârsan, Andreea Nanciu, Andreea
Radu, Andrei Bârsan, Bogdan Tudose, Codrin Buzdugan, Cornel Hlupina, Cristina Ivan,
Eli Driu, Elisei Noata, Gabi Costea, Ion Pirvu, Julia Kretsch, Mirela Bichigeanu, Mirela
Momanu, Mishu Vass, Nick Costandache, Nicu Buculei, Radu Neagu, Roberto Iosupescu.
Expoziţia continanand fotografii în alb şi negru ale zilelor geroase de iarnă, a debutat cu
un vernisaj vineri 10 august 2012, orele 18:00. Cele 33 imagini prezentate în expoziţie pot Mirela Momanu
fi în continuare vizionate, în perioada 10-26 august 2012, pe gardul Muzeului Municipiului Coordonator expozitii
Bucureşti, în piaţa Universităţii, unde vă invităm să le vizionaţi, să vă amintiţi de zilele Asociatia “Bucurestiul
răcoroase şi să uitaţi pentru un moment de canicula acestor zile. meu drag”
“Bulgăraş de gheaţă rece, iarna vine, vara trece...”
TRECUT-AU ANII...
Bucureștiul la 500 de ani de la prima atestare documentară
Râuri Lungimea conductelor de apă - 814,3 km
Dâmbovița - 24,2 km
Colentina - 33,0 km Lungime trasee
tramvai - 251,8 km
Altitudini autobus - 234,5 km
Minime - 52,9 m, balta Colentina troleibus - 21,3 km
Maxime - 87,5 str. Uranus colț cu calea 13 septembrie
Populația - 1.236.908 din care

591.461 bărbați
645.447 femei
Lupoaica, perioada interbelica, arhiva muzeului municipiului București Piața Romană, perioada interbelică, arhiva muzeului municipiului București
Lupoaica, 2009, fotograf Constanța Boroneanț Piața Romană, 2009, fotograf Cornel Popescu
Bd. Elisabeta, anii interbelici, arhiva muzeului municipiului București Str. Șelari, anii interbelici, arhiva muzeului municipiului București
Bd. Elisabeta, 2009, fotograf Corneliu Munteanu Str. Șelari, 2009, fotograf Costina Gherasim
CARTILE BUCURESTIULUI
ORTODOXIE
)
, ,
Recomandate de Filica Drăghici, bibliotecar BCU
Catherine Durandin, Bucureşti: amintiri şi plimbări, Editura

Parohia Mihai Bravu,
Paralela 45, Bucureşti, 2004, 168 p.
O carte despre Bucureştiul de azi şi cel din perioada comunistă se

impunea cu atât mai mult, cu cât istoricii români
nu s-au grăbit să o scrie. Cronologia este inversă,
Biserica Sf. Fanurie
de la prezent, al Bucureştiului actual, spre trecut.
De altfel, prima parte a cărţii este cea mai reuşită
deoarece cuprinde impresiile autoarei asupra
Bucureştiului, în perioada postcomunistă.. Cea de-a
doua parte a cărţii nu mai reprezintă nici amintirile
şi nici impresiile autoarei în urma plimbărilor ei prin
Bucuresti, ci istorie.
Cronologia continuă să fie inversă, căci de la şocul

prezentului autoarea trece la Bucureştiul comunist. Ioana Cristina Vlăsceanu
Fără să intre în detalii, Catherine Durandin, prin trecerea în revistă doar http://vlasceanu.multiply.com/
Pârvulescu,
a câtorva aspecte ale evenimentelor de la finele lui decembrie 1989, dă Întoarcere în
de înteles cititorilor că prăbuşirea dictaturii ceauşiste a fost rezultatul Bucureştiul
unei lovituri de stat şi nu a unei revoluţii populare. “Amestec complex interbelic,
de conspiraţie şi improvizaţie, de manipulare bine dirijată şi de grabă Editura
isterică”, scrie Catherine Durandin. În câteva cuvinte autoarea a reuşit Humanitas,
să caracterizeze magistral evenimentele de la finele lui decembrie 1989, Bucureşti, 2003,
denumite oficial, “Revoluţia Română” 348 p
Alex Axinte, Cristi Borcan, Evacuarea Autoarea prezintă mediul şi societatea

fantomei. Arhitecturi ale Supravieţuirii, tipic bucureşteană din urmă cu
Centrul de Introspecţie Vizuală, Bucureşti, câteva generaţii, prin care caută să
2010, 240 p. redescopere şi să facă cunoştiinţă
cititorului atât cu faţa negativă a unei
Pornind de la un fenomen specific, adică relaţia bucăţi de istorie, cât şi cu adevratele
între naţionalizare, retrocedare şi evacuare, valori ce s-au afirmat între cele două
cartea analizează propunerile legislative ale Războaie Mondiale.
ultimilor 20 de ani şi consecinţele acestora
pentru spaţiul public şi populaţia sa. Astfel, Cartea, tratată cu un oarecare
studiul analizează formele de locuire la care realism, prezintă şi note de umor
s-a ajuns în urma acestui fenomen, precum subtil dar suficient pentru a-l ajuta
abuzurile şi violenţa care s-au născut ca urmare pe cititor să se integreze mai uţor în
a unor acte juridice. existenţa personajelor .
Începând cu 1950, o mare parte din populaţia urbană a României Ioana Pârvulescu dă dreptul la replica
Hram: Sf. Cuvioasă Parascheva şi Sf. Treime
a fost evacuată, mutată, repartizată sau relocată din locuinţe unor vremuri pe care istoria le
de către statul comunist. Statutul proprietăţii a devenit volatil şi condamnase să se repete, mecanic, Ctitorită: 1948, de Justinian Patriarhul
incert, iar locuitorii marilor oraşe din ce în ce mai mobili, aflaţi aceiaşi oameni rigizi, urcaţi pe scenă,
Str. Cerceluş nr. 18, sector 3
mereu în căutarea unei locuinţe. aceleaşi locuri perfecte, marii bucurii
sau tragedii impresionante.
Expoziţia
Naţională din 1906
De Cezar Petre Buiumaci
„Cu adâncă bucurie intimă salut întâia noastră
Expoziţie naţională, adevarată sărbătoare a
muncii româneşti” ... „îndemnul meu a fost şi
este să mergem pe totdeauna pe căi sigure către
neatârnarea noastră economică”.
Carol I, Regele României
Cezar Petre Buiumaci

http://orasulluibucur.blogspot.ro
Anul jubiliar 1906 Bucureşti. Au fost luate în calcul mai multe locaţii
A avut o însemnătate aparte în istoria românilor: se precum Cotroceni sau şoseaua Kiseleff (Magdalena
împlineau, 40 ani de domnie a lui Carol I şi 25 ani Dorojan, „Azi – Parcul Carol I, Bucureşti” în Materiale
de la proclamarea Regatului României dar şi 1800 de istorie şi muzeografie, nr. XXI, Bucureşti, 2007, p.
ani de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian. 248), însă decizia a fost luată pornind de la idee mai
Comemorarea celor patru decenii de domniei ai regelui veche, din 1894, de transformare a câmpiei mlăştinoase
a fost ilustrată de numeroase manifestări ce au avut a Filaretului – numit Câmpul Libertăţii în 1848 – într-un
ca trăsătură comună participarea reprezentativă a parc naţional care să găzduiască expoziţia aniversară
românilor din Regat şi din celelalte provincii româneşti, (Cornelia Apostol, Mariana Neguţu, „Expoziţia Generală
din afara hotarelor, capitala căpătând atributul de Română din 1906. 90 ani de la organizare” în Muzeul
centru al românismului (Eleonora Cofas, Carmen Naţional, nr.X, MNIR, Bucureşti, 1998, p. 115).
Constantinescu, „Expoziţiunea Generală Română din
Bucureşti – consideraţii după nouă decenii” în Muzeul Expoziţiune Naţională
Naţional, nr. IX, MNIR, Bucureşti, 1997, p. 145). La 3 mai 1905 Adunarea Deputaţilor şi la 5 mai 1905
Senatul au votat proiectul de lege ce autoriza Guvernul
Carol Eitel-Friedrich-Zephyrinus Ludwig, membru să organizeze în Bucureşti o „Expoziţiune Naţională –
al familiei regale a Prusiei, cel de-al doilea fiu al expoziţie la care sub anumite condiţiuni şi din anumite
Principelui Carol Anton de Hohenzolern, (n. 1839 considerente au fost invitate să participe şi unele naţiuni
Sigmaringen – d. 1914 Sinaia), acceptă preluarea străine” (Magdalena Dorojan, Op.cit.).
domniei României în urma abdicării lui Cuza şi va depune
jurământul în faţa Parlamentului la 10/22 mai 1866, Comisarul General al Expoziţiei a fost numit Dr.
devenind rege al României în 1881 tot la 10 mai (Familia Constantin I. Istrati, membru al Academiei, profesor
Regală: o istorie în imagini, MNIR, Târgovişte, Cetatea la Universitatea din Bucureşti, senator şi fost ministru
de Scaun, 2009, p. 11). (Ibidem). Lucrările au demarat la 15 mai 1905, iar
fundaţiile pentru Palatul Artelor la 16 august 1905
Pentru a marca un astfel de eveniment s-a luat (Cornelia Apostol, Mariana Neguţu, Op.cit., p. 116).
hotărârea organizării unei expoziţii naţionale în
Întârziată de ploi torenţiale, inaugurarea Expoziţiei Biserica Cuţitul de Argint a fost construită ca o copie a
s-a făcut marţi, 6 iunie 1906, la orele 10, de către bisericii ieşene Sf. Nicolae, ctitorită de Ştefan cel Mare
regele Carol I, alături de care se afla regina Elisabeta, la 1491 (Ibidem, p. 148). A fost reconstituită mănăstirea
principele Ferdinand şi principesa Maria. 100 de Hurezu din Vâlcea şi Cula (casa-fortăreaţă construită
trambiţaşi au sunat primirea, iar tunurile de la bateria de către boieri pentru a se apăra de atacurile turcilor
Calafat au tras 21 lovituri. şi tătărilor), copiată după cula familiei Greceanu din
acelaşi judeţ (Magdalena Dorojan, Op.cit., p. 249).
Inaugurarea
Inaugurarea solemnă a avut loc Arenele Romane unde Centrul expoziţiei îl reprezenta Palatul Artelor, numit şi
regele a fost întâmpinat de membrii Guvernului, „Muzeul Trecutului Nostru” şi devenit Muzeul Militar. În
preşedinţii Camerelor, primarul capitalei, delegaţi ai spatele Palatului Artelor a fost reconstituită Casa de la
Comisiei Europene a Dunării, iar ca invitaţi de onoare Poradim, în care a locuit Carol I în timpul războiului din
se aflau şi membrii corpului diplomatic, oaspeţi străini, 1877 – 1878 (Ibidem, p. 250), despre care Ion Lahovari
excepţie făcând ambasadorul Turciei, Kiazim Bey, absent spunea: „din căsuţa din gard şi lut a ieşit edificiul măreţ
ca urmare a prezentării în Expoziţie a bateriei Calafat al României de sine stătătoare şi al Regatului Român”
din Războiul de Independenţă (Eleonora Cofas, Carmen (Eleonora Cofas, Carmen Constantinescu, Op.cit., p.
Constantinescu, Op.cit., pp. 146 – 147) şi a diferitelor 147).
trofee capturate cu această ocazie.
Din motive politice au fost atribuie pavilioane unor ţări
Efortul organizării în 11 luni al expoziţiei a fost arătat în străine precum Italia, Elveţia, Franţa, Germania, dar
discursul de inaugurare rostit de ministrul Agriculturii, şi Comisiei Europene a Dunării, care găzduia o hartă
Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Ion Lahovari: „am în relief a Dunării ce prezentă lucrările executate la
tăiat dealuri, am secat bălţi, am umplut o vale, am gurile Dunării în 50 ani de existenţă a Comisiei (Cornelia
săpat un lac mare şi în mai puţin de un an am scos la Apostol, Mariana Neguţu, Op.cit., p. 118).
lumină parcul şi grădina expoziţiei. Suprafaţa totală a
Pavilionul Austriei era asezat în faţa celui al Ungariei şi
expoziţiei: 41 ha, pământ mutat 575.000 m3, construcţii
„încorpora” ca o anexă Pavilionul Bucovinei (construit
definitive şi provizorii 35.000 m2, plantaţii de copaci
în forma bisericii din Rădăuţi), urmând pavilioanele
mari 4.000, brazi şi copaci mici 90.000” (Ibidem, p.
românilor din Transilvania şi Ungaria, din Basarabia,
147).
Macedonia şi Banat (Magdalena Dorojan, Op.cit., p.
Poarta de la intrarea în parc era în formă de arc de 250).
triumf, iar pe aceasta stătea scris: „credinţă, prevedere,
De asemenea a fost construit un lac, insule, o cascadă,
muncă, economie, ştiinţă, pricepere, voinţă, cultură”
o peşteră şi diferite statui şi ansabluri statuare, un
(Cornelia Apostol, Mariana Neguţu, Op.cit., p.115), iar
cinematograf, o grădină zoologică, tobogan etc.
sub formă de arc „Expoziţiunea Generală: 106; 1866
(Eleonora Cofas, Carmen Constantinescu, Op.cit.,
– 1906 Domnie Glorioasă” (Eleonora Cofas, Carmen
p. 150). Au existat totodată şi pavilioane ale unor
Constantinescu, Op.cit., p. 146).
intreprinderi private româneşti şi străine. Trebuie
Numeroasele pavilioane, circa 165, erau destinate a remarcate Turnul lui Vlad Ţepes, un turn de apă,
prezenta evoluţia României, în plan economic, politic, construit după modelul castelului de la Cheia Argeşului
militar şi cultural în perioada 1866 – 1906. (Magdalena Dorojan, Op.cit., p. 249). A fost reconstituită
şi o moschee cu altarul îndreptat spre Mecca (mutată
Au fost construite pavilioane ce reprezentau Primaria, astăzi în zona Pieptănari).
Camera de Comerţ, Palatul de Industrie, Lucrărilor
Publice, Pavilionul de Agricultură, Industria Casnică, Viceprimarul Romei, şeful delegaţiei Primăriei Romane, a
Minele, Carierele şi Domeniile, Pavilionul Poştei dăruit oraşului Bucureşti o copie a Lupoaicei Capitoline,
ş.a., arhitectura clădirilor fiind inspirată din diferite ce a fost amplasată în Palatul Artelor şi care ulterior a
monumente arhitecturale reprezentative ale culturii avut diferite locaţii - astăzi ea se află în Piaţa Romei
şi istoriei românilor. Astfel, Pavilionul Regal a avut ca (Ibidem, p. 251).
model mănăstirea Cozia, iar Pavilionul Penitenciarelor
Printre oaspeţii sosiţi la inaugurare a fost şi o delegaţie
un castru roman ce amintea de latinitatea românilor.
a consiliului comunal al Vienei condusă de primarul Carol
Lueger, care a declarat: „Am venit în România spre a si 100 lei, din aur şi argint, pe faţetele unora dintre ele
cunoaşte acest popor pentru care nutresc de mulţi ani fiind gravate portretele lui Carol I la 1866 şi 1906.
cele mai mari simpatii. Vă mulţumesc pentru această
Odată cu schimbarea de regim politic, realizată între 23
primire prietenească, care mă onorează foarte mult şi
august 1944 şi 30 decembrie 1947, a fost declanşată o
de la care nu m-am aşteptat. Trăiască poporul român!”
acţiune de represiune asupra fostelor elite politice cât şi
(Eleonora Cofas, Carmen Constantinescu, Op.cit., p.
de rescriere a istoriei. Toate elementele care aminteau
151).
de fostul sistem erau incomode conducerii comuniste
Ca simplii vizitatori sau ca participanţi la acţiunile a României, redenumită Republică Populară, trebuiau
culturale, au venit români atât din Regat cât şi din să dispară, astfel că s-a acţionat în vederea desfiinţării
afara graniţelor, din Bucovina, Transilvania, Banat, acestora în paralel cu o reconfigurare a respectivelor
dar şi românii macedoneni. Singurii care nu au putut zone. Către sfârşitul anilor ’50 Parcul Carol, care
participa au fost românii basarabeni (Ibidem, p. 153), între timp devenise Parcul Libertăţii încă din 1947,
ei neprimind aprobarea puterii ţariste (Maria Ioniţă, este sistematizat şi dispar majoritatea monumentelor.
„Bucureştii în ajunul jubileului din anul 1906” în Muzeul Rămân Arenele Romane în incinta parcului, iar câteva
Naţional, nr.X, MNIR, Bucureşti, 1998, p. 107). pavilioane primesc alte funcţiuni şi nu mai fac parte
din parc, aşa cum este Turnul lui Vlad Ţepeş, ce a avut
În Pavilionul Transilvaniei au fost prezentate, printre
iniţial destinaţia de turn de apa pentru alimentarea
altele, tablouri istorice prezentând marea adunare de
Expoziţiei. Între monumentele mutate amintesc geamia,
la Blaj din 1848, fruntaşii Memorandumului, un grafic cu
care a fost demolată şi refăcută pe baza proiectului
situaţia demografică preponderent românescă, acestea
iniţial în imediata apropiere a Pieţei Eroilor Martiri
fiind şi motivele pentru care oficialităţile ungare s-au
(B-dul Pieptănari), Nimfa adormită, parte a ansamblui
opus până în ultimul moment la participarea românilor
„Giganţii”, mutată la mijlocul aleei principale a Parcului
din Transilvania la expoziţie (Eleonora Cofas, Carmen
Herastrău. Aleea principală a fost largită, iar Palatul
Constantinescu, Op.cit., p. 148). „Veneau zilnic
Artelor, devenit între timp Muzeul Militar, a fost demolat
reprezentanţii românimii nelibere, primiţi cu o fanatică
şi pe locul acestuia s-a ridicat un mausoleu dedicat
iubire la gară şi întovărăşiţi de o nebună bucurie când
liderilor comunişti şi denumit de catre conducerea
cetele lor cu mândre costume de acasă defilau pe Calea
acelor vremuri „Monumentul eroilor luptei pentru
Victoriei, în ciuda celor de la Budapesta şi poate a
libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”. Un
multora din Viena, care n-aveau ce face când un suveran
alt monument ce a căzut victimă a strămutării este cel
aliat îşi organiza serbarea cuvenită şi astfel, simulau
al Eroului Necunoscut ridicat în 1923 în Parcul Carol,
că nu văd nimic” scria Nicolae Iorga (Ibidem, pp. 151 –
mutat în 1958 la Mausoleul de la Mărăşeşti de unde a
152).
fost readus în anii ’90 şi reaşezat în vechea sa locaţie în
La 23 noiembrie a fost închisă oficial prima mare 2006.
expoziţie naţională dar de nivel internaţional, ce
La mijlocul deceniului trecut, pe când se căutau soluţii
se înscria în şirul expoziţiilor universale din acea
pentru amplasarea Catedralei Neamului, una dintre
perioadă, precum Paris, Liege etc. (Cornelia Apostol,
locaţiile propuse a fost chiar Parcul Carol.
Mariana Neguţu, Op.cit., p. 118). Cheltuielile se
ridicau la 6.600.000 lei, veniturile la 1.500.000 lei la
care se adăugau 3.000.000 lei parcul, dar şi o mişcare
comercială foarte vie ce s-a resimţit în sporul resurselor
indirecte (Eleonora Cofas, Carmen Constantinescu,
Op.cit., p. 154).
Bucureştii anului 1906 „deveniseră, în adevăr, capitala

poporului românesc” scria Nicolae Iorga (Magdalena
Dorojan, Op.cit., p. 252).
Cu ocazia acestei manifestări au fost emise şi o serie de

piese de ordin numismatic precum medalii sau monede
şi mentionez aici seria de monede de 1, 5, 12.5, 25, 50
Ultimul Etaj
De Ștefan Tuchilă
o imagine amplă, generală dar și un cadru strans, a orașului în care niciun acoperiș nu se aseamănă sau se
echivalentul fotografic al unui comentariu critic. aliniază cu cel de alături.
Asistăm în ultimii zeci de ani la o alterare profundă a “Ultimul Etaj”

identității orașului. Arhiva creată în cadrul proiectului Un proiect marca Zeppelin (http://zeppelin-magazine.
Proiectul „Ultimul Etaj” s-a născut acum 8 ani, în este deci crucială pentru a putea reconstitui această net). Proiect realizat cu sprijinul AFCN.
timpul vizitei unei clădiri înalte din centrul orașului. identitate dar mai ales pentru a putea identifica și
Am intrat fascinat de bogăția mozaicului din holul preconiza viitorul și tendințele de transformare a Expoziția “Ultimul Etaj”
de acces, am ieșit uimit de viziunea unică asupra cadrului urban bucureștean. Mai mult decât un album poate fi vizitată între 11-30 Octombrie la ultimul etaj
fotografic, baza de imagini constituie un instrument al MNAC București. Vernisajul expoziției va avea loc pe
unei părți de oraș văzută până atunci ca banală.
adecvat evoluției radicale a Bucureștiului. 11 Octombrie, detaliile vor fi anunțate pe pagina www.
facebook.com/UltimulEtaj
„Ultimult etaj” s-a constituit astfel într-un efort de a
înregistra memoria orașului și schimbarea sa continuă. Situl www.ultimul-etaj.ro
Început în perioada de vârf a exploziei imobiliare (acum în varianta “beta”, situl va fi lansat pe 10
Ștefan Tuchilă bucureștene, proiectul a dorit să păstreze o urmă din Octombrie) recensează o mică parte din imaginile
www.archiphotos.com trecut, din patrimoniul urban bucureștean, termen realizate în ultimii 8 ani. Munca continuă însă pentru a
deschis și extins pentru a include nu doar obiectele ci putea transpune întreaga baza de date (câteva zeci de
și imaginea generală a orașului. De altfel, un element mii de imagini și aproximativ 100 de clădiri / puncte de
nou al proiectului, introdus începând cu anul 2010, observație) într-o formă accesibilă on-line.
este revenirea în aceeași locație, pentru a captura
exact aceași imagine și sublinia diferențele. Iar Ștefan Tuchilă
aceste diferențe sunt întotdeauna acolo, Bucureștiul Este un tînar arhitect / fotograf român ce lucrează la
continuându-și eterna modificare. Paris și își petrece majoritatea vacanțelor în București,
Au urmat ani întregi de negocieri, discuții, totul pentru vizuală a țesutului urban bucureștean face ca fiecare
subiectul lui preferat, sursa mai multor proiecte
a putea urca până la ultimul etaj al clădirilor înalte punct de perspectivă să creeze surpriza. Afirmația este În ciuda faptului că am început să colecționez aceste
și expozitii de fotografie în țară sau în străinate.
descoperite în oraș. Am reușit astfel să fotografiez valabilă atunci când vizitezi cartiere diferite dar și imagini acum 8 ani consider că proiectul „Ultimul Etaj”
Corespondent în Franța al revistei Zeppelin, colaborează
Bucureștiul din bănci, hoteluri, apartamente particulare, pentru clădiri aflate la sute de metrii distanță. Uneori este doar la început. Urmează să continui maparea
ca fotograf în România / Franța cu o serie de reviste și
clădiri abandonate, șantiere, terase de bloc și cabinete vei descoperi zone mascate de „pereții” de blocuri ce Bucurestiului pe durata următorilor zeci de ani, cu
firme de arhitectură. www.archiphotos.com
medicale. se înșiruie de-a lungul bulevardelor. Altadată vei vedea speranța de a putea captura evoluția unică și particulară
o suprapunere de obiecte ce nu o remarcasei înainte
În ciuda unui țesut urban de o înălțime relativ scăzută,
sau o bucațică dintr-un cartier pe care nu îl cunoșteai
peisajul acoperișurilor bucureștene văzut de la înălțime
decât văzut de la sol. De multe ori mi s-a întâmplat să
este spectaculos. Fiecare întâlnire între două epoci a dat
descopăr clădiri pe care nu le remarcasem de la sol,
naștere unei falii, unui ciocniri, unei situații speciale,
clădiri ce vor deveni ulterior parte din proiect.
relațiile fiind aproape intotdeauna conflictuale. De la
blocurile moderniste ce se ridică amenințător peste Un lucru este sigur dupa vizitarea a circa 100 de clădiri:
căsuțe cu un nivel, trecând prin suprapunerea absurdă a daca Bucureștiul este un oraș haotic, Bucureștiul este
tramei comuniste peste cea a țesutului vechi și ajungând și un oraș verde. În ciuda pierderii unei suprafețe
la goana după înălțime începută în anii 2000, aproape imense de parcuri și grădini în ultimii ani, orașul văzut
nimic nu poate fi definit ca „ tranziție armonioasă” în de sus este inundat de vegetație. Vedem acest lucru
topografia urbană a Bucureștiului. Imaginea acestui oraș cand îi parcurgem străzile, există cel putin un copac în
nu prezintă nicio regulă, niciun element repetitiv. Chiar fiecare curte din oraș. De la înălțime însa, toate aceste
și cartierele de blocuri, deplânse ca triste si uniforme au elemente punctuale se transformă într-o textură verde
fost puternic modificate de intervențiile locuitorilor si se ce se amestecă cu spațiul construit.
integrează încet în imaginea fragmentată a orașului.
Încercând o clasificare pur tehnică, proiectul este
E foarte greu să nu fii fascinat de imaginea Bucureștiului împărțit în două parți: imagini panoramice la 180/360°
văzut de la înălțime. De fiecare dată când reușesc și imagini de detaliu, fotografii realizate pentru a
să găsesc un „ultim etaj”, dupa căutari, negocieri și captura anumite detalii, relații, obiecte sau situații
dezamăgiri, imaginea orașului se dezvăluie într-o nouă deosebite. Cele două componente se completează în
perspectivă, întotdeauna diferită. Diversitatea și bogăția descrierea cât mai fidelă a țesutului urban, permițând
Bloc Locuințe - Strada Maica Domnului
Bucharest Financial Plaza
Bucharest Tower center
Cathedral plaza
Millenium Center
Sky Tower
Bloc Locuințe - Bulevardul Iuliu Maniu
Turnul IFMA
Momentul
“Adevărului”
De: Petre Mărgineanu
Bucureşti, metropolă, oraş european.Vestigiile istorice îl însoţesc pe călătorul Vasta redacţie a Adevărului putea oferi fiecărui redactor Pe prima pagină a ziarului a apărut un desen de Vermont
iubitor al trecutului unui aşezământ care mai păstreză încă reminescenţele un birou separat unde în linişte puteau să-şi exprime ce înfaţişa faţada redacţiei, acum unificată. Palatul
unei civilizaţii existente, civilizaţie care emoţionează dar care în acelaşi timp ideile, puteau lucra, puteau alcătui fraze fără a fi Adevărul adăpostea ziarele, revistele, publicaţiile care
conţine o doză de revoltă împotriva celor ce au dat uitării clădiri monumentale, deranjaţi de gălăgia caracteristică unei redacţii. apăreau în editură.
importante prin frumusetea lor cât şi prin semnificaţia lor de odinioară.
Această fericită stare de lucruri a stârnit invidia Prin extinderea redacţiei funcţionau cinci maşini
Cine trece pe Sărindar (actualmente Constantin Mille) poate vedea locaţia care redactorilor de la alte publicaţii care lucrau în redacţii rotative ce imprimau “Dimineaţa” şi „Adevărul”,
odinioară atrăgea atenţia vizitatorilor; este un palat care în perioada dintre cele unde domnea hărmălaia. birouri administrative, birouri pentru publicitate, pentru
două conflagraţii mondiale, aparţinea presei. Astăzi este o ruină şi acest lucru abonamente, secretariatele redacţionale, legătoria de
În timp, redacţia s-a dezvoltat; astfel din anul 1904 a
doare cumplit. cărţi şi depozitul de cărţi.
început redactarea ziarului „Dimineaţa”. La preţul de
În perioada comunistă, palatul “Adevărul”, căci despre el este vorba, a găzduit 200.000 de lei (aur), proprietarul redacţiei, Constantin A fost o perioadă de glorie în istoria “Adevărului”.
tipografia “Luceafărul”. După anii 90, tipografia s-a privatizat, iar cei care au Mille, cumpăra localul fabricii de saci Saint-Freres, din Palatul adăpostea redacţiile ziarelor “Adevărul“ şi
cumpărat-o nu s-au hotărât ce întrebuinţare să-i dea clădirii. apropierea redacţiei. Cele două clădiri se unifică şi ceea ”Dimineaţa” şi alte şase publicaţii săptămânale.
ce este foarte important, sunt instalate pentru prima
Petre Mărgineanu Iniţial, gazetarii ziarului “Adevărul” lucrau într-o mică redacţie în pasajul Băncii Povestea “Adevărului” are un sfârşit trist. Tristă şi
oara în presa românească linotipurile.
http://locuriuitate.blogspot.com/ Naţionale. În anul 1898, s-au mutat într-un veritabil “palat”, clădirea fiind îngândurată este şi clădirea pe care o puteţi vedea
proiectată de arhitectul Ştefan Ciocârlan, după modelul palatului “Figaro” din Îndrazneţele proiecte ale lui Constantin Mille sunt dacă paşii vă poartă pe fosta stradă “Sărindar”, astăzi
Paris. zădărnicite, deoarece izbucneşte războiul, iar clădirea Constantin Mille, după numele fostului director care
este ocupată de comandamentul german, care mulţi ani a condus redacţia ziarului “Adevărul”.
Pe un lot năpădit de buruieni s-a ridicat acest palat care a servit redacţiei
redactează publicaţia “Bukarester Tagelelatt”
ziarului “Adevarul”. Dacă iubiţi istoria acestui oraş, mergeţi pe străduţa
După război, Constantin Mille vinde ziarele „Adevărul” mică, situată între Cercul Militar Naţional şi Hotelul
Ruinele palatului încă mai păstrează în interior urmele şterse ale exploziei de
şi “Dimineaţa” bancherului Aristide Blank, iar directorul “Capitol”. Imaginea dureroasă a acestei clădiri fastuoasă
culori fascinante pe holul central, care odinioară era tapetat cu ilustraţiiale
redacţiei va hotărî să cumpere o clădire învecinată care în trecut, poate vă va da putere cuvintelor şi veţi
unor reprezentanţi de seamă ai culturii universale: Vermont, Toulouse-Lautrec,
servise odinioară drept tipografie. Vechea clădire este reuşi să înfieraţi neglijenţa celor care sunt preocupaţi
Mucha etc. Puteau fi admirate obiecte de interior, covoare, mobilier elegant,
demolată şi se construieşte o alta din beton armat, de mărirea averilor personale şi uită că oraşul nostru
plante exotice, săli pentru redactori, pentru secretari, pentru conducerea
ulterior unificându-se cele trei faţade. conţine averi inestimabile ce respiră istorie.
redacţiei, biblioteci ce conţineau cărti şi publicaţii româneşti şi străine, salonul
de recepţie al ziarului, depozitul de hârtie şi sălile ce adăposteau partea tehnică Acest fericit eveniment, această fructuoasă realizare Palatul ”Adevărul” cu care se mândrea oraşul nostru
a redacţiei: sala de maşini, unde se tipărea ziarul, sala unde se împărţeau este consemnată în 1933 într-un număr festiv al ziarului odinioară a devenit o gaură neagră şi hidoasă,
publicaţiile vânzătorilor ambulanţi, cantina, sălile unde se executau desenele şi “Dimineaţa”; se sărbătorea “inaugurarea lăcăşului, dărăpănată, fără geamuri, o clădire din care cade zi de
picturile, sala ce adăpostea arhiva cu fotografii şi clişee, sala de expediţie, de restaurat şi mărit”. zi tencuiala, o clădire care moare.
unde plecau trăsurile către gară, încărcate cu ziare. Peste tot domnea luxul și
ordinea.
În broşura retrospectivă “25 de ani de acţiune. Adevărul (1888-1913)” apare

următoarea apreciere: “Azi, Adevărul posedă unul dintre cele mai vaste şi mai
moderne stabilimente grafice şi localul său este un adevărat palat al Presei şi al
Artei - care face admiraţia tuturor celor ce îl vizitează”.
2012, Bucureștiul văzut de pe
clădirea Adevarul
FOTOGRAFII ABMD Cum ai început să fotografiezi? ceilalți. Pâna să cunosc asociația
Cu un Smena Symbol, de prin clasa a V-a. Deși nu aș fi crezut ca așa ceva ar putea
nu știam o boabă de rusă și nu cunoșteam pe fi posibil. Îmi plac de asemenea și
nimeni care să-mi explice ce înseamnă cifrele alea activitățile întreprinse împreună,
înșirate în cerc pe “vizor”, mulți ani Smena a fost activități la fel de variate și de
nelipsit de la orice eveniment “important” din neconvenționale.
viața mea (tabere, excursii.. mai târziu petreceri
și alte distracții). Mă fascina ideea de a “salva”
Ce activități ale asociației îți
acele clipe frumoase despre care credeam că nu plac cel mai mult?
trebuie uitate niciodată, deși “operațiunea de În primul rând nu e nimic care să-mi
displacă sau care să mă deranjeze,
salvare” mă costa aproape toți banii de buzunar. Eli Driu
Dar acum mă amuz când îmi găsesc “amprenta” în motiv pentru care mi-e greu să
albumele de familie ale rudelor și prietenilor. aleg ceva care să-mi placă cel mai
mult. Dar totusi cred că cel mai mult îmi place
http://www.orasul.ro/users/publicprofile/ioselly
Ce tip de fotografie îți place? contribuția pe care ABMD o aduce în fotografia
Fotografia cu ființe vii, de preferat cu sânge cald, românească prin comunicarea mai facilă, ocaziile
adică iepurași,pisicuțe.... Glumesc! Fotografia cu de fotografiere create, expozițiile realizate,
oameni, desigur! Cu trăirile, gesturile și faptele concursurile organizate. Sunt acte de educație
lor care, dacă se poate, prefer să fie surprinse și cultură fotografică pe care membrii, dar și
într-o manieră cât mai spontană și într-un publicul larg le primesc cu plăcere și interes.
context cât mai natural. Iubesc fotografiile care
“vorbesc”, care “respiră”, care “trăiesc”. Pentru Ce loc din București îți place cel mai
ca nicio artă nu poate egala viața! Îmi doresc să mult?
fiu un fotoreporter al realității sufletelor celor pe Acela pe care nu il cunosc încă și, din păcate, sunt
care îi fotografiez. încă multe astfel de locuri. Îmi mai plac cartierele
marginașe pentru efervescența lor, zona centrală
Cum ai aflat de Asociația Bucureștiul pentru combinația dintre istorie și influențele
meu drag? moderne și parcurile pentru ca pot fi un refugiu
De la un prieten, Răzvan, membru mai vechi al din calea asfaltului din oraș.
asociației, care mi-a făcut “ritualul de inițiere”
în cadrul unei excursii la Cimitirul Bellu. Era Ce îți place în București?
o duminică toridă de august, în vara lui 2010. Pentru mine ca fotograf contează să simt pulsul
Entuziasmul, amabilitatea și buna dispoziție general al orașului, să empatizez cu viața străzii
a membrilor asociației au fost mai presus de și să ajung cât mai aproape de oameni. Din
atmosfera apăsatoare specifică locului, iar căldura acest punct de vedere, Bucureștiul este un oraș
lunii lui cuptor a fost astfel mai ușor de îndurat. foarte generos. Este mare, aglomerat și foarte
diversificat. Are un potențialului fotografic uriaș.
Ce te atrage să participi la acțiunile
asociației? Ce nu îți place în București?
Din punct de vedere fotografic nu ma deranjează
Pentru că-mi place varietatea și detest șabloanele.
nimic în mod deosebit. Există doar subiecte care
Greu poți găsi la un loc oameni diferiți din foarte
nu ma inspiră sau nu se potrivesc preferințelor
multe puncte de vedere (vârstă, sex, profesie,
Eli Driu
mele. Dar cu sigurață mi-aș dori să găsesc mai des
educație, venituri, temperament, obiceiuri,
pe străzile orașului oameni veseli, optimiști sau
mentalități ș.a.) și totuși uniți de o singură dorință
măcar mai relaxați.
comună, voluntară, necondiționată material și
totuși destul de puternică! Fotografia este pentru
Defineşte Bucureştiul în câteva
aceștia un liant solid, iar ABDM este catalizatorul
formulei magice care îi aduce împreună unii cu
cuvinte
Atractiv Bizar Mare Dinamic
Angels Massage
Ce vor femeile
Experiențe noi
I Love Coca COla
Oare cine e de vină?
Sărutul albastru
Siestă la bulivard
Somn ecologic
Street Delivery
Marian Olteanu
reparații instrumente muzicale
De Cosmin Andrei
foto: Cosmin Andrei,
Alexandru Roșu
MESTESUGURI
Dacă v-aş ruga să-mi daţi un exemplu de meşteşug,
la ce v-aţi gândi? Poate că la pantofari sau poate la
croitori, nu? Vă las un rând răgaz.
De Cosmin Andrei Una dintre zonele în care am tot căutat lăcătuş mecanic, făcea replici de chei.
ateliere a fost cea a Buzeştilor- Pieţei Îl întreb despre instrumente şi-mi dă
foto: Cosmin Andrei,
Matache. Într-unele din ele am intrat un număr de telefon; sun şi îl găsesc pe
Alexandru Roșu facil, am făcut câteva poze din prima, în celălalt locatar temporar al atelierului,
altele a trebuit să ducem puţină muncă domnul Olteanu.
de convingere şi să revenim de câteva
Bineînţeles, iarăşi am rămas cu
ori iar în altele pur şi simplu nu am fost
gura căscata văzând in faţa mea un
primiţi.
instrument cu coarde, renascentist vechi
Meseriaşii sunt şi ei de multe feluri, de jumătate de mileniu, prăfuit dar
unii fac treaba asta de o viaţă şi sunt reparat, acordat şi deci pe cât se poate,
mândri de ea chiar dacă, poate, le-ar funcţional, mânuit fără nicio grija de dl.
prii un atelier modern utilat, ordonat, Olteanu şi fără urmă de preţiozitate. E
nişte scule de precizie etc, se descurcă drept, vorbim de un om care termina
şi prin diverse cămăruţe prăfuite şi cu cursurile la UCECOM în Timişoara în 1968
scule bătrane şi nu se bucură să explice însă făcea ucenicie într-un atelier de
Andrei Cosmin atunci când apare cineva curios prin reparat instrumente încă din 1965 deci
zilele.blogspot.com preajma. Alţii sunt mult mai morocănoşi de vreo 40 de ani alături de uneltele
sau bănuitori, au avut slujbe mai “bine” muzicii.
calificate pe vremea cealaltă, au lucrat
A urmat o scurtă vizită alături, într-un
in ditai întreprinderile, pe linii mari de
magazin de pantofi, acolo mi-a arătat o
asamblare ba chiar au ocupat vreun post
pianină şi a acordat-o puţin.
de inginer şi au avut maiştrii şi muncitori
în subordine şi acum, te privesc oarecum Atelierul domnului Olteanu era singurul
ruşinaţi din postura unui meşter care deschis pentru public. Mai exista in
se pricepe foarte bine la ceva dar e Bucureşti meseriaşi calificaţi în domeniul
departe de rezultatele măreţe de altă acesta însă ei lucrează exclusiv pentru
dată. filarmonica, opera sau orchestra radio.
Sigur că şi meseriaşul nostru lucra
Astăzi vă povestesc despre dl. Marian
pentru ei, mie, de exemplu, mi-a arătat
Olteanu; de atelierul dânsului am
Alexandru Roșu dat într-o dup-amiază, după ce îmi
un set de tobe pe care le făcea pentru
www.alexandrurosu.ro un teatru şi mi-a povestit cum a lucrat
încercasem norocul fără cine ştie ce
cot la cot cu maestrul care se ocupă
rezultat pe la alte ateliere din zonă. Am
de Filarmonica la un moment dat. Ce
văzut nişte instrumente muzicale într-o
s-a mai întâmplat cu atelierul său?
vitrină peste drum de ceea ce a fost
Nu ştiu să vă spun dar sper că noile
odată, de mult, cinematograful CFR.
“cosmetizări” din zona Buzeştilor nu
Am intrat şi am cunoscut un domn care
l-au atins, sper...
nu repara instrumente, nu, dânsul era
Fotohaiku
Cu bicicleta
prin București
text&foto: Andrei Vocurek
Universitate - Dorobanţi - Tei Toboc - Parcul

Circului. Oraş fără maşini. La plimbare pe două
roţi, pe străduţele din Bucureşti, la sfârşit de
săptămână, o plimbare de relaxare, uşoară,
singuri, în doi sau alături de prieteni.
Bucureşti. Parcuri. Lacuri. Biciclete. Străzi ai bicicleta ta poţi lua una de la centrele
şi oameni. Locuri şi cartiere. Bonaparte. de închirieri de biciclete din oraş. Bicicleta
Dorobanţi. Tei - Toboc. Plumbuita. Clădiri trebuie să fie în stare bună de funcţionare,
vechi. Moara lui Assan. Poduri. O insulă. cu frâne reglate şi cauciucurile umflate
Tură cu bicicleta printr-un oraş fără maşini, corespunzător, iar tu trebuie să ai mare
o plimbare pe biciclete, pe străzile din atenţie în trafic şi să respecţi regulile de
Bucureşti, la sfârşit de săptămână, o circulaţie pe drumurile publice.
plimbare frumoasă, uşoară, aşa cum îţi
Din Piaţa Universităţii se merge pe
place, în doi sau alături de prieteni, chiar
Bulevardul Nicolae Bălcescu - Magheru spre
şi pe timp ploios.
Piaţa Romana, apoi spre Piaţa Victoriei pe
Plimbarea cu bicicleta prin Bucureşti Bulevardul Lascar Catargiu.
începe din Piaţa Universităţii, din centrul
În Piaţa Victoriei sunt de văzut Muzeul
oraşului, spre Piaţa Victoriei, şi se termină
Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa,
în Parcul Circului, după aproximativ 15
Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi
kilometri de pedalare uşoară. Dacă ai
Muzeul de Geologie. Trecând pe lângă
propria bicicleta e foarte bine, dar dacă nu
Andrei Vocurek
trasee-cu-bicicleta.
kerucov.ro
Palatul Victoriei, se face dreapta pe Strada Duiliu Din Parcul Lacul Tei, se pedalează aproape pe malul apei
Zamfirescu şi se continuă pe Strada Pariş, trecând prin şi se poate ieşi direct la Palatul Ghika, închis publicului
Piaţa Quito şi Piaţa Napoleon III, până în Piaţa Dorobanţi. însă, apoi traseul continuă prin Parcul Plumbuita în
Colentina.
Din Piaţa Dorobanţi, se merge puţin pe Calea Dorobanţi,
apoi se intra pe Strada Locotenent Aviator Radu Beller, Se revine pe Şoseaua Coletina, spre Strada Maşina de
către Cartierul Floreasca, pe Bulevardul Mircea Eliade Pâine, prin spatele blocurilor, pe lângă Policlinica Maşina
şi apoi pe Strada Ceaikovski până la intersecţia cu de Pâine, apoi pe Strada Irimicului, loc de unde se poate
Bulevardul Barbu Văcărescu. vedea Moară lui Assan, ce a mai rămas din Moară lui
Assan.
Bonaparte. Dorobanţi. Pe Bulevardul Barbu Văcărescu se pedalează către
Tei - Toboc. Bulevardul Lacul Tei, apoi, cu atenţie la traficul auto, se Se iese în Şoseaua Ştefan cel Mare şi se continuă spre
Plumbuita. Clădiri virează stânga pe Bulevardul Lacul Tei, cu Parcul Circului Parcul Circului, spre lac, punctul final al traseului cu
vechi. Moara lui pe partea dreaptă, intrând în Cartierul Tei. Se trece pe bicicleta prin Bucureşti.
Assan. Poduri lângă Universitatea de Construcţii Bucureşti şi se ajunge
la Parcul Lacul Tei.
Plimbare prin
Cimitirul Bellu
Foto: Mihaela Moțăianu
ARGENTIC
Piața Vergului
1984 Foto: Andrei Bîrsan
MOZAIC
TVR Cultural
Foto: Gabriela Mihăilă
TVR Cultural a încetat să mai

emită din 15 septembrie 2012.
Pe totemul de la intrarea TVR
încă se mai gasește sigla lui.
Capacul de canal MOZAIC
Foto: Andrei Bîrsan
Mitropolia Munteniei și Dobrogei a cerut autorităţilor locale

din Bucureşti să înlocuiască toate capacele de canalizare cu
stema oraşului, care conţine mai multe simboluri religioase,
inclusiv crucea creştină deoarece simbolul religios venerat
de majoritatea populaţiei României este călcat la propriu în
picioare de trecători.
Semnul Crucii apare de două ori pe stema Bucureştiului, în
ciocul acvilei şi în mâna Sfântului Dimitrie.
Căldură mare B-Fit Street
Foto: Ileana Buruianu
Foto: Nicu Buculei
Plimbare prin
București
Foto: Andreia Bîrsan Plimbare în jurul
Palatului Cotroceni
Ziua Pompierilor
Foto: Andrei Bîrsan
Maestrul Radu Beligan

vorbind de Ziua Pompierilor
Bucureștiului 3D
Foto: Șerban Vornicu
Hotelul Intercontinental văzut

din grădina palatului Șuțu
Cabluri de
București
Foto: Dan Moruzan
Piața Operei - in rețea
www.bucurestiivechisinoi.ro
regândirea întregului portal pentru a surprinde aspecte
extrem de interesante pentru istoria, cultura si arta
unui oraş îndrăgit şi respectat. În acest timp, echipa
editorială a adunat peste 30 de oameni talentaţi,
expresivi, pasionaţi de tot ceea ce reprezintă Bucureştii
vechi şi noi.
Povestea scriiturii lor a fost continuată printr-un proiect

extrem de curajos, cunoscut sub numele de Joia de la
Capşa, unde, într-un mediu specific (Braseria Capşa) s-au
născut poveşti de viaţă, istorisiri desprinse de pe aleile
vechiului oraş şi ale noii capitale. Întâlnirea bilunară
şi ideea socializării, a schimbului specializat de idei a
însemnat, de atâtea ori, deschiderea unor noi direcţii
ale proiectului www.bucurestiivechisinoi.ro.
Despre noi
S-au născut parteneriate si proiecte importante cu
Cultura este ceea ce rămâne după ce ai uitat ce-ai instituţii culturale, asociaţii, fundaţii, reprezentanţi
învăţat. Selma Ottiliana Lovisa Lagerlof media, edituri, website-uri ce împărtăşeau aceleaşi
valori socio-culturale (bloguri), s-au alăturat iniţiativelor
… marca Bucureştii vechi şi noi oameni simplii, pasionaţi
de istoria oraşului ce îi adăposteşte.
şi încă ceva…
Suflul modernităţii nu a trecut nepăsător pe lângă tot
… „Pentru www.bucurestiivechisinoi.ro, mediul
ceea ce înseamnă www.bucurestiivechisinoi.ro, ci a
cultural creat online a însemnat un spaţiu destinat
„acceptat” tentaţia propusă de reţelele de socializare
socializării, cunoaşterii şi autocunoaşterii, al dezvoltării,
(Facebook) prin personalizarea unei pagini atent
rememorării, al semnelor de întrebare şi, în special, al
urmărită de aproape 2.000 de membri.
documentării continue. Din momentul lansării, în luna
septembrie a anului 2009, proiectul a reuşit să culeagă
roadele propriilor performanţe”, Andrei Slavuteanu,
Redeschidem invitaţia la bucureştit!
fondatorul proiectului.
În doar un an, www.bucurestiivechisinoi.ro a decis
166 “Bucureștiul meu drag” - septembrie 2012

Bucurestiul Meu Drag - 2012-09

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucurestiul Meu Drag - 2012-09

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

un produs:

La mulți ani, bucureșteni!

La mulți ani Bucureștiul meu drag!

6 Cronica lunii august 2012 Asociația Bucureștiul meu drag

14 Ger în arșița verii

27 Biserica Sf. Fanurie

30 Expoziţia Naţională din 1906

98 Eli Driu - fotograf ABMD

120 meșteșugarii Bucureștiului

130 Cu bicicleta prin București

138 Plimbare prin Cimitirul Bellu

Redactor Șef: Andrei Bîrsan

Coperta: fotografie din expoziția “Ultimul Etaj” de Ștefan Tuchilă

foto: Cristian Tole

foto: Alexandru Dinu-Șerban

“Bulgăraş de gheaţă rece, iarna vine, vara trece...”

Populația - 1.236.908 din care

Catherine Durandin, Bucureşti: amintiri şi plimbări, Editura

O carte despre Bucureştiul de azi şi cel din perioada comunistă se

Cronologia continuă să fie inversă, căci de la şocul

Alex Axinte, Cristi Borcan, Evacuarea Autoarea prezintă mediul şi societatea

Cezar Petre Buiumaci

Bucureştii anului 1906 „deveniseră, în adevăr, capitala

Cu ocazia acestei manifestări au fost emise şi o serie de

Asistăm în ultimii zeci de ani la o alterare profundă a “Ultimul Etaj”

În broşura retrospectivă “25 de ani de acţiune. Adevărul (1888-1913)” apare

Universitate - Dorobanţi - Tei Toboc - Parcul

TVR Cultural a încetat să mai

Foto: Andrei Bîrsan

Mitropolia Munteniei și Dobrogei a cerut autorităţilor locale

Maestrul Radu Beligan

Hotelul Intercontinental văzut

Piața Operei - in rețea

Povestea scriiturii lor a fost continuată printr-un proiect

În doar un an, www.bucurestiivechisinoi.ro a decis

S-ar putea să vă placă și