Bucurestiul Meu Drag - 2013-07

un produs:
memoria vizuală a Bucureștiului - www.orasul.ro Nr. 19 / iulie 2013
Bucureștiul
Fotogenic
FOTO: ALEXANDRU DINU-ȘERBAN Nr. 19 / Iulie 2013 1
EDITORIAL
Miros de vinete coapte

Când eram mic, vara, tot blocul mirosea a vinete și a ardei copţi. Era o simfonie de mirosuri!
La etajul 2 mama lui Liviu era măiastră în vinete coapte cu salată de roșii. Ne chema la prânz și
primeam felii de pâine cu un strat gros de vinete și o roșie din care mușcam murdărindu-ne din
cap până-n picioare.
La scara vecină, bunica lui Pompi ne dădea corcodușe aurii, pe care le avea de la fiul ei care
lucra la autobaza Băneasa sau felii groase de pâine umezite și presărate cu zahăr, zicându-ne că
două bătăi strică dar două mâncăruri nu.
La etajul 6 mergeam după ploaie cu o pungă plină cu melci și primeam cornuleţe cu rahat.
Eram copiii blocului! Cu toţii erau bucuroși să ne hrănească, să creștem mari...
Nu lăsam în copaci nicio fructă neculeasă. Pe strada Părului mergeam la un dud cu fructe mari
D e Andrei Bîrsan și zemoase, în cimitir aveam caișii cu caise lunguieţe și dulci, corcodușe găseam peste tot...
sau mergeam în piaţă și cu câţiva lei luam un pepene pe care îl mâncam pe loc, împărţit cu un
w w w. o r a s u l . r o briceag cu care ne jucasem mai devreme ”cuţitașele”.
Astăzi corcodușii, cireșii, duzii stau neculeși, triști, cu rodul pierzându-se în praful străzii.
Din când în când mai faceţi câte o bucurie unui corcoduș mâncându-i fructele; are nevoie de
atenţia noastră...
Merită să descoperim pentru noi toţi și pentru copiii noștri

farmecul locului, oamenii și tradiţiile care l-au
construit, care i-au definit spiritul și care într-un fel sau
altul interferează zilnic cu prezentul nostru.
2 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 3

Bucureștiul meu drag
memoria vizuală a orașului
SUMAR
3 Miros de vinete coapte ...
7 Cronica Bucureștiul meu drag
17 Trecut-au anii...
20 Cărțile Bucureștiului
21 Biserica Cărămidarii de jos
22 Ateneul fotogenic
30 Bucureștiul actorului Horațiu Mălăele - interviu
32 Unghiuri de vedere
52 Bucureștiul Fotogenic
PARTENER
PARTENER Redactor Șef: Andrei Bîrsan
Redactori: Sidonia Teodorescu
Oana Marinache
Ileana Buruianu
Fotoreporter & editor foto: Mihai Petre
Consilier documentare: Emanuel Bădescu
Revista a fost realizată cu Adobe Creative Suite.
Realizată cu ajutorul G2 România.
Revista Bucureștiul meu drag este editată de Asociația Bucureștiul meu drag ®
andrei.birsan@orasul.ro, www.orasul.ro, Telefon: 0743.076.255
Nici un material din această publicație online nu poate fi reprodus parțial, integral sau modificat fără permisiunea anterioară explicită, prin acord scris
cu revista BMD. Drepturile de autor asupra textelor și imaginilor din această publicație aparțin autorilor lor. Răspunderea pentru conținutul materialelor
publicate aparține semnatarilor articolelor respective. ©2013 Asociația Bucureștiul meu drag

CRONICA LUNII
Paris, mon amour

De ziua Franței a fost reexpusă expoziția Paris mon amour la Sun Plaza

CRONICA
Excursie - Mocănița
D e Diana Chiriac

F o t o : Andrei Bîrsan
CRONICA
Excursie - Feroviară
D e Ioan Radu

CRONICA
Excursie - Drumul Găzarului

D e Adrian Bolboceanu

TRECUT-AU ANII...
Trecut-au anii
F o t o : Andrei Bîrsan
2003 - pe vremea Connex Kamarad și a reclamelor la țigări

TRECUT-AU ANII
Bulevardul Magheru
Anii ‘50, arhiva Muzeului Municipiului București Anul 2009, fotograf Gabriela Mihăilă Anii ‘60, arhiva Muzeului Municipiului București Anul 2009, fotograf Cristina Dumitru

˘
CARTILE
, BUCURESTIULUI
, RELIGIE
Catherine
Durandin,
București. Amintiri
și plimbări, Editura
Paralela 45, 2006,
168 p. Biserica
Specialista cea
mai cunoscută a
Romaniei din mediul D e Mihai Petre
Cărămidarii de Jos
francez, istoric și
prozator, Catherine
Hram: Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie, Sf. Trifon
Durandin își propune
Str. Piscului, Nr. 3, Sector 4
în această carte
să redescopere
frumusețile încă
Recomandate de ignorate ale capitalei
Filica Drăghici, românesti. Într-o
bibliotecar BCU serie de trei incursiuni înapoi în timp, de la epoca actuală
la perioada comunistă și apoi la cea interbelică, autoarea
reconstituie cu interes documentar și cu emoție faptele
istorice, tensiunile sociale, experiențele arhitectonice
care au modelat fața chinuită și deopotrivă extrem de
atrăgătoare a acestui mare oras. (Magda Cârneci)
Gheorghe Crutzescu,
Podul Mogoșoaiei, Editura
Meridiane, 1987, 366 p.
Sigur că în toate monografiile Alexandru Lancuzov,

de dinaintea acestei cărți București: de la tramvaiul
o să găsim câte ceva din cu cai la automobil,
corpusul restituit cititorului Editura Paralela 45, 2012,
printr-o frumoasă inițiativă. 236 p.
Tocmai gustul autorului face
din ”Podul Mogoșoaiei” Alexandru Lancuzov
o lectură predilectă care oferă publicului larg, prin
merită repetată de câteva debutul sau editorial,
ori. Cum se explică o lucrare valoroasă
această insațietate? Prin ca informație istorică,
gustul selectării datelor interesantă și savuroasă,
și documentelor, printr-o datorită îmbinării reușite
iscusită alcătuire a scheletului dintre stilul beletristic,
cărții și mai ales prin bogăția ușor de parcurs, și
expresivă a unei limbi care informația de specialitate
se constituie pe neștiute în inserată cu masura
pagini. Astfel panoramarea cuvenită pentru a nu
deși pare ușor pestriță, are o plictisi sau dezorienta
solidă logică interioară. Găsim o cronică a capitalei noastre și pe cititori. O carte a
un fel de istorie de moravuri, cu stop cadruri în care autorul ne vacanțelor, timpului liber sau a referințelor de specialitate, este
prezintă un București pitoresc, al costumelor, moravurilor, ba ceea ce Alexandru Lancuzov a reusit să construiască în cartea
chiar o anecdotă savuroasă. sa Bucuresti: de la tramvaiul cu cai la automobil.

INTERVIU
Bucureștiul
actorului
Horațiu Mălăele
“un oraș fascinant”
INTERVIU DE MIRUNA BĂRDULETE

FOTO: DAN MORUZAN ȘI MIHAI PETRE
Când ați venit prima dată în București?
Prima dată în București am venit prin anii ‘60 și ceva... prin ‘61, am venit cu mama
să-mi fac niște ochelari.
Și ce impresie v-a lăsat orașul?

Am fost extrem de impresionat, că eu veneam din Târgu Jiu, unde circulau vreo
două motociclete și probabil o singură mașină- dacă. Vreo două camioane... Acolo,
reglajul ăsta de transport public se făcea cu trăsurile. Pe când, în București, pe
vremea copilăriei mele, era fascinant. Să vezi tramvaie, autobuze, agitația asta
fenomenală.
V-a plăcut?
Cred că da. Nu-mi dau seama cât de fascinant era orașul în sine. Trebuie să fi fost
un București mai obosit, era în imediata apropiere a unui, cel puțin tulburător, război,
care a sărăcit multă lume și parcă era alt București decât cel pe care-l percepeam
Miruna Bărdulete eu atunci. L-am tot revăzut dup-aia de mai multe ori, până când am rămas de tot în
el.
Ați rămas în continuare impresionat de el?

Am rămas, dar din cu totul alte motive... Dacă, până atunci, mă pasionau lucrurile
noi, sau agitația din București, sau faptul că era un oraș cosmopolitan și așa mai
departe... pe urmă, m-a fascinat că umblam prin locuri și descopeream...
Dâra de cultură pe care o parcursesem eu până atunci era mică. Și-l găseam pe
Eminescu, prin locurile prin care s-a plimbat aici. Îl descopeream pe Caragiale.
Oamenii pe care îi văzusem în media îi descopeream vii și nevătămați, umblând
agale prin București. E fascinant. Pentru mine, e un oraș care mă impresionează de
fiecare dată. Mă duc cu foarte mare drag în orașele mele fetiș, Parisul sau Tel-Aviv-
ul sau Leningrad. Dar, după o perioadă de stat acolo, mă întorc cu mare bucurie în
acest leagăn.
Nu v-ați gândit să rămâneți în niciunul dintre ele?

Tocmai am venit de la un interviu în care povesteam că a existat un declic la un
moment dat... a fost o furie și consecința acestei furii a fost hotărârea să plecăm
pentru o perioadă și să prelungim o viză până când s-ar putea întâmpla ceva aici.
Dar ne-am răzgândit, mă rog, n-am avut încotro. A trebuit să ne răzgândim pentru
că s-au schimbat lucrurile. Dar, pentru mine, Bucureștiul e un mare oraș, cu o
mare istorie. E văzut rău poate din marginalizarea asta, de la nivel mondial. Dar
Bucureștiul are niște clădiri care ascund o istorie formidabilă, niște oameni care
Dan Moruzan ascund o cultură extraordinară. Dacă am renunța la ce se spune, am putea să
redescoperim frumoasele clădiri bucureștene.
Românul, și dintr-o umilință continuă la care a fost supus, umblă cu capul în
pământ. Mergi într-o zi prin București cu capul sus intenționat. Să nu te mai uiți la
oameni, să te uiți la cer. Și-o să descoperi altceva: cupole, coloane, cu totul și cu
totul excepționale. Dacă vrei.
Ați simțit vreodată o aroganță a bucureștenilor față de provinciali?

Am simțit, pentru că omul e o creatură ciudată. Nu se aseamănă Banatul cu
Bucureștiul, de pildă, e cu totul altceva, sunt două zone diferite. La Timișoara,
oamenii sunt mai blânzi, mai civilizați, dar poate că și blânzenia și civilizația asta te
plictisește.
Ați spus într-un interviu că trăiți într-o zonă de zăpăceală asumată. E Capitala
o astfel de zonă?
Este, da. Dacă am spus-o, înseamnă că zăpăceala ține și de Bucureștiul ăsta ciudat
și zbuciumat. Eu sunt și născut așa, într-o zăpăceală cronică. Da-mi face plăcere.
De ce ați ales orașul pentru anii de studenție?

N-a fost o competiție între orașe. Nu exista Institut de Teatru altundeva. Era unul
singur și poate că era și bine, pentru că concentra o forță formidabilă de dascăli
Mihai Petre buni și era o școală bună. Nu zic că nu e și astăzi, dar ăsta e un alt subiect.
Bucureștenii vin la teatru? expoziție permanentă de grafică și caricatură.
Bucureștenii vin la teatru.
Voiați dumneavoastră să fie în Centrul Vechi?
Mai mult decât în alți ani? Mai puțin? Nu, așa s-a potrivit. Nu mai știu dacă nu mi s-au dat vreo
Nu există o criză, nu știu să fi existat o criză a teatrului, nici două-trei opțiuni și l-am ales pe ăsta. Nu-i un spațiu mare, da-i
a spectatorului de teatru. Nu știu. Poate înainte nu erau așa potrivit.
de multe evenimente. Dar bucureșteanul este un om deștept,
care vrea orice formă de spectacol și îi face plăcere să judece, Aveți locuri preferate aici?
să compare, să bârfească. Să râdă, în general. Bucureșteanul Da... dar depinde ce urmăresc sau care este scopul meu acolo.
e curios de spectacol, vine la expoziții, umblă printre oameni.
Există o pătură intelectuală, o clasă intelectuală, care merge Dar ce vă enervează la oraș?
și la sala de expoziții, și în cea de spectacol. Așa cred eu, Poate că este agasantă circulația asta, mai ales dacă ești
cel puțin. Eu n-am avut locuri goale în sală, în București. Și participant la trafic. Dacă ai mașină, este agasant conflictul
gândiți-vă că un spectacol se joacă de câte 100, 200,300, ăsta deschis pe care-l ai cu ceilalți șoferi, cu ambuteiajele,
1000 de ori. În provincie, mergem cu un spectacol de 4-5 ori. cu scandalul, cu accidentele inerente. Poate ar trebui să se
regleze într-un fel, dar nu se poate face nimic de pe-o zi pe alta.
E diferit publicul din Capitală de cel din Târgu Jiu? Ș-apoi, nu se întâmplă mai mult decât trebuie să se întâmple
Diferit, nu. Dar poate mai interesant. Aici e o aglomerare (zâmbește).
excepțională. Vorbim de 2 milioane și ceva de locuitori. Târgu Dacă e să se întâmple, o să se întâmple.
Jiu are 100 și ceva de mii.
Dacă ar fi fost toți șoferii olteni, ar fi fost mai bine sau mai
Nu e diferită energia transmisă de fiecare dintre ele? rău?
N-am simțit asta niciodată. Spațiul emoțional e identic, Ar fi fost mult mai nervoși. Sunt mult mai iuți la mânie. Cred că
indiferent că vorbim de Târgu Jiu, de București, de Roma sau ar fi fost dezastru. Ar fi fost dezastru (râde).
de Sydney. La un moment dat, m-am dus cu un spectacol de E bună și această infuzie, și de Banat și de tot. În București
la Bulandra, Măscăriciul, în India, în Coreea și Australia- deși găsești de toate. E o babilonie frumoasă.
sunt culturi total diferite, i-a emoționat foarte tare pe toți. Și în
mod egal. Accentul oltenesc l-ați pierdut de tot?
Am fost nevoit să scap de el, dar, de fiecare când ajung la Târgu
Ați spune că vin mai des la teatru decât la filmele Jiu și vorbesc cu mama, imediat mă integrez idiomatic.
românești?
Bucureșteanul vine mult mai des la teatru. Nu cred că are Părinții ce au zis când le-ați zis că rămâneți la București?
o cultură cinematografică de tip occidental. Are o cultură Mama mergea deseori și era îndrăgostită de București. Mergea
cinematografică impusă. Indusă. și pentru mine, aici îmi schimbam ochelarii când eram copil. Era
fascinant orașul. Apoi a devenit din ce în ce mai obsedant. Te
În ce sens? ocupă puțin câte puțin, pentru că începe să răscolească în tine
În sensul că există un atac al Occidentului și, în special, al amintiri și locuri și întâmplări și succese și eșecuri.
filmului american. Un atac făcut cu bună știință, care merge
îndeobște la înaintare cu filmele anglofone. E și bine, e și rău. Răscolește mai multe decât Târgu Jiul?
Dar eu sunt destul de sătul de pac-pac-ul ăsta american. Mult mai multe, sigur. În Târgu Jiu am stat 17 ani și aici am stat
vreo 40.
Francezul, de pildă, are o altă atitudinea vizavi de filmele lui.
Dintr-un naturalism declarat, își respectă foarte tare valorile Dar învățământul cum e aici? Băieții dumneavoastră au
și uneori și non-valorile, cu bună-știință. Adică, indiferent că făcut amândoi facultatea aici.
face un lucru prost, este tentat să-l laude. La noi, nu. De Acum e ca și jocul dragostei și-al întâmplării. Ai putea să
exemplu, spectatorul, din această ciudățenie, din cauză că te izbești de un profesor prost sau de un profesor bun. Iar
a fost înlăturat, că nu a fost coparticipativ la actul creației, parodoxul face să găsești câteodată un profesor prost de la
nu participă, se simte marginalizat. Un exemplu este chiar care să înveți multe lucruri. Este un spectacol cu totul ieșit din
filmul meu, Nuntă Mută. La Nuntă Mută au venit foarte puțin comun.
români, și dintr-o promovare proastă, și din cauza faptului că
a fost condamnat de fundamentaliștii unei cinematografii de Per ansamblu, Bucureștiul lui Horațiu Mălăele e unul
conjunctură. În schimb, au venit foarte mulți în străinătate. frumos?
Dacă aici s-au făcut 6 copii, în Franța, s-au făcut 56. Ceea ce Daaa.... fascinant!
este o mirare.
Ați părut un pic ironic.
Dumneavoastră aveați și o galerie de caricatură în Centrul Nu, e fascinant. Adică... nu înseamnă că nu găsești aici și
Vechi. De ce Centrul Vechi? prostie, că nu găsești și mizerie, dar tot melanjul ăsta, la urmei
Pentru că așa s-a potrivit. Am avut o discuție cu primarul urmei, face parte din acest loc. În ultimul film pe care l-am făcut,
Capitalei și, după părerea mea, e un om cu totul excepțional. al doilea și ultimul, personajul principal, care e jucat de mine, are
Într-un București mai deunăzi mohorât, iată, se întâmplă un monolog care se încheie așa: toate nimicurile astea cumulate
evenimente de tot felul. Am avut o discuție cu domnia sa au un sens. Așa și aici.
și am propus să avem o galerie care să adăpostească o
Unghiuri de vedere
Te x t ș i f o t o :
Mihaela Moțăianu și Cornel Petrescu
Vară, soare, miros de ierburi încinse… Lăsăm în urmă bulevardul Pieptănari cu casele lui
frumos ordonate și ne afundăm încet, cu pași șovăitori printre străzi cu nume ciudate:
Brăniștari, Dărăști, Cartojanca, Daia…
Apariţia noastră provoacă rumoare pe străzile amorţite de lumina amiezii. Oamenii ies la porţi,
curioși să vadă ce vor acești vizitatori ciudaţi care se opresc când și când să fotografieze.
Unii ne întâmpină cu ostilitate, alţii sunt doar curioși. Când află că suntem de la Asociaţia
Bucureștiul meu drag încep să-și povestească necazurile.
Pe frânghii atârnă la uscat rufe colorate pestriţ. Copiii ţopăie în jurul nostru, bucuroși de
apariţia unor străini. Vor să ne atragă atenţia cu strigăte care trezesc câinii din toropeala
amiezii și suntem escortaţi cu lătrături ameninţătoare până aproape de pasarela care ne
scoate spre strada Podul Giurgiului. Aici încheiem călătoria, obosiţi și bucuroși că putem
găsi, în sfârșit, puţină răcoare la umbra copacilor ce străjuiesc Drumul Găzarului. (I.B.)
F o t o : Ileana Buruianu
Mihaela Moțăianu Cornel Petrescu
Descopăr în fiecare zi cum exteriorul Ce m-a impresionat cel mai mult la

devine interior. STRADA parcă a căpătat sosirea în București au fost agitaţia și
un aer personal. Cu cât orașul se diversitatea lui. Excursiile făcute alături
dezvoltă mai mult, cu atât mai mare este de asociaţia Bucureștiul meu drag mi-
nevoia fiecăruia de a-și adjudeca spaţiul au dezvăluit multe locuri ascunse ale
în care se mișcă. Într-o lume mare se orașului de la zonele centrale până înspre
dezvoltă lumi mai mici, iar STRADA are cartierele mărginașe. I-am învăţat istoria
din ce în ce mai multă personalitate. Este și i-am descoperit oamenii. Așa mi-am
interesant dacă schimbăm perspectiva în dat seama și ce fel de fotografie vreau să
felul ăsta. fac. Îmi plac fotografiile făcute pe stradă,
o stradă însufleţită de oameni.
Dacă STRADA ar fi o persoană, cred
că aș putea să o carecterizez așa: Nu e un secret că fotografia pe stradă/de
fascinantă și plină de contraste, foarte stradă... nu e tocmai ușoară, însă, cred
schimbătoare, uneori zâmbește, alteori că făcută cu tact și respect pentru cei din
își întoarce privirea, deranjată. Aparent jur poate fi mult mai ușoară. Voi descrie
deschisă, fără inhibiţii, își usucă rufele una din experienţele mele recente. Fiind
la soare, ca și cum nu ar avea nimic în trecere prin zona APACA, văd lângă
de ascuns, și totuși… se comportă mine trei bărbaţi dintre care unul îmbrăcat
de parcă i-am invadat spaţiul. Vrea să în port popular. Le fac o poză relaxat, de
iasă în evidenţă, dar nu îi place să fie la vreo 3 metri, apoi îi privesc zâmbind un
privită. E foarte zgomotoasă și foarte pic mai insistent. Când se apropie vorbim
dezordonată, aruncă lucrurile pe unde puţin, ei îmi mulţumesc și rămâne să le
vrea, construiește, redecorează, simte trimit pozele. Așa am și făcut.
nevoia să pună culoare peste cenușiul
cotidian, chiar dacă știe că natura are Fotografia pe stradă/de stradă e grea
cele mai frumoase culori. doar în măsura în care unii consideră că
se duc la vânat, că sunt mai presus de
STRADA îmi spune în fiecare zi câte o subiect, că actul fotografic e un exerciţiu
poveste, arătându-mi, astfel, unghiuri noi de măiestrie tehnică și de dovedire a
din care să privesc. capacităţilor compoziţionale. Atitudinea
relaxată, zâmbetul, interesul faţă de
subiect și identificarea cu el, empatizarea,
iată ce cred că pot ușura mult lucrurile.
Cred că fotografia trebuie să înceapă cu
subiectul, iar tehnica fotografică trebuie
doar să-i urmeze și doar în relaţie cu
acesta.

F o t o : Mihaela Moțăianu

F o t o : Cornel Petrescu







Bucureștiul Fotogenic

Carmen Răduță
http://carmen-pictures.blogspot.ro/
Visând pe-o bancă-n Cișmigiu

Cezar Petre Buiumaci
Monumentul Eugeniu Carada
Motto: Restaurarea normalităţii

Claudia Paterău
http://claudiapaterau.wordpress.com/
Despre prieteni și portrete
Parcul Moghioroș din Drumul

Taberei, ianurie 2013 când am plecat
la “vânătoare” de peisaje urbane
înzăpezite și am găsit portrete. Se pare
că portretele întotdeauna mă găsesc
pe mine indiferent ce fac.
Adriana Sărăceanu
https://www.facebook.com/aliceintaraminunilor1?fref=ts
“Life is a succession of lessons which

must be lived to be understood.”
Helen Keller
Alexandra Pașca
www.alexandrapasca.ro
București, orașul luminilor. E o vrajă

în luminile capitalei, o magie, care
odată ce te-a prins în plasa ei nu te
mai lasă să scapi, sau nu, prea ușor.
Unii susţin că nu le place Bucureștiul
murdar și gălăgios. Acele persoane nu
au petrecut prea mult timp pe străzile
“micului Paris” și nu i-au acordat o
șansă să le intre în suflet.
Fiecare lumină reprezintă un suflet. Ele

sunt de culori, mărimi și forme diferite
în funcţie de evoluţia lor spirituală însă
toate convieţuiesc în mediul acestui
oras și îi creează armonia și farmecul
specific oricărei capitale europene.
De 12 ani sunt și eu o luminiţă ce

pâlpâie printre alte peste 2 milioane
de lumini și încă ma fascinează acest
mediu și mă ţin captivă aici.
Alexandru Bodea
www.orasul.ro
Fântâna verde din Cișmigiu

Andrei Bergheș
http://arhivadegeografie.wordpress.com/
Primăvara, serile din București arată

altfel. Mai ales dacă îți modifici
perspectiva. Te ridici peste ceilalți și
privești dincolo de blocurile menite
parcă să ascundă peisajele de ochiul
de rând. Bucureștiul își triază și el
vizitatorii, așa cum poate... E ca într-o
sală de spectacol, numai că de data
asta, cine prinde loc “la balcon” iese
mai în avantaj decât cei de lângă
scenă. Eu prefer la loja “VIP”. Strada
Ion Câmpineanu (Sala Palatului), mai
2013.
Bogdan Iordache
http://picasaweb.google.com/bogdan.iordache
Centrul Vechi în luna Iulie.
Terasa era goală, era soare, am fost

păcălit de panoul pictat. Copacii erau
pictați jumătate, jumătate erau reali.
Carmen Pelinel
www.orasul.ro
Nimic nu-i întâmplător! Dacă ai și

camera cu tine, te poti considera omul
potrivit la locul potrivit.:) Train Delivery
2013, București
Ciprian Grigore
www.orasul.ro
Pot spune că e reprezentativă pentru

oraș și anotimp, pentru că Bucureștiul
a început să se dezvolte frumos,
pozitiv, interesant. Orice capitală de
țară are și părți mai puțin frumoase,
dar ele nu contează atât de mult
Claudiu Gîlmeanu
www.orasul.ro
Lomogram

Cornel Mănescu
www.orasul.ro
București - Sky Tower văzut de pe

malul Herăstrăului, în primele raze ale
soarelui, la jumătatea primăverii.
Am plecat cu doi prieteni să

fotografiem cireșii din Herăstrau -
Gradina Japoneză, dimineața foarte
devreme. Am făcut câteva fotografii,
dar când am văzut atmosfera, am fugit
pe malul lacului și am reușit să prind
cadrul cu Sky Tower, care reflecta
rasăritul soarelui.
Vlad Eftenie
http://veftenie.blogspot.ro/
“Hot dog” - metode de încălzire

alternative.
Cornel Radu
www.orasul.ro
Ieniceri și spahiii odihnindu-se la 538

de ani după bătălia de la Podul Înalt.
Andreia Bîrsan
www.orasul.ro
Prin Labirintul Bucureștiului.

Cosmin Andrei
http://zilele.blogspot.com
În timpul Nopţii Muzeelor, Muzeul

de Artă Veche Apuseană „Dumitru
Furnica Minovici” a fost deschis.
Atenţia ţi-era atrasă imediat de vitraliile
de secol XIX, de origine austriacă.
Cristian Băluță
www.orasul.ro
Ferma este situată la ieșirea din

București pe Splaiul Unirii. Se poate
observa lumina de la apus și ploaia
torențială.
Cristian Iancu
www.orasul.ro
Staţia de autobuz de la Unirii lângă

Volksbank într-o sâmbătă din ianuarie
și aș intitula-o Escadrila nr. 2.

Cristian Oprea Livia Zaharia
www.flickr.com/photos/43500498@N06/
www.oeffner.ro
Noile lumini ale Bucureștiului Mergând în alte planuri

Cristian Radu
www.orasul.ro
Fortăreață art deco în buricul târgului,

sediul vechi al ASE.
Ileana Buruianu
www.orasul.ro
Teatru de umbre în Piaţa Universităţii
Piaţa Universităţii este loc de întâlnire

și piaţă publică, salon de conversaţie
în care statuile sunt mobilele de familie
cărora noi, bucureștenii, le acordăm
prea puţină atenţie. Aici, viaţa curge
fără încordare; ziua de ieri e repede
uitată, cea de astăzi nu face doi bani,
dar mâine, mâine poate se va schimba
ceva…
Daniela Borcea
http://danaborcea.ro/
“Train delivery”
Dan Ghelase
www.orasul.ro
Biserica Stavropoleos văzută din liftul

de șantier de la Carul cu bere.
Diana Chiriac
www.orasul.ro
Geometria tăcerii... (parcul IOR)
Există momente în care trebuie să lași

lucrurile să-și urmeze geometria uneori
simplă alteori complicată, în care
simplitatea poate avea nuanţe, în care
tăcerea poate exprima mai mult decât
o mie de cuvinte...
Dragoș Stoica
www.orasul.ro
Pe înserat
Emanuel Pătrăscioiu
https://www.facebook.com/joe.crypt
Într-un capăt al “lumii bucureștene”, un

Goliath contemplă agitaţia mundană.
Robust în înfăţișare și impunător
asemenea unui comandant de oști,
Bucharest Tower Center, ne-a permis
să-i ajungem la “urechi” și să auzim
acel “dulce “vânt care avea să ne
servească drept pensulă pentru un
nou tablou bucureștean.
Gigantul nostru nordic spunea “o

culoare nouă”, vorbea despre pânza
orășenească prin alte tonuri, ceea ce
ne face să căutăm acel “dincolo”. Acel
“dincolo” care se regăsește în ochii
acelui “necesar timid” numit estetic.

Florica Jianu
www.orasul.ro
Adăpostul de căţei. Căţei

recunoscători că am trecut pe la ei...
Gabriel Goian
www.orasul.ro
Reculegere la Stavropoleos
Sidonia Teodorescu
www.orasul.ro
Charles de Gaulle Plaza

Gina Buliga
www.ginabuliga.com
Let the beauty of what you love be

what you do!!! “
Școala 146 din Panduri!

Laura Belanu
http://laurabelanuphotography.files.wordpress.com
Apus pe lacul Herăstrău

Marcel Eremia
www.4000dpi.ro/blog
Patrupedele necuvântătoare
s-au integrat perfect în cotidianul
bucureștean. Unii au devenit chiar
umani, ba chiar știu să pozeze atunci
când fotograful le cere să facă asta.
Lacul Morii, 26 ianuarie 2013, ora

10:12
Mihaela Petre
www.orasul.ro
Piaţa Revoluţiei, Festivalul de Jazz,

Blues & More organizat Arcub în iulie
2013.
Andrei Bîrsan
www.orasul.ro
Aici a fost Hala Matache măcelarul -

iulie 2013
Mirela Momanu Adrian Bolboceanu
www.momanu.blogspot.com www.orasul.ro
“Hip Photography”.
Colţurile ascunse ale

Bucureștiului sunt o plăcere La ieșirea de metrou
de descoperit, iar fotografia de la magazinul Unirea,
fără vizualizare mi s-a părut binecunoscut loc de
a fi la limita între joacă și întâlnire, dacă te tragi
fotografie, un exerciţiu deoparte din șuvoiul de
pe care l-aș repeta cu oameni și privești, începi să
plăcere oricând pe străzile observi cum dragostea se
acestui oraș care te poate “întâmplă” în jurul tău din
surprinde în fiecare zi. minut în minut.
Nick Costandache
www.orasul.ro
“Oraşul nostru este un loc care

abundă în istorie şi cultura, în care
domnesc diversitatea şi contrastul,
dar căruia nu-i lipseşte eleganta
şi rafinamentul. Centrul Vechi,
încărcat de istorie, este acum inima
Bucureştiului. Lucrările de conservare,
modernizare şi restaurare întreprinse
până acum sunt un prim pas pentru
a aduce la viaţă şi la nivel european
acest loc. Vă invit să vizitaţi acest
extraordinar oraş, să-i descoperiţi
singuri misterul şi să simţiţi pulsul
“micului Paris”.
Prof. Dr. Sorin Mircea Oprescu

Nicu Buculei
http://photoblog.nicubunu.ro/
Un peron de gară cufundat de ploaie,

două povești diferite surprinse în
același cadru.
Roberto Iosupescu Paula Craioveanu
http://500px.com/robertoi www.orasul.ro
Fereastra a unei
case particulare din
apropierea parcului
Icoanei, cu obloane
metalice, balcon din
fier forjat și ornamente
neoclasice. Arhitectura
de influență franceză
este des întâlnită
în București, de la
sfârșitul sec al XIX-lea și
începutul sec al
XX-lea. Farmecului
acesteia i se adaugă
poezia și originalitatea
date de semnele
decăderii: tencuiala
căzută, iedera, rugina.
Fotografia este din anul
2000. Aceeași casă
văzută azi, renovată
destul de grosier, nu
mai atrage atenția în
același mod și nu mai
impresionează.
Șerban Vornicu
www.orasul.ro
De Ziua Irlandei sărbătorită în

București în lună martie din fața
Ateneului a fost invitat și un grup de
cimpoieri români, ca o conexiune
pastorală între Irlanda și România.
Sergiu Sfetcu
www.orasul.ro
Concertul Parabolelor al Companiei

Off - o monumentală și fascinanta
operă cosmică - adevărată creaţie
care a captivat publicul bucureștean.
Viorel Pârjan
www.orasul.ro
Trecut, Prezent și Viitor în București
“În faţa ochilor uimiţi ai celor din

prezent, se derulează imagini din
trecutul și viitorul Bucureștiului, ca un
arc magic peste timp”
Viorel Pleșca
www.orasul.ro
Dragul de București
Într-un oraș lipsit de

cultura respectului
urbanistic, într-o urbe
plină de calcane și
lipsită de reguli de
restaurare urbanistică,
în inima Orașului în
care respectul pentru
istorie este înecat de
nesimțirea autorităților
și de “foamea” bizz-
ului de fiecare zi,
mai găsești locuri de
respirație autentică,
locuri de aduceri aminte,
evocatoare, care ne fac
să îndragim Bucureștiul.
Vlad Voivoda
http://www.flickr.com/photos/
romanianfotografie/sets/
O mașină mare-ntr’oglindă mică,

final de ianuarie 2013, Șoseaua
Mihai Bravu

Viorica Petrescu
www.ed4lead.ro
La Vânătoare de comori în Parcul

Carol
Noi am pus copiii în situația de a

descoperi comorile orașului, de a
aprecia locuri, oameni, fapte, de a
observa detalii și crea o comunitate.
La început mică, dar cine știe mai
târziu...
ED4LEAD – Asociația pentru Educație,

Formare Profesională și Leadership
Alex Iacob
http://reptilianul.blogspot.ro/
Fântâna Dunărea din Piața Universității

este cunoscută ca fiind unul dintre cele
mai frecventate locuri de întâlnire din
București. Ea a fost amenajată după
cutremurul din 1977, în același timp
cu Blocul Dunărea, al cărui nume îl și
poartă. Umplută cu apă sau nu, aici se
intersectează numeroși studenți de la
Arhitectură sau de la Universitate.
Adina Felea
http://500px.com/adinafelea
Stavropoleos - o stradă plină de istorie

în centrul vechi al capitalei, noaptea
având un farmec aparte datorită
cladirilor construite în diferite stiluri
arhitecturale.
Elisei Noață
www.eliseiphoto.com

Silvia Colfescu
http://silviacolfescu.blogspot.ro/

Mărgineanu Petre Cristian Scarlat
http://www.locuriuitate.com/ www.orasul.ro
La Arcul de Triumf, unde

un mic copăcel își cere
O zi mohorâtă pe strada dreptul la viaţă, o altă
Stavropoleos dintr-un plantă firavă răsărită
unghi din care nu a mai din pavajul (găurit) al
fost fotografiată. bulevardului Poligrafiei
Steluța Popescu
www.oglinzideargint.ro
În Piața Romană, un conac așteaptă

cuminte să fie demolat.
Vlad Petreanu
www.orasul.ro
1 iunie în Centrul Vechi, sâmbătă

după-amiaza. În fata BNR, în
așteptarea unei coloane de stegari
italieni, parte a unei manifestări B-FIT,
o mascotă s-a retras lângă perete
pentru o conversaţie telefonică.
Costumat într-un soi de caracatiţă,

tipul dinăuntru se străduia să
comunice prin buretele gros cu
persoana de la celalat capăt. Din
capul caracatiţei se auzeau niște ţipete
înfundate. Când trebuia să asculte
răspunsul, mascota ridică aparatul la
ochiul costumului, unde probabil că
întorcea urechea lui, în interiorul întregii
butaforii.
Doina Vella
www.orasul.ro
La maiași, clădirile sunt considerate ca

având viață și suflet. Sâmbătă, 13 iulie
2013, în București a mai fost ucisă o
casă cu istorie și suflet: Haralambie
Botescu 18. Nimic nu va putea înlocui
această pierdere pentru București și
pentru patrimoniul construit românesc.
Patrimoniul național este o resursă
neregenerabilă, dar care, dacă ar fi
bine conservată și pusă în valoare, ar fi
un veritabil factor de progres și șansa
unei vieți mai bune pentru generațiile
viitoare.
Lucia Simion
www.orasul.ro
B.Fit in the Street

Cornel Hlupina
www.phototeam.ro
Bucureștiul colorat
Mihai Petre
www.orasul.ro
A venit vacanța
Ștefan Tuchilă
www.ultimul-etaj.ro
Undeva în Estul Bucureștiului trei

turnuri de locuinţe rămân ca o
mărturie a epocii pre-criza imobiliară.
Dacă două dintre ele nu fac decât
să îngroașe rândurile clădirilor
neterminate din acea perioadă, a treia
este un exemplu unic în România
contemporană: clienţii au obţinut
dreptul să ocupa clădirea neterminată
și continuă șantierul, oferind un sens
contemporan termenului “gospodar”.
Eli Driu
www.phototeam.ro
Vrând-nevrând, toate ni se leagă de

timp, întâmplări și emoţii. O legătură
pe cât de simplă și firească în fapt,
pe atât de complicată și de neînţeles
uneori. Parcă timpul trece prea repede
sau prea încet. Întâmplările nu se
petrec unde, când și cât ne-am dori
noi. Sau sunt prea multe odată! Sau
e chiar mai rău dacă nu se întâmplă
deloc! Iar emoţiile? Uneori le căutam,
alteori fugim de ele și nu de puţine
ori trecem pe lângă ele. De parcă nu
și-ar găsi timpul și locul potrivit! Să
ne reamintim însă de vechiul dicton
“Carpe diem!” care se potrivește
foarte bine și în fotografie! Așadar
să încercăm să trăim clipa pe care o
fotografiem! Atunci și acolo! Așa cum
este ea!
Alexandru Dinu-Șerban
www.orasul.ro
Baia Grivița și biserica Sfinții Voievozi

170 Bucureștiul meu drag

Bucurestiul Meu Drag - 2013-07

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucurestiul Meu Drag - 2013-07

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

un produs:

memoria vizuală a Bucureștiului - www.orasul.ro Nr. 19 / iulie 2013

Miros de vinete coapte

Eram copiii blocului! Cu toţii erau bucuroși să ne hrănească, să creștem mari...

Merită să descoperim pentru noi toţi și pentru copiii noștri

2 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 3

7 Cronica Bucureștiul meu drag

21 Biserica Cărămidarii de jos

30 Bucureștiul actorului Horațiu Mălăele - interviu

4 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 5

Paris, mon amour

6 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 7

8 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 9

12 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 13

Excursie - Drumul Găzarului

14 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 15

2003 - pe vremea Connex Kamarad și a reclamelor la țigări

16 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 17

18 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 19

Sigur că în toate monograﬁile Alexandru Lancuzov,

20 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 21

INTERVIU DE MIRUNA BĂRDULETE

Și ce impresie v-a lăsat orașul?

Ați rămas în continuare impresionat de el?

Nu v-ați gândit să rămâneți în niciunul dintre ele?

Ați simțit vreodată o aroganță a bucureștenilor față de provinciali?

De ce ați ales orașul pentru anii de studenție?

Descopăr în ﬁecare zi cum exteriorul Ce m-a impresionat cel mai mult la

34 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 35

36 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 37

38 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 39

40 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 41

42 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 43

44 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 45

46 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 47

48 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 49

50 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 51

52 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 53

Visând pe-o bancă-n Cișmigiu

Monumentul Eugeniu Carada

Motto: Restaurarea normalităţii

Despre prieteni și portrete

Parcul Moghioroș din Drumul

“Life is a succession of lessons which

București, orașul luminilor. E o vrajă

Fiecare lumină reprezintă un suﬂet. Ele

De 12 ani sunt și eu o luminiţă ce

Fântâna verde din Cișmigiu

Primăvara, serile din București arată

Centrul Vechi în luna Iulie.

Terasa era goală, era soare, am fost

Nimic nu-i întâmplător! Dacă ai și

Pot spune că e reprezentativă pentru

74 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 75

București - Sky Tower văzut de pe

Am plecat cu doi prieteni să

“Hot dog” - metode de încălzire

Ieniceri și spahiii odihnindu-se la 538

Prin Labirintul Bucureștiului.

În timpul Nopţii Muzeelor, Muzeul

Ferma este situată la ieșirea din

Staţia de autobuz de la Unirii lângă

88 Bucureștiul meu drag Nr. 19 / Iulie 2013 89