Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Marea Ducesă Anastasia a Rusiei

Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna, ca. 1914.

Date personale

Nume la naștere Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna

a Rusiei

Născută 18 iunie 1901

Peterhof, Rusia

Decedată 17 iulie 1918 (17 ani)[1][2][3]

Ekaterinburg, Rusia

Înmormântată 17 iulie 1918

(17 ani, 29 zile)
Catedrala Sf. Petru și Pavel, Sankt
Petersburg, Rusia

Părinți Nicolae al II-lea al Rusiei

Alix de Hessa-Darmstadt[4]

Frați și surori Țareviciul Alexei al Rusiei

Marea Ducesă Olga Nicolaevna a
Rusiei
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a
Rusiei
 Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna a
Rusiei

Cetățenie Imperiul Rus

Religie Biserica Ortodoxă Rusă

Ocupație politiciană

Apartenență nobiliară

Titluri titlu monarhic sau nobiliar[*]

Familie nobiliară Casa Romanov

Semnătură

Modifică date / text

Marea Ducesă Anastasia Nikolaevna a Rusiei (Anastasia Nikolaevna Romanova) (rusă Великая
Княжна Анастасия Николаевна Романова) (n. 18 iunie 1901 - d. 17 iulie 1918) a fost cea mai
mică fiica a țarului Nicolae al II-lea și a soției sale Alexandra Feodorovna.
Anastasia a fost cea mai tânără dintre surorile ei: Marea Ducesă Olga, Marea ducesă
Tatiana, Marea ducesă Maria, fiind soră mai mare a țareviciul Alexei Nicolaevich. Ea a fost omorâtă
împreună cu familia sa pe data de 17 iulie 1918 de către serviciile secrete din Bolsheik. De la
moartea sa au circulat zvonuri privind o posibilă scăpare, datorită faptului că locație unde ea a fost
înmormântată a fost necunoscută în timpul dominației comuniste. Micul mormânt lângă
Ekaterinburg, unde erau rămășițele țarului, ale soției sale și trei fiice a fost descoperit în anul 1991,
dar trupul lui Alexei și a unei surori- Anastasia sau sora sa , mai în vârstă- Maria, nu au fost
descoperite acolo. În ianuarie 2008, posibilitatea ca ea să trăiască a fost infirmată de oamenii de
știință ruși, care au anunțat că rămășițele carbonizate ale unui băiețel și a unei tinere găsite
lângă Ekaterinburg, în august 2007, erau foarte asemănătoare cu cele ale prințului moștenitor în
vârstă de 13 ani și una dintre cele 4 ducese Romanov. Medicii criminaliști ruși au confirmat pe data
de 30.aprilie. 2008, faptul că rămășițele erau ale prințului moștenitor și ale uneia dintre cele 4
ducese[5]. În martie 2009, rezultatele finale ale testului ADN au fost publicate de Michael Coble de la
laboratorul de identificare ADN, din cadrul forțelor armate ale Statelor Unite, care demonstrau faprul
că rămășițele tuturor celor 4 mari ducese au fost găsite și nici una nu a scăpat[6]. Mai multe femei au
pretins că sunt Anastasia , cea mai cunoscută fiind Anne Anderson. Cu toate că la moartea ei trupul
i-a fost incinerat, testele ADN făcute pe bucăți de țesut și de păr , nu au arătat nici o asemănare cu
ADN familiei imperiale [7].

Cuprins

 1Biografie
 2Viața și copilăria
 3Asocierea cu Grigori Rasputin
 4Primul razboi mondial si Revoluția
 5Captivitate și execuție
 6Rapoarte false de supraviețuire și de identificare a rămășițelor Romanov
 7Mormintele Romanov
 8Canonizare
 9Influența culturală
 10Arbore genealogic
 11Note
 12Vezi și
Biografie[modificare | modificare sursă]

Marea ducesă Anastasia în 1904

Viața și copilăria[modificare | modificare sursă]

Marea Ducesă Anastasia într-un portret oficial făcut în anul 1906

Când Anastasia s-a născut, părinții ei și întreaga familie, au fost dezamăgiți să aibă o a patra fiică,
pentru că ei doreau să aibă un fiu care să fie moștenitorul tronului. Țarul Nicolae al II-lea a mers într-
o lungă plimbare pentru a se liniști, înainte să o viziteze pe țarina Alexandra și pe nou-născuta
Anastasia pentru prima data [8]. Numele Anastasiei înseamnă aceea care rupe lantul” sau aceea
care deschide inchisoarea”. Cea de-a patra fiică și-a primit numele acesta pentru că în onoarea ei ,
țarul a eliberat studenții care au fost închiși pentru participarea în cadrul revoltelor de la St.
Petersburg și Moscova, în iarna precedentă.[9] Un alt înțeles al numelui ei este cel al „Învierii”, un
lucru la care s-a făcut referință în timpul poveștilor despre supraviețuirea ei. Titlul Anastsiei este mai
precis tradus că Marea Prințesa, ceea ce înseamnă că Anastasia ca Alteță Imperială avea un rang
mai mare decât celelalte prințese din Europa, care sunt Altețe Regale. Mare Ducesă (Grand
Duchess) a devenit cea mai utilizată formă de traducere a titlului din limba rusă în limba
engleză [10] .

Marea ducesă Anastasia tricotând în budoarul mamei sale

Copiii țarului au fost crescuți cât se poate de simplu. Ei dormeau pe paturi de campanie tari, fără
perne, excepție făcând atunci când erau bolnavi, făceau dușuri reci dimineața și trebuiau să își
curețe camerele. De asemenea, atunci când nu erau ocupați, trebuiau să facă lucrușoare de mână
care urmau să fie vândute în cadrul evenimentelor caritabile. În familie, chiar și servitorii i se adresau
Anastasia Nikolaevna, nefolosind titlul de Alteță Imperială. Ocazional era numită Anastasie - după
forma din limba franceză sau după poreclele, provenite din limba rusă: Nasty, Nastas sau Nastenka.
Alte porecle folosite în familie erau Malenkaya, care înseamnă ”micuță, mititică”[11] sau shvibzik.
Anastasia a avut o malformație la piciorul stâng, la fel ca și faimoasa impostoare Anna Anderson.
Referindu-ne la poreclele ei, tânăra Anastasia a devenit un copil energic și vivace, descrisă că fiind
scundă și durdulie, cu ochii albaștrii[12] și păr roșcat[13]. Margretta Eager, una dintre guvernantele
duceselor, a povestit unei persoane, faptul că Anastasia a avut cel mai mare șarm personal dintre
toții copii pe care i-a văzut.
Marea ducesă Anastasia distrându-se la Tsaorskoe Selo, în jurul anului 1910

În timp ce deseori era numită ca fiind isteață și darnică, tutorii săi Sydney Gibbles si Pierre Gillard
spuneau că nu îi păsa deloc de restricțiile impuse de camera unde se facea școala. Gibbles, Gillard
și doamnele de onoare Liti Dehr și Anna Vyrubovna au descris-o pe Anastasia ca fiind plină de viață,
rea și prefăcută. Uneori reacțiile ei, ascutite și spirituale, atingeau puncte sensibile((())) [14][15].
Ocazional îndrăzneala ei depășea limitele bunelor maniere. "€€Fără nicio îndoială, ea deținea
recordul pentru fapte pedepsite, în năzdrăvănii fiind un adevărat geniu” a spus Gleb Botkin, fiul
fizicianului curții - Yevgeny Botkin care a murit împreună cu familia la Ekaterinburg [16]. Uneori
Anastasia le făcea farse și îi păcălea pe servitori și pe tutorii săi. Ca și copil, ea se cățăra în copaci
și refuza să mai coboare. Odată, în timpul unei lupte cu bulgări de zăpada la reședința familiei în
Polonia, Anastasia a introdus o piatră într-un bulgăre de zăpada, cu care a aruncat spre sora ei mai
mare Tatiana , doborând-o. O verișoară mai îndepărată, prințesa Nina Georgievna își amintea că
€€Anastasia era atât de rea încât ajungea până în punctul de a fi malefică. Ar fi trișat, zgâriat și lovit
ceilalți jucători în timpul unui joc. Ea era complexată de faptul că Nina, cu toate că era mai tânără
decât Anastasia era mai inalta” [17]. Anastasiei îi păsa foarte puțin de aspectul său fizic, în opoziție cu
surorile sale. Hallie Erminie Rivers o autoare americană foarte populară, soția unui diplomat a
descris cum Anastasia în vârstă de 10 ani mânca un baton de ciocolată fără să se deranjeze să își
dea jos mănușile lungi albe, la operă din St. Petersburg [18].
Anastasia și sora ei mai mare Maria, erau cunoscute ca și "Micuța Pereche”. Cele două fete
împărțeau aceeași cameră ,deseori purtând haine asemănătoare și petrecându-și mult timp
împreună. Surorile lor mai mari, Olga și Tatiana care împărțeau aceeași cameră erau cunoscute că
fiind "€€Marea Pereche”. Uneori fetele semnau scrisorile cu porecla OTMA, care deriva de la
inițialele numelor lor[19].
În ciuda energiei sale, sănătatea fizică a Anastasiei era una precară. Ea suferea de Hallux valgus,
care i-a afectat ambele degete[20]. Anastasia avea un mușchi al spatelui slab si i-a fost prescris un
masaj de doua ori pe saptamana . Ea se ascundea sub dulap sa scape de masaj[21]. Matusa
Anastasiei, a fost raportată având hemoragie foarte puternica in timpul unei operații de extirpare a
amigdalelor decembrie 1914, spunea din partea tatălui, Olga Alexandrovna a Rusiei timpul unui
interviu. Olga Alexandrovna credea ca nepoatele sângerau mai mult decât era normal, ea crezând
ce ele erau puratatoare de hemofilie la fel ca mama lor[22]. Purtătorii genei au ca simptome
necoagularea sângelui[23].Testele ADN făcute 2009, pe familie imperiale, au dovedit ca Alexei
suferea de hemofilie B- o forma rara a bolii. Dintre surori, s-a aflat de către cercetătorii ruși ca
Anastasia, iar de americani, Maria, erau purtătoare de hemofilie. Probabil Anastasia ar fi transmis
copiilor ei daca trăia[24]. Anastasia la fel ca si intreaga familie, l-a iubit foarte mult pe mult-așteptatul
moștenitor-Alexei -€€bebelusul”. Alexei a suferit de frecvente atacuri de hemofilie, care erau cat pe
ce sa ii provoace moartea.

Asocierea cu Grigori Rasputin[modificare | modificare sursă]

Mama Anastasiei se baza pe sfaturile primite de la Grigori Rasputin, un stareț pribeag, crezând că
rugăciunile lui l-au salvat pe suferindul tsarevitch de mai multe ori. Anastasia și surorile ei erau
învățate să îl considere pe Rasputin ca "Prietenul Nostru”, căruia i se puteau destăinui. În toamna
anului 1907, mătușa Anastasiei marea ducesă Olga Alexandrovna a fost însoțită de către țar în
camera copiilor pentru a-l întâlni pe Rasputin. Anastasia, surorile ei și Alexei purtau cămășile de
noapte albe."Totii copii

Marea ducesă Anastasia cu mama ei,țarina Alexandra, în anul 1908

păreau că îl plac” spunea Olga Alexandrovna. " Erau foarte liniștiți în prezența lui”[25].
Prietenia lui Rasputin cu familia imperială este evidențiată de conținutul a câteva mesaje pe care le-
a trimis. În februarie 1909, Rasputin le-a trimis copiilor o telegramă, sfătuindu-i:” Iubiți toată natura
făcută de Dumnezeu, toată creația Lui, în special acest Pământ , Maica Domnului s-a ocupat tot
timpul de flori.”[26]
Una dintre guvernantele fetelor, Sofia Ivanova Tyutcheva a fost îngrozită de faptul că Rasputin avea
voie să intre în camera fetelor, când acestea erau îmbrăcate în cămășile de noapte. Nicolae l-a
rugat pe Rasputin să evite să mai meargă în camera fetelor. Copiii care știau de tensiunea formată,
se temeau că mama lor se va înfuria datorită faptelor Sofiei. "Mi-e așa de frică de faptul că S.I.
(Sofia Ivanova) poate vorbi lucruri urâte de prietenul nostru”. Acestea sunt cuvintele scrise de
Tatiana, sora Anastasiei în vărsta de 12 ani, mamei lor în data de 8 martie 1910. "Sper că
îngrijitoarea noastră va fi mai drăguță cu prietenul nostru acum”[27]. Probabil împărăteasa Alexandra
a concediat-o pe Tyutcheva. Tyutcheva a mai povestit această întâmplare și altor membrii ai
familiei[28].
Marea ducesă Anastasia împreună cu fratele ei, Alexei

În timp ce vizitele făcute de Rasputin copiilor erau complet inocente, familia era scandalizată. Sofia i-
a spus surorii țarului, marea ducesă Xenia Alexandrovna, faptul că Rasputin vizita fetele în timp ce
acestea se pregăteau de culcare, îmbrățișându-le. Tyutcheva spunea că , copiii au fost învățați să
nu povestească vizitele lui Rasputin și aveau grijă să ascundă vizitele acestuia de slujitori. În data de
15 martie 1910, Xenia a scris că nu își poate explica atitudinea lui "Alix față de sinistrul Rasputin pe
care ei îl consideră sfânt, când de fapt este doar un khlyst”.

Marea ducesă Anastasia îmbrăcată în rochia princiară, în anul 1910

În primăvara anului 1910, guvernanta Maria Ivanova Vishnyakova susținea că Rasputin o violase.
Vishnyakova spunea că împărăteasa refuza să o creadă insistând faptul că "tot ce face Rasputin
este sfânt”[29]. Marii ducese Olga Alexandrovna i s-a spus faptul că acuzația Mariei Ivanova a fost
investigată imediat, dar de fapt ea a fost prinsă în pat cu una dintre gărzile palatului. După aceste
acuzații, Vishnyakovei i-a fost interzis să îl mai vadă pe Rasputin, probabil în anul 1913[30]fiind
concediată.
Oricum zvonurile au persistat , iar mai târziu în societate a circulat zvonul cum că Rasputin nu a
sedus-o numai pe țarină, dar și pe cele patru ducese[31]. Bârfa a fost "alimentată” de inocentele
scrisori trimise de către țarină și de cele patru ducese lui Rasputin. Scrisori care au fost citite de
toată lumea. Anastasia i-a scris "Dragul, prețiosul și singurul meu prieten, cât de mult aș dori să te
văd din nou. Te-am visat azi-noapte. O întreb tot timpul pe mama când vei veni... mă gândesc la tine
tot timpul, dragul meu, pentru că ai fost atât de bun cu mine...”[32].
Asta a fost urmată de filmulețe animate cu caracter pornografic, în care Rasputin avea relații intime
cu împărăteasa, cele patru fete și Anna Vyrubova[33]. După acest scandal, Nicolae al II-lea a ordonat
că Rasputin să părăsească St. Petersburg-ul pentru un timp, spre neplăcerea Alexandrei. Astfel
Rasputin a plecat într-un pelerinaj spre Palestina[34]. În ciuda zvonurilor, asocierea familiei imperiale
cu Rasputin a continuat până la 17decembrie 1916, când acesta a fost ucis. "Prietenul Nostru este
foarte mulțumit de fetele noastre, spune că ele au trecut prin niște etape foarte grele pentru vârsta
lor, iar sufletele lor s-au dezvoltat”, scria Alexandra țarului în data de 6 decembrie 1916[35].
În Memoriile lui, A.A. Mordinov a raportată faptul că cele patru ducese erau "reci și teribil de
suparate” de moartea lui Rasputin, stând îmbrățișate pe o canapea într-unul dintre dormitoare, în
noaptea în care au aflat vestea. Mardinov își amintește că tinerele erau foarte triste și păreau să
simtă schimbarea politică care urmă să înceapă[36]. Rasputin a fost iîmormântat cu o icoană
semnată pe spate de Anastasia, mama și surorile ei. Au participat la funerariile din data de 21
decembrie 1916 și familia a plănuit să construiască o Biserică peste mormântul lui Rasputin[37].
După ce au fost omorâți de Bolșevici, a fost descoperit faptul că Anastasia și surorile ei purtau
talismane cu poza lui Rasputin și cu o rugăciune[38].

Primul razboi mondial si Revoluția[modificare | modificare sursă]

Marile ducese Maria și Anastasia Nikolaevna într-o vizită oficială făcută soldaților la spital, în anul 1914

În timpul primului război mondial, Anastasia împreună cu sora ei Maria, vizitau soldații răniți în
Tsarkoye Selo.Cele două adolescente, prea tinere pentru a deveni asistente ale Crucii Roșii, la fel
ca și mama și surorile lor mai mari, jucau șah și table cu soldații, încercând să le ridice moralul. Felix
Dassel, care a fost tratat la spital și a cunoscut-o pe Anastasia, își amintește că aceasta avea un
"râs de veveriță” și un mers foarte rapid.[39]
În februarie 1917, Nicolae al II-lea a abdicat, iar Anastasia și familia ei au fost puși sub arest la
domiciliu la Palatul Alexandru din Tsarskoye Selo, în timpul revoluției din Rusia. În timp ce Bolșevicii
se apropiau , Alexandru Kerensky - membru al guvernului provizoriu, i-a mutat
în Tobolsk, Siberia.[40] După ce Bolșevicii au pus stăpânire asupra Rusiei, Anastasia și familia ei au
fost mutați în casa Ipatev (Casa Scopului), în Ekaterinburg.[41]
Stresul și nesiguranța captivității și-au pus amprenta atât asupra Anastasiei cât și a întregii familii.
"Pa”, i-a scris Anastasia unei prietene în iarna anul 1917.”Nu ne uitați”.[42] La Tobolsk ea a scris o
lucrare melancolică pentru profesorul ei de limba engleză, plină de greșeli de ortografie despre
"Evelyn Hope" un poem a lui Robert Browning despre o tânărǎ :"Când a murit ea avea doar
șaisprezece ani" a scris Anastasia. "Era un bărbat care o iubea fără ca măcar să o fi văzut, dar o
cunoștea foarte bine. Ea a auzit de asemenea de el. El nu i-a putut spune niciodată că o iubea, iar
acum era moartă. El încă credea atunci ca ambii își vor trăi viață de apoi, oricând va fi ea..."
Marea ducesă Anastasia stând cu mama ei, Alexandra și sora ei, Olga, în camera de zi a mamei lor

La Tobolsk ea și surorile ei coseau bijuteriile în haine, în speranța că astfel le vor ascunde de

răpitorii lor, de când Alexandra le-a avertizat că ea, Nicolae și Maria au fost percheziționați la sosirea
la Ekaterinburg, unde li s-au confiscat lucrurile. Mama lor folosea cuvinte cod ca și "medicamente" și
"lucrurile lui Sednev" pentru bijuterii.[43] Pierre Gilliard își amintește ultima oară când i-a văzut pe
copii la Ekaterinburg:" Marinarul Nagorny, cel care îl însoțea pe Alexei Nikolaevici, a trecut prin fața
geamului la care mă aflam eu cărând băiatul bolnav în brațe, în spatele lor venind Marile Ducese
care își cărau bagajele și mici lucruri personale. Am încercat să ies, însă am fost împins înapoi în
caleașcă de una dintre santinele. M-am întors la geam. Tatiana Nikolaevna a venit ultima purtându-
și în brațe cățelușul și încercând din răsputeri să își care geamantanul. Ploua și am văzut cum
picioarele ei se scufundau în noroi la fiecare pas. Nagorny a incercat să o ajute, dar a fost oprit de
unul dintre comisari.."[44] Baroneasa Sophie Buxhoeveden ne-a povestit cu tristețe ultima oară când
a văzut-o pe Anastasia:"Odată stând pe scările unei case, am văzut o mână acoperită cu o mânușă
roz care a deschis geamul. Având în vedere bluza, trebuie să fi fost Anastasia sau Maria. Ele nu mă
puteau vedea prin geamurile lor, aceasta fiind ultima oară când l-am văzut pe unul dintre ei." [45]

Marile ducese Anastasia, Maria și Tatiana Nikolaevna la Tsarskoe Selo, în primăvara anului 1917

Oricum chiar și în ultimele luni ale vieții, ea a găsit moduri de a se distra. Ea împreună cu ceilalți
membrii ai familie compuneau piese de teatru pentru a-i amuza pe părinții lor și pe ceilalți în
primăvara anului 1918. Teatrul jucat de Anastasia a stârnit hohote de râs, spunea tutorele ei,
Sydney Gibbes.[46] În 7 martie 1918, printr-o scrisoare trimisă surorii ei Maria la Ekaterinburg,
Anastasia îi povestește momentul de bucurie, în ciuda stării ei de tristețe, singurătate și îngrijorarea
pentru starea de sănătate a lui Alexei. "Ne-am jucat pe leagăn, acesta a fost momentul când am ras
în hohote, căzătura fiind grozavă. Într-adevăr. Le-am spus surorilor acest lucru de atâtea ori ieri,
încât cred că s-au cam saturat, dar aș putea să le spun de multe ori... Ce timp am avut! Aș fi putut
zbiera de fericire."[47] În memoriile lui, un gardian de la casa Ipatev își amintește despre Anastasia ca
fiind "prietenoasa și foarte amuzantă", în timp ce alt gardian spunea despre Anastasia era "un diavol
fermecător". Ea era rea și cred ca rar obosea. Era plină de viață și îi plăcea de minune sa joace
piese de teatru cu câini, ca și cum ar fi fost în circ." Un alt gardian o considera pe cea mai tânără
dintre marile ducese, ca fiind "ofensivă și o teroristă" și s-a plâns că uneori comentariile ei
provocatoare au creat tensiune în garnizoană.[48] Marile ducese au învățat să își spele singure
hainele și au învățat să facă pâine, cât au fost închise în casa Ipatev.
În vară, interdicțiile captivității și-au pus amprenta asupra familie. Potrivit unor surse, la un moment
dat Anastasia a devenit atât de supărată încât și-a vopsit geamurile pe care le deschidea pentru a
aerisi. Potrivit relatărilor unei santinele, care când a văzut-o s-a speriat. Nu a mai încercat asta
niciodata.[49] În 14 iulie 1918, preoții din Ekaterinburg au oficiat o slujbă privată pentru ei. Au raportat
faptul că Anastasia și familia ei au leșinat în timpul rugăciunilor pentru morți, iar fetele au devenit
disperate și deznădăjduite, necântandu-și replicile din timpul slujbei. Observând schimbările
dramatice din comportamentul lor de la ultima vizită, unul dintre preoți le-a spus celorlalți "Ceva s-a
întâmplat acolo".[50] Însă următoarea zi, 15 iulie 1918, Anastasia și surorile ei păreau a fi fericite,
glumind și ajutând la mutarea paturilor din camerele lor pentru ca femeile de serviciu să poată curăța
podelele. Au ajutat la curățarea podelelor și șușoteau cu femeile de servici, în timp ce gărzile nu se
uitau. Anastasia i-a scos limba șefului detașamentului, Yakov Yurovsky, când pentru un moment
acesta a plecat din cameră.[51]
Anastasia a fost ucisă împreună cu familia ei în dimineața zilei de 17 iulie 1918. Au fost executați de
forțele poliției secrete bolșevice, aflată sub conducerea lui Yurovsky.

Captivitate și execuție[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Execuția familiei Romanov.
După revoluția bolșevică din octombrie 1917, Rusia a intrat repede în Războiul Civil. Negocierile
pentru eliberarea Romanovilor între capturile lor bolșevice și familia lor extinsă, mulți dintre ei au fost
membrii de frunte a Casei regale din Europa, au fost stagnate.[52] Cum albii ( încă fideli țarului și
principiilor de autocrație) avansau spre Ekaterinburg, Reds au fost într-o situație precară. Reds știau
că Ekaterinburg ar scădea la Armata Albă mai puțin echipată .Când albii au ajuns în Ekaterinburg,
membrii familiei imperiale au dispărut pur și simplu. Cea mai acceptată considerare a fost că familia
a fost ucisă. Acest lucru s-a datorat unei anchete făcute de Nicholas Sokolov, anchetator al Armatei
Albe, care a ajuns la concluzie pe baza elementelor, care au aparținut familiei, găsite aruncate pe
jos într-o galerie de mină la Ganina Yama.[53]

Marile Ducese Maria și Anastasia strâmbându-se la aparat în captivitatea de la Tsarskoe Selo în primăvara
anului 1917.
Nota Yurovsky, un cont de evenimente depuse de Yurovsky la superiorii săi bolșevici în urma
crimelor, a fost găsită în 1989 și detaliată în cartea lui Edvard Radzinsky din 1992, Ultimul Țar.
Conform notei, în noaptea crimelor, familia a fost trezită și li s-a spus să se îmbrace. Li s-a spus că
sunt mutați într-o locație nouă, pentru a garanta siguranța lor, în perspectiva de violență care ar
putea apărea atunci când Armata Albă va ajunge la Ekaterinburg. Odată îmbrăcați, membrii familiei
și micul cerc de servitori rămași cu ei, au fost înghesuiți într-o cameră mică la subsol și li s-a spus să
aștepte. Alexandra și Alexei erau așezați în scaune aduse de către gardieni la cererea împărătesei.
După câteva minute, călăii au intrat în cameră, conduși de Yurovsky. Yurovsky i-a informat repede
pe Țar și familia sa că vor fi executați. Țarul a avut timp să spuna doar “Ce?” și să se întoarcă spre
familia sa, când a fost împușcat de mai multe gloanțe în piept ( nu așa cum se spune, la cap, craniul
său, recuperat în 1991, nu are răni de glonț). Țarul, Împărăteasa și două roabe au fost uciși in primul
schimb de focuri de armă. Marie, dr. Botkin și servitoarea împărătesei au fost răniți. Fumul gros de la
focurile de armă a umplut camera, precum și praful de ciment din pereți, eliberat de gloanțe. Pentru
a permite ceței să se risipească, pistolarii au părăsit sala timp de câteva minute, lăsând toate
victimele în urmă. Când pistolarul s-a întors, dr. Botkin a fost împușcat și țareviciul Alexei a fost
sacrificat, un pistolar încercând în mod repetat să îl împuște sau să îl înjunghie pe băiat în trunchi.
Bijuteriile cusute în hainele lui l-au protejat, și în cele din urmă un alt pistolar îi trase două focuri în
cap. Tatiana și Olga au fost ucise apoi, cu un singur glonț în cap.

Marile Ducese Tatiana si Anastasia și câinele lor Ortino în captivitate la Tsarskoe Selo în primăvara anului
1917.

Ultimele victime, Maria, Anastasia și servitoarea Demidova, erau pe podea, sub singura fereastră
din cameră. Când pistolarul s-a apropiat, Maria s-a ridicat și s-a luptat cu Ermakov când acesta
încerca să o înjunghie. Bijuteriile din hainele ei au protejat-o, și Ermakov a susținut că a ucis-o cu o
lovitură la cap. Ermakov s-a luptat apoi cu Anastasia, nu a reușit să o înjunghie, și a declarat că a
ucis-o, de asemenea, cu o lovitură la cap. Craniul Mariei nu prezenta nicio urmă de glonț și nu este
clar modul în care a murit. Ermakov a fost destul de beat în timpul crimelor și este posibil să fi
împușcat doar scalpul, lăsând-o inconștientă și producând pierderi considerabile de sânge, dar nu
uciderea ei. Apoi, când cadavrele au fost scoase din cameră două dintre Marile Ducese au arătat
semne de viață. Una s-a ridicat și a țipat, ducându-și mâna la cap, în timp ce cealaltă scuipă sângele
din gură, gemu și se mișcă. Având în vedere că rănile provocate Olgăi și Tatianei au fost fatale, este
probabil ca Maria, poate doar inconștientă, să fie sora care a țipat, în timp ce Anastasia să fi fost
încă capabilă să se deplaseze și să geamă. Deși declarația arhivată a lui Ermakov nu spune acest
lucru, el i-a spus soției sale că Anastasia a fost terminată cu baionetele, în timp ce Yurovsky a scris
că atunci când cadavrele au fost scoase afară, una sau mai multe dintre fete au strigat și-au fost
omorâte în bătaie în partea din spate a capului. Dar din nou, partea din spate a craniului Mariei nu
prezintă urme de violență, iar rămășițele arse și fragmentate ale Anastasiei, identificate în 2009, nu
oferă indicii despre cauza morții ei.

Rapoarte false de supraviețuire și de identificare a rămășițelor

Romanov[modificare | modificare sursă]
Presupusa supraviețuire a Anastasiei a fost unul dintre cele mai celebre mistere ale sec. XX. Anna
Anderson, o impostoare de cea mai mare notorietate, a făcut față, pentru prima dată, publicului între
1920 și 1922. Ea a susținut că și-a simulat moartea în rândul cadavrelor familiei sale și a fost
capabilă să scape cu ajutorul unei gărzi pline de compasiune, care a salvat-o din rândul cadavrelor,
după ce a observat că este încă în viață.[54] Lupta ei juridică pentru recunoaștere din 1938-1970 a
continuat pe tot parcursul vieții ei și a fost cazul cel mai longeviv de care auzise Curtea Germană,
unde a fost depus oficial. Decizia finală a instanței a fost că Anderson nu a adus suficiente dovezi
pentru a dovedi că e Marea Ducesă.
Anderson a murit în 1984 și corpul ei a fost incinerat. Testele de ADN au fost efectuate într-un spital
în 1994, pe o mostră de țesut de la Anderson și sângele Prințului Philip, duce de Edinburgh, un
strănepot al Împărătesei Alexandra. Potrivit dr Gill, cel care a efectuat testele, „ Dacă acceptăm că
aceste probe au venit de la Anna Anderson, atunci Anna Anderson nu ar fi putut fi rudă cu Țarul
Nicholae sau Țarina Alexandra.”ADN-ul lui Anderson corespunde unui strănepot de-al lui Franziska
Schanzkowska, un muncitor dispărut de la o fabrică din Polonia. Câțiva partizani de-ai lui Anderson
au recunoscut că testele AND dovedesc că ea nu putea fi Marea Ducesă.[55][56] Anna Anderson a
fost una dintre cele 10 femei care au pretins că sunt Anastasia. Unele mai putin cunoscute au fost
Nadezhda Ivanovna Vasilyeva[57] și Eugenia Smith[58]. Cele două femei tinere, care au pretins că
sunt Anastasia și sora ei, Maria, au fost luate de către un preot în Munții Ural în 1919, unde au trăit
ca și călugărițe până la moartea lor în 1964. Ele au fost incinerate sub numele de Anastasia și Maria
Nikolaevna.[59]

Marea Ducesa Anastasia Nicolaevna în captivitate la Tobolsk în primăvara anului 1918.

Zvonurile despre supraviețuirea Anastasiei au fost împodobite cu diferite rapoarte despre trenuri și
case care au fost căutate pentru „Anastasia Romanov” de către soldații bolșevici și poliția
secretă.[60] Când a fost întemnițată pentru scurt timp la Perm în 1928, Prințesa Helena Petrovna,
soția unui văr îndepărtat de-al Anastasiei, Prințul Ioan Constatinovich al Rusiei, a raportat că un
gardian a adus o fată, care își spunea Anastasia Romanova, la celula ei și a întrebat-o dacă această
fată a fost fiica Țarului. Helena Petrovna a spus că nu a recunoscut-o pe fată, iar garda a plecat cu
ea.[61] Deși mai târziu, alți martori din Perm au raportat că le-au văzut pe Anastasia, mama
ei Alexandra Fyodorovna și surorile ei în Perm după crime, acea poveste e discreditată acum pe
scară largă, ca fiind nimic mai mult decât un zvon. În mod ironic, se pare că aceste zvonuri au
început pentru a ascunde faptul că familia era defapt moartă, alimentând zvonurile că erau în viață.
La câteva zile după ce au fost uciși, guvernul german a trimis câteva telegrame, pretinzând
„siguranța prințeselor de sânge german.” Rusia a semnat de curând un tratat de pace cu Germania
și nu dorea să îi supere spunându-le că femeile sunt moarte, așa că le-au spus că au fost mutate
într-un loc mai sigur.[62] Aceasta s-ar putea să fie sursa poveștilor din Perm.
În alt accident, 8 martori au raportat recapturarea unei femei tinere, după o aparentă încercare de
evedare în septembrie 1918, la o stație de cale ferată de la Siding37, nord vest de Perm. Acești
martori au fost Maxim Grigoyev, Tatiana Sitnikova și fiul ei Fyodor Sitnikov, Ivan Kuklin și Matrina
Kuklina, Vassily Ryabov, Ustinya Varankina, și Dr. Pavel Utkin, un fizician care a tratat-o pe fată
după accident.[63] Câțiva dintre martori au identificat-o pe fată ca fiind Anastasia, când li s-au arătat
poze cu Marea Ducesă de către Armata Albă Rusească. Utkin le-a apus de asemenea
anchetatorilor Armatei Albe că fata vătămată, în timp ce o trata la sediul Ceka din Perm, i-a spus „
Eu sunt fiica domnitorului, Anastasia.” Utkin a obținut o rețetă de la o farmacie pentru un pacient
numit ”N” la ordinele poliției secrete. Investigatorii Armatei Albe au făcut mai târziu investigații
independente pe baza prescripțiilor.[64] În același timp, în mijlocul lui 1918, au existat câteva rapoarte
ale tinerilor din Rusia, care trec drept evadați Romanov. Boris Soloviev, soțul fiicei lui Rasputin,
Maria, fraudează familiile proeminente ruse, cerându-le bani pentru ca un impostor Romanov să
fugă în China. De asemenea, Soloviev a găsit femei tinere dispuse să se deghizeze ca și o Mare
Ducesă pentru a asista la înșelarea familiilor fraudate.
Câțiva biografi susțineau că a existat posibilitatea ca unul sau mai mulți gardieni să salveze un
supraviețuitor. Yakov Yurovsky a cerut ca gardienii să vină la el în birou și să predea obiectele pe
care le-au furat în timpul crimelor. Nu a fost raportat un interval de timp, atunci când corpurile au
rămas nesupravegheate în camion, în subsolul casei și pe coridoarele casei. Unii paznici care nu au
participat la crime și au fost apropiați de Marile Ducese au fost lăsați în subsol cu cadavrele.[65]

De la stânga spre dreapta, Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei, Țarul Nicolae al II-lea, Marea Ducesă
Anastasia Nicolaevna și Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna în captivitate la Tobolsk în iarna anului 1917. Notă:
Librăria Beinecke

Au existat rapoarte și din Bulgaria în legătură cu supraviețuirea Anastasiei și a fratelui ei mai mic,
țareviciul Alexei. În 1953, Peter Zamiatkin, care a fost un membru al gărzii familiei imperiale ruse, a
spus unui pacient de 16 ani că i-a luat pe Anastasia și Alexei în satul său natal, lângă Odessa, la
cererea Țarului. După asasinarea celorlați membrii ai familiei imperiale, Zamiatkin a fugit cu copii cu
ajutorul uuni vas, navigând din Odessa în Alexandria. Supraviețuitorii, pretinșii Anastasia și Alexei,
și-au trăit restul vieții sub nume false în Bulgaria, în orașul Gabarevo, lângă Kazanlâk. Anastasia
bulgară a afirmat că o cheamă Eleonora Albertovna Kruger și a murit în 1954.[66]

Mormintele Romanov[modificare | modificare sursă]

În 1991, presupusul mormânt al familiei imperiale și al servitorilor acestora a fost excavat în pădure,
lângă Ekaterinburg. Cimitirul a fost găsit cu aproape un deceniu înainte, dar a fost ținut ascuns de
către descoperitorii săi, de către comuniștii care încă conduceau Rusia, când mormântul a fost inițial
găsit. În mormânt s-au găsit doar nouă din cele 11 cadavre. ADN-ul și analizele scheletice aparțin
rămășițelor Țarului Nicolae II, Țarinei Alexandra, a trei dintre cele patru ducese( Olga, Tatiana,
Maria). Celelalte rămășițe, cu ADN independent, corespund familiei doctorului (Yevgeny Botkin),
valetului lor ( Alexei Trupp), bucătarului lor( Ivan Kharitonov) și servitoarei Alexandrei ( Anna
Demidova). Regretatul medic legist Dr. William Maples, a decis că cadavrul tareviciului Alexei și
Anastasiei lipsesc din mormântul familiei. Oamenii de știință contestă această concluzie, însă,
susținând că cel ce a fost lipsă era cadavrul Mariei. Rușii au identificat-o pe Anastasia cu ajutorul
unui program de pe calculator pentru a compara pozele celei mai tinere ducese cu craniile victimelor
din mormânt. Au estimat greutatea și înălțimea oaselor care lipseau.[67]
Oamenii de știință americani au crezut că trupul care lipsea e al Anastasiei deoarece niciunul dintre
scheletele de femeie nu prezentau urme de imaturitate, cum ar fi o claviculă imatură, dinți
necarbonati sau vertebre imature în spate, pe care se așteptau să le găsească la un copil de 17 ani.
În 1998, când rămășițele familiei imperiale au fost în sfârșit înmormântate, un cadavru ce măsura
aproximativ 5,7 a fost îngropat sub numele Anastasia. Pozele făcute în urmă cu 6 luni, în care
Anastasia stă în picioare lângă cele trei surori ale sale, demonstrează că Anastasia a fost cea mai
scundă dintre toate.

Marea Ducesa Anastasia Nicolaevna a Rusiei in afara Rusiei, pe nava care a transportat-o la Ekaterinburgh în
Mai 1918. Aceasta este ultima fotografie cunoscută a Anastasiei.

Anunțul celor de la Yurovsky arată că două dintre cadavre au fost luate din cripta centrală și
incinerate într-o zonă secretă în scopul de a ascunde discuțiile ce ar putea apărea la înmormântările
Țarului și a suitei sale, în cazul în care rămășițele ar fi fost descoperite de albi, deoarece numărul de
cadavre nu corespund numărului celor care sunt crezuți morți. Cerecetarile zonei, făcute în anii
următori, nu au reușit să descopere locul în care cadavrele au fost incinerate say rămășițele a doi
copii Romanov dispăruți.[68] Cu toate acestea, pe 23 august 2007, un arheolog rus a anunțat
descoperirea a două corpuri arse, schelete parțiale pe un sit ars, lângă Ekaterinburgh, care se pare
că corespund sitului descris în memoriile lui Yurovsky. Arheologii spun că oasele sunt de la un băiat
cu vârstă cuprinsă între 10 și 13 ani, la data decesului, și a unei femei tinere, cu vârsta între 18 și 23
ani. Anastasia avea 17 ani și o lună când a fost asasinată, în timp ce sora ei Maria avea 19 ani și
Alexei mai avea două săptămâni până împlinea 14 ani. Surorile Anastasiei, Olga și Tatiana, aveau
22, respectiv 21 ani în momentul asasinării. Împreună cu rămășițele lor, arheologii au găsit cioburi
de la un container cu acid sulfuric, cuie, benzi metalice de la o cutie de lemn și gloanțe de diferite
calibre. Oasele au fost descoperite folosind detectoare de metale și tije metalice ca sonde.[69]
Testele ADN efectuate de mai multe laboratoare internaționale, cum ar fi Forțele Armate ale
laboratorului de identificare a ADN-ului și Universitatea de Medicină Innsbruck, au confirmat că
rămășițele aparțin tareviciului Alexei și unei dintre surorile sale, dovedind că toți membrii familiei,
inclusiv Anastasia au murit în 1918, părinții și cei cinci copii sunt acum contabilizați și fiecare își are
propriul profil ADN.[70][71]

Canonizare[modificare | modificare sursă]

În anul 2000, Anastasia și familia ei au fost canonizați ca pasionați purtători ai Bisericii Ortodoxe
Ruse. Familia a fost anterior canonizată în 1981 de către Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate ca
Sfinți Mucenici. Corpurile Țarului Nicolae al II lea, Țarinei Alexandra și a trei dintre fiicele lor au fost,
în cele din urmă, înmormântate în Capela Sf. Ecaterina, la Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt
Petersburg la 17 iunie 1998, la 80 de ani după ce au fost uciși.[72]

Influența culturală[modificare | modificare sursă]

O reconstrucție facială a Marii Ducese Anastasia, făcută de S.A. Nikitin în 1994.

Pretinsa supraviețuire a Anastasiei a fost subiectul multor filme și piese de teatru. Primul film, făcut
în 1928, a fost numit „Hainele fac femeia”. Povestea urmărea o femeie care juca rolul unei Anastasia
salvate pentru un film de la Hollywood, și se termină prin a fi recunoscută de un soldat rus, care a
salvat-o inițial de la asasinare.
Cea mai faimoasă ficțiune este, probabil, cea din 1956, cu Ingrid Bergman ca și Anna Anderson, Yul
Brynner ca Generalul Bounine ( personaj fictiv bazat pe mai mulți bărbați reali) și Helen
Hayes ca Împărăteasa Văduvă Maria, bunica Anastasiei din partea tatălui. Filmul spune povestea
unei femei dintr-un azil, care în 1928 apare în Paris și care este capturată de către emigranții ruși,
care o dotează cu informații, astfel încât să o poată păcăli pe bunica Anastasiei, în gândirea că
Anderson e defapt nepoata ei, în scopul de a obține o avere din Imperiul Țarist. Pe măsură ce timpul
trece, ele încep să suspecteze că această „Doamna A. Anderson” este întradevăr Marea Ducesă
dispărută.
Povestea a servit ca bază pentru scurtul muzical din 1965, Anya.
În 1986, NBC a difuzat o mini-serie bazată pe o carte publicată în 1983 de către Peter Kurth, numită
„Anastasia: Ghicitoarea Annei Anderson”. Filmul, „Anastasia: Misterul Annei”, a fost o serie în două
părți, care a început când tânăra Anastasia Nicolaevna și familia ei au fost trimiși la Ekaterinburgh,
unde au fost executați de soldații bolșevici. Povestea se mută apoi la 1923, și în același timp,
luându-și mare libertate, ficționalitatea urmează pretențiile unei femei cunoscută ca Anna Anderson.
Amy Irving o portretizează pe Anna Anderson adultă.
Cel mai recent film făcut, „Anastasia” din 1997, este un desen muzical adaptat povestei fictive cum
că Anastasia a scăpat din Rusia și ulterioara ei căutare pentru recunoaștere. Fimul și-a luat o
libertate și mai mare în legătură cu istoria, decât filmul cu același nume făcut în 1956.
În „Profeția Romanov”, un roman scris de către Steve Berry în 2004, răniții Anastasia și Alexei sunt
salvați de gardieni și trimiși în Statele Unite, unde au trăit sub niște nume false alături de o familie
loială, plătită de Felix Yusupov. În roman, ambii copii au murit de o boală în 1920, dar nu înainte ca
Alexei să se căsătorească și să aibă un fiu.
Mica Anastasia a fost un copil energic descrisă ca fiind mică de înăltime, cu tendințe de a deveni
dolofană, cu ochi albaștri[73] și păr blond roșcat[74][75].
Anastasia a fost educată de un preceptor elvețian, Pierre Gilliard, ca și surorile sale mai mari Marile
Ducese Olga, Tatiana și Maria, și ca fratele ei, țareviciul Alexei. Foarte inteligentă dar puțin
interesată de școală, Anastasia era dotată cu un excelent simț al umorului și îi plăcea sarcasmul.
Refuza să practice limba germană a mamei ei însă îi plăcea să vorbească franceza cu perceptorul ei
Gilliard. Îi plăcea să se ocupe de cei doi câini ai ei, Shvybzik și Jimmy.
Anastasia împreună cu sora ei mai mare, Maria, erau cunoscute în familie ca "mica pereche". Ele
împărțeau aceeași cameră, adesea purtau variații ale aceleași rochii și petreceau mult timp
împreună. Surorile mai mari, Olga și Tatiana, de asemenea împărțeau o cameră și erau cunoscute
ca "marea pereche". Câteodată cele patru fete semnau scrisorile folosind acronimul OTMA care
provenea din prima literă a pronumelor lor.[76]
În ciuda energiei ei, sănătatea Anastasiei era precară. Marea Ducesă suferea de o formă dureroasă
de hallux valgus (monturi) care i-a afectat ambele degete mari de la picioare.[77]Avea o slăbiciune
musculară a spatelui și i s-a prescris masaje de două ori pe săptămână.
Mătușa paterne Olga Alexandrovna a spus într-un interviu mai târziu că ea a crezut că toate cele
patru nepoate erau purtătoare ale genei hemofiliei la fel ca mama lor.[78]
Testarea ADN pe rămășițele familiei regale, în 2009, a dovedit că Alexei suferea de hemofilie de tip
B, o forma rară a bolii. Aceeași testare a dovedit că mama lui și una dintre cele patru Mari Ducese
erau purtătoare a bolii. Rușii au identificat-o pe ducesa Anastasia însă oamenii de știință americani
au identificat-o ca fiind Maria.[79]