http://stericycle.

ro/stiri/deseurile-medicale-si-cum-se-impart-ele/

Deșeurile medicale și cum se împart ele Page | 1

Cunoscute și ca ”deșeuri clinice”, deșeurile medicale însumează totalitatea reziduurilor

organice și anorganice rezultate din activități clinice. Potrivit legislației în vigoare[1], acestea
poartă denumirea de cod 18 01, care subsumează coduri de deşeuri având natură periculoasă,
caracterizată de proprietatea H9 (atribuită deşeurilorinfecţioase), definite ca substanţe cu
conţinut de microorganisme viabile sau toxinele acestora, care sunt cunoscute ca producând
boli pentru om sau pentru alte organisme vii, conform Legii 211/2011 privind regimul
deşeurilor. Aceste deșeuri se împart în două mari categorii – deșeuri nepericuloase, despre
care puteți citi mai multe aici și deșeuri periculoase. Despre acestea din urmă vom vorbi mai
pe larg în articolul de față.

Care sunt deșeurile medicale periculoase?

Legea[2] definește clar tipurile de deșeuri medicale periculoase.

 Deşeurile înţepătoare-tăietoare precum ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac,

branule, lame de bisturiu, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu,
de unică folosinţă, neîntrebuinţată sau cu termen de expirare depăşit, care a intrat în
contact cu material potenţialinfecţios (inclusiv recipientele care au conţinut vaccinuri);
 Deşeurile anatomo-patologice, constând în fragmente din organe şi organe umane,
părţi anatomice, lichide organice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii,
părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, recipiente pentru sânge etc.
 Deşeurile infecţioase, respectiv deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sânge
ori cu alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţişi/sau toxinele
microorganismelor, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut sânge sau alte
fluide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă,
comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de
material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite, scutece care
provin de la pacienţiinternaţi în unităţi sanitare cu specific de boli infecţioase sau în
secţii de boli infecţioase ale unităţilor sanitare, cadavre de animale rezultate în urma
activităţilor de cercetare şi experimentare
 Acizi, baze, solvenţi halogenaţi, alte tipuri de solvenţi, produse chimice organice
şi anorganice, inclusiv produse reziduale generate în cursul diagnosticului de
laborator, soluţii fixatoare sau de developare, produse concentrate utilizate în serviciile
de dezinfecţieşicurăţenie, soluţii de formaldehidă, parafină, medicamente etc.
 Medicamente citotoxice şi citostatice
 Deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice

Citește și despre deșeurile medicale nepericuloase și despre drumul deșeurilor spre

neutralizare

[1] conform Catalogului European al Deşeurilor, transpus în legislaţianaţională prin Hotărârea

de Guvern nr. 856 din 2002
[2] Conform OMS nr. 1226/2012, care are la bază clasificarea prevăzută de H.G. nr. 856/2002

Cât de periculos e un deșeu considerat „nepericulos”?

Informații generale despre regimul și gestionarea deșeurilor medicale nepericuloase
Page | 2
Ce sunt deșeurile medicale nepericuloase?

Deşeurile medicale sau clinice, cum sunt generic denumite, cuprind deşeurile având
caracter potentialinfecţios, generate în urma actului medical.

Acestea sunt cunoscute în normative ca ”grupa 18 01”. Multe astfel de deșeuri medicale sunt
periculoase – mai precis, deșeuri infecţioase, definite ca substanţe cu conţinut de
microorganisme viabile sau toxine ale acestora, cunoscute ca producând boli pentru om sau
pentru alte organisme vii[1]. Despre acestea puteți citi mai multe aici.

Din perspectivă legislativă, regimul lor este foarte clar: acestea sunt codificate 18 01 conform
Catalogului European al Deşeurilor, transpus în legislaţianaţională prin Hotarârea de Guvern
nr. 856 din 2002.

Există, însă, și deșeuri medicale de natură nepericuloasă, subsumate aceluiași cod 18 01.
Despre aceste deșeuri și despre gestionarea lor vorbim mai jos.

Care sunt deșeurile medicale nepericuloase din spitale?

Printre deșeurile generate de sistemul sanitar există o serie de deseuri nepericuloase

(exceptându-le pe cele menajere). Acestea sunt:

18 01 04 – aparate gipsate, lenjerie și îmbrăcăminte necontaminată, scutece de unică folosință

provenite de la copii sau de la pacienți adulți

18 01 07 – diverse substanțe chimice, precum cele dezinfectante

18 01 09 – medicamente nepericuloase (altele decat citotoxice/citostatice)

Metode de eliminare a deseurilor medicale, inclusiv nepericuloase

Există proceduri clar reglementate ce trebuie respectate în eliminarea deșeurilor

medicale, inclusive a celor considerate nepericuloase.

Potrivit normelor[2] în vigoare, acestea sunt două:

 D 9: Tratament fizico-chimic (de exemplu: tratarea termică la temperaturi scăzute,

denumită și sterilizare); În urma operațiunilor de eliminare D9 rezulta deșeul[3]
sterilizat și inertizat din punct de vedere microbiologic. Acest tip de deșeu poate fi
depozitat pe deponee conforme, autorizate pentru această grupă de deșeuri (19 02 03)
sau folosit drept combustibil alternativ în vederea valorificării energetice, în instalatii
autorizate.
  D10: Incinerare pe sol; Procesul de incinerare generează cenușă de vatră[4]. Aceasta
poate fi refolosită ca material de construcție pentru fundația drumurilor sau se poate
depozita în deponee pentru deșeuri industriale[5]

Oricare dintre aceste operatiuni este urmată de depozitarea rezultatului obținut, pe deponee
conforme, prin operațiunea Page | 3

 D1: Depozitare pe sol (exemplu: deponee pentru deșeuri industriale)

Deși aceste deșeuri sunt considerate nepericuloase, este obligatoriu[6] ca eliminarea lor să se
facă numai printr-una dintre metodele D9 sau D10 si niciodata prin D1.

Ei bine, de aici încep controversele…

Controversa privind încadrarea deșeului sterilizat

Una dintre situațiile întânite în România și care contravine legislatiei de mediu este încadrarea
deșeului sterilizat, rezultat în urma tratarii termice la temperaturi scazute a deseurilor
medicale (D9, de mai sus), pe codul 18 01 04.

Această inadvertență este menționată în OMS 1226/2012, Art. 8, alineat 2), care contrazice
HG 856/2002. Aceasta din urmă prevede ca deșeurile rezultate în urma operațiilor de tratare a
rezidurilor de orice natură, se codifică 19 02 03 sau 19 02 04* și nu 18 01 04.

Codificarea 18 01 04 este în general folosită de spitalele patronate de Ministerul Sănătății care

operează sterilizatoare, pentru eliminarea prin depozitare a deseului sterilizat.

Deponeele de deșeuri menajere sau industriale nu dețin, însă, acest cod în autorizațiile de
mediu, drept pentru care spitalele ajung să se folosească de coduri din grupa 20 pentru
depozitarea finală a deșeului sterilizat.

Controversa scutecelor de unică folosință

Altă situație neconformă cu legislația este eliminarea direct prin depozitarea pe deponeu a
scutecelor de unică folosință generate din spitale. Acestea provin de la copii,de la persoane
vârstnice sau de la pacienți supuși intervențiilor chirurgicale ale sistemului urinar. În mod
obișnuit, aceste deșeuri sunt ambalate în saci de culoare neagră, conform Art. 30 din OMS
1226/2012.

Deși acest tip de deșeu trebuie tratat prin operatiile D9 sau D10 înaintea depozitării, caietele
de sarcini în cazul procedurilor de achiziție publică întocmite de unele spitale de stat solicită
în mod explicit ambalarea, colectarea și eliminarea scutecelor de unică folosință pentru
operatiunea D1, ca deșeu nepericulos, fără niciun fel de tratare prealabilă.

Dacă încadrarea 18 01 04 ar fi folosită corect, niciun deponeu din România nu ar putea

accepta acest deșeu fără pre-tratare, pentru că deșeurile medicale, oricare ar fi acestea, nu pot
fi depozitate pe gropile de gunoi fără procesare în prealabil, exceptiefacând numai deșeul
menajer.
Aceasta practică a devenit posibilă ca urmare a inlocuirii Ordinului Ministerului Sanatatii Nr.
219/2002 – ”Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile
medicale”. Acesta impunea ca și deșeurile din codul 18 01 04 să fie tratate prin incinerare sau
sterilizare termică, alături de toate celelalte tipuri de deșeuri clinice. Insă OMS 219/2002 a
fost înlocuit de OMS 1226/2012, iar scutecele de unică folosință ajung deseori direct pe
deponee, cel mai probabil din rațiuni bugetare. Page | 4

În loc de concluzie

Toate tipurile de deșeuri medicale generate de un spital ar trebui să fie tratate printr-una din
metodele D9 sau D10, înaintea depozitării pe gropile de deșeuri.

Riscăm să descoperim cazuri de contaminare biologică a deponeelor ce primesc astfel de

deșeuri medicale, netratate în prealabil și, pe cale de consecință, și a pânzei de apă freatice.

Se poate ca metodele folosite pentru a putea face față deficitelor bugetare să nu aibă doar
urmări în ce privește protectia mediului înconjurator, ci și pentru sănătatea umană în
ansamblul ei. Doar o colaborare coerentă intre autoritățile statului va putea duce la revizuirea,
aplicarea și verificarea aplicării și respectării normelor legislative.

[1] , conform OUG 78/2000, Anexa I E.

[2] Eliminarea tuturor tipurilor de deșeuri medicale se face doar printr-una dintre operatiunile
permise de Anexa II A, din OUG 78/2000

[3] Codificarea corectă este 19 02 03, conform HG 856/2002.

[4] Cenușa de vatră este codificată 19 01 11 sau 19 01 12

[5] În functie de buletinele de analiză care determină încadrarea acestora, în conformitate cu

Ordinul MMGA Nr. 95/2005

[6] Conform Ordinului Ministerului Sănătății Nr. 1226/2012, Art. 45, alineat c

Deşeurile medicale nepericuloase, încotro?

Deşeurile medicale nepericuloase, încotro?

Activitatea medicală are rolul de a proteja şiîmbunătăţi starea de sănătate şi de a salva vieţi.
Dar ce se întâmplă cu deşeurile generate de procedurile medicale?

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, din totalul cantității de deșeuri generate de

activitățile de îngrijire a sănătății, aproximativ 85% sunt deșeuri generale, nepericuloase,
comparabile cu deșeurile menajere. Restul de 15% este considerat însă un material periculos,
care poate fi infecțios, toxic sau radioactiv şi trebuie eliminat urmând proceduri foarte stricte.

Deșeurile medicale conțin microorganisme potențial dăunătoare care pot infecta pacienţii din
spital, personalul medical şi publicul larg. Alte riscuri infecțioase potențiale pot include
răspândirea microorganismelor rezistente la medicamente, de la unităţile medicale înspre
mediul înconjurător.

De aceea, trebuie acordată o importanţă foarte mare colectării și eliminării deșeurilor

medicale. Totodată, reprezintă o obligație legală riguros reglementată pentru lanțul generator
– procesator. Page | 5

Ce sunt deşeurile medicale?

Deşeurile medicale sau clinice, cuprind deşeurile având caracter potențial infecţios, generate
în urma actului medical, codificate 18 01 conform Hotărârii de Guvern nr. 856 / 2002, ce
cuprind deşeuri de natură periculoasă atribuită deşeurilor infecțioase şideşeuri medicale
nepericuloase.

Metode de eliminare a deşeurilor medicale

Conform Legii nr. 211/2011, Anexa nr. 2, eliminarea tuturor tipurilor de deşeuri medicale se
face prin una dintre operaţiunile D9 – tratament fizico-chimic (exemplu: tratarea chimică la
temperaturi scăzute, denumită şi sterilizare) sau D10 – incinerare pe sol. Oricare dintre aceste
operaţiuni este urmată de depozitarea rezultatului obţinut, pe deponee conforme, prin
operaţiunea D1 Depozitare pe sol (exemplu: deponee pentru deşeuri industriale).

Controversa scutecelor de unică folosinţă

O situație controversată este eliminarea direct prin depozitarea pe deponeu a scutecelor de
unică folosinţă generate din spitale. Acestea provin de la copii, persoane vârstnice sau în cazul
pacienţilorsupuşiintervenţiilor chirurgicale ale sistemului urinar. Uzual, ele sunt ambalate în
saci de culoare neagră, conform Art. 30 din OMS 1226/2012.

Deşi acest tip de deşeu trebuie tratat prin operaţiile D9 sau D10 înaintea depozitării, caietele
de sarcini în cazul procedurilor de achiziţie publică întocmite de unele spitale de stat solicită
în mod explicit ambalarea, colectarea şi eliminarea scutecelor de unică folosinţă pentru
operaţiunea D1, ca deşeu nepericulos, fără niciun fel de tratare prealabilă, cel mai probabil din
raţiuni bugetare.

Concluzie
Considerăm că toate tipurile de deşeuri medicale generate de un spital ar trebui să fie tratate
prin una din metodele D9 sau D10, înaintea depozitării pe gropile de deşeuri. În caz contrar,
cel mai probabil vom descoperi cazuri de contaminare biologică a deponeelor ce primesc
astfel de deşeuri medicale, netratate în prealabil, subsecvent a pânzei de apă freatică.

Credem că numai o colaborare coerentă între autorităţile statului, reprezentanţiiinstituţiilor

medicale şi furnizorii de servicii de management a deşeurilor medicale va putea duce la
identificarea măsurilor necesare pentru a proteja sănătatea tuturor celor implicaţi, sănătatea
populaţieişi, nu în ultimul rând, mediul înconjurător.

Despre Stericycle
Stericycle România este una dintre cele mai importante companii din domeniul
managementului deşeurilor periculoase generate de sectoarele: medical, farmaceutic, veterinar
şi industrial. Cu investiţii de peste 35 milioane de euro în staţii regionale proprii de incinerare
şi sterilizare a deşeurilor medicale, flotă proprie de transport autorizat şi o echipă de 300 de
angajaţi, compania deţineexperienţa, cunoştinţeleşi resursele pentru a asigura un grad sporit
de protecţieclienţilor săi.
Cosmin Mănăilă,
Director de Reglementări Page | 6
Stericycle România

Sos. Giurgiului Nr. 5, Jilava, ILFOV, cod 077120

Tel: 021 457 09 75 / Fax: 021 457 06 99
Mail: info-ro@srcl.com
Web: www.stericycle.ro www.stericycle.ro/services/clinical-waste/

Drumul deșeurilor periculoase de la sursă la eliminare

Colectarea, ambalarea, transportul și eliminarea deșeurilor medicale periculoase reprezintă o
obligație legală riguros reglementată pentru lanțul generator (unitate medicală) – procesator
(partener extern specializat). Fiecare dintre proceduri are indicaţii bine definite şi orice
abatere poate avea un impact negativ considerabil asupra mediului înconjurător şisănătăţii
oamenilor. Îndeplinirea cu succes a tuturor etapelor se bazează pe o colaborare apropiată între
toate persoanele responsabile pe parcursul procesului. Despre cele patru etape ale neutralizării
deșeurilor medicale periculoase vorbim în cele ce urmează.

Roluri și responsabilități

Legislația românească prevede şi normele și obligațiile specifice pentru colectarea separată pe

categorii, ambalarea, stocarea temporară, transportul, tratarea şi eliminarea deşeurilor
medicale, o atenție deosebită fiind alocată deşeurilor medicale periculoase, pentru a preveni
contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate.

Acestea se aplică pentru unităţile sanitare, indiferent de forma de organizare, generatorul de

deşeuri fiind răspunzător pentru colectarea corectă a deşeurilor medicale rezultate din
activitatea sa. Responsabilitatea gestionării acestora în interiorul unității medicale revine, cu
diverse roluri, întregului personal, de la îngrijitoare și infirmiere, până la asistente, medici,
medic-şef, responsabilul pentru prevenția și combatarea infecțiilor nozocomiale și managerul
instituției medicale.

Transportul și neutralizarea/eliminarea acestor deșeuri intră în responsabilitatea operatorilor

economici autorizați pentru aceste operațiuni.

Colectarea şi ambalarea

Responsabilitatea îi revine generatorului de deșeuri – adică unitatea medicală. Personalul

desemnat să gestioneze deşeurile medicale periculoase are obligația de a colecta separat
deşeurile rezultate din activităţile medicale, în funcţie de tipul şi natura deşeului, precum și
de a nu amesteca diferite tipuri de deşeuri periculoase şi nici deşeuri periculoase cu deşeuri
nepericuloase. Scopul este nu doar de a facilita tratarea și eliminarea specifică, ci și de a
asigura protecția personalului care manipulează recipientele și ambalajele colectoare.
Tot la generator se realizează cântărirea deşeurilor, la destinaţie (eliminator final) făcându-
se o dublă verificare a greutăţii acestora.

Transportul

Transportul deşeurilor medicale periculoase se realizează pe bază de contract cu operatori Page | 7

economici autorizaţi pentru desfăşurarea acestei activităţi.

În situaţia în care o unitate sanitară este formată din mai multe clădiri situate în zone diferite,
transportul deşeurilor medicale periculoase se realizează prin intermediul operatorului
economic contractat de către unitatea sanitară respectivă.

Transportul deşeurilor medicale periculoase trebuie realizat în condiţii de securitate şi

ambalare stricte, impuse de Normele privind Transportul Deşeurilor periculoase pe Drumurile
Publice, conform Convenţiei A.D.R. (Acordul european privind transportul internaţional
rutier al mărfurilor periculoase).

Eliminarea

Eliminarea tuturor tipurilor de deşeuri medicale se face, potrivit legii[1], prin una dintre
operaţiunile

 D9 – tratament fizico-chimic (exemplu: tratarea chimică la temperaturi scăzute,

denumită şi sterilizare) sau
 D10 – incinerare pe sol. Oricare din aceste operaţiuni este urmată de depozitarea
rezultatului obţinut, pe deponee conforme, prin operaţiunea
 D1 – Depozitare pe sol (exemplu: deponee pentru deşeuri industriale).

Considerăm că toate tipurile de deşeuri medicale generate de un spital – inclusiv cele

nepericuloase – ar trebui să fie tratate prin una din metodele D9 sau D10, înaintea
depozitării pe groapa de deşeuri. În caz contrar, există riscul contaminării biologice a
deponeelor ce primesc astfel de deşeuri medicale, netratate în prealabil, şi contaminarea
ulterioară a pânzei de apă freatică.

Timpul contează!

Legislaţia prevede că unitatea medicală nu poate păstra mai mult de 48h deşeurile medicale în
spaţiul de stocare temporară. Colectarea, procesarea şi eliminarea trebuie realizate în
maximum 24h.

Informaţii de context

În vederea aderării la Uniunea Europeană, România a adoptat Planul şi Strategia Naţională

de gestionare a deşeurilor[2]. Conform principiilor de mediu, deşeurile periculoase care
până la 31.12.2008 se depozitau pe gropile de gunoi, contrar măsurilor ecologice impuse de
UE la nivelul ţărilor membre, au început să fie gestionate în conformitate cu ierarhia
deşeurilor, care presupune în ordine, parcurgerea următoarelor trepte ale piramidei
deşeurilor: prevenire, minimizare, reutilizare, reciclare, incinerare şi depozitare.
Legislaţia UE armonizată în România prin implementarea unor Directive Europene şi
modelarea acestora astfel încât să se adapteze nevoilor ţării noastre au creat un climat
legislativ foarte bine reglementat.

Bibliografie
Page | 8
 Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr.1226 din 03.12.2012 pentru aprobarea Normelor
tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a
Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile
rezultate din activităţi medicale, emis de Ministerul Sănătăţii
 Hotărârea Guvernului nr. 856/2002
 Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată în Monitorul Oficial
cu numărul 220 din data de 28 martie 2014
 Hotărârea nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a
deşeurilorşi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor
 Organizaţia Mondială a Sănătăţii
 http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs253/en/
 http://www.who.int/topics/medical_waste/en/

[1] Conform Legii nr. 211/2011, Anexa nr. 2

[2] Implementate prin HG 1470/2004

Segregarea deșeurilor medicale

Segregarea deșeurilor medicale

Ce sunt deșeurile medicale și care sunt obligațiile personalului medical?

Colectarea și eliminarea deșeurilor medicale reprezintă o obligație legală riguros

reglementată pentru lanțul generator – procesator. Legislația românească prevede şi
normele și obligațiile specifice pentru colectarea separată pe categorii, ambalarea, stocarea
temporară, transportul, tratarea şi eliminarea deşeurilor medicale, o atenție deosebită fiind
alocată deşeurilor medicale periculoase, pentru a preveni contaminarea mediului şi afectarea
stării de sănătate.

Acestea se aplică pentru unităţile sanitare, indiferent de forma de organizare, generatorul de

deşeuri fiind răspunzător pentru gestionarea deşeurilor medicale rezultate din
activitatea sa. Responsabilitatea gestionării acestora revine, cu diverse roluri, întregului
personal, de la îngrijitoare și infirmiere, până la asistente, medici, medic-şef, responsabilul
pentru prevenția și combatarea infecțiilor nozocomiale și managerul instituției medicale.

Ce sunt deşeurile medicale?

Deşeurile medicale sau clinice, cum sunt generic denumite, cuprind deşeurile având caracter
potenţialinfecţios, generate în urma actului medical, codificate 18 01 conform Catalogului
European al Deşeurilor, transpus în legislaţianaţională prin Hotărârea de Guvern nr. 856 din
2002.
Grupa 18 01 cuprinde coduri de deşeuri având natură periculoasă, caracterizată de
proprietatea H9, atribuită deşeurilorinfecţioase, definite ca substanţe cu conţinut de
microorganisme viabile sau toxinele acestora, care sunt cunoscute ca producând boli pentru
om sau pentru alte organisme vii, conform Legii 211/2011 privind regimul deşeurilor. Dar
există şideşeuri medicale de natură nepericuloasă.
Page | 9
Clasificarea deşeurilor medicale periculoase

Conform OMS nr. 1226/2012, care are la bază clasificarea prevăzută de H.G. nr. 856/2002, în
categoria deșeurilor medicale periculoase sunt încadrate următoarele:

 Deşeurile înţepătoare-tăietoare precum ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac,

branule, lame de bisturiu, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu,
de unică folosinţă, neîntrebuinţată sau cu termen de expirare depăşit, care au intrat în
contact cu material potenţialinfecţios, inclusiv recipientele care au conţinut vaccinuri
 Deşeurile anatomo-patologice, constând în fragmente din organe şi organe umane,
părţi anatomice, lichide organice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de
chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente etc.), părţi anatomice rezultate din laboratoarele
de autopsie, recipiente pentru sânge etc.
 Deşeurile infecţioase, respectiv deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sânge
ori cu alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţişi/sau toxinele
microorganismelor, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut sânge sau alte
fluide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă,
comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de
material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite, scutece care
provin de la pacienţiinternaţi în unităţi sanitare cu specific de boli infecţioase sau în
secţii de boli infecţioase ale unităţilor sanitare, cadavre de animale rezultate în urma
activităţilor de cercetare şi experimentare
 Acizi, baze, solvenţi halogenaţi, alte tipuri de solvenţi, produse chimice organice
şi anorganice, inclusiv produse reziduale generate în cursul diagnosticului de
laborator, soluţii fixatoare sau de developare, produse concentrate utilizate în serviciile
de dezinfecţieşicurăţenie, soluţii de formaldehidă, parafină, medicamente etc.
 Medicamente citotoxice şi citostatice
 Deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice

Deşeurile nepericuloase provenite din spitale

Printre deşeurile generate de sistemul sanitar există şi o serie de deşeuri nepericuloase,

exceptând deşeurile menajere. În această categorie sunt incluse:

 aparate gipsate, lenjerie şi îmbrăcăminte necontaminate, scutece de unică folosinţă

provenite de la copii sau persoane vârstnice
 chimicale precum substanţele dezinfectante
 medicamente nepericuloase (altele decât citotoxice/citostatice)

Deşi aceste deşeuri sunt considerate nepericuloase, eliminarea lor se face numai prin una din
metodele D9 sau D10 şi niciodată prin D1, conform Ordinului Ministerului Sănătăţii Nr.
1226/2012, art. 45, alineat c).

Colectarea şi ambalarea
Responsabilitatea îi revine generatorului – unitatea medicală. Personalul desemnat să
gestioneze deşeurile medicale periculoase are obligația de a colecta separat deşeurile
rezultate din activităţile medicale, în funcţie de tipul şi natura deşeului, precum și de a nu
amesteca diferite tipuri de deşeuri periculoase şi nici deşeuri periculoase cu deşeuri
nepericuloase. Scopul este nu doar de a facilita tratarea și eliminarea specifică, ci și de a
asigura protecția personalului care manipulează recipientele și ambalajele colectoare. Page | 10

De asemenea, tot la generator se realizează cântărirea deşeurilor, la destinaţie (eliminator

final) făcându-se o dublă verificare a greutăţii acestora.

Transportul

Transportul deşeurilor medicale periculoase se realizează pe bază de contract cu operatori

economici autorizaţi pentru desfăşurarea acestei activităţi.

În situaţia în care o unitate sanitară este formată din mai multe clădiri situate în locaţii diferite,
transportul deşeurilor medicale periculoase se realizează prin intermediul operatorului
economic contractat de unitatea sanitară respectivă.

Transportul deşeurilor medicale periculoase trebuie realizat în condiţii de securitate şi

ambalare stricte, impuse de Normele privind Transportul Deşeurilor periculoase pe Drumurile
Publice, conform Convenţiei A.D.R. (Acordul european referitor la transportul internaţional
rutier al mărfurilor periculoase).

Eliminarea

Conform Legii nr. 211/2011, Anexa nr. 2, eliminarea tuturor tipurilor de deşeuri medicale se
face prin una dintre operaţiunileD9 – tratament fizico-chimic (exemplu: tratarea chimică la
temperaturi scăzute, denumită şi sterilizare) sau D10 – incinerare pe sol. Oricare din aceste
operaţiuni este urmată de depozitarea rezultatului obţinut, pe deponee conforme, prin
operaţiunea D1 Depozitare pe sol (exemplu: deponee pentru deşeuri industriale).

O situaţie controversată este eliminarea direct prin depozitarea pe deponeu a scutecelor de

unică folosinţă generate de spitale, provenind de la copii, persoane vârstnice sau de la
pacienţiisupuşiintervenţiilor chirurgicale ale sistemului urinar.

Deşi încadrate de lege ca fiind nepericuloase (cu excepţia celor provenite de la spitalele de
boli infecţioase), în realitate, ţinând cont că sunt contaminate cu urină, excremente şi alte
fluide biologice, acestea pot reprezenta pericol biologic, cu impact negativ asupra mediului
înconjurător şisănătăţii umane şi nu ar trebui ambalate, colectate şi eliminate prin operaţiunea
D1 Depozitare pe sol fără niciun fel de tratare prealabilă.

Consideram că toate tipurile de deşeuri medicale generate de un spital – inclusiv cele

nepericuloase – ar trebui să fie tratate prin una din metodele D9 sau D10, înaintea
depozitării pe groapa de deşeuri. În caz contrar, există riscul contaminării biologice a
deponeelor ce primesc astfel de deşeuri medicale, netratate în prealabil, şi contaminarea
ulterioară a pânzei de apă freatică.

Timpul contează
Legislaţia prevede că unitatea medicală nu poate păstra mai mult de 48h deşeurile medicale în
spaţiul de stocare temporară. Colectarea, procesarea şi eliminarea trebuie realizate în
maximum 24h.

Informaţii de context
Page | 11
În vederea aderării la Uniunea Europeană, România a adoptat Planul şi Strategia Naţională
de gestionare a deşeurilor, implementate prin HG 1470/2004. Conform principiilor de
mediu, deşeurile periculoase care până la 31.12.2008 se depozitau pe gropile de gunoi, contrar
măsurilor ecologice impuse de UE la nivelul ţărilor membre, au început să fie gestionate în
conformitate cu ierarhia deşeurilor, care presupune în ordine, parcurgerea următoarelor trepte
ale piramidei deşeurilor: prevenire, minimizare, reutilizare, reciclare, incinerare şi
depozitare.

Legislaţia UE armonizată în România prin implementarea unor Directive Europene şi

modelarea acestora astfel încât să se adapteze nevoilor ţării noastre au creat un climat
legislativ foarte bine reglementat.

Articolul este realizat cu contribuţiaspecialiştilorMondeco, o firmă din cadrul Grupului

StericycleRomânia– www.mondeco.ro.

Bibliografie

 Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr.1226 din 03.12.2012 pentru aprobarea Normelor

tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a
Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile
rezultate din activităţi medicale, emis de Ministerul Sănătăţii
 Hotărârea Guvernului nr. 856/2002
 Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată în Monitorul Oficial
cu numărul 220 din data de 28 martie 2014
 Hotărârea nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a
deşeurilorşi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor
 Organizaţia Mondială a Sănătăţii
 http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs253/en/
 http://www.who.int/topics/medical_waste/en/


http://www.ageri.ro/ambalarea-deseurilor-medicale-in-saci-galbeni-si-negri-cu-
pictogramele-pericol-biologic-respectiv-deseuri-nepericuloase/

Modul de ambalare a deşeurile rezultate din activităţile medicale este reglementat de

legislaţia în vigoare. Normele tehnice prevăd tipurile de ambalaje permise, codurile de culori
ale ambalajelor, pictogramele inscripționate în mod obligatoriu pe saci, după cum este
reglementat de Ordinul nr. 1226 din 3 decembrie 2012 publicat în Monitorul Oficial nr. 855
din 18 decembrie 2012.

Astfel, codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare
sunt:
 a. galben – pentru deşeurile periculoase (sunt deşeurile rezultate din activităţi medicale şi
care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase, acestea fiind de mai
multe tipuri: infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi farmaceutice);
b. negru – pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile a căror compoziţieşi ale căror
proprietăţi nu prezintă pericol pentru sănătatea umană şi pentru mediu), aşa cum sunt
definite în lege. Page | 12

Articolul 15 al Ordinului prevede:

“Pentru deşeurileinfecţioase se foloseşte pictograma „Pericol biologic”. Pentru deşeurile

periculoase clasificate la art. 7 prin codurile 18 01 06* – chimicale constând din sau
conţinândsubstanţe periculoase se folosesc pictogramele aferente proprietăţilor periculoase ale
acestora, conform anexei nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare, respectiv:
„Inflamabil”, „Coroziv”, „Toxic” etc.”

Pentru deşeurileinfecţioase care nu sunt obiecte ascuţite identificate prin codul 18 01 03*,
conform art. 8 al Ordinului, se pot folosi saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben.
Ordinul mai prevede:

 Sacii sunt marcaţi şi etichetaţi în limba română cu următoarele informaţii: tipul

deşeului colectat, pictograma „Pericol biologic”, capacitatea recipientului (l sau kg),
modul de utilizare, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii
utilizării recipientului pe secţie, unitatea sanitară şisecţia care au folosit recipientul,
persoana responsabilă cu manipularea lor, data umplerii definitive, marcaj conform
standardelor Naţiunilor Unite (UN), în conformitate cu Acordul european referitor la
transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR)”.
 Sacii trebuie să aibă o rezistență mecanică mare, să se poată închide uşorşi sigur,
utilizând sigilii de unică folosinţă. Termosuturile trebuie să fie continue, rezistente şi
să nu permită scurgeri de lichid.
 La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în
intervalul dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Atunci când nu este pus în
cutie de carton care să asigure rezistenţă mecanică, sacul se introduce în pubele
prevăzute cu capac şi pedală sau în portsac, fiind obligatoriu ca şi acesta din urmă să
aibă capac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul
să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită
închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere a sacului nu va
depăşi trei pătrimi din volumul său. Pubelele cu pedală şi capac trebuie să fie
inscripţionate cu pictograma „Pericol biologic”.
 Grosimea polietilenei din care este confecţionat sacul este cuprinsă între 50-70 µ.
 Sacii din polietilenă galbeni (sau marcaţi cu galben) trebuie să fie supuşi procedurilor
de testare specifică a rezistenţei materialului la acţiuni mecanice, în conformitate cu
standardele europene specifice pentru astfel de recipiente. Testele de încercare trebuie
să fie realizate de către laboratoare acreditate.

Pentru deşeurile nepericuloase, normele sunt ceva mai puțin riguroase. Astfel, deşeurile
nepericuloase, asimilabile celor menajere se colectează în saci din polietilenă de culoare
neagră, inscripţionaţi „Deşeuri nepericuloase”. În lipsa acestora se pot folosi saci din
polietilenă transparenţişi incolori.

Mai multe detalii legate de normele tehnice privind ambalarea deşeurilor medicale.
Solicită aici oferta pentru sacii marcaţi conform legislaţiei, alegând la Destinație una din
variantele: Saci pentru deșeuri nepericuloase inscripționați cu pictograma „Deşeuri
nepericuloase” sau saci pentru transportul deșeurilor periculoase inscripţionați cu pictograma
„Pericol biologic”.

Page | 13