Principiile adopţiei

Următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei1:

a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;
c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală
şi lingvistică;
d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi
gradul său de maturitate;
e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei;
f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului
sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.
1. Principiul interesului superior al copilului
Analizarea interesului superior al copilului presupune stabilirea, mai întâi, dacă în cazul
unui copil anume măsura adopţiei este sau nu cea mai potrivită formă de asigurare a protecţiei
din perspectiva dreptului (şi a interesului) său fundamental ca, pe cât posibil, să fie îngrijit,
crescut şi educat de părinţii fireşti sau cel puţin în apropierea acestora, în cadrul familiei extinse2.
Acest principiu vizează modalităţile de identificare a persoanei sau familiei care, dintre toţi cei
care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate, se adaptează cel mai bine minorului în discuţie.
Interesul superior al copilului reclamă asigurarea grabnică a unui mediu protectiv, deci
rapiditate în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei.
Legea nu prevede expres ce trebuie să se înţeleagă prin interesul superior al copilului,
dar, din întreaga reglementare cuprinsă în Legea nr. 272/2004 şi Legea nr. 273/2004, rezultă că
acesta se realizează atunci când se asigură copilului o dezvoltare fizică şi morală normală,
similară celei asigurate în familia firească.
Într-o situaţie de fapt reală, recomandările cu character general privind determinarea
interesului superior al copilului se individualizează şi se exprimă prin fiecare din actele sau
deciziile premergătoare încuviinţării propriu-zise a adopţiei şi apoi prin actul final al instanţei.

1
A se vedea art. 1. din Legea Nr. 273 din 21 iunie 2004 Republicată în Monitorul Oficial Nr. 259 din 19
aprilie 2012
2
A se vedea Avram, M., Andrei L. M., op. cit., p. 347
 Lămurirea sensului, a conţinutului concret al cerinţei interesului superior al copilului are
loc, în fiecare din etapele procedurii de încuviinţare a adopţiei, cu implicarea persoanelor direct
vizate de efectele adopţiei, a adoptatului în primul rând.
Consimţământul la adopţie al adoptatului, al părinţilor fireşti (sau tutorelui), al
adoptatorului, este condiţie de fond a operaţiunii juridice, dar şi indicator extrem de valoros al
interesului superior al copilului. În formarea convingerii instanţei asupra conformităţii deciziei
privind măsura de protecţie alternativă cu interesul superior al copilului, un rol aparte revine
Direcţiei generale pentru asistenţă socială şi protecţia copilului, învestită cu supravegherea şi
observarea evoluţiei copilului pe toată durata procedurii adopţiei3.
Principiul interesului superior al copilului însoţeşte adopţia şi ulterior încuviinţării prin
hotărârea irevocabilă a instanţei.
Promovarea interesului superior al copilului nu exclude un interes propriu al
adoptatorului în realizarea adopţiei, dimpotrivă, prezenţa interesului său - fără îndoială, de natură
morală - confirmă interesul superior al copilului în realizarea noii schiţe de rudenie, civilă, cu
implicarea acestui părinte adoptiv.
Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform următoarelor
principii4:
a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
c) responsabilizarea parinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor
parinteşti;
d) primordialitatea responsabilitaţii parinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor
copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectoriala şi parteneriatul
dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnitaţii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de
gradul sau de maturitate;

3
A se vedea Neagu, N., op. cit., p. 127
4
A se vedea Romoşan I.D., (2014), Dreptul familiei 2014, Bucureşti, Editura Universul Juridic, p. 78
i) asigurarea stabilitaţii şi continuitaţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de
originea sa etnica, religioasa, culturala şi lingvistica, în cazul luarii unei masuri de protecţie;
j) celeritate în luarea oricarei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatarii copilului;
l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul
reglementarilor din aceasta materie”.
Adopţia va fi supusă corespunzător şi acestor pricipii5.

5
A se vedea Bodoaşcă T., Drăghici, A., Puie, I., Maftei, I., op. cit., p. 397