COLECŢIA POVESTIRI STIINTIFICO-FANTASTICE

MIHU DRAGOMIR

TRIMISUL DACILOR
P R E Ţ U L 1 LEI
 MIHU DRAGOMIR

TRIMISUL DACILOR
WSCUTiND IN MORSE
CUTIA CU TRANZISTOR!

Coleclia .Povesfiri şfiinfifîco-fanfasfica'

E DITATA-
DE REVISTA >
ŞTIINŢA-
I 51 I
TEHNICA"
Anul X - Nr. 229 - 1 îunie 1964
 Povestirea „Trimisul dacilor" face parte din lu­
crările postume ale lui Mihu Dragomir; „Discutînd
în morse" a apărut în revista „Gazeta literară", anul
X, nr. 36 (495), din 5 septembrie 1963 ; „Cutia cu
tranzistori", în „Gazeta literară", anul XI, nr. 16
(526), din 16 aprilie 1964, iar poezia „Salahor ce­
resc" a fost luată din volumul „Cele mai frumoase
poezii", Editura tineretului, 1963.

Coperta desen: VICTOR WEGEMANN

 S-A STINS O FLACĂRĂ
stăteam lîngă catafalcul poetului, cutremurat de această sfî-
şietoare şi absurdă frîngere în plin zbor. îmbibat de acorduri fu­
nebre, aerul din încăpere căpătase parcă o altă consistenţă, strîn-

Desen de "
TI A PELTZ. ;
i

gîndu-mi inima în cleştele unui refren obsedant; „N-am să-1 mal i

văd pe Mihu..." Ş i atunci, cu luciditatea stranie şi intermitentă ]
a durerii, mi-am amintit de povestirea lui „Pe lungimea de undă ;
a Cosmosului", de muzica aceea venind nu se ştie de unde ca ]
să vestească astronavigatorilor că nesfîrşita scoică a universului j
vibrează de gînduri şi sentimente asemănătoare celor omeneştL ;
Şi atunci, cu lipsa de logică a clipei, ml-am spus că făpturile ex- !
traterestre în a căror existenţă crezuse poetul ascultă poate su- |
netele grave ale „Requiemului" şi înţeleg că undeva s-a stins Q 1
flacără... J ;
 o flacără. Nimic nu mi se pare mai definitoriu pentru Miliu
Dragomir, pentru talentul său fecund şi polivalent. S-a scris şi
se va scrie despre ce a adus el poeziei, istoriei literare, publi­
cisticii noastre. In acest ceas al amintirii cernite vreau să evoc
pasiunea lui statornică pentru încleştarea de lumini şi umbre a
Necunoscutului, pentru plăsmuirile „deocamdată fantastice" ale
viitorului, în care credea fără şovăire.
îndrăgostit de marile creaţii universale ale literaturii ştiinţi-
fico-fantastice, Mihu Dragomir şi-a legat numele de traducerea
primelor două volume de opere alese ale lui H. G. Wells. Şi nu
pot să uit că pe masa Iul de lucru se afla începutul celui de-al
treilea volum, promis editurii pentru mijlocul acestei veri, care
nu-1 va mai vedea bătînd drumurile ţării, aşa cum îi plăcea atît
de mult s-o facă. De altfel, printre proiectele sale apropiate f i ­
gurau un nou volum de povestiri şi o antologie a literaturii de
anticipaţie romîneşti dinainte de 1944.
Dar Mihu Dragomir n-a fost niciodată preocupat doar de pro­
pria sa activitate. Urmărind cu un interes neştirbit creaţia ori­
ginală, el ştia să încurajeze cu vorba sau cu condeiul tinerii care-şi
încercau aripile în văzduhul magic al fantasticului-ştiinţific. R e ­
feratul preaentat de el la una dintre şedinţele secţiei de litera­
tură pentru copii şi tineret a Uniunii scriitorilor constituie un
exemplu pilduitor în această privinţă.
E încă prea devreme, durerea ne e încă prea proaspătă pen-
t m a putea hotărî locul pe care-1 va ocupa Mihu Dragomir într-o
viitoare istorie a literaturii ştiinţifico-fantastice romîneşti. Şl ad­
miratorii poetului nu trebuie să considere aceste rînduri mîhnite
drept o încercare de a-1 smulge de pe tărîmul afirmării lui celei
mai notorii. Căci Mihu Dragomir a fost poet prin excelenţă şi în
proza lui de anticipaţie, despre care se poate spune, aşa cum
spunea cîndva Jean Marccnac despre poezie : Funcţia ci spe­
cifică este de a lansa, înaintea înfăptuirilor omului, cuvintele de
aur ale imaginaţiei şi ale speranţei".

Ion Hobana
 MIHU DRAGOMIR

TRIMISUL DACILOR
Coboi'îsem din m i c u l t r e n f o r e s t i e r p e la a m i a z ă , d a r p e ?
peronul gării Anineş începuse să însereze. Valea strimtă a \
Grădiştei se ferea întotdeauna de soare şi mai ales i
a c u m , toamna, lumina nu pătrundea decît cîteva ore. în g a r ă j
m ă a ş t e p t a E m i l . N u m - a l ă s a t nici s ă r ă s u f l u şi m - a m t r e - /
zit p e l o c o m o t i v a c a r e îşi u r m a d r u m u l p î n ă în f u n d u l văii, |
la e x p l o a t a r e a forestieră de sub Grădiştea Muncelului. i
— Ai un noroc e x t r a o r d i n a r , m i - a spus, zvîrlindu-mi \
g e a m a n t a n u l pe movila de cărbuni din tenderul locomotivei. 1
Ai picat aici î n t r - u n m o m e n t unic. P e n t r u nimeni altul n-aş \
fi v e n i t la A n i n e ş , d a r p e n t r u tine... 1
— Ce s-a î n t î m p l a t ? Ai m a i făcut v r e o d e s c o p e r i r e ? |
Emil lucra pe şantierul vechii Sarmizcgetusa de trei ^
a n i . R ă m î n e a şi d u p ă c e ş a n t i e r u l s e î n c h i d e a , c a a c u m , î n J
t o a m n ă . .Cu u n a n î n a i n t e i e r n a s e în c a b a n e l e m u n c i t o r i l o r ^
f o r e s t i e r i , u r c î n d m a i în f i e c a r e zi s u s , î n v e c h e a c e t a t e . J
— O descoperire, s p u i ? Sînt cel m a i norocos o m din |
l u m e , m ă , î n ţ e l e g i t u ? N i m e n i , n i m e n i n - a f ă c u t p î n ă a c u m '\
o asemenea descoperire. Poate doar Schliemann... Dar nu.J
n u se p o a t e f a c e nici u n fel de c o m p a r a ţ i e I E l n-a găsit d e - j
c î t n i ş t e z i d u r i , c u m a v e m şi n o i d e s t u l e . . . ;j
L o c o m o t i v a z d r ă n g ă n e a d i n t o a t e ş u r u b u r i l e , şi t r e b u i a i
să strigăm pentru a ne auzi. Şedeam îngrămădiţi, într-o j
c ă l d u r ă u c i g ă t o a r e , cinci inşi, m e c a n i c u l , fochistul, noi d o i j
şi şeful d e t r e n . T o t i îl c u n o ş t e a u p e E m i l c a p e u n u l d e - a l î
lor, şi f a p t u l c ă m ă p r i m i s e r ă şi p e m i n e p e l o c o m o t i v ă i s e j
d a t o r a n u m a i lui. E m i l n u e r a u n arheolog de cabinet, c a r e |
d ă c î t e v a zile t î r c o a l e u n o r r u i n e şi a p o i se î n c h i d e în b i - 1
bliotccă p e n t r u a scrie lungi consideraţii, în genere compi-•
late d u p ă alţii. E l se confundase c u v i a ţ a m u n c i t o r i l o r d i n j
m u n t e şi s e i n s t a l a s e a c o l o p e t i m p î n d e l u n g a t , s o c o t i n d c ă |
n u m a i aşa p o a t e să afle m a i m u l t decît se ştiuse pînă a t u n c i i
despre daci. j
 — D a r ce-ai găsit, omule, spune o dată I
Mi-a zîmbit, făcîndu-mi cu ochiul către ceilalţi. Aş­
tepta, probabil, să r ă m î n e m singuri.
— Meştere, dă-i bătaie, să a j u n g e m încă pe lumină.
T r e b u i e să u r c sus în s e a r a asta.
— C a m greu, tovarăşu' profesor, răspunse mecanicul.
C e - o să fie d a c ă v ă u r c a ţ i miine ? P i e t r o a i e l e v ă a ş t e a p t ă ,
n u le f u r ă n i m e n i .
— Nu-i v o r b a de pietroaie în s e a r a asta. D ă - i bătaie, că
f a c c i n s t e cu o g l a j ă de r ă c h i c . D a c ă a j u n g e m la t i m p , o d a u
a c u m , d a c ă a j u n g e m după ce s-a întunecat, o dau peste o
săptămînă. Bine ?
— Bine.
Şi locomotiva a fluierat lung, i n t ă r î t î n d u - s e pe şinele
î n g u s t e şi i n s t a b i l e . E m i l p r i v e a p r i n m i n e , u n d e v a , c u u n
surîs ciudat pe buze.
A m ajuns cînd încă nu se întunecase de-a binelea. E m i l
a s t r i g a t c a n t i r i i e r u l u i s ă t r e a c ă î n c o n t u l lui o s t i c l ă d e r a ­
chiu p e n t r u m e c a n i c , m i - a zvirlit, din d r u m , g e a m a n t a n u l pe
f e r e a s t r a c a b a n e i u n d e l o c u i a şi m - a t r a s d e m i n ă c ă t r e t r e p ­
tele de l e m n c a r e d u c e a u sus, spre vîrful m u n t e l u i .
— E noapte. Emile, nu se m a i vede nimic. L a s ă pe
mîine, ce naiba ! N u - i m a i bine s ă - m i povesteşti m a i întîi
ce-ai găsit ?
— Sus e încă ziuă, nu sînt copaci. Hai, trebuie, înţe­
legi, t r e b u i e să vezi c h i a r a c u m 1
D e fapt, î n c e p u s e m s ă u r c ă m şi m i - a m d a t s e a m a , după
t o n u l c u c a r e î m i v o r b e a , c ă nu-1 m a i p o t î n t o a r c e d i n d r u m .
îl c u n o ş t e a m , doar, destul de bine.
— Dar ce-ai găsit, o m u l e ?
S-a întors către mine, oprindu-se o clipă :
— Am găsit un om.
Tîmpicle mi se acopcriseră deja de sudoare, haina de
piele se î n g r e u n a s e pe umeri, inima îmi b ă t e a tot m a i tare,
şi n u e r a m d e fel d i s p u s s ă d e z l e g p a r a b o l e l e l u i .
— U n o m ? A trebuit să urci pînă sus ca să găseşti un
o m ? N u e r a u destui jos, în s a t ?
Emil urca, sprinten. S-a mai întors o dată, să mă pri­
vească, apoi n-a mai vorbit nimic.
A m u r c a t aşa, gifîind din ce în ce m a i t a r e , î n c ă v r e u n
sfert de o r ă . S e î n t u n e c a s e d e - a binelea. P ă d u r e a se înfiora
uşor de o z b a t e r e de vînt. M - a m oprit o clipă să răsuflu.
E m i l e r a n e b u n d e - a b i n e l e a . î n ţ e l e g , în g e n e r a l , p a s i u n i l e ,
d a r să u r c i pînă la S a r m i z c g e t u s a în plină n o a p t e mi se
p ă r e a c ă î n t r e c e o r i c e . Ş i m ă c a r d c - a r fi f o s t v a r ă ! A m sim­
ţ i t p e f r u n t e o p i c ă t u r ă d e p l o a i e $i a m s t r i g a t :
— Emil, plouă. Hai înapoi, cu nu m a i merg.
Nul vedeam, dar l-am auzit nu prea departe :
— Mai a v e m cîteva minute. E mai mult d r u m înapoi. Hai!
C e e r a să fac ? A m u r c a t , c u m a m putut, pină cînd a m
s i m ţ i t c ă ploaia se î n t e ţ e ş t e . A m ridicat p r i v i r e a . în f a ţ ă
a r d e a o l u m i n i ţ ă . A j u n s e s e m la p r i m u l s a n c t u a r .
P e t e r a s a s a n c t u a r u l u i , p l o a i a c ă d e a d e a s ă , în t o a t ă voia.
P l o u a s e , p r o b a b i l , şi c u o zi s a u d o u ă î n a i n t e , d e o a r e c e p i ­
c i o r u l se a f u n d a l e s n e in p ă m î n t .
— Moş Teoadere, deschide, sint eu...
A m i n t r a t , l e o a r c ă d e p l o a i e , în c a b a n a p a z n i c u l u i , cu
i n i m a b ă t î n d n e b u n e ş t e . î n c a b a n ă e r a c a l d şi l i n i ş t e .
— C r e d c ă nu m a i v r e i s ă u r c ă m , i - a m spus, î n f u r i a t ,
lui E m i l . Ţ i - a m s p u s c ă e s t e o n e b u n i e . Ş i m ă c a r d a c ă m i - a i
fi e x p l i c a t . C e s î n t m i s t e r e l e a s t e a ?
E m i l privea pe fereastră, cu acelaşi zîmbet ciudat. M-a
l ă s a t să b o m b ă n c s c , să m ă d c s c a l ţ , să m ă c u i b ă r e s c lîn^ă
s o b ă , a p o i , p r i v i n d m a i d e p a r t e în n o a p t e a p l o i o a s ă , a î n ­
căput să v o r b e a s c ă :
— Eşti al doilea om care vei vedea un dac adevărat.
înţelegi ?
— C e vrei să spui ? Pe-aici sînt destule tipuri de daci,
asta o ştiu din şcoală.
S-a întors spre mine, cu o privire halucinată.
— Nu un urmaş al dacilor, ci un dac de acum două
milenii !
L - a m privit, fără să înţeleg mare lucru. Nu cumva
înnebunise ?
— L - a m găsit azi. T r e b u i a să c o b o r p e n t r u a - m i lua o a ­
m e n i şi u n e l t e d e l u c r u p e n t r u d e b l o c a r e a p e ş t e r i i în c a r e
l - a m g ă s i t şi a m d a t p e s t e n o t a t e l e f o n i c ă p r i n c a r e m ă
a n u n ţ a i r ă vii a i c i . Ţ i e îţi d a t o r e z p r o f e s i u n e a d e a r h e o l o g ,
tu m a i î n d r u m a t c ă t r e ea a t u n c i cînd e r a m încă nehotărît.
M - a m g î n d i t c ă m e r i ţ i s ă fii p r i m u l c a r e îl v a v e d e a p e
acest dac...
— E m i l e , i a r t ă - m ă , nu p o ţ i s ă v o r b e ş t i c e v a m a i l i m p e d e ?
Un d a c în c a r n e şi o a s e , s p u i ? U n o m v i u ?
— N i i e viu. Şi totuşi este un o m în c a r n e şi o a s e . Cu­
noşti o m u l din T o l u n d ?
— Nu. E vreun om preistoric?
— E u n o m d e a c u m d o u ă m i l e n i i , c a şi d a c u l m e u . A
f o s t g ă s i t c u c î ţ i v a a n i în u r m ă în m l a ş t i n i l e T o l u n d , din
Danemarca. Mlaştina 1-a păstrat intact, mai bine ca orico
îmbălsămare. P r i c e p i ? Noi am văzut pînă acum chipul oa­
menilor de pe vremea aceea doar în desene sau sculpturi.
Ni s-au păstrat şi m u m i i l e egiptene sau aztece. Frenoiogii
do azi pot reconstitui figura omului după craniu. Dar un
om păstrat intact, c a şi c î n d ar dormi sau ar fi m u r i t nu­
mai de cîteva zile, n-am văzut decît la Tolund. Şi acum
aici. la Sarmizcgetusa.
î n c e p u s e m s ă î n ţ e l e g şi t o t u ş i e r a m î n c ă î n f i o r a t d e gin-
dul că Emil nu mai este stăpin pe nervii lui.
— Vrei să-mi explici totul mai în amănunt ?
A venit lîngă mine, cuibărindu-se în zeghea de berbece
a paznicului, şi-a aprins o ţigară şi a început să poves­
tească.
— Ştii bine cit de puţine urme avem de la daci. Adu­
năm cu g r e u , bob cu bob, cîte o n o u ă m ă r t u r i e . O oală în­
treagă ni s e p a r e o comoară fără preţ. Obiecte, foarte pu­
ţine. De cînd am început să mă ocup de cetăţile dace mi
s-a î n f i p t în m i n t e o î n t r e b a r e : D e c e n u g ă s i m nici o ne­
cropolă ? Aceste cetăţi ale morţii sînt pentru noi, arheolo­
gii, mai vii decît orice urme de cetate locuită cîndva. Ce
făceau dacii cu morţii lor ? îi a r d e a u . Şi cenuşa ? O arun­
c a u în v î n t ? Mi se p ă r e a n e f i r e s c . T r e b u i a s ă e x i s t e , u n d e v a ,
răspîndite prin tot ţinutul acesta, necropole unde odihneau
urnele cu cenuşa celor incineraţi. M - a m gîndit, la început,
că aceste necropole erau aşezate nu în apropierea oraşelor,
ci în locuri cit m a i ferite. Nu puteau fi, t o t u ş i , l a distanţe
p r e a m a r i , d e o a r e c e a r fi î n g r e u n a t p r e a m u l t c e r e m o n i a in­
cinerării. Dacii aveau aşezările principale în munţi, căţă­
r a t e ca nişte cuiburi de vulturi, ferite de posibilele atacuri.
Cu ce erau legate printre ele aceste aşezări ? Prin cursul
rîurilor. Necropolele trebuie să fie, deci, pe văile rîurilor.
Şi c u m apele şi-au s c h i m b a t c u r s u l în d o u ă mii de ani, m-am
adresat geologilor. Cu chiu cu vai am reconstituit vechiul
curs al Grădiştei. Nu te mira, dar Grădiştea nu izvora pe
vremea aceea de unde izvorăşte azi, ci chiar de aici, din
Sarmizcgetusa. Şi aici, în jurul fostului izvor, am început
să fac s ă p ă t u r i p e n t r u ă găsi n e c r o p o l a . E r a m atît de c o n ­
vins de e x i s t e n ţ a ei, încît m i - a m neglijat a p r o a p e t o a t e ce­
lelalte lucrări, am stat şi i a r n a , după cum ştii. Astă-vară,
a m găsit p r i m a u r n ă . S p u n „ p r i m a " d e o a r e c e t r e b u i e să g ă ­
s e s c şi a l t e l e , d e ş i p î n ă a c u m î n c ă n - a m g ă s i t . D i n p ă c a t e ,
t e r e n u l i n c a r e a m g ă s i t - o f u s e s e s p ă l a t d e p l o i , şi u r n a e r a
a p r o a p e d e s c o m p u s ă . N - a m p u t u t identifica nici un rest de
8
c e n u ş ă . D o a r resturi de oase, care, deşi m î n c a t e de u m C ' ' '
z e a l ă , p a r a fi t o t u ş i a r s e . Ş t i a m c ă n u v o i c o n v i n g e p e
n i m e n i c u a s e m e n e a a r g u m e n t e şi a m t ă c u t . A m c ă u t a t m n i
d e p a r t e . Ş i a s t ă z i a m găsit. N u n e c r o p o l a , ci c e e a c e t r e b u i e
s ă fi f o s t l o c u l i n c i n e r ă r i i , a l t a r u l . P e ş t e r a e r a s u b c u r s u l
r i u l u i , î n ţ e l e g i , o s ă p a s e r ă ei s u b r i u , p e n t r u a fi m a i f e r i t ă
s a u p e n t r u c ă rîul e r a c o n s i d e r a t sfînt. A m d a t la o p a r t e
u n b o l o v a n şi a m s i m ţ i t o p u t e r n i c ă a r o m ă d e r ă ş i n ă . M - a m
p l e c a t s ă v ă d , şi... A c o l o e s t e o î n c ă p e r e c a m de t r e i pe t r e i ,
c u p e r e ţ i i şi p a r d o s e a l a d i n p i e t r e l u s t r u i t e . I n m i j l o c , p e u n
fel de a l t a r de l e m n , se a f l ă el. N - a m p u t u t s ă v ă d p r e a
b i n e şi t o t u ş i a m v ă z u t . S t ă a ş e z a t p e p a r t e a d r e a p t ă , c u
p i c i o a r e l e u ş o r a d u s e d e la g e n u n c h i , c u m î n a d r e a p t ă s u b
c ă p ă t î i şi c u c e a s t i n g ă a d u s ă î n f a ţ ă , r e z e m a t ă d e o l a n c e .
L a c a p , c a u n fel d e t r e p i e d , s î n t a l t e t r e i l ă n c i . E g o l , d o a r
l a î n c h e i e t u r a m i i n i i şi l a g l e z n e a r e u n f e l d e b a n d a j e . S t ă
c a şi c î n d a r d o r m i , d a r p a r c ă e s t e g a t a s ă s a r ă d i n s o m n ş i
să z b o a r e . Da, să z b o a r e , asta este poziţia corpului. T o a t u
î n c ă p e r e a m i r o a s e p u t e r n i c a r ă ş i n ă . O, c u m a ş fi s ă r i t î n ă ­
u n t r u . . . D a r s t i n c a p ă r e a d i n t r - o s i n g u r ă b u c a t ă , şi a p o i
m - a m gîndit că aerul de a f a r ă va aduce d e s c o m p u n e r e a . A m
a s t u p a t la loc, a m u m p l u t c r ă p ă t u r i l e c u m a m p u t u t m a i
b i n e şi a m a l e r g a t j o s , s ă a d u c o a m e n i , s ă d e b l o c ă m p e ş t e r a .
D a r p o a t e c ă t r e b u i e să c h e m n i ş t e m e d i c i . C r e d c ă el e s î c
îmbălsămat după o metodă necunoscută, a dacilor. Doamne,
c u m a m să pot d o r m i în n o a p t e a asta ?
— L - a i v ă z u t b i n e . E m i l , n u e s t e o î n c h i p u i r e ? P o a t e în
peşteră era un buştean oarecare. S a u este o fostă capelă a
d a c i l o r , şi o m u l t ă u n u e s t e d e c î t o s t a t u i e . . .
— N u , t r e b u i e să fie un o m , l - a m v ă z u t ! U n o m t r e c u t
p r i n suliţi, d u p ă obiceiul d a c , p e n t r u a-i d u c e o solie lui
Z a l m o x e . C u m d e v o r fi c ă z u t s o r ţ i i a s u p r a l u i ?

...Danor nu bănuia ce sorţi vor cădea asupra lui în dimi­

n e a ţ a cînd a j u n s e s e la p o a l e l e m u n t e l u i sfînt. îl c o n d u s e s e
u n o ş t e a n t î n ă r , încins d o a r cu u n b a l t a g , d u p ă c a r e se v e ­
d e a c ă f a c e p a r t e din g a r d a s a n c t u a r e l o r . V e n i s e , c ă l a r e , in
s a t u l î n d e p ă r t a t al lui D a n o r , se s f ă t u i s e c u cei t r e i t a r a -
b o s t e s ai l o c u l u i şi a p o i s e c o n v o c a s e s f a t u l o a m e n i l o r l i ­
beri. S a r m i z c g e t u s a a v e a nevoie de u n tînăr ce nu cunoscuse
nici f e m e i a , nici războiul. M a i m u l t n u s-a spus în f a ţ a a d u ­
nării. Nici nu e r a nevoie. Cînd S a r m i z c g e t u s a a v e a nevoie
d e u n o m , s a u de toţi o a m e n i i u n u i sat, t r e b u i a u să se d u c ă .
A u a p r i n s f o c u l î n m i j l o c u l s a t u l u i şi a u c i o c n i t c î t e o c a n ă
cu vin nou încă fierbind. Apoi toate cănile celor zece flăcăi
dintre care urma să fie t r a s la s o r t i cel c e t r e b u i a să plece
la Sarmizcgetusa au fost aşezate grămadă, unele peste al­
t e l e , în î n t u n e r i c , înapoia bătrînilor. Unul dintre tarabostes
a l u a t o p i a t r ă , a t r e c u t - o d e t r e i o r i p r i n f l ă c ă r i şi a arun­
cat-o peste spate. C a n a c a r e avea spătura cea mai mare in­
dica pe cel ales de s o a r t ă . C a n a f u s e s e a lui D a n o r . A doua
zi, m a i c ă - s a l-a sărutat pe frunte, apoi a plecat, alături de
oşteanul cu baltagul de bronz. A vrut s ă - ş i ia fluierul, dar
oşteanul l-a oprit:
— N-ai nevoie de el. D a c ă va trebui, îti f a c i altul.
Au călărit două zile şi două nopti pînă cînd au ajuns
în cetatea de la intrarea văii. Au oprit, timp cît oşteanul
s-a s u i t în c e t a t e şi a v o r b i t c u m a i m a r i i lui, a p o i au por­
nit iar. Cînd în văi era încă noapte şi n u m a i cerul se al­
bise, nesimţit, vestind dimineaţa, au ajuns la poalele mun­
telui sfînt. Oşteanul a descălecat, a scos şaua de cinepă de
pe cal şi a î n c e p u t să-l ţesale. Danor n-a mai întrebat ni­
m i c şi a f ă c u t la f e l . C î n d a u t e r m i n a t , de sus, de acolo de
unde muntele parcă intra în c e r , s-a auzit un sunet argin­
tat, ca d e clopoţel. In vale a pătruns prima rază de soare.
Oşteanul Ia privit pe Danor, pentru prima oară drept în
o c h i , şi i - a vorbit:
— A bătut dimineaţa. Sîntem aşteptaţi.
Şi a pornit să urce.
î n c u r a j a t de v o r b ă , D a n o r a c u t e z a t să î n t r e b e :
— Şi caii ?
O ş t e a n u l l-a p r i v i t mirat:
— Nu te îngriji de treburile altora, Danor. Tu, de-
acum ai o s i n g u r ă treabă : să asculţi şi s ă f a c i c e e a ce vezi
că face însoţitorul tău.
Pădurea nu se î n t i n d e a decît la poalele muntelui. După
ce treceai de brîul ei, privirea urca liberă pînă sus, unde
întîlnea, uimită, coloanele albe ale s a n c t u a r e l o r , ca o c o r o a n ă
aşezată de o m î n ă deprinsă cu m ă r e ţ i a , acolo, sus, pe frun­
tea muntelui sfînt. Aşezate pe trei terase, sanctuarele stră­
l u c e a u o r b i t o r în p r i m e l e r a z e ale zilei, î n t î m p i n î n d lumina,
c a r e în v ă i î n c ă nu se aşezase.
In s a n c t u a r u l cel m a r e , d e pe p r i m a t e r a s ă , s - a u o p r i t .
O ş t e a n u l i-a f ă c u t s e m n să s t e a l î n g ă el, a l ă t u r i de p r i m a
c o l o a n ă , d e l î n g ă m a r g i n e a t e r a s e i , d e u n d e se v e d e a t o a t ă
v a l e a G r ă d i ş t e i , p î n ă la c o t i t u r a d u p ă c a r e se î n ş i r u i a u f o r ­
turile de apărare. A mai răsunat o lovitură molatică, într-un
c l o p o t n e v ă z u t d e b r o n z , şi d i n t u r n u l d e l î n g ă s a n c t u a r a u
10
ieşit, c î t e u n u l , tinerii u c e n i c i ai m u n t e l u i sfînt. T ă c u ţ i , s-au
aşezat cîte trei lîngă fiecare coloană.
S o a r e l e încă n u se vedea, d a r l u m i n a roşcată, filtrată
p r i n t r e p ă d u r i l e m u n t e l u i d i n f a ţ ă , ii b ă t e a i n f a ţ ă . C ă m ă ­
ş i l e a l b e d e i n p ă r e a u v i o l e t e şi c î t e o r a z ă f u g a r ă j u c a p e
b a l t a g e l e de bronz. Apoi, din turn au m a i r ă s u n a t trei lo­
v i t u r i , p o a r t a c e a m a r e d e l e m n s - a d e s c h i s şi u n b ă r b a t
voinic, cu barbă scurtă, neagră, purtînd căciula îngustă, de
piele de viţel, a t a r a b o ş t i l o r din sfatul r e g a l , a păşit prin­
t r e coloanele s a n c t u a r e l o r , pînă la p r a g u l din fund. Acolo
s - a o p r i t , s - a î n t o r s c u f a ţ a c ă t r e v a l e şi, u r c î n d c e l e t r e i
trepte de piatră care închideau sanctuarul, a ridicat mîinile
către înălţimi, vorbind cu o voce înceată, dar melodioasă :
— Zalmoxe ne trimite şi azi lumina lui nepieritoare...
— Zalmoxe e soarele, murmurară oştenii, rămînînd ne­
mişcaţi.
C h i a r în clipa a c e e a , cînd vîntul f l u t u r a uşor m î n e c i l e
c ă m ă ş i i de in a preotului, a u s u n a t din n o u clopotele de
b r o n z , şi s o a r e l e s - a a r ă t a t , c a a d u s d e e l e , î n p r o f u n z i m e a
văii, l u m i n î n d din plin s a n c t u a r u l .
D e pe celelalte t e r a s e , n e v ă z u t e de aici, se a u z e a u m u r ­
m u r e l e : „ Z a l m o x e e s o a r e l e ! " şi s u n e t e l e c l o p o ţ e i l o r n e v ă ­
z u ţ i . V î n t u l a d u c e a m i r o s l e g ă n ă t o r d e r ă ş i n ă a r s ă , şi o p a c e
n e c u n o s c u t ă p î n ă a t u n c i u m p l u i n i m a Iui D a n o r .

Intrat în rîndurile păzitorilor templului, Danor a tre­

b u i t s ă î n v e ţ e t o a t e t a i n e l e s a c r e . A l u c r a t , m a i întîi, în
a t e l i e r e l e d e a r m e , t o p i n d b r o n z u l şi f i e r u l , m i ş c î n d f o a l e l e
şi b ă t î n d c u c i o c a n e l e g r e l e c a r e m l ă d i a u m e t a l u l p î n ă îl
f ă c e a u f o i ţ e s u b ţ i r i c a f r u n z a . A î n v ă ţ a t s ă u s u c e şi s ă î m ­
pletească m a ţ e l e berbecilor sacrificaţi, făcîndu-le corzi de
a r c şi p r a ş t i e . A î n v ă ţ a t s ă s o c o t e a s c ă z i l e l e şi c e t e l e l o r p e
pietrele s a n c t u a r u l u i r o t u n d , în mijlocul c ă r u i a a r d e a n e ­
c o n t e n i t f o c u l s a c r u , p e c a r e îl v e g h e a r e g e l e , î n f i e c a r e
noapte, înaintea revărsării zorilor. A purtat baltagul de
b r o n z al g ă r z i l o r şi a î n v ă ţ a t s ă r e t e z e c u e l , d i n t r - o l o v i ­
t u r ă , ţeasta berbecului adus la sacrificiu. A î n v ă ţ a t toate
a s t e a f ă r ă s ă v o r b e a s c ă , f ă r ă s ă î n t r e b e şi f ă r ă s ă i s ă r ă s ­
p u n d ă , p r i v i n d şi f ă c i n d c e e a c e f ă c e a o ş t e a n u l c a r e il
adusese.
Pină într-o dimineaţă cînd, înaintea răsăritului, oştea­
nul l-a dus în f a ţ a p r e o t u l u i .
— D a n o r , ai a p u c a t d o u ă v e r i pe m u n t e l e sfînt. Sorţii
t e - a u ales bine. Ţi s-a împlinit timpul cînd trebuie să alegi.

11
A i privit răsăritul din toate sanctuarele, în a f a r ă de cel p o ­
dit c u s o a r e l e , f r a t e l e n o s t r u şi g i n d u l lui Z a l m o x e . V r e i s ă
r ă m î i aici, pe m u n t e l e sfînt, s a u v r e i s ă i n t r i în o a s t e a
regelui ?
Danor tăcea.
— Ai înţeles puterea noastră ?
Danor dădu din cap.
— Ai d r e p t u l să vorbeşti, acum. Poţi întreba, o singură
î n t r e b a r e . T e - a i gîndit la ea ?
D a n o r d ă d u din nou din c a p .
— Vorbeşte.
Privind în ochii preotului, Danor vorbi:
— Puterea noastră n-ar fi m a i mare dacă am face mai
multe arme ?
— Da.
— De ce nu a d u c e m sclavii să ne facă a r m e ?
P r e o t u l s e î n c r u n t ă şi r ă s c o l i c u b ă ţ u l d e c o r n î n v a t r ă .
B ă m a s e apoi pe gînduri m u l t timp. Tîrziu, ridică privirea
către Danor :
— Ş t i i m u l t e şi p u i î n t r e b ă r i î n d r ă z n e ţ e . Metalul se to­
peşte nu p e n t r u că v o r oamenii, ci p e n t r u că aşa vrea Zal­
m o x e . î n v ă ţ ă t u r a muntelui sfînt nu trebuie să coboare in
v ă i . O ş t i m n u m a i noi, şi o voin ţ i n e n u m a i noi. R o m a n u l
este m a i p u t e r n i c c a noi p e n t r u că face ceea ce întrebi tu.
Noi însă nu vom lucra niciodată cu sclavi. Ei sînt buni pen­
t r u a r a t şi s e m ă n a t , p e n t r u c ă r a t u l p i e t r e l o r şi p e n t r u s ă ­
patul depozitelor. I a r tu, Danor, vei r ă m î n e aici, la m u n ­
tele sfînt.
A d o u a zi, D a n o r a fost t r e c u t în p e ş t e r i l e p r e o ţ i l o r .
V r e m e d e o t o a m n ă şi o i a r n ă a a m e s t e c a t r ă ş i n i l e p e n t r u
s a n c t u a r e , singur, nescoţînd nici o vorbă. Apoi i s-au dat
l e m n e l e p e n t r u r u g u r i , pe c a r e le î m b i b a c u răşini. N u m a i
c o b o r a în s a n c t u a r e , p r i m e a r ă s ă r i t u l din g u r a p e ş t e r i l o r ,
m i n c a t u r t e l e d e m e i şi f r i p t u r a d e o a i e c a r e i s e l ă s a u î n
f a ţ a p e ş t e r i i , b e a a p ă d i n i z v o r u l d e a l ă t u r i şi s e g î n d e a .
L a ce se g î n d e a ? A l ă t u r i , în celelalte peşteri, se a u z e a u
bocănituri înfundate, dintr-un cuptor ieşea m e r e u fum. Se
c o c e a u o a l e m a r i , î n c a r e a r fi î n c ă p u t u n o m . O a l e l e e r a u
trimise apoi în cetate.
C î n d s-a r i d i c a t i a r n a , D a n o r a fost c h e m a t i a r l a preot.
— A i din n o u v o i e să pui o î n t r e b a r e , D a n o r . Vorbeşte.
Danor tăcea.
— Ai înţeles răspunsul la întrebarea cea veche.
Dădu din c a p în semn că n-a înţeles.

12
 — Ai şi acum aceeaşi întrebare ?
Dădu din cap în semn afirmativ.
— Sorţii nu te-au ales bine, Danor. Nici soarele nu ră­
s a r e t o t d e a u n a . V e i m a i fi t r a s o d a t ă l a s o r ţ i .
Nici atunci Danor n-a înţeles ce sorţi se coboară asu­
pra lui.
A înţeles abia cînd, intr-o noapte luminată de Gebelei-
zis, a u fost adunaţi, în s a n c t u a r u l cel mic, toţi tinerii c a r e
t r e c u s e r ă prin î n v ă ţ ă t u r a m u n t e l u i sfînt. P e focul din v a t r ă
s - a t u r n a t r ă ş i n ă d e j e r t f ă , şi D a n o r a î n ţ e l e s c ă c i n e v a
t r e b u i e s ă f i e a r u n c a t î n s u l i ţ i p e n t r u a d u c e s o l i e lui Z a l ­
m o x e . M a r e l e p r e o t a c o b o r î t î n s a n c t u a r . D a n o r îl v e d e a
p e n t r u p r i m a d a t ă . S e s p u n e a c ă el e s t e însuşi Z a l m o x e , s a u
u n u c e n i c a l l u i , ş i e r a s i n g u r u l c a r e il p u t e a c h e m a p e r e g e
sus, în p e ş t e r a din v î r f u l m u n t e l u i sfînt, u n d e t r ă i a f ă r ă
m î n c a r e şi f ă r ă a p ă , a s c u l t î n d s e m n e l e v r e m i i şi p o r n i n d
p l o i l e şi v î n t u r i l e .
Regele şedea lingă v a t r ă , alături de m a r e l e preot. E r a
î m b r ă c a t în c ă m a ş ă de in, încins c u un b r î u lat de fir de
a r g i n t , l a c a r e a t î r n a vm p u m n a l l u n g şi s u b ţ i r e . P e c a p
p u r t a c ă c i u l ă de in î n ă l b i t , i a r în p i c i o a r e o p i n c i b ă t u t e c u
ţinte de b r o n z strălucitor. Ş e d e a cu mîinile la piept, privind
în flăcările vetrei. M a r e l e p r e o t i-a întins m î n a , regele şi-a
s c o s p u m n a l u l d e l a b r î u şi i l - a d a t . P r e o t u l l - a p r i v i t l u n g ,
c u m s t r ă l u c e a în l u m i n a p u t e r n i c ă a L u n i i , apoi a m u r m u r a t
invocarea c ă t r e Gebeleizis. L - a trecut prin foc, m u r m u r î n d
m e r e u c e v a neînţeles, apoi, cu un strigăt sălbatic, s-a întors
c ă t r e c e i a d u n a ţ i şi a î n f i p t p u m n a l u l i n p ă m î n t , p î n ă l a
prăsele. cu un gest viguros, neaşteptat Ia u n bătrîn.
— Război, au murmurat preoţii şi gărzile.
R e g e l e ş i - a l u a t m î i n i l e d e Ia p i e p t ş i a p u s u n g e n u n c h i
la p ă m î n t , în faţa m a r e l u i preot. A c e s t a a întins mîinile
a s u p r a c a p u l u i şi a m u r m u r a t , î n c e t , d a r a u z i n d u - s e î n t o t
sanctuarul:
— Război...
E r a u în totul zece tineri asupra cărora urmau să se
t r a g ă sorţii.
U n u l d i n t r e p r e o ţ i a f ă c u t u n s e m n şi p r i m u l d i n t r e t i ­
neri s-a apropiat. P r e o t u l a întins mîinile, cu palmele fă­
c u t e p u m n , şi t i n ă r u l a a l e s u n a d i n t r e e l e . P r e o t u l a d e s ­
chis palma. E r a goală. A venit al doilea, şi p a l m a a rămas
tot goală. Al treilea, la fel. D a n o r e r a al şaselea Ia r î n d .
A p r i v i t d r e p t în ochii p r e o t u l u i şi a î n t i n s c u hotărîre

13
amîndouă mîinile. Fără să vrea, preotul a deschis ambele
patmc. în fiecare era cîte un arşic de miel, lustruit, din
cele cu c a r e se t r ă g e a u sortii. T o t u l n - a durat decît o clipă.
Preotul a închis una dintre palme, apoi a deschis-o iar.
Palma era goală. S-a întors către rege, cu palmele întinse,
arătîndu-i arşicul. Danor a închis ochii. Ştia. Bănuia, Dar
ce rost avea să vorbească? Vorbele n-aveau ce căuta aici,
In m u n t e l e s f î n t . T r e b u i a s ă f i e t r a s î n s u l i t i .
A îngenuncheat in faţa regelui şi a rămas aşa, simţind
cum îl n ă p ă d e ş t e m i r o s u l d e r ă ş i n ă arsă pentru mulţumireai
Lunii, pînă cînd s-a simţit apucat de subţiori. Sa ridicat
şi s - a lăsat dus către peştera unde trebuia să aştepte timp
de două mănunchiuri de cîte şapte zile, cînd urma să fie
sacrificat.
A d o u a zi, s o r b i n d a p a a m e s t e c a t ă cu m i e r e din ulciorul
lăsat în faţa peşterii, s-a hotărît. Va fugi. I se păruse, la
î n c e p u t , c ă t o t u l e s t e s i m p l u , m ă r e ţ şi p u t e r n i c a i c i , p e mun­
tele sfînt. Era mîndru că fusese aJes pentru gărzile sanc­
tuarelor. Dar de ce această tăcere, care se aşternca peste
orice î n t r e b a r e ? Dacă voiau război, aşa cum îl v o i a u şi cei
din văi, împotriva romanului, de ce se m u l ţ u m e a u să bată
cîte zece săbii p e zi, c î n d s-ar fi putut face în fiecare sat
cîte un atelier, care ar fi d a t arme tuturor satelor ? Ei se
t e m e a u , deşi n-o s p u n e a u n i c i o d a t ă . S e t e m e a u , de c i n e ? De
cine, mai rău decît de romani ? î n c ă nu înţelegea, dar ştia
că alţii, carpii, plecaseră, de mult, departe, pentru că nu
voiseră să se supună orbeşte acestor porunci hotărîte de
m u n t e l e sfînt. Şi a c u m , arşicele pe c a r e p r e o t u l le pregătise
numai pentru el. Nu soarta îl alesese, ci preoţii. în faţa
soartei, s-ar fi plecat. în faţa oamenilor, niciodată. Mîine
va fugi.
L-au prins înainte de a a j u n g e în v a l e . M u n t e l e era în­
ţ e s a t cu gărzi, nu se p u t e a face nici o m i ş c a r e . L - a u dus în
faţa marelui preot, c a r e i-a vorbit, d u p ă ce l-a privit mult,
ca pe o sălbăticiune rară:
— T c ai ridicat împotriva sorţii, Dancr. Dar soarta to
vrea. Nu vei ajunge Ia Z a l m o x e , şi n u - ţ i dăm nici o solie.
Dar pentru toţi ceilalţi vei fi un sol ca şi pînă acum. Nu
to putem lăsa în viaţă, ştii prea multe. Nu te putem nici
u c i d e , ai f o s t a l e s d e s o a r t ă . V e i r ă m î n e s o l , d e ş i n u - ţ l dăm-
14
nici o solie.
— Nu soarta m-a ales, ci voi.
Marele preot, neobişnuit să audă alt glas decît al lui,
rămase o clipă pe gînduri.
 — ştiu ce gincleşti, Danor. Ai învăţat multe la noi.
Voiam să te învăţăm şi m a i multe, să pătrunzi taina ma­
gică a c i f r e l o r şi c h i a r m a i m u l t . G î n d u l tău l-au mai avut
şi a l ţ i i , şi a u pierit. A r m e l e sînt taine ale cerului. Romanii
le-au dat pe mîna sclavilor, şi sclavii le-au întors contra
lor. Noi n u v r e m să f a c e m la fel. A u z i c e e a ce n - a m a i auzit
nici un om pînă acum. Dar vei muri, şi u n mort nu vor­
b e ş t e n i c i o d a t ă . N e p u t e m î n ţ e l e g e şi c u r o m a n i i , c u m ne-am
mai înţeles. Cu sclavii, însă, nu ne vom înţelege niciodată.
Sînt p r e a mulţi. A c u m se v a porni războiul. P o a t e v o m pieri,
dar poate vom birui. Dacă sclavii au arme, nu vom putea
birui, sîntem prea putini.
Obosit de cît vorbise, m a i mult ca oricînd, marele preot
făcu un semn să-l ducă de acolo.
A doua zi dimineaţă, cînd a sorbit apa amestecată cu
m i e r e , a simţit o m o l e ş e a l ă p l ă c u t ă în tot corpul. „ S ă dorm
— s - a g î n d i t — şi l a n o a p t e v o i î n c e r c a i a r s ă f u g . S ă dorm,
să d o r m . . . Cît de d e p a r t e sînt carpii?"
Nu s-a mai trezit niciodată. A gemut doar, f ă r ă să ştie,
cînd prima suliţă i-a străbătut pieptul. Pe celelalte două
n u Ie-a m a i s i m ţ i t . A c o l o , în p e ş t e r a u n d e g î n d i s e , i - a u aşe­
zat rugul. L - a u aşezat gata de p l e c a r e , cu o suliţă în mînă,
c a p e o r i c e sol. A u p o t r i v i t oglinzile de a r a m ă c a r e trebuiau
s ă p r i n d ă p r i m e l e r a z e a l e s o a r e l u i şi s ă a p r i n d ă r u g u l , apoi
I-au lăsat s i n g u r cele trei zile cît c e r e a ritualul.
A d o u a zi, î n s ă , r e g e l e a trebuit să plece în g r a b ^ spre
cîmpie. Veniseră veşti despre apropierea unor triburi tri­
m i s e d e r o m a n i , şi f o r t u r i l e d i n c î m p i e t r e b u i a u grabnic în­
tărite. Preotul a î n c h i s p e ş t e r a şi a p l e c a t c u c e i l a l ţ i . Danor
a rămas singur, cum f u s e s e şi p î n ă atunci...
...Ne-am trezit tîrziu, dimineaţa, osteniţi de veghere.
Ploaia ce ne prinsese la urcuş ne adusese febră. Emil se
simţea rău, totuşi s-a îmbrăcat în grabă.
— Să mergem...
Atunci a intrat paznicul.
— Dom' profesor, veniţi să vedeţi. A luat ceva foc,
colo sus.
Am fugit afară. Aproape de creasta muntelui ieşea o
trîmbă subţire de fum.
— Rugul, a urlat Emil. S-a deschis peştera şi s o a r e l e a
15
aprins rugul.
A fugit ca un nebun pînă sus. Abia m - a m c ă ţ ă r a t după
cl. L - a m găsit î n g e n u n c h e a t lîngă o stîncă de unde venea
un miros slab de răşină arsă. In peşteră nu mai rămăsese
decît u n m o r m a n de cenuşă. Cînd au v r u t să deblocheze
peştera, s-a prăbuşit. N-au mai găsit nimic.
— O fi f o s t u n r u g p u r şi s i m p l u . E m i l , f ă r ă nimic alt­
ceva..., a m c ă u t a t să-l consolez.
M - a p r i v i t c a ş i c î n d n u m ă v e d e a şi a c o b o r î t . N - a m a i
vorbit n i m ă n u i despre descoperirea lui. E u a m î n c r e d i n ţ a t - o
hîrtiei acum, cînd E m i l s-a lăsat convins că totul a fost
d o a r o h a l u c i n a ţ i e a lui. E r a e x t e n u a t de c e r c e t ă r i .

DISCUTÎND IN MORSE
Venisem abia de două zile la Predeal, în concediu, şi,
bineînţeles, încă nu reuşisem să m ă desprind de atmosfera
obişnuită a serviciului unde lucram. Spun „ l u c r a m " deoa­
rece, a c u m aproape f ă r ă voia m e a , a m început să m ă gin-
desc tot m a i insistent la u n t r a n s f e r . Descoperind acest nou
şi u i m i t o r d o m e n i u , m ă s i m t a t r a s c ă t r e e l c u o f o r ţ ă i r e z i s ­
t i b i l ă . C r e d , d e a l t f e l , c ă o r i c i n e a r fi f o s t î n l o c u l m e u . . .
D a r să e x p u n , m a i întîi, faptele.
N u cunoşteam prea bine Predealul. Nu-1 c u n o s c nici
a c u m . V i l a în c a r e f u s e s e m c a z a ţ i e u şi s o ţ i a m e a se a f l a
u n d e v a , la m a r g i n e a o r a ş u l u i . C h i a r din s p a t e l e ei î n c e p e a
p ă d u r e a . A m fost fericit de a c e a s t ă î n t î m p l a r e . Oraşul n u
m ă a t r ă g e a . A m d a t o r a i t ă p r i n c e n t r u şi m - a m lămurit.
E s t e c a u n m i c c a r t i e r al B u c u r e ş t i u l u i . E u v e n i s e m p e n t r u
munte, nu pentru ascensiuni, desigur, deoarece nu m - a m că­
ţ ă r a t niciodată pe o stîncă — înălţimea îmi dă ameţeli — ,
c i p e n t r u a e r . M e d i c u l î m i d ă d u s e şi o f o r m u l ă c a r e , n u
ştiu de ce, m i - a s u r î s : aerosol de p ă d u r e .
E r a c u v r e o o r ă înainte de a se însera.
— M a i e d e s t u l ă v r e m e p î n ă Ia m a s ă , i - a m s p u s soţiei.
Aş da o raită pe-aici, pe lingă casă. Vii cu m i n e ?
— Trebuie să-mi termin romanul — îmi răspunse ea.
A ş a î m i r ă s p u n d e , d e a l t f e l , î n f i e c a r e zi. ' î n t o t d e a u n a a r e
de t e r m i n a t cîte un r o m a n , chiar d a c ă nici n - a început să-l
citească.

16
 — Bine, m ă duc singur. Trec mai tîrziu să te iau. Ba­
rem să m e r g e m la m a s ă î m p r e u n ă .
— Da, cred că pînă atunci termin şi r o m a n u l . Trebuie
neapărat să-l termin, ca să-l încep pe celălalt.
Cînd a m ajuns la uşă, m - a strigat:
— De ce nu-ţi iei h a i n a de ploaie?
— Pe vremea asta? Nu vezi cum străluceşte soarele?
—• L a munte nu poţi să te încrezi în soare.
— N-are nici un rost. L a revedere.
A m urcat, pe o mică potecă, printre brazi. Deodată,
m i - a m adus a m i n t e c ă u i t a s e m a c a s ă o l u c r a r e pe c a r e cei
de la serviciu desigur c ă o c ă u t a u disperaţi. D a , îmi a d u ­
c e a m bine a m i n t e , o l u a s e m a c a s ă , c u d o u ă zile înainte de
plecare, pentru a o t e r m i n a . L u c r a s e m pînă noaptea tîrziu.
Mi s-a m a i î n t î m p l a t să plec în concediu lăsînd unele lu­
c r ă r i n e t e r m i n a t e şi, î n loc s ă m ă r e c r e e z , m - a m c h i n u i t t o t
timpul g î n d i n d u - m ă cîte alte lucrări se pot î m p o t m o l i din
cauza m e a . De atunci, m ă s t r ă d u i a m să aduc absolut totul
l a zi î n a i n t e d e p l e c a r e . Ş i a c u m . . . T r e b u i a s ă d a u n e a p ă r a t
un telefon, să-i anunţ unde a m lăsat dosarul. D a r c u m vor
r e u ş i s ă i n t r e în a p a r t a m e n t ? N - a v e a m î n c o t r o , e r a m silit
s ă m ă r e p e d î n a p o i Ia B u c u r e ş t i , s ă r e z o l v a c e a s t ă n e p l ă c u t ă
p r o b l e m ă . Apoi, deodată, n - a m m a i fost sigur că o lăsasem
a c a s ă . P a r c ă t o t u ş i o d u s e s e m l a b i r o u şi i-o d ă d u s e m lui...
C u i i-o d ă d u s e m ? V e d e a m în f a ţ a o c h i l o r d o s a r u l a l b a s t r u
spălăcit ba pe m a s a din s u f r a g e r i e , b a in s e r t a r u l b i r o u l u i
m e u , ba în m î n a dactilografei, ba...
A m t r e c u t pe lingă o c a b a n ă m i n u s c u l ă , în f a ţ a c ă r e i a
cîţiva turişti, c a r e probabil atunci coborîseră de pe munte,
b e a u b e r e . M - a m g î n d i t s ă b e a u şi e u , d a r c î n d a m v ă z u t
f o r m a s t i c l e l o r a m r e n u n ţ a t . C i n e n a i b a a i n v e n t a t şi b e r e a
caramel ? O socotesc de-a dreptul îngrozitoare !
V a să zică — m i - a m spus, continuîndu-mi d r u m u l — lu­
c r a r e a se află la... U n d e se află ? C u cît m ă s i l e a m s ă - m i
a m i n t e s c , d o s a r u l d e v e n e a d e u n a l b a s t r u şi m a i s p ă l ă c i t . î l
vedeam pretutindeni şi nicăieri. Mi-am impus calmul.
N - a v e a nici un rost să m ă f r ă m î n t atît chiar de la î n c e p u ­
t u l c o n c e d i u l u i . M - a m g î n d i t s ă d a u a d o u a zi u n t e l e f o n
la B u c u r e ş t i , să aflu m a i întîi d a c ă î n t r - a d e v ă r n u p r e d a s e m
n i m ă n u i l u c r a r e a şi d u p ă a c e e a s ă i a u o h o t ă r î r e .
Acum am ieşit să mă plimb — mi-am spus.
'Abia a t u n c i m i - a m d a t s e a m a c ă î n c e p u s e să p l o u ă . D e
f a p t n u e r a p l o a i e , ci o b u r n i ţ ă m ă r u n t ă şi d e a s ă . P r o b a b i l
că pornise mai de mult. Urcasem în neştire şi n u mai ză-

17
r e a m nici u r m ă de potecă. Peisajul e r a de j u r î m p r e j u r a c e ­
laşi. S e a r a c o b o r a văzînd cu ochii, sau p o a t e c ă nu e r a d e -
cit burniţa cenuşie c a r e întuneca totul. A m făcut cîţiva paşi
î n d r e a p t a şi î n s t i n g ă , d a r n u - m i d ă d e a m d e l o c s e a m a
dincotro venisem. M ă a f l a m pe o m i c ă pajişte, într-o linişte
d e s ă v î r ş i t ă , î n t r e r u p t ă d o a r de vîjîitul m o n o t o n al cetinii
b ă t u t e d e b u r n i ţ ă . P l o a i a m ă u d a s e d%-a b i n e l e a şi m i - a m
a m i n t i t d e c e e a c e î m i s p u s e s e soţia m e a la p l e c a r e . A v u ­
sese — pentru a cita o a r ă ? — dreptate. D a r această r e c u ­
n o a ş t e r e n u - m i f o l o s e a la n i m i c , î n c e p u s e să b a t ă u n v î n t
uşor, care scutura m e r e u coroanele brazilor, împiedicîndu-mă
să m ă a d ă p o s t e s c de ploaie. P e m ă s u r ă ce se î n t u n e c a d e ­
v e n e a m şi m a i f u r i o s p e m i n e î n s u m i şi p e s o ţ i a m e a .
— T r e b u i a s ă - m i fi d a t p u r şi s i m p l u haina de ploaie,
nu s f a t u r i ! P o f t i m ! A c u m ce-i de făcut ?
C u m m ă î n v î r t e a m de colo-colo, izbindu-mă de t r u n c h i u ­
rile brazilor, in timp ce întunericul devenea tot m a i c o m ­
pact, a m zărit deodată o licărire roşietică de lumină. Con­
vins c ă este de la o casă s a u de la o c a b a n ă , a m g r ă b i t p a ­
sul. M - a m m a i î m p i e d i c a t de c î t e v a ori de brazi, d a r p î n ă
la u r m ă a m a j u n s î n t r - o m i c ă p a j i ş t e — p o a t e c ă e r a t o t
pajiştea în c a r e n i m e r i s e m c e v a m a i î n a i n t e — în f a ţ a unei
clădiri ale c ă r e i c o n t u r u r i n u - m i a p ă r e a u cu claritate, din
cauza întunericului. M - a m apropiat. L u m i n a roşietică venea
d e Ia u n f e l d e f e l i n a r a ş e z a t d e a s u p r a u n e i u ş i m a s i v e d e
metal. Clădirea era un mic bloc ciudat, n u m a i cu p a r t e r ,
după cîte r e u ş e a m să disting. A c u m , cînd povestesc această
întîmplare, m ă m i r că n - a m a s e m ă n a t - o de la bun î n c e p u t
cu un cavou. D a r atunci nu m i - a trecut prin minte să fac
a c e a s t ă a p r o p i e r e . U ş a de m e t a l e r a î n t r e d e s c h i s ă şi, i m -
pingînd-o fără greutate, a m intrat înăuntru. Nimerisem în­
t r - o î n c ă p e r e de p r o p o r ţ i i m o d e s t e , u n fel de hol. Ţ i n î n d
încă m î n a pe clanţă, a m b ă t u t în uşă.
— E c i n e v a aici ? — a m spus, destul de tare.
Nu mi-a răspuns nimeni.
D e s i g u r , nici n u m ă g î n d e a m să m a i ies a f a r ă . A u z e a m
p l o a i a c a r e s e î n t e ţ e a şi a b i a a c u m î m i d ă d e a m s e a m a cît
s î n t d e u d . A m f ă c u t c î ţ i v a p a ş i şi a m î n t r e b a t din nou :
— E cineva aici ?
N u m i - a răspuns, din nou, decît tăcerea.
I n h o l e r a o c ă l d u r ă p l ă c u t ă , şi l i n i ş t e . S u s , Ia m u c h i l e
d i n t r e t a v a n şi p e r e ţ i p i l p î i a o l u m i n o z i t a t e r o ş i e t i c ă , a s e ­
m e n e a celei de a f a r ă . Deşi slabă, lumina de ajuns incit să
disting t o a t e obiectele din j u r . N u e r a u , de altfel, p r e a m u l t e .

18
D r e p t în m i j l o c u l î n c ă p e r i i se a f l a u n fel de m ă s u ţ ă , de f a p t
o iîiie s e m i c i r c u l a r ă , lată de două palme, aşezată pe nişte
p i c i o a r e subţiri, în i n t e r i o r u l s e m i c e r c u l u i e r a instalat un
s c a u n înalt ca de dentist, cu spatele la uşă. Cînd m-am
a p r o p i a t d e m ă s u ţ ă , a m d e s c o p e r i t c ă p e s u p r a f a ţ a ei e r a u
dispuse n e n u m ă r a t e butoane. A m atins, fără să vreau, unul
d i n t r e e l e , şi l u m i n o z i t a t e a r o ş i e t i c ă a d e v e n i t p e n t r u o c l i p ă
mai puternică.
— E cineva aici? — a m î n t r e b a t din nou.
N i c i u n r ă s p u n s . A m p r i v i t d i n n o u i n j u r u l m e u şi a b i a
a t u n c i a m o b s e r v a t c ă în nici u n p e r e t e n u e x i s t a v r e o u ş ă ,
în a f a r ă de a c e e a prin c a r e i n t r a s e m . Mi s-a p ă r u t c ă în p e ­
r e t e l e opus uşii disting p e r v a z u l unei f e r e s t r e , d a r , cînd
m - a m apropiat, a m văzut că este o simplă r a m ă metalică,
m ă r g i n i n d o s u p r a f a ţ ă netedă, ca de material plastic.
Deodată m i - a t r e c u t prin minte ideea că nimerisem in-
t r - u n a d i n a c e l e c o c h e t e c o n s t r u c ţ i i î n stil r o m î n e s c p e c a r e
scrie, cu litere m a r i : P E R I C O L D E M O A R T E . Şi d e d e s u b t :
C U R E N T D E Î N A L T A T E N S I U N E . L e v ă z u s e m , d i n Ioc î n
l o c , î n p a r c u r i l e ş i p e s t r ă z i l e d i n S i n a i a şi a d m i r a s e m i d e e a
celor c a r e au hotărît să t r a n s f o r m e aceste instalaţii utilitare
în mici o p e r e de a r h i t e c t u r ă . D a r ,acum nu m a i e r a cazul
s ă a d m i r , şi î n c ă d i n i n t e r i o r , o a s e i n e n e a c o n s t r u c ţ i e . M - a m
r e p e z i t s p r e u ş ă şi a m t r a s c u p u t e r e d e c l a n ţ ă . Totul î n c e ­
p u s e să ia f o r m a î n l ă n ţ u i t ă a u n u i vis u r î t . C l a n ţ a nici nu
se clintea. C i n e v a închisese uşa.
A m b ă t u t , a m strigat, d a r f ă r ă nici u n r e z u l t a t . E r a c a
şi c î n d m ă a f l a m a c o l o d e - o v e ş n i c i e . G î f î i n d — î m i a u z e a m
c h i a r bătăile speriate ale inimii — , m - a m aşezat pe scaunul
d i n f a ţ a c i u d a t e i m e s e şi, m a ş i n a l , a m s c o s o ţ i g a r ă . A t u n i i
m i - a m d a t s e a m a c ă în j u r u l m e u nu m a i e r a t ă c e r e . D i n ­
t r - u n c o l ţ a l î n c ă p e r i i r ă s u n ă o ţ î r î i l u r ă , c a şi c î n d un g r e ­
i e r e s - a r fi a s c u n s î n t r - u n m i c r o f o n n e v ă z u t . D i n a l t c o l ţ îi
r ă s p u n s e u n a l t u l , a p o i a l t u l ş i , în c î t e v a c l i p e , î n c ă p e r e a
e r a ca un stup de greieri. (Ştiu că nu există stupi de greieri,
d a r a c e a s t ă i m a g i n e m i - a v e n i t î n m i n t e a t u n c i , şi n - a r e n i c i
u n r o s t s - o î n l o c u i e s c . P o a t e c ă r e d ă m a i b i n e s t a r e a me.T
do spirit.) Deşi se a m e s t e c a u , ţ î r î i t u r i l e n u se c o n f u n d a u î n ­
tre ele. Fiecare greier, ca să mă exprim astfel, utiliza o
anumită tonalitate.
— Tir — ţîîr — ţîrr, parcă întreba un glas subţire.
— Grum — gruum — gruum, răspundea un glas do
bariton.
— Dong — dooo — dongon, intervenea un altul.

19
 Şi din nou — ţîîr — g r u u m — dooog — î n t r - o s u c c e ­
siune neîntreruptă, sărind pe toate notele gamei. N u c u m v a
a s i s t a m la c o n c e r t u l u n o r i n s t r u m e n t e n e c u n o s c u t e ? Eram
p r e a b u i m ă c i t p e n t r u a - m i m a i p u n e î n t r e b ă r i şi a c ă u t a
r ă s p u n s u r i l o g i c e . M - a m n ă p u s t i t d i n n o u l a u ş ă şi a m b ă ­
tut cu pumnii, urlind din r ă s p u t e r i .
Deodată, printre ţîrîiturile care îmi scrijilau creierul, a m
auzit un glas o m e n e s c , u n glas f ă r ă v r e o intonaţie precisă :
— Nu este stăpînul!
Am rămas încremenit. Cineva, deci, m ă supraveghea.
— A l o ! E s t e cineva aici ? — a m î n t r e b a t din nou. Nici
n u m a i e r a m în s t a r e să g ă s e s c a l t e c u v i n t e .
— Nu este stăpînul, — repetă vocea necunoscută.
Ş i i a r : ţ î î r — g r u u u m — d o o . C l a r , c a şi c u m pînă
atunci nici nu f ă c u s e m a l t c e v a , a m descifrat ţîrîiturile. Spu­
n e a u în a l f a b e t u l M o r s e : N u e s t e s t ă p î n u l I
In t i m p u l s e r v i c i u l u i m i l i t a r a m f o s t t r a n s m i s i o n i s t ş i
c u n o ş t e a m destul de bine folosirea alfabetului M o r s e . Reflc^
x e l e , î n d e p ă r t a t e u n t i m p de p e p r i m u l p l a n al a t e n ţ i e i , din
cauza altor preocupări, îmi reveniseră brusc. M - a m aşezat
d i n n o u p e s c a u n şi a m î n c e p u t s ă a s c u l t s t r a n i a d i s c u ţ i e
c a r e se d e s f ă ş u r a în î n c ă p e r e a slab l u m i n a t ă de licăririle
roşietice.
— A m rezolvat e c u a ţ i i l e , — s p u n e a o v o c e . ( C e r ier-i
tare, dar n-am cum să n u m e s c altfel ţîrîiturile c a r e partici­
p a u la discuţie).
— H a , h a , h a I — îi r ă s p u n s e o a l t ă v o c e , ţ î r î i n d c r i s ­
talin. M e r e u vorbeşti despre ecuaţii. De unde scoţi b a r b a ­
r i s m e l e a s t e a ? C r e d c ă este u n c u v î n t lipsit de sens. E u n
substantiv n e u t r u ? U n ecuaţ, două e c u a ţ i i ? A ş a trebuie să
fie. î m i p l a c s u b s t a n t i v e l e n e u t r e . M ă d i s t r e a z ă . H a , h a , h a .
E r a m a i mult decît ciudat acest rîs telegrafic, e x p r i m a t
î n s e m n a l e s c u r t e şi l u n g i . C a şi c u m c i n e v a ş i - a r e x p r i m a
sentimentele prin figuri geometrice.
— N e plictiseşti cu g r a m a t i c a ta, interveni altcineva. N u
înţeleg de ce stăpînul te m a i lasă să vorbeşti. Şi vorbeşti
p r e a mult, m a i m u l t ca noi toţi.
— Nu e stăpînul! — răsună din nou vocea omenească.
— E un elev, e un elev. Trebuie să-l învăţăm. Prima
m e a lecţie este despre cuante.
S e a u z i u n d e c l i c şi v o c e a continuă:
— Cuantele reprezintă...
Dar din nou răsună vocea omenească:
— Tăcere. V-am spus că nu e stăpînul.

20
 — E un elev. ii un e^c»-.
— U n elev, doi elevi. S u b s t a n t i v masculin...
— Este ora 20,15...
— Am răguşit. Nişte ulei suprasaturat...
— La puterea 10, Ia p u t e r e a 10 ! N u m a i aşa...
V o c i l e î n c e p u s e r ă s ă v o r b e a s c ă t o a t e d e o d a t ă şi î m i e r a
din c e în c e m a i g r e u s ă le u r m ă r e s c . S e n z a ţ i a de t e a m ă
î m i d i s p ă r u s e . M ă g î n d e a m c ă i n t r a s e m p r o b a b i l î n t r - u n fel
de fonotecă a cine ştie cărui m a n i a c . Mi~am aprins, zîm-
bind, ţ i g a r a , aşteptînd s ă v ă d c u m se v a t e r m i n a această
ciudată aventură. \
N - a m t r a s , î n s ă , d e c î t u n s i n g u r f u m , şi un ţ î r î i t puter­
nic ca de sonerie a r ă s u n a t în î n c ă p e r e :
— F u m de ţigară ! Necunoscutul fumează. Nicotină este
cancerigenă.
Fulgerător, m-a cuprins din nou spaima. Se vorbea
d e s p r e mine, nu e r a m , deci, în nici u n fel da f o n o t e c ă .
P o a t e că...
N - a m r e u ş i t s ă - m i d u c g î n d u l p î n ă Ia c a p ă t , d e o a r e c e
c i n e v a m i - a s m u l s ţ i g a r a d i n m î n ă . A m î n t o r s c a p u l şi a m
v ă z u t , în l u m i n a r o ş i e t i c ă , u n fel de p ă i a n j e n l u c i t o r , m e ­
talic, ridicîndu-se spre tavan. Ţinea între gheare ţi­
gara mea.
— Necunoscutul e bolnav, — spuse vocea cu ţîrîit de
sonerie. Pregătiţi-1 pentru consultaţie.
A l a r m a t d e c u r s u l p e c a r e îl l u a u î m p r e j u r ă r i l e , a m v r u t
să m ă ridic de pe scaun. D a r nişte b r a ţ e puternice, deşi
le s i m ţ e a m cu degete delicate, m - a n ţinut locului. î n t r - o
clipă, a m fost înlănţuit de scaun. Gleznele picioarelor, în­
cheieturile mîinii, gîtul îmi e r a u prinse în fire subţiri, uşor
e l a s t i c e , ţ i n î n d u - m ă n e m i ş c a t p e s c a u n u l î n a l t şi, d e f a p t ,
destul de comod.
— Pulsul! — comandă soneria.
— 86 ! — răspunse imediat un ţîrîit subţire.
— Tensiunea !
S i m ţ e a m c u m sînt pipăit, cercetat, adulmecat de o su­
m e d e n i e de a p a r a t e n e v ă z u t e .
— Plămînii I
Luminozitatea roşietică scăzu simţitor, apoi se stinse
c o m p l e t , în t i m p ce, în r a m a de m e t a l pe c a r e o v ă z u s e m
în peretele din faţă, începu să a p a r ă o pată, m a i întîi c e ­
nuşie, apoi din ce în ce m a i a l b ă . Şi, c a pe u n e c r a n de c i ­
n e m a t o g r a f , a p ă r u r ă n i ş t e p l ă m î n i , c a r e se u m f l a u şi se
dezumflau încet, ca nişte vietăţi obosite. Nu-i văzusem

21
n i c i o d a t ă , d a r a m ştiut c ă e r a u p l ă m î n i i m e i . C e fel de r a z e
foloseau a c e s t e fiinţe, c a r e v o r b e a u in alfabetul. M o r s e ? N u
ş t i u şi i n c l i p a a c e e a n i c i n u m ă i n t e r e s a . M ă c u p r i n s e s e o
t e r o a r e rece. N u e r a nici o g l u m ă , d e v e n i s e m prizonierul
u n o r o a m e n i invizibili şi p e r i c u l o ş i .
— Perfect sănătos 1
— Păcat, — răspunse soneria. Mai departe. Stomacul.
M i - a m v ă z u t , p e e c r a n u l albicios, şi s t o m a c u l , c a o c a ­
m e r ă de m i n g e de fotbal pe j u m ă t a t e dezumflată. Apoi fi­
c a t u l , c u n i m i c deosebit d e c o n f r a ţ i i lui m a i m a r i întîlniţi
în frigiderele m ă c e l ă r i i l o r .
Ţîrîiturile care vorbeau despre gramatică, despre ecua­
ţii, d e s p r e ulei î n c e t a s e r ă . N u se m a i a u z e a u d e c î t c o m e n ­
z i l e s o n e r i e i şi n i ş t e r ă s p u n s u r i s c u r t e , c a a l e u n o r a s i s t e n ţ i
perfecţi, comentind imaginile de pe e c r a n .
Deodată, una dintre ţîriituri e x c l a m ă :
— Apendicele este inflamat!
— Unde ? Arată-mi.
P e ecran a p ă r u bietul m e u apendice, ca un vierme n e ­
putincios, strins din t o a t e p ă r ţ i l e de alte o r g a n e c a r e v o i a u
s ă - l d e a d e o p a r t e şi s ă - i o c u p e l o c u l .
— Da. Pregătiţi operaţia, — spuse soneria, cu acelaşi
ton poruncitor.
E c r a n u l s e c o l o r ă şi m a i p u t e r n i c i n a l b , l u m i n o z i t a t e a
roşietică se r e a p r i n s e . A m î n c e p u t să m ă zbat. Deşi t o t u l
e r a absurd, deşi în j u r u l m e u n u v e d e a m pe n i m e n i , m ă c u ­
prinsese o frică de m o a r t e . D a c ă această sonerie provoca,
totuşi, o operaţie ? Nu, trebuie şă scap din acest c o ş m a r .
M - a m s m u c i t în t o a t e s e n s u r i l e , c ă u t î n d s ă m ă e l i b e r e z .
— Necunoscutul nu stă liniştit, — spuse o voce piţi­
găiată.
— Hei, lăsaţi-vă de glume, — am răcnit eu. Daţi-mi
d r u m u l ! C e n a i b a se î n t î m p l ă aici ?
— Ai auzit? — întrebă aceeaşi voce.
— A m auzit, — r ă s p u n s e soneria. î n timpul operaţiei nu
se v o r b e ş t e . P e n t r u m i n e , o p e r a ţ i a este u n f l e a c . N u - m i t r e ­
buie decît zece minute.
— Dar nu vreau, — am ţipat eu. La d r a c u !...
— Anestezie totală, — ordonă soneria. Imediat. înde­
părtaţi hainele.
Urlînd disperat, fără să mai pot pronunţa v r e u n cuvînt
a n u m e , a m simţit în a e r m i r o s u l c l o r o f o r m u l u i . î n c o r d î n -
du-mi toate puterile, a m reuşit să-mi eliberez un braţ, dar,
p e c î n d îl r i d i c a m , a m î n c e p u t s ă p l u t e s c , c o n f u n d î n d u - m ă

22
cu luminozitatea roşietică. Departe, ca din înălţimile văz­
d u h u l u i , se a u z e a tirîitul soneriei. .

M-ani trezit instalat î n t r - u n fotoliu comod. C i n e v a îmi

s c h i m b a s e h a i n a u d ă d e p l o a i e şi a c u m e r a m î m b r ă c a t î n t r - o
h a i n ă c ă l d u r o a s ă de c a s ă . I n v o l u n t a r , a m dus m î n a c ă t r e r e ­
giunea apendicciui.
— Fii fără grijă, nu s-a întîmplat nimic, îmi spuse
cineva.
A m întors capul. Alături de m i n e şedea un o m scund,
cu părul alb, d a r cu figura distonant de tînără.
— Ai trăit cîteva momente neplăcute...
— î n t r - a d e v ă r . Nu înţeleg...
— Vei înţelege imediat. Bei o cafea ?
— Cu mare plăcere.
— O ţigară ?
— Mulţumesc.
Ş i . b î n d o c a f e a s t r a ş n i c ă şi f u m î n d singura ţigară bună
— Mărăşeşti —, am ascultat explicaţia straniilor întimplări
prin care trecusem.
— Nu este decit o întrunire de maşini cibernetice, m - a
lămurit noua mea cunoştinţă. înţelegi, fiecare maşină are
un anumit program, o anumită memorie. Pentru a evita
a c e a s t ă specializare u n i l a t e r a l ă , m - a m gîndit să c o n e x e z m a l
m u l t e m a ş i n i , l ă s i n d - o pe f i e c a r e cu specificul ei, d a r s t a b i ­
lind î n t r e ele o serie de legături, m a i s i m p l e sau m a i c o m ­
p l i c a t e . A r fi c a o s c h e m ă r e d u s ă , e x t r e m d e p r i m i t i v ă —
deşi, pe de altă p a r t e , e x t r e m de a v a n s a t ă — , a c r e i e r u l u i
o m e n e s c . Din p ă c a t e , f i e c a r e m a ş i n ă o c u p ă un loc c o n s i d e ­
r a b i l şi p e n t r u a a d u n a m a i m u l t e s p e c i n l i t ă t i a r t r e b u i s ă
c l ă d i m u n fel d e b l o c - t u r n , şi î n c ă n - a r fi d e a j u n s . C l ă ­
d i r e a p e c a r e ai v i z i t a t - o f ă r ă v o i e î n g l o b e a z ă ş a p t e m a ş i n i
c i b e r n e t i c e . P e m i n e m ă i n t e r e s e a z ă m o d u l în c a r e e l e s e
v o r i n f l u e n t a r e c i p r o c . D e p i l d ă , un m a t e m a t i c i a n c a r e e s t e
ş i m e l o m a n , şi p a s i o n a t d e s p o r t s t a b i l e ş t e o m u l ţ i m e d e l e ­
g ă t u r i î n t r e a c e s t e d o m e n i i , în a f a r ă d e l e g ă t u r i l e c u n e n u ­
m ă r a t e alte d o m e n i i ale vieţii de t o a t e zilele. C u m se v o r
c o m p o r t a însă maşinile cu specialităţi diferite puse să lu­
c r e z e u n a l î n g ă a l t a şi î n l e g ă t u r ă u n a c u a l t a ? V o r î n ­
v ă ţ a u n e l e d e la a l t e l e ? C u m s e v a m a n i f e s t a i n f l u e n t a l o r
reciprocă ? Este o problemă e x t r e m de i m p o r t a n t ă , cred eu,
p e n t r u viitorul ciberneticii. Din păcate...
— Dar soneria aceea care vorbea atît de poruncitor...
— Chiar despre asta voiam să-ti vorbesc. Prin împreju-

23
r ă r i p e c a r e n u Ie c u n o s c , d e o a r e c e î m i s c a p ă m e c a n i s m u l
l o r , m a ş i n a s p e c i a l i z a t ă î n m e d i c i n ă a a j u n s s ă Ie d o m i n e
pe toate celelalte. A c u m , ansamblul este ca un o m cu o
s o l i d ă p r e g ă t i r e î n l i n g v i s t i c ă , î n m e c a n i c ă , î n m a t e m a t i c ă şi
în alte c î t e v a domenii, d a r a c ă r u i profesiune p r i n c i p a l ă
r ă m î n e totuşi medicina. înţelegi ?
— Da..., — am răspuns eu, neconvins.
— A m înregistrat, clipă de clipă, toate procesele de in­
fluenţare reciprocă. D a r n - a m reuşit să înţeleg c u m de a
a j u n s s ă Ie d o m i n e p e c e l e l a l t e . A c u m m ă g i n d c s c s ă l e
s e p a r , p e n t r u a u r m ă r i ce m a i r ă m î n e în f i e c a r e din a c e a s t ă
v i a ţ ă în c o m u n .
— Dar asta înseamnă că maşinile rămîn, t o t u ş i . Ia voia
dumitale I
— B i n e î n ţ e l e s , deşi, pe de a l t ă p a r t e , d u p ă c u m ai v ă z u t ,
s e p o t m a n i f e s t a şi i n d e p e n d e n t . O r i c u m , v a t r e b u i s ă f a c
imposibilă, de a c u m înainte, p ă t r u n d e r e a involuntară a cuiva
î n a c e a s t ă c a s ă c i b e r n e t i c ă . C î n d v o r a f l a c e i d e Ia A c a d e m i e
ce s-a întîmplat... De fapt, semnalul de a l a r m ă a sunat
tot timpul de cînd ai i n t r a t acolo. D a r eu ieşisem pentru
o c l i p ă şi n u l - a m auzit...
— Neglijenţă ? am întrebat eu.
Ciberneticianul dădu din cap, afirmativ.
— H m ! a m continuat, mustrător, neglijenţele pot avea
u r m ă r i g r a v e . . . D a r fii f ă r ă g r i j ă , n - a m s ă p o v e s t e s c n i ­
mănui întîmplarca...
E l îndepărtă, cu un gest, propunerea m e a .
— Nu-i v o r b a d e s p r e asta... T r e b u i e să v ă d d a c ă nu
c u m v a maşinile au deschis singure uşa. O b s e r v î n d u - m ă pe
m i n e făcînd această operaţie de sute de ori, poate că au
d e v e n i t şi e l e c u r i o a s e .
— E cu putinţă ?
— Nu ştiu... Poate că da...
— Dar... dacă maşinile dumitale începeau să mă căsă­
pească ?
Omul mă privi zimbind, îşi a p r i n s e încă o ţigară şi-mi
spuse:
— Ti-a fost frică?
— Te cred !
— G r e u vei găsi un chirurg mai bun ca maşina mea.
Şi pe m i n e m - a operat de apendicită. E un maestru...
*
Cred că, după această expunere sumară a faptelor, ori-
cine îmi v a da d r e p t a t e p e n t r u c ă a m î n c e p u t să m ă gîn-.

24
dese la t r a n s f e r . S ă e x i s t e o a s e m e n e a a c t i v i t a t e , să poţi
p a r t i c i p a l a e a şi s ă n - o f a c i ? A r fi o c r i m ă . A ş p u t e a fi
î n t r e b a t : ce a m eu comun cu cibernetica ? A m . Profesiunea
mea este una dintre cele mai ingrate, mai migăloase, mai
lipsite d e s a t i s f a c ţ i i , d a r şi u n a d i n t r e c e l e m a i u n i v e r s a l
v a l a b i l e . S î n t c o n t a b i l , şi b i n e c u v î n t e z clipa c î n d m i - a m ales
a c e a s t ă p r o f e s i u n e , c a r e î m i v a a j u t a s ă p ă t r u n d şi a c o l o ,
u n d e s t ă p î n e ş t e c i b e r n e t i c a , şi o r i u n d e .
P e n t r u a încheia, t r e b u i e să r e d a u s c u r t a discuţie p u r t a t ă
cu soţia m e a pe a c e a s t ă t e m ă . D u p ă ce i-am povestit —
e x a g e r î n d puţin, ca orice povestitor — t o a t ă întîmplarea, ea
a o f t a t şi m i - a spus:
— Ce păcat că n-am fost eu acolo...
— De ce?
— T r e b u i e să fie g r o z a v de i n t e r e s a n t să t e o p e r e z e o
m a ş i n ă c i b e r n e t i c ă . . . I n o r i c e c a z , a ş fi f o s t p r i m a f e m e i e
din lume... C a î n t r - u n roman.

CUTIA CU TRANZISTORI
Crivăţul se potolise de vreun sfert de oră şi acum, deşi
z ă p a d a scirţîia strident sub paşii m e i , p ă r e a c ă aerul se
î n c ă l z i s e b r u s c . C u o zi î n a i n t e n i n s e s e a b u n d e n t , a ş a c ă n u
se m a i a u z e a u nici t r o n c ă n i t u r i l e prietenoase ale t r a m v a i e ­
lor de noapte. E r a acea o r ă a nopţii cînd regreţi toate
certurile pe c a r e le-ai avut cu prietenii sau m a i ales cu
necunoscuţii.
Nu m ă g r ă b e a m spre casă, deoarece m ă aşteptau multe
o r e d e l u c r u . D a c ă z i u a p o t l u c r a c h i a r şi î n s i l ă , n o a p t e a
nu concep să lucrez decît ceea ce îmi face într-adevăr
plăcere. M e r g e a m încet, c o m p a r î n d scîrţîifura produsă de
f i e c a r e p a s c u p r e c e d e n t a . N u v o i a m s ă m ă g î n d e s c la
l u c r u , d a r g î n d u r i l e m i s e î n v î r t e a u t o t u ş i î n j u r u l lui, d e ş i
Ia o o a r e c a r e d e p ă r t a r e , c a n i ş t e s a t e l i ţ i c u t o t u l a r t i f i c i a l i .
Deodată, dintr-un gang îngust — ca atîtea ganguri ale
literaturii romantice — a m auzit un plîns. U n plîns smiorcăit,
c a do b ă i e ţ a ş p i e r d u t , s a u de p i s i c ă . P e v r e m e a a s t a ? M - a m
oprit, c e r c e t î n d c u p r i v i r e a j u r î m p r e j u r . N u se z ă r e a alt-

25
ceva decît zăpada uşor albăstruie şi z i d u r i l e bocnă ale ca­
selor, întunecate.
— Cine plînge ? — am întrebat.
— Eu...
— Unde eşti?
— Aici, chiar la intrarea gangului.
A m f ă c u t un pas în gang, dar tot nu vedeam pe ni­
meni. Plînsul încetase.
— Nu m-ai găsit?
— Nu, băiete. Nu te văd.
— Nu sînt băiete. Sînt aici, chiar Ia intrare.
— Unde ? La dreapta sau la stingă ?
— Nu ştiu ce-i aia d r e a p t a şi s t î n g a . E u s i n t Ia intrare.
C e n a i b a , m i - a m z i s , s ă fie u n c o p i l a t î t d e m i c ? C î t
p a l m a ? S a u v r e o pisică v o r b i t o a r e ? N u e r a însă nici u n a ,
nici alta, e r a o cutie paralelipipedică, albă, ca un a m b a l a j
obişnuit de c o f e t ă r i e . Cînd a m a t i n s - o cu piciorul, a d i c ă de
fapt a m călcat-o, a scos un ţipăt.
— Vai, mă doare...
Şi, ca o placă de patefon, a inceput să m o r m ă i e delirant:
oare, odoare, sudoare, ardoare...
— Tu plîngeai ?
— Eu... Te rog ridică-mă. Am mai fost călcat şi
adineaori...
A m r i d i c a t , b i n e î n ţ e l e s , c u t i u ţ a şi a m v î r î t - o s u b p a l t o n ,
Ia p i e p t . S m i o r c ă i a , c a . . . N u - m i v i n e s ă s p u n „ c a o c u t i e " .
A r rîde orice cititor de mine. D u p ă cîteva clipe, cutia a
î n c e p u t să bîzîie, pe un ton vesel :
— Căldură... dură, ură...
B u c u r o s c ă a m in sfîrşit o a l t ă p r e o c u p a r e d e c î t a c e e a
care m ă aştepta acasă, am grăbit pasul. Nu locuiam prea
d e p a r t e , î n c î t a m a j u n s r e p e d e . A m î n d e p ă r t a t c u un g e s t
h o t ă r î t m a l d ă r u l d e h î r t i i c a r e t r o n a p e b i r o u şi a m i n s t a l a t
c u t i a , ca s-o c e r c e t e z m a i î n d e a p r o a p e . N u a v e a n i m i c d e o ­
sebit. P ă r e a construită dintr-un material plastic banal. Una
d i n t r e s u p r a f e ţ e l e m a r i e r a a l c ă t u i t ă d i n t r - o g r i l ă , c a un
m i c difuzor, D i n ă u n t r u , se a u z e a un tors u ş o r ca al unei
m i ţ e m u l ţ u m i t e de s o m n u l ei.
— T e pomeneşti că a m găsit o pisică electronică, m - a m
gîndit. De fapt, de m u l t voiam s ă - m i c u m p ă r o a s e m e n e a
p i s i c ă , p e c a r e o p u t e a i u i t a î n c h i s ă în c a s ă f ă r ă nici o
grijă. Cu un gest r e f l e x , a m m i n g î i a t cutia, s p e r i n d s ă simt
moliciunea felină a unei blăniţe.
— Cine-i ? — a răsunat un glas adolescent.

26
 — Eu... te-am adus la mine acasă... îngheţai in gang...
nu m a i ştii ?
— Vai I Căldura îmi toropise toţi tranzistorii I Mă ier­
taţi !
— Nu face nimic. Te simţi bine ?
— Excelent... Adică...
Şi c u t i a î n c e p u t din nou să se s m i o r c ă i e .
— Poate ţi-e f o a m e ? — a m întrebat-o, o întrebare pros­
tească, fără îndoială, dar n - a m găsit nimic altceva mai bun.
— Mi-era doar frig... Ştii, cînd e frig parcă îmi pier
ideile...
— F i r e ş t e , i - a m spus, aşa se întîmplă... Organismul... Dar
în definitiv ce eşti ? P i s i c ă ?
Cutia chicoti îndelung, ca un clopoţel. Apoi tuşi de vreo
d o u ă o r i , c a p e n t r u n-şi d r e g e g l a s u l .
— S p e r c ă n u m - a i s c ă p a t de î n g h e ţ p e n t r u a m ă insulta.
Eu sint poet.
A m c o n s i d e r a t î n d e l u n g cutia. M ă rog, de ce n u ? Sînt
atîţia poeţi cu o înfăţişare chiar m a i modestă!
— îmi pare bine de cunoştinţă. Şi de mult vă ocupaţi
cu...
—' P e n t r u a s t a a m f o s t c r e a t . Ş i d i n a c e a s t ă c a u z ă a m şi
fugit de la c r e a t o r u l meu.
— Ai f u g i t ? Nu înţeleg. T e poţi deplasa?
— N u , d a r a m p r o f i t a t de clipa c î n d el şi-a scos mă­
n u ş i l e d i n b u z u n a r şi m i - a m d a t d r u m u l î n z ă p a d ă . F i e ce-o
fi, m i - a m z i s , d a r t r e b u i e s ă t e r m i n o d a t ă .
— Pari necăjit rău. Ca să ajungi la o asemenea ho­
tărîre...
— D a c ă ai ş t i . . . D u m n e a t a ai n e v o i e de poezii ?
— N e v o i e ? Nu prea. Doar aşa, din cînd în cînd... Cînd
n-am ce face.
— Şi se î n t î m p l ă des să n - a i c e f a c e ?
— Foarte rar.
— O dată pe zi, de exemplu?
— Pe zi ? Poate pe an...
Cutia scoase un strigăt de izbîndă.
— M i - a m închipuit eu, zise ea, c ă e x i s t ă şi o a m e n i care
n u c o n s u m ă î n f i e c a r e zi p o e z i e I
Tuşi din nou, şi continuă:
— Eşti deci de acord să rămîn Ia dumneata?
— Ştiu eu... Dacă spui că aparţii altcuiva...
— E s t e un abuz I E u sînt poet. N u trebuie să depind do
n i m e n i ! Nimeni n-are dreptul să-mi ceară ceva. 27
 — U i t e c ă ş t i e şi a s t a , — m - a m gîndit eu. Apoi, cu voce
tare:
— Totuşi, spuneai...
— Iţi voi povesti totul, şi ai să mă înţelegi. Am fost
c r e a t ă cu un a n în u r m ă . T a t ă l m e u — parcă aşa se spune
la oameni, n u ? — şi-a pus, e drept, toată a r t a în construcţia
mea. Sînt cea mai mică şi mai elegantă făptură din tot
laboratorul Iui. Şi ce n-are acolo? Maşini matematicieni,
medici, rebusişti, bucătari, bibliotecari, o sumedenie. Cînd
încă nu eram gata, dar începusem să pricep cîte ceva, au­
zeam vorbindu-se noaptea în j u r u l m e u : — Ce vrea să mai
scoată profesorul din prichindelul ăsta? Poate o jucărie
de-aia de-a bunicilor, un radio... D a r n-a fost aşa. Am în­
g h i ţ i t m a i î n t î i o g r o a z ă de n o ţ i u n i , şi a ş t e p t a m c u i n i m a la
gură — nu ştiu ce înseamnă expresia asta, dar am primit-o
de-a g a t a , şi î m i p l a c e — să văd ce comandă mi se v a da.
A m fost sortit să fiu poet. L a î n c e p u t m i r a plăcut. S e vedea
cît de colo că vorbesc altfel decît maşinile din jurul meu.
Kimam cu o voluptate nebună. Scoteam rimele pe categorii:
bogate, pline, cu consoană de sprijin, compuse, asonante de
gradul întîi... m ă rog dicţionarul de rime al Iui Eminescu
este un fleac pe lîngă ce pot da eu. Dat, cu încetul, a
început teroarea. In fiecare dimineaţă, profesorul îmi in­
troducea o fişă: Iarna, sau culoarea depărtării sau... în fie­
c a r e zi a l t c e v a . Ş i m ă l ă s a s i n g u r , p î n ă s e a r a , c î n d m ă punea
să-i declam tot ceea ce strînsesem. Noaptea, cînd rămîneani
1 între noi, maşinile, mai vorbeam de ale noastre. Toţi vor­
b e a u o m e n e ş t e . N u m a i e u a p u c a m c î t e u n c u v î n t şi î n c e p e a m
să-I toc: joc, stoc, chiştoc... Rîdeau toţi de mine. De atita
supărare, am f ă c u t o t u m o a r e la t r a n z i s t o r i i r i m e l o r şi toate
poeziile îmi ieşeau c a o înşiruire de r i m e , unele foarte fru­
moase, dar care nu-1 m a i mulţumeau pe profesor. Azi di­
mineaţă s-a supărat de-a binelea. îmi introdusese chiar
tema „profesor". Nici n-a introdus-o bine, că am sunat
sfîrşitul. I - a m citit p o e z i a : „ P r o f e s o r , b ă t e - s - o r (rima asta o
ş t i a m de la E m i n e s c u ) , ce s-or..." M - a întrerupt! — Ce este
asta, „ce s-or" ? — Rimă bogată, i-am răspuns. Ce s-or face
ei, d u p ă ce noi le v o m spune... Mi-a întrerupt tensiunea şi
a plecat ţipînd: — Pe ă s t a îl t r a n s f o r m m î i n e în coşar au­
tomat... Nu mai face două parale... Auzi! „Ce s-or"! El
28
c r e d e a c ă nu-1 a u d . î m i i n t r e r u p s e s e , d o a r , t e n s i u n e a . D a r cu
cu partea care îmi rămăsese neîntreruptă am auzit tot. Şi,
cînd m-a luat seara în buzunar, cu gindul de a mă da Ia
transformat — că el nu se ocupă de asemenea fleacuri —•
a m fugit. Ţ i - a m spus c u m . A ş a că... sînt salvat. M a i ales că
d u m n e a t a n-ai nevoie de poezie decît o dată pe an... A m
tot timpul să meditez. îţi voi da o poezie anuală csva
a-ntîia...
— E i n t e r e s a n t ă , deşi tristă, povestea dumitale, — î - a m
răspuns. Dar, iartă-mă, vorbeai despre o hipertrofiere a
t r a n z i s t o r i l o r de r i m e . V ă d c ă n u le î n t r e b u i n ţ e z i de loc...
— Aici este mica m e a fraudă. Profesorul m - a construit
n u m a i p e n t r u r i m e . A ş a ii p l ă c e a I u i . D a r e u , î n t r e t i m p ,
a m descoperit versul alb. Aşa că... Nu-ţi plac versurile
mele ?
— N-am auzit încă nici unul!
— D a r pînă acum^ c e - a m făcut ? Toată povestea noastră
a fost în v e r s u r i a l b e !
Am l u a t c u t i a i n m i n ă şi a m î n c e p u t s - o pipăi.
— Ce v r e i ? — a ţipat poetul. Stai că a m un poem care...
D a r e u g ă s i s e m î n t r e r u p ă t o r u l , şi p o e t u l a t ă c u t . L-am
p u s p e u n r a f t a l b i b l i o t e c i i şi a m t r a s m a l d ă r u l d e hîrtii
în f a ţ ă . C ă p ă t a s e m o p o f t ă n e b u n ă de l u c r u . . .
5 ianuarie 1964

0*0
 SALAHOR CERESC
Cînd coboram pe Marte, pe-o insulă-n Pacific,
Păminiul răsărea. şi cfwia ce deschide
Cu puls egal, albastru, planetele-ntrebării
prin codrii deşi de stea din Anzi şi piramide.
oislea pierdut, în ceruri
Ce luptă tace-nscrisă
rămas atît : un număr.
în roşiile riduri ?
Dar raza lui ca şoimul
Ce greu venin de soare,
mi se-agăţa de umăr.
ce năvăliri de viduri,
Voi nu ştiaţi, dar noaptea ce cosmic scrum al morţii
— în fiecare noapte — văzduhul l-a cernut ?
trec, unul după altul, Planeta e, din leagăn,
văzduhurile şapte, pustie, sub cer mut ?
şi. săgctînd din vîrhil
Eu nu ştiu. încă nu ştiu.
stelarului meu turn,
Dar ştiu că-n mări de spatii
cobor in cer, la munca
va trebui, ca miine,
de salahor nocturn.
să-mi văd la faţă fraţii,
Prin tufele şerpoase strălimpezindu-mi ochii
tăcînd ca nişte rune, de aşteptare grei.
în noaptea-ntrelăiată Ce Soare vă-ncălzeşte,
contrar de două lune. necunoscuţii '
prin vîntul ce nu-şi află Vă simt o clipă numai,
nici martori, nici auzuri, cînd toate-n iuru-mi dorm,
cobor şi scrum, de secoli, cu chipul mie-asemeni
în alini şi talazuri. dar vag, aeriform...
Acolo stau ji rîcîi De ce nu smulgeţi bolta
cu fri<j,ul alb pe gene, din grelele pecetii.
prin mutele canale făcînd un semn din Vega
tăcînd, prepămintene, sau vînătid Tau Ceti ?
poate-oi găsi vreo cifră, ...Şi noapte după noapte.
vreun prag tocit, vreo urmă cînd stele cresc, descresc,
din tot ce-a fost planeta eu mă cobor la munca
rămasă-n cer o urnă. de salahor ceresc.
planetele de-a rîndul
Acolo stau şi rîcîi scurmînd, prin văi de ger.
ve-un glob al nimănuia.
poate-oi găsi tiparul $i. cînd cobor, Pămîntul
ce-a zămislit statuia Tăsare-albastru-n cer.
 NOŢIUNI DE GEOLOGIE

ORIZONTAL : 1) Ştim(ă care se ocupă cu studiul evoluţiei fizice

ţi organice a scoarţei globului terestru — A cunoaşte. 2) Cea mal
veche eră din istoria Pămintului, caracterizată prin apariţia primelor
vieţuitoare — Metal dut, care a inceput să fie prelucrat încă din
epoca preistorică a omenirii. 3) Riu in Suedia —• Simbolul manganului
— A doua perioadă a erei paleozoice, cind apar şi se dezvoltă never­
tebratele marine. 4) Linie imaginară care uneşte mai multe puncte de
pe glob avînd aceeaşi presiune atmosferică medie, şi căreia ii cores­
pund o floră şi o faună asemănătoare — Particulă in graiul ardelean
—• Tudot Şoimaru. 5) Constelaţie apropiată sistemului nostru solar —
Balaur, reptilă monstruoasă din basme, asemănătoare in imaginaţia
populară cu uriaşele reptile din mezozoic. 6) Strigătul bacantelor —
Oraş în regiunea Banat. 7) Oameni cu înaltă calificare, printre care
sint şi cei care studiază bogăţiile şi sedimentele terestre — Localitate
in Nigeria. 8) Fluviu in Ţările de Jos — Lanţ de munţi în Creta —
Partea rezistentă a corpului unui animal, pe baza căreia s-a putut
reconstitui forma şi dimensiunile animalelor dispărute astăzi de pe
planeta noastră. 9) Sedimente din epoca paleogenă. 10) Perioadă o
erei secundare, caracterizată prin depuneri nuisive de calcar — Specie
de frasin cu lemn roşu deschis. 11) Untd dintre simţuri — Nota
diapazonului — Vibraţie acustică. 12) Globul pămtntesc din punct
de vedere astronomic — Subiecte.
VERTICAL: 1) Mare învăţat italian de h a cărui naştere se
sărbătoresc 400 de ani — Tulpină aeriană fără flori şi frunze a unei
plante. 2) Procesul de transformare a scoarţei terestre care se desfă-
31
şoară în sute şi milioane de ani prin acţiunea agenţilor externi —
Cunoscut medic din secolul trecut. 3) Interjecţie — Ansamblu de fe­
nomene geologice datorită cărora se formează relieful urcatului. 4)
Lampă (mold.) — Notă muzicală veche. 5") Sportul nostru popular —
Totalitatea vieţuitoarelor care constituie fauna şi după ale căror fosile
geologii stabilesc condiţiile de viaţă din difetitele epoci din Utoria
Pămintului. 6) George Coşhuc — Mers pe jumătate — Are cei 7
ani de-acasă. 7) Numele morarului legendar, care se spune că ar fi
înfiinţat oiaşul Iaşi — Animale din mările calde ale căror colonii for­
mează adesea insule. 8) Mică planetă — Litera X. 9) Totalitatea
plantelor care trăiesc pe un anumit teritonu al globului într-o pe­
rioadă geologică dată — Literă cirilică — Udrea Teodorescu. 10) Tub
scurt de oţel — Apăsare pe care o exercită atmosfera asupra solului
şi care influenţează dezvoltarea faunei şi florei. 11) Perioadă geologică
caracterizată prin mari prăbuşiri ale scoarţei terestre, care au dat
naşteie actualelor mări şi oceane — Culoare. 12) Pomadă (mold.) —
Depuneri care au avut loc în toate perioadele geologice, dînd naştera
la diferite tipuri de roci.
P. lONAŞCUj
-o«o-

IN MEZOZOIC REPTILE FOSILE DIN ERA PRIMARA

(4—7) (6-9; (SS)

oz
RlR

DEZLEGAREA JOCURILOR DIN NUMĂRUL 228

TREI TITANI: 1 — Shakespeare ; 2 — Pete ; caprese ; 3 —
Napoli ; anne ; 4 — Ar ; lua ; aed ; 5 — Vise ; Venus ; 6 — O c ă r i ;
mc ; tu ; 7 — Stihie ; 8 — C t ; livrea ; 9 — Dialog ; zie ; 10 —
Abjuraţie ; w i ; 11 — Vi ; jiu ; cil ; 12 — Ila ; e s t i v a l e ; 13 —
Davy ; stabili.
DIN C E R C E T Ă R I L E L U I G A L I L E I : P-la-n-în-c-l-in-a-t Plan

T i p a r u l e x e c u t a t la Combinatul poligrafie „Casa Scînteii"

 Abonali-vă la revista „Ştiinjă
şi tehnică" — publicaiie lunară
editată de C C , al U-T M. şi
Consiliul pentru răspîndirea cu-
noştinlelor cultural-ştiintifice-
Abonamentele se primesc de
către oficiile poştale, factorii po­
ştali şi difuzorii voluntari din în­
treprinderi şi instituţii pînă la
data de 18 ale fiecărei luni, cu
deservirea în luna următoare.
Revista se găseşte de vînzare
la toate chioşcurile pentru difu­
zarea presei şi debitele O C . L .

IUNIE 1964

41 007^