C o L E C I IA P O V E S T I RI 5 T11N T I F I C O - F A N T A 8 TI CE

PAUL DIACONESCU

CUM AM ÎNVINS
MOARTEA
PREŢUL 1
 PAUL DIACONESCU

NITDMEINITALy L

CUM AM ÎNVINS MOARTEA

Colecfia „Povestiri stiintifico-fantasfice"

edifafă de revista

^tlintâ
teniilca
iletiiilc
Anul X - Nr. 234 - m amga^ 1964
Coperta-desen: VICTOR WEGEMANN
Desene: CORNELIU BÎRSAN
 PAUL DIACONESCU

TIMilNITAILy L

Mărturisesc că amintirea acestei întîmplări mă tulbură

şi azi. Poate şi pentru că datorită ei am cunoscut-o atunci
pe Selene...

Îmi făcusem duşul şi am cohortt apoi în micul har de

la subsol. Barul era pustiu.
— Cu ce vă putem servi ? m-a întrebat barmanul
automat.
— O oranjadă, te rog.
M-am aşezat la o masă şi am scos din buzunar mag-
netocinul, hotărît să văd unul dintre filmele cu care ple­
casem de pe Pămînt. în acel moment a apărut „el". După
ce a pus tava pe masă, mi-a spus :
— Serviţi, vă rog ! şi, în loc să plece, a rămas ţeapăn
în faţa mea.
Cu oarecare mirare, am ridicat privirile spre el şi am
observat că în orbite i se aprinseseră două luminiţe verzi.
Era un robot demodat, aşa cum văzusem în cîteva filme
documentare vechi.
A stat încremenit cîteva clipe, ca şi cum m-ar fi privit
la rîndul său, şi apoi s-a aşezat Ungă mine foarte familiar.
— Mă cheamă Neron.
— Îmi pare bine.
— Eşti un om frumos, a continuat „el".
— Toţi oamenii sînt frumoşi.
Apoi, nici una nici două, m-a bătut prieteneşte
pe umăr :
 — Sînt jericit că te-am cunoscut. Hai, jac cinste cu
' o ţuică! şi m-a luat de braţ ducîndu-mă în jaţa barului.
Uluit, am dat ţuica pe gît. Neron mă „privea" cu în-
cîntare. Apoi, s-a apropiat de mine, mi-a mîngîiat părul,
cu toată gingăşia pe care i-o îngăduiau articulaţiile lui
mecanice, şi mi-a şoptit rugător :
— Aşteaptă-mă !
Am rămas surprins şi amuzat. Robotul s-a întors după
cîteva minute. Ţinea în mînă o garoafă roşie :
— Păstreaz-o ca amintire de la Neron.
In acea clipă coborau în har tovarăşii mei de drum.
Aşteptam curios reacţia lui Neron. Nimic, parcă nici nu
i-ar fi văzut. Stătea nemişcat, ţintindu-mă cu orbitele lui
fotoelectrice.
Mărturisesc că în acel moment m-am speriat puţin. Era
evident: robotul dădea semne de sensibilitate. Ştiam că
aşa ceva este imposibil şi totuşi... Prin minte au început
să-mi treacă fel de fel de gînduri. Nu, nu visam. Mă aflam
pe staţiunea-releu „Salut au Monde", la o mare distanţă
de Pămînt. Staţiunea era un satelit al planetei Saturn. De
aici urma să pornesc în prima mea călătorie inter-
galactică.
Cunoaşteam foarte hine problemele ciberneticii. Exa­
menul de maturitate îl ăădtisem cu o teză intitulată:
„Bariera biologică a creierului artificial". Continuarea
studiilor n-a făcut decît să-mi confirme un simplu şi mare
adevăr : aparatele cibernetice îşi au limitele lor şi nu vor
ajunge niciodată la treapta sensibilităţii. Dar... Dar dacă ?...
Urma să facem o vizită şefului staţiunii, cu care aveam
de discutat coordonatele etapei următoare. Am urcat cele
două etaje pînă la biroul său. Neron mă urma la cîţiva
paşi, fără să ţină seamă de întrebările şi glumele tovară­
şilor mei. Cine era acest robot, ce căuta aici ? Eram din
ce în ce mai nedumerit.
Am reuşit să aflu cîte ceva despre el de la dispecerul
general.
— Mă mir că nu ştii '. Doar Neron este singurul robot
pensionar.
— Mi-am dat seama că e de construcţie veche.
— Tocmai. A fost păstrat ca piesă de muzeu. A luat
parte la primul zbor intergalactic ca pilot secund.
 — Alături de marele Dunăreanu ?
— Exact. Marele Dunăreanu l-a construit tocmai în
vederea acestui zbor epocal.
I-am relatat, străduindu-mă să par cit mai liniştit, com­
portarea inexplicabilă a lui Neron.
Dispecerul general a început să rîdă cu gura pînă
la urechi.
— Să ştii că s-a îndrăgostit de dumneata! Ce vrei, e
în vîrstă, dă semne de senilitate...
Era un mucalit recunoscut. Prin funcţia lui, Maurice
Aubedelune ştia tot ce se întîmplă pe Pămînt şi în univers.
Totul era recepţionat şi retransmis de el, de la dispoziţiile
cele mai severe şi pînă la cele mai duioase mesaje de dra­
goste, pe care le comenta cu un umor şi un lirism incom­
parabile.
Asta a fost tot ce am putut afla de la el. Neron m-a
urmărit pas cu pas toată ziua, iar seara a ţinut morţiş să
doarmă pe o canapea în holul apartamentului meu. N-am
prea dormit în noaptea aceea. Am început să refac calcule
pe care aproape le uitasem. Erau momente cînd, cuprins
de oboseală, aveam impresia că suprema conexiune se
poate realiza, că, devenind autonom, creierul robotului pu­
tea ajunge la treapta sensibilităţii descoperind preferinţe,
intenţii, atitudini „personale". Apoi, redevenit lucid, rî-
deam singur de propriile-mi idei. Am adormit tîrziu, spre
dimineaţă.
M-a trezit un ciocănit în uşă. Neron îmi aducea cafeaua
cu lapte...
Duşul mi-a mai limpezit ideile. Am coborît în bar, ho­
tărît să discut toată povestea cu tovarăşii mei de drum.
Neron mi-a ieşit în întîmpinare. A stat un timp privin-
du-mă liniştit, apoi, cu aceleaşi cuvinte şi gesturi de ieri.
mi-a spus :
— Eşti un om frumos, şi mi-a mîngîiat părul.
După care mi-a întins mina :
— Am să-ţi trimit o telefotografie. Ca şi cum ar fi
ştiut că în aceeaşi seară aveam să plec. Apoi mi-a întors
spatele şi a ieşit din bar.
Am rămas pe gînduri. M-a trezit vocea metalică a
barmanului automat •

5
 ^ Cu ce vă putem servi ?
Jn bar intrase o femeie.
— O ciocolată cu alune, te rog.
Neron a apărut din nou, a pus pe masă tava cu cioco­
lată şi a rămas ţeapăn în faţa femeii. Aşteptam curios.
Deodată, cu acelaşi gest familiar, s-a aşezat Ungă ea.
— Mă cheamă Neron.
Femeia zîmbea amuzată.
— Eşti un om frumos, a continuat el.
••— Ştiu, Neron. Mi-ai mai spus-o...

Apoi, exact ca ieri, a hătut-o pe umăr.

— Sînt fericit că te-an. cunoscut. Hai, fac cinste cu
o ţuică !
Femeia rîdea din toată inima. Definitiv contrariat, ne­
dumerit, m-am dus la ea. O chema Selene şi venea dintr-o
expediţie în constelaţia Centaurului.
 — Spune-mi, te rog, ce înseamnă toată această come'
die. Nn mai pricep nimic. Timp de 24 de ore am /ost mc-
tima acelora.şi gingăşii.
Selene m-a privit o clipă drept în ochi şi a izbucnit
în rîs.
— Dar, bineînţeles... Ha, ha, ha... Bineînţeles.
— Nu mi se pare de loc de înţeles.
— Va să zică nu-l cimoşti pe Neron ?
— Ştiu doar că e singurul robot pensionar şi că l-a se­
condat pe marele Dunăreanu în zborul intergalactic.
— Asta nu e tot. Marele Dunăreanu a jost nu numai
un mare astronaut şi un genial savant, ci şi un om plin
de fantezie şi umor. Cu Neron a făcut o glumă : i-a dat
un program... sentimental. Cînd vede un om cu păr negru
şi ochi verzi devine „îndrăgostit" pentru 24 de ore, con­
form programului. De aceea i se spune „Sentimentalul".
Abia atunci mi-am dat seama că Selene avea părul
negru şi ochii verzi, ca ai mei.
— Ai să vezi că Neron s-a dus acum la sera staţiunii,
să caute o garoafă roşie.
Într-adevăr, „Sentimentalul" se întorcea cu garoafa în
mînă. Am luat-o şi am prins-o în părul Selenei.
In acel moment am auzit vocea pilotului principal:
— Vino la rampa de lansare. Începem pregătirile
de zbor.
— La revedere, Selene. Am să-ţi trimit o telefoto­
grafie...
A încep^it să rîdă :
— Nu cumva eşti... programat ? Aş prefera să-mi
scrii....
De cîte ori plec undeva, pe Pămînt sau în univers, mă
roagă să-i scriu. A rămas o romantică incorigibilă, li place
literatura antichităţii: Lermontov, Eminescu, Hugo.
POrrUlTHIMM407
(prefaţă la un volum de versuri apărut
în anul ...15)

Cum am ajuns să editez această carte de pe coperta

căreia lipseşte numele autorului ?
Ei bine, totul mi s-a tras din pasiunea mea de a co­
linda muzeele de antichităţi.
Mă aflam într-un concediu pe Pămînt împreună cu
Selene şi hotărîsem să facem o călătorie în Peninsula
Scandinavă. Bineînţeles că am început să colind mu­
zeele. De la faimoasele ambarcaţiuni ale vikingilor şi
pînă la arta primitivă a laponilor nu mi-a scăpat nimic,
spre disperarea Selenei, care ar fi dorit să petreacă
măcar cîteva săptămîni în Insula Fericirii şi a Odihnei.
Totul ar fi mers însă bine dacă nu am fi poposit într-un
mare oraş în care l-am descoperit pe THINK — R 407...
Am păşit înfioraţi prin sălile largi, apăsaţi de o sen­
zaţie ciudată. Sub cupolele vaste ale muzeului plutea
o lumină grea, de amurg întîrziat, emisă de nişte lămpi
speciale. Era un muzeu straniu şi obositor, imagini
străine, cuvinte uitate, sentimente necunoscute bruta­
lizau fantezia noastră de oameni ai orizontului extra-
8
galactic. Dacă nu ne-am fi ştiut locuitori ai Pămîntulul, |
urmaşi a mii şi mii de generaţii bronzate de acelaşi t
Soare, încîntate de aceleaşi aurore polare şi de aceleaşi j
ploi meteoritice de august, am fi putut crede că nc |
aflăm, vizitatori curioşi şi înfioraţi, pe o altă planetă. \

Era muzeul spiritului uman, urmărit de-a lungul mi- j

lenţilor în evoluţia sa grea, întortocheată, umbrită de \
nenumărate căderi, iluminată de surprinzătoare victorii, j
De la primele dinastii ale împăraţilor chinezi, la mito- |
logia greacă sau Vechiul Testament, de la negura In- i
chiziţiei la intrigile de Ia curtea ţarilor, muzeul ne dcz- ;

văluia o istorie a crimei şi a uzurpării. Zeii acelor oa- 1

meni erau stâpîniţi de Instincte şi pasiuni oarbe, dum- j

nezeul lor era meschin şi răzbunător. Palide raze de j
lumină răzbăteau ici şi colo, anunţind marile victorii |
de mai tîrziu ale spiritului uman. - |
Mărturisesc că astfel de muzee nu prea îmi plac, ]
deoarece am considerat dintotdeauna că omului nu i-au i
fost proprii niciodată asemenea porniri. Şi tocmai cău- ^
tam cu ochii o ieşire, cînd Selene, curioasă ca de obicei, j
m-a tras spre un stand ce mi s-a părut cu totul şi cu \
totul neinteresant. O maşinărie demodată, cam de di-J

mensiunile marelui calculator al zborurilor extragalac-j

tice, trona în mijlocul unei vitrine ; în jurul ei se puteau |
vedea cîteva variante mai mici, perfecţionate, ajungind |
pînă la mărimea unui bob de strugure, iar deasupra, pe;
o placă, stătea scris „THINK-R 407 — o invenţie diabo-|
lică". M-am lămurit dintr-o privire despre ce era vorba : 1
un aparat de captare a bioundelor emise de creier, un
aparat care recepţiona şi transpunea simultan pe o pe­
liculă gîndurile omului. s

„O invenţie banală — mi-am zis —, întrucît princi-j

piui acestei «descoperiri» e cunoscut de cînd lumea, iar|
astăzi este descris încă din primele ore de şcoală. Prac-!,

tic a fost folosit pînă mai acum două milenii în obişnui- j

extraterestre.
lele operaţii prin
91 De atunci
telecomandă
insă..."
Puţin
necesare
amuzat
în construcţiile
am vrut să |\
trec mai departe, dar sub ociii mi-a căzut o scurtă ştire
reprodusă dintr-un ziar al vremii: „Un grup de aface­
rişti folosesc o invenţie diabolică. O avere fabuloasă de
pe urma neîncrederii între oameni". Afişe colorate,
filme-reclamă, anunţuri în ziare de duzină dezvăluiau
conţinutul odios al acestor afaceri.
„Păcătosule bătrîn, te-ai întrebat dacă merită ? Deci,
adu-ţi puicuţa la Societatea THINK înainte de a băga
parale în blănuri şi limuzine !", „Societatea THINK di­
namitează pedagogia ! Veneraţi părinţi, vreţi să cunoaş­
teţi fără efort preocupările drăgălaşilor voştri copii ?
Adresaţi-vă cu încredere...", „Un singur nume: Fideli­
tate ! Un singur sentiment: Fidelitate I O întreagă viaţă:
Fidelitate ! Oferim, la preţuri convenabile, soţii fidele,
selecţionate de Societatea THINK. Fidelitate garantată !",
„Traficanţii de sentimente ! Colosala afacere cu «fide­
litatea» ! S-a descoperit că 534 000 de familii căsătorite
prin Societatea THINK trăiesc din fondurile de ga­
ranţie !"
O editură falimentară anunţa cu o reclamă deşăn­
ţată două titluri scandaloase : „Visurile unei perverse"
şi „Universurile cocainei", prezentate ca fiind cele mai
mari succese ale timpului. Cîţiva scriitori mal mult sau
mai puţin serioşi înfiinţaseră o colecţie intitulată : „in­
trospecţia electronică". Romane ilizibile erau date drept
„veritabila psihologie a omului modern". Un autor de­
cretat genial tipărise primul „roman-juxtă", considerat
o revoluţie în artă. Pe pagină personajele, faptele, cu­
vintele, sentimentele lor erau descrise obiectiv, aşa cum
apăreau ele unui observator din afară; pe contrapagină,
THINK-R 407 surprindea „adevăratele" gînduri şi intenţii
ale eroilor, în totală opoziţie cu cele descrise pe pagină.
Intr-o suavă scenă de dragoste, „introspecţia electro­
nică" dezvăluia un păienjeniş de calcule meschine;
intr-o caldă discuţie prietenească, THINK descoperea in­
10
trigi odioase. In revistele de psihologie se discuta despre
epoca „dedublării personalităţii", despre teoria „neîn­
crederii".
 Din păcate, liteiatuia aceasta oglindea uneori imagini
reale. Mulţi oameni nu se mai priveau în ochi, ci cer­
cetau pe furiş aparatul minuscul ascuns în buzunar, să­
rutările iubitei erau verificate în acelaşi fel, părinţii nu
mal aveau încredere în privirile limpezi ale copiilor.
Erau oameni care considerau că numai astfel pot fi
siguri pe semenii lor, fără să-şi dea seama că, de fapt,
nu erau siguri tocmai pe ei înşişi, devenind sclavii în­
singuraţi ai acelui aparat primitiv.
Societatea THINK vindea cu bani grei neîncrederea.
Un mare afiş tipărit în culori ţipătoare mi-a atras
privirile, deşi voiam să plec cît mai repede. „Azi noapte,
în laboratoarele noastre s-a născut antidotul lui THINK-
R 407! Pastila «Antivis», creată de concernul «Hippo-
crate şi Fiii», vă scapă de visuri, gînduri, imaginaţie şi
de toate celelalte produse neplăcute ale creierului. S-a
spus că oamenii pot visa cu ochii deschişi ? Minciună !
Pastila «Antivis» instaurează e p o c a somnului cu o c h i i
d e s c h i ş i ! " Un alt grup de afacerişti încerca astfel să
facă avere opunîndu-se puternicei Societăţi THINK. Din
fericire, titluri groase anunţau intervenţia statului, des­
fiinţarea Societăţii THINK, distrugerea tuturor apara­
telor de introspecţie electronică.
Simţeam o apăsare grea, ca atunci cînd coborîsem
pentru prima oară pe planeta Jupiter II din constelaţia
Orion şi nu puteam suporta forţa sporită a gravitaţiei.
Selene, care n-a înţeles niciodată pasiunea mea pentru
muzeele de antichităţi, nu înţelegea nici de data asta
marea gravitate a faptelor evocate de THINK-R 407. „îţi
aminteşti de prima noastră coborire pe planeta Jupi­
ter II ? — am intrebat-o. îţi aminteşti cum ne tîram pe
solul stîncos şi cît de greu ne era să ridicăm puţin
fruntea pentru a vedea măcar Ia cîţiva metri în faţa
noastră ? Dar chiar in acele clipe visam etapa urmă­
toare a zborului şi ne gindeam la imensa fericire a în­
toarcerii pe Pămînt, la marea bucurie de a poveşti oa­
menilor peripeţiile călătoriei noastre. Ei bine, imagi-
11
 nează-ţi — i-am spus — un continent unde forţa gravl^
taţiei acţionează asupra spiritului, asupra gîndurilor şi
fanteziei omeneşti, un continent pe suprafaţa căruia pînă
şi gîndurile sînt silite să se tirască prin canale subte­
rane asemenea cîrtiţelor, un continent pe care trăiesc
oameni fără visuri, oameni decapitaţi... Niciodată istoria
n-a cunoscut o asemenea crimă împotriva umanităţii, iţi
dai seama, Selene !"
Poate pentru prima oară în viaţă am simţit atunci o
nevoie imperioasă de linişte şi singurătate. în mai puţin
de o oră ne aflam amindoi Ia o cabană izolată, con­
struită pe malul apei, în regiunea Marilor Lacuri cana­
diene. Erau clipe cînd orice adiere dispărea şi cobora
atunci o linişte care mă înfiora, amintindu-mi de liniştea
adevărată, profundă, de nimic tulburată, a marilor vi­
teze cosmice. Selene care mă cunoştea atit de bine îşi
dădea seama că această stare n-o să dureze prea mult
şi aştepta să mă vadă, ca întotdeauna după asemenea
perioade, inspirat de cele mai surprinzătoare şi mai în­
drăzneţe idei. într-adevăr...
Era o noapte cum numai pe Pămînt poate fi. Luna
limpezise cerul, liniştise vîntul şi, grea, încremenită,
plutea în apele lacului. în acele clipe se născu ideea
cărţii pe care o ai în mînă, cititorule. Pînă Ia răsăritul
soarelui n-am mai putut dormi.
Am refăcut cu înfrigurare calcule aproape uitate şi
zorile m-au găsit cu schema cea mai perfectă cu putinţă
a celebrei invenţii de odinioară. Urma doar ca acest
aparat părăsit pentru totdeauna de tehnica şi ştiinţa
contemporană să-mi confirme Ideea. Ceea ce n-a fost
prea greu.
Am avut norocul sâ iau parte la unul dintre cele mai
mari evenimente ale generaţiei mele. Vă amintiţi de­
sigur că în urmă cu doi ani s-a inaugurat ceremonia
Primului Zbor împreună. Această ceremonie, pe care eu
12
o consider ca un nou rit al omenirii, tinde să ne înfră­
ţească şi mai mult cu Cosmosul. Cînd oamenii au des­
coperit focul, flăcările lui au însoţit petrecerile şi jertfele
nunţii; cînd oamenii au descoperit cîntecul şi dansul,
sunetele şi mişcările au însoţit bucuria dragostei. Dar
zborul ? Poate că trăsătura fundamentală spre care
omul a tins fără să ştie era zborul, poate că ipostaza
cea mai firească a trupului şi a spiritului era zborul.

Dacă pentru oamenii antichităţii sentimentele dra­

gostei se confundau cu măreţia munţilor sau freamătul
mărilor, pentru noi frumuseţea iubirii se proiectează în
vastităţile cosmosului, printre constelaţii, printre im­
ponderabilele chemări ale stelelor.
13
 După consultarea opiniei publice, locul ceremoniei a
fost stabilit în arhipelagul japonez, la Hiroşima, iar nava
rachetă urma să descrie o orbită în jurul Lunii. Jocuri
de artificii cosmice aveau să lumineze toată noaptea
această emisferă a Pămîntului.
Eram de faţă. Prilejul nu trebuia pierdut cu nici un
preţ. Cu ajutorul unui prieten, care răspundea de pre­
gătirile zborului, am introdus aparatul meu în cabina
rachetei, ascuns într-o mare vază de flori. Oamenii de
pe toate continentele sărbătoreau acest eveniment, numai
eu aşteptam cu emoţie răsăritul soarelui şi înapoierea
rachetei.
Dimineaţa am descifrat cu înfrigurare înregistrările
imprimate pe pelicula aparatului. Nu mă înşelasem. Pre­
supunerea mea era confirmată. Aveam în faţa ocliilor
frînturile unui poem.
,,Pînă la noi
toţi oamenii s-au iubit pe Pămînt...
S-au iubit în iarba înaltă şi mătăsoasă a cîmpiilor,
s-au iubit sub foşnetul plopilor,
lingă vuietul mării,
pe frunzele căzute ale pădurii,
pe stîncile munţilor...
Pe Pămînt, sub cer, sub Lună, sub constelaţii.
Noi am străbătut norii, am străbătut cerul,
Soarele este undeva, sub noi,
Pămîntul, undeva, deasupra noastră...
Intre Pămînt şi Soare, ne iubim !"
Sau, iată un crimpei din poemul intitulat în volum
„Descoperirea femeii" (pag. 124).
„Niciodată n-am ştiut, dragul meu,
că Soarele s-a zămislit din pîntecul meu fierbinte.
Niciodată n-am ştiut, iubitul meu,
că din sinii mei s-a ivit Calea Lactee :
că din lacrimile mele s-au născut toate izvoarele pă-
14 mînturilor..."
 Dar Mu are nici un rost să continui citatele. Veţi citi
în întregime poemul „Primul Zbor împreună în Cosmos"
jpag. 121—128), cizelat şi transpus în ritmurile şi rimele
poeziei moderne de către maşina electronică „Poesis",
construită de mine în acest scop.
Cred că nu mai este nevoie să spun că toate cele­
lalte poeme cuprinse în volum sînt rodul a tot atîtea
înregistrări făcute de THINK-R 407. „Gîndurile celui ce
însămînţează cîmpiile Saharei", „Gîndurile fetei care
culege flori", „Gîndurile celui ce-I citeşte pe Shalies-
peare", „Gîndurile celui ce-şi revede Pămîntul după 200
de ani tereştri", „Gîndurile femeii care naşte fn timpul
zborului spre Constelaţia Hesperidelor" ş.a.m.d. nu sînt
de loc nişte poeme scrise de cineva anume, ci gîndurile
nude, transpuse în vers, ale oamenilor.
Acest lucru am vrut să ţi-1 dezvălui, cititorule.

15.
 CUM AM ÎNVINS MOARTEA

„ A fi p r e z e n t î n v i i t o r ! "
Hm ! E ciudat, d a r de la o v r e m e mă gîndesc tot maî
des la moarte. N - a m reuşit s-o î n v i n g e m şi, p r o b a b i l , nu
vom reuşi niciodată. T r ă i m mai mult decît oamenii anti­
chităţii, sîntem sănătoşi şi p u t e r n i c i , dar vine un ceas, o
c l i p ă c î n d m o a r t e a n u m a i p o a t e fi a m î n a t ă . N u ş t i u dacă
sînt naiv sau, poate, slab, dar acest moment mi se pare
absurd. Intr-o singură clipă toată vitalitatea aceasta com­
plexă, comparabilă doar cu activitatea uluitor de diversă
a unei întregi centrale cibernetice, încetează.
„Aşa este firesc" — se spune. Dar cîte forţe care ni
s-au părut fireşti timp de milenii au fost învinse ? Oare
n u p o a t e fi î n v i n s ă şi m o a r t e a , o a r e n u e x i s t ă n i c i o p o s i ­
bilitate de a supravieţui, de a „exista" pentru urmaşi în­
t r - u n fel sau altul, d e a fi p r e z e n t în viitor ?
„Dacă cel puţin creierul ar putea rămîne intact ?" şi
am zîmbit c a în f a ţ a unei utopii. D a r cum perseverez în

16
ideile cele mai bizare, am devenit din ce în ce mai se­
rios, într-un tîrziu mi-am zis: „Nimic mal s i m p l u I" şi
am început să imagijiez o maşină de copiat creiere...
...După cîteva săptămîni copia fidelă a creierului meu
îmi stătea în faţă. E r a de m ă r i m e a unei camere de locuit
obişnuite şi p u s în priză bîzîia n e p l ă c u t . Dar asta nu mă
speria. în definitiv, era abia un prototip. U n model perfec­
ţionat p u t e a să a j u n g ă la dimensiunile unui dulap cu două
uşi sau c h i a r c u o singură uşă.
Nu ştiu de ce, dar nu-l p u t e a m privi decît pieziş. în­
m a g a z i n a în el t o a t e gîndurile, toate ideile, toate visurile
mele, de la primele cuvinte p o c i t e l a un a n şi c i n c i luni
şi p î n ă l a c a l c u l e l e m a ş i n i i de copiat creiere. E r a im de­
pozit de întîmplări, privelişti, senzaţii, sentimente, meta­
fore, descoperiri, iluzii, sentinţe, încercări, prostii, com­
paraţii ; cuprindea, în fine, tot ce a făcut, a văzut, a auzit,
a spus, tot ce i-a trecut prin cap unui om într-un secol
şi j u m ă t a t e d e v i a ţ ă terestră.
— Ce-ai făcut, caraghios bătrîn ?
O şi v e d e a m p e s t r ă n e p o a t a c u c o d i ţ e , r i d i c î n d u - s e cu­
rioasă în vîrful picioarelor, răsucind cine ştie ce butoane
şi n i m e r i n d l a p r i m e l e m e l e ş o a p t e d e îndrăgostit...
Discuţii în familie, c e r t u r i , dojeni.
— Ţ i - a m m a i spus să nu u m b l i la dulapul din hol!
„Dar, să fim serioşi !" m i - a m zis. „ A ş a ceva nu se va
întîmpla niciodată. Rostul invenţiei mele este cu totul al­
tul, iar oamenii îl vor înţelege ca atare. Şi morţii vor
c o n t i n u a să t r ă i a s c ă !"
Imaginam clădiri uriaşe, cu rafturi imense, cu vaste
săli d e studiu, c a n i ş t e n o i şi s t r a n i i b i b l i o t e c i . Biblioteci
a l e c r e i e r i l o r . P e s t e s e c o l e şi m i l e n i i , a i c i v o r v e n i urmaşii
noştri, v o r căuta în fişiere numele unui străbunic uitat.

17
V o r d e s c o p e r i g î n d u r i , p o a t e c i u d a t e p e n t r u ei, v o r recon­
stitui i m a g i n i şi î n t î m p l ă r i d i n t r - o a l t ă l u m e , l u m e a noas­
t r ă , î ş i v o r a m i n t i d e n o i n u v a g şi s u p e r f i c i a l , a ş a c u m ne
amintim noi de eroii primelor expediţii în Lună, ci vor
retrăi viaţa noastră intimă în toată complexitatea ei, cu
toate amănuntele ei n e n u m ă r a t e şi u n e o r i contradictorii.
Şi v o r î n v ă ţ a din a c e a s t ă c e r c e t a r e n e m i j l o c i t ă a experien­
ţei n o a s t r e , r e v e n i n d la ea c a la u n t e z a u r nepreţuit.
îmi face o nespusă plăcere să mi-1 închipui pe acel stră­
n e p o t î n d e p ă r t a t , a ş e z a t c u r e s p e c t şi e m o ţ i e î n f a ţ a creie­
rului meu, u r m ă r i n d pe e c r a n e privelişti văzute n u m a i de
mine, ascultînd gînduri, impresii, idei s c o r n i t e de mintea
şi fantezia mea. Va privi împreună cu mine pînzele lui
da Vinci, va asculta împreună cu mine concertele lui
Bach, simfoniile lui B e e t h o v e n . Ii v o r t r e b u i , d e s i g u r , ani
şi a n i ca să mă cunoască mai îndeaproape, ca să pună o
o a r e c a r e o r d i n e î n n o i a n u l d e g î n d u r i şi i d e i , s ă - n ţ e l e a g ă cît
de cît pasiunile, căutările, succesele sau insuccesele mele,
să sintetizeze viziunea şi concepţiile mele asupra lumii,
asupra artei, asupra...
— Ia stai puţin ! îmi spun deodată, surprins. Să-şi
piardă băiatul ani şi ani ca să te studieze pe tine, să-ţi
urmărească întîmplările, gîndurile, ideile ; să te contem­
ple, cum s-ar zice, ca pe un idol. Crezi că strădania asta
i-ar dezvălui maî mult decît îi spune unui călător ima­
ginea unei statui oarecare ? Şi apoi, îţi închipui că va
prefera cineva să retrăiască viaţa ta în loc s-o trăiască
pe a lui ? Cel p u ţ i n d a c ă acest c r e i e r a r p u t e a să d e a răs­

punsuri la întrebările sale de azi ! D a r nu e decît copia

moartă a unei inteligenţe altădată vie, nu e decît o m e m o ­
rie conservată, poticnită într-un anumit moment ca ve­
chile maşinării cu arc.

18
 Ce vor deveni aceste biblioteci ? Nişte muzee ciudate
şi o c o l i t e ? Ş a n t i e r e l e u n e i v i i t o a r e a r h e o l o g i i a sentimen­
telor ? Sau — a s t a m i - a r m a i lipsi ! — parcuri de curiozi­
tăţi şi distracţii ? Pentru ce ?
Şi iar mi-1 închipui pe acel strănepot îndepărtat, furat,
s ă z i c e m , d e m i r a j u l e x p l o r ă r i i c r e i e r e l o r . D u p ă a n i şi a n i
de studiu va descoperi dezamăgit că nu ştie despre epoca
m e a nici cît elevii primilor ani de şcoală. E p o c a Primului
Zbor împreună, epoca experienţei „Demiurg II" ! Chiar
dacă eu a m participat într-un fel s a u altul la a c e s t e eve­
n i m e n t e . Istoria le v a privi altfel decît l e - a m văzut eu.
D a c ă p r i n t r - o m i n u n e e u î n s u m i aş a v e a în f a ţ ă creie­
r u l lui R o b e s p i e r r e , aş p u t e a o a r e c u n o a ş t e r e v o l u ţ i a fran­
ceză ?

Dar cum ar rămîne atunci cu revoluţia lui D a n t o n , a

ţesătoarei, a s a n s - c u l o t u l u i ?...
N u , Istoria nu a r e gustul detaliului. D e la milionul de
martori oculari se desprinde mărturia spirituală a unei
epoci. Istoria sintetizează, filtrează experienţele milioa­
nelor, sublimează din masa enormă şi confuză a senti­
mentelor cristalul pur al unei unice pasiuni. „Romeo şi
J u l i e t a " a fost u n e v e n i m e n t pregătit t i m p de secole, isto­
ria l-a alcătuit încetul cu încetul din mii de întîmplări
mărunte, obscure şi, aparent, fără legătură.
Ce vană iluzie că m o a r t e a ar putea fi î n v i n s ă astfel!
O ciudată şi necunoscută pudoare m-a cuprins. Oare
invenţia m e a nu constituia o î n c e r c a r e de a p u n e în aten­
ţia posterităţii propria-mi personalitate ? Nu era oare o
tentativă de nemurire provocată cu orice preţ, impusă ?
Istoria antichităţii a mai cunoscut asemenea personaje
bizare, egoiste, dornice de o glorie nemeritată.Nu, posteri­
t a t e a e s t e a c e e a c a r e a l e g e , c a r e îşi ia d e la noi experien-

19
ţele necesare şi ei, trăsăturile folositoare şi ei, cuprinse
în faptele şi în opera noastră.
Am început să demontez, cu u n u m o r straniu, compli­
cata instalaţie a creierului meu. Tăiam fire, dezlipeam
contacte, aşezînd unul lîngă altul centrul văzului, centrul
auzului, complexul memoriei, agregatul viselor, cuprins
tot mai puternic de o inexplicabilă teamă că vreodată
c i n e v a , u n s c e p t i c a p ă r u t n u se ştie c u m , a r p u t e a desco­
peri şi c e r c e t a indiscret aceste aparate. Se transmitea un
concert pentru vioară de Mozart şi d e o d a t ă m-am cutre­
murat amintindu-mi c ă u n u i v e c h i s c r i i t o r îi t r e c u s e prin
minte, cu u n teribil cinism, să studieze procesul metabolic
al compozitorului în perioada vieneză.
După atîtea săptămîni de muncă, de frenezie şi beţie
a descoperirilor, maşina de copiat creiere mi se părea o
jucărie ciudată, capriciul unui copil pus pe năzbîtii ne­
maiauzite.
— Ai î-mbătrînit, îmi spunea de la un timp încoace
Selene, urmărind amuzată jocurile fanteziei mele.
Poate că avea dreptate.

n
De la o vreme copiii vor să mă reva^âă, nepoţii vor să
m ă c u n o a s c ă . T o t m a i d e s p r i m e s c t e l e i m a g i n i de la nepoţi
pe c a r e n u i - a m v ă z u t niciodată, decît cel m u l t pe ecranele
cosmovizoarelor.
— Ar fi cazul să organizăm o întîlnire, mi-a spus
S e l e n e , î n t r - u n a din u l t i m e l e zile. C e - a i zice d e staţia-re-
leu „Salut au Monde" ? Ar pute a veni acolo toţi cei ce
lucrează în al doilea sistem solar.
Era o idee. După cîteva săptămîni am pornit, între-
bîndu-mă dacă nu era cumva ultimul meu zbor inter­
planetar

20
 M ă înşelasem : a v e a m senzaţia că retrăiesc primul meu
zbor!
Alesesem o navă turistică de agrement, căreia i s«
s p u n e a , f a m i l i a r , „ L e n e ş a " . In definitiv era o plimbare şi
preferam să fie cît m a i limgă. Am privit cîteva minute
rotirea continentelor, apoi, cînd am trecut dincolo de
orbita Lunii, mi s-a părut că viaţa începe acum, că spa­
ţ i u l şi timpul mi se deschid în faţă pentru prima oară.
„Leneşa" s t r ă b ă t e a î n t r - o o r ă a b i a 3 000 000 de kilometri,
zborul ei lent n u a v e a n i m i c d i n f r e n e z i a şi l i n i ş t e a con­
centrată a marilor viteze cosmice, dar era o plăcere nouă
să m ă las în voia acestei m i ş c ă r i line, ca î n t r - o b a r c ă plu­
tind în derivă. Sorbeam cu aviditate aerul ozonat al ca­
binei, nesătul, ca întotdeauna, de noile impresii, de noile
chipuri sub care mi se înfăţişa lumea.
Era o tinereţe, parcă, o tinereţe trăită, înţeleasă de o
mie de ori mai intens, într-un zbor de mii de ori mai
rapid, ca o rază.
„Ciudată incandescenţă la o asemenea vîrstă" —
mi-am zis, s u r p r i n s d e a c e a s t ă s e n z a ţ i e în c a r e gîndurile,
visurile şi chiar trupul păreau proiectate în spatia cu
iuţeala luminii, mistuite de viteză, dar învîngînd timpul.
„O, clipă, opreşte-ţî zborul!" — exclamase cu mii de
ani în urmă Faust.
Dar cum putea fi oprită clipa ? Erupţia Vezuviului
oprise viaţa unui oraş întreg, transformînd Pompeiul în­
tr-un monument unic, în c a r e gesturile, atitudinile, pasiu­
nile oamenilor se prefăcuseră în piatră. E r a însă o eter­
nizare a morţii. E u voiam o eternizare a vieţii. Nu, clipa
nu-şi putea opri zborul. F a u s t nu-l cunoscuse pe Einstein.
P e n t r u c ă t o c m a i p r i n z b o r c l i p a p u t e a fi e t e r n i z a t ă .
Blestemată fie această înlănţuire de idei! Din acel
m o m e n t n-am m a ţ P'^it linişte ! S t r a n i a ispită de a învinge

21
moartea a pus (Jin n o u stăpînire pe mine. Soluţia părea
de o simplitate surprinzătoare : viaţa putea fi continuată
zburînd. Dacă numai cu un minut mai înainte de sosirea
morţii trupul era transformat într-o rază şi p r o i e c t a t în
spaţiu cu viteza luminii, timpul ar fi f o s t învins, clipele
dinaintea sfîrşituluî deveneau eternitate.
A m î n c e p u t să lucrez febril. In o r e l e cînd ceilalţi pasa­
geri se odihneau, coboram în salonul de jocuri al navei.
Cu învoirea comandantului, foloseam agregatele ciber­
netice recreative : un dicţionar enciclopedic cu ilustraţii
m u z i c a l e şi p l a s t i c e , o „ I s t o r i e d i s t r a c t i v ă " , un calculator
pentru jocuri m a t e m a t i c e , un a m u z a n t robot, c a r e se r e c o ­
m a n d a : ,,grafolog, chiromant şi ghicitor în stele", îmi
stăteau la dispoziţie.
I n g r a t ă m u n c ă ! T r e b u i a să s c h i m b c o m p l e t programul
acestor rudimentare aparate, O conexiune greşită şi ni­
meream în budoarul doamnei de Pompadour sau peste
aforismele ilariante ale robotului-clovn. Dar n-aveam de
ales. Erau singurele agregate cibernetice de pe navă, în
afara complexului-pilot.
în ultima noapte de zbor, principiul transformării unei
f i i n ţ e vii în e n e r g i e r a d i a n t ă e r a în linii m a r i stabilit.
La întoarcerea pe Pămînt urma să definitivez amă­
n u n t e l e şi să î n c e r c e x p e r i m e n t a r e a . S e l e n e p u n e a agitaţia
şi e m o ţ i a m e a p e s e a m a î n t î l n i r i i d e p e s t a t i a - r e l e u ,,Salut
au Monde", în vreme ce eu răsfoiam într-ascuns orarul
de vară al rachetelor...
...Sărbătoarea întîlnirii a fost impresionantă, nu neg,
d a r î n c e p e a s ă m ă ii'ite. S i m ţ e a m c ă p e n t r u u n i i devenisem
un fel de piesă de muzeu. Aveam o vîrstă respectabilă,
albisem de tot, trăisem cîteva evenimente epocale, cola­
b o r a s e m l a c î t e v a e x p e d i ţ i i şi d e s c o p e r i r i c u n o s c u t e . Stră­
n e p o ţ i i d e - o ş c h i o a p ă , m a i s i n c e r i şi m a i s p o n t a n i , m ă cer­
cetau curioşi ca pe un obiect şi mă pipăiau fără sfială,
năucindu-mă cu întrebări. Ceilalţi îşi î n g ă d u i a u O apro­
p i e r e r e s p e c t u o a s ă şi o c o n v e r s a ţ i e convenţională.

22
 L a n a i b a ! î m i d r e g e a m tot m a i d e s g l a s u l şi mormăiam
ursuz, p r e f ă c î n d u - m ă că nu observ privirea contrariată a
Selenei.
Totuşi, dintre toţi, u n n e p o t t î n ă r îmi a t r ă s e s e atenţia.
S t ă t e a m a i m u l t r e t r a s , p r i v i n d m i r a t şi z î m b i t o r întreaga
a d u n a r e . A v e a o c h i i m i c i , vioi şi d o u ă c u t e f i n e , u ş o r dis­
preţuitoare, în colţurile gurii.
M ă studia de la distanţă, insistent, f ă r ă nici o u r m ă din
acea timiditate politicoasă care mă scotea din sărite. „E

singurul m e u c o m p l i c e în toată sala aceasta" — am con­

statat bucuros.
Mai tîrziu ne plimbam împreună pe aleile din sera
staţiunii.

23
 î m i explica degajat, sigur pe sine, c u m s-a specializat ]
în studiul a n t i m a t e r i e i , c u m c o n c e p e e x p l o r a r e a u n u i a n t i - |
sistem din constelaţia Mînzului. î m i plăcea. A v e a gînduri j
proaspete, emoţii sincere, se j u c a cu cele mai năstruşnice Ş
idei şi se m i r a de propriile-i descoperiri ca un copil. N u |
mă simţeam cu nimic mai prejos decît el şi m ă încerca ]
dorinţa să-1 î n g h i o n t e s c , să-i pun piedică, de parcă ar fi j
fost de o seamă cu mine. '
Deveniserăm prieteni. Fără să m ă mai gîndesc că ne ş
d e s p a r t u n s e c o l şi d o u ă d e c e n i i , a m î n c e p u t s ă - i v o r b e s c \
avîntat despre d r a g o s t e şi ş t i i n ţ ă , d e s p r e B a c h şi m u z i c a ]
s i d e r a l ă , şi p î n ă l a u r m ă i - a m destăinuit ultima m e a des- j

coperire. 1

— E x t r a o r d i n a r ! a e x c l a m a t cu ochii scînteind de ui- i

m i r e şi b u c u r i e . D a r c e v r e i să f a c i c u a c e s t e f a n t a s t i c e :
raze, raze-umane ? î
I-am vorbit despre învingerea morţii, despre eterni- \
zarea zborului în spaţiu... |
— Ihî... Mda... Daa. Sigur că da 1 |
Devenise dintr-o dată rezervat. Mă încuviinţa politi-1
cos, d a r se v e d e a cît de colo că m ă a p r o b ă din r e s p e c t şi \
că de fapt nu înţelege şi n u acceptă ideea mea.
„E încă atît d e t î n ă r !" — am descoperit întristat şi'
descumpănit. j

în aceeaşi seară eram invitat de Maurice Aubedelune,;

l a o c a f e a şi u n v e c h i c o n i a c f r a n ţ u z e s c . M a u r i c e , vechiul!
meu prieten Maurice, rămăsese acelaşi paznic credincios!
la porţile sistemului nostru planetar, îmbătrînise ca dis-j
pecer general pe staţia-releu ,,Salut au Monde".
— E i , c e m a i z i c i , mon vieux ? începu el cu un zîmbet
maliţios. Te-ai î n f ă ţ i ş a t în c a r n e şi o a s e u r m a ş i l o r . l
T e - a u v ă z u t , t e - a u a u z i t , t e - a u p i p ă i t şi a c u m s î n t feri-]
citi. N u , n u t r e b u i e să t e s u p e r i ! A ş a m i s - a întîmplat şi^
m i e c î n d a m v i z i t a t p i r a m i d a lui K e o p s : a m ciocănit sar­
cofagele, am pus mîna pe mumii.
— Lasă i r o n i i l e , M a u r i c e . A s fi v r u t s ă d i s c u t c u tine
serios.
— Tu şi s e r i o s ! P a r c ă n-aş şti că tot ce ai făcut ai
făcut din fantezie şi din glumă. Dar, naiba ştie, poate
tocmai de aceea oamenii te-au luat în serios. P e cînd eu
am fost toată viaţa un o m serios, însă l u m e a m - a luat în
glumă...
— Tot îţi mai plac paradoxurile, Maurice ?
E r a u n u l d i n t r e cei m a i m a r i a c t o r i ai t i m p u l u i nostru.
Conducea de aici, de pe staţia-releu, o companie teatrală
c e l e b r ă şi d e c î t e o r i v e n e a p e P ă m î n t crea roluri de ne­
uitat.
— Nu te supăra, mon vieux. Ştii doar că numai cu
imbecilii sînt politicos.
E r a întotdeauna o m a r e satisfacţie p e n t r u m i n e să stau
de vorbă cu Maurice. După o porţie de ironii şi aluzii
acide, devenea un interlocutor profund şi sensibil, un
prieten desăvîrşit.
— Hai, dă pe gît coniacul ăsta şi spune !
M a i întîi a sărit în sus, î n t r - o explozie de b u c u r i e .
— î n t o t d e a u n a t e - a m c r e z u t în s t a r e de orice. D e data
asta ai făcut o descoperire epocală... Şi ce-ai de gînd cu
aceste raze ?
— Ei bine, să populez Universul, am răspuns cu o
î n d r ă z n e a l ă şi u n e n t u z i a s m c a r e n u - m i s t a u î n f i r e .
— Aşa ! Hm... Un fel de suflete rătăcitoare. Şi cum
te-ai gîndit ? Să le laşi în z b o r liber, p e o r b i t e întîmplă-
t o a r e , ori să le c o n c e n t r e z i într-o regiune anumită, un fe]
de cimitir cosmic ?
Vorbea foarte serios, aproape emoţionat.

2S
 — ştii de ce te întreb ? P e n t r u că îmi imaginez urmă­
toarea scenă : „el" se î n t o a r c e dintr-o lungă expediţie şi,
după cîţiva ani, realizează p r i m a l e g ă t u r ă prin cosmovizor
cu Pămîntul, cu „ea".
EL : Iubita mea !
EA : Iubitul meu !
în acest moment, o rază, raza „ta", să zicem, interfe­
r e a z ă e m i s i u n e a , t r o s c ! şi m u t r a t a d e b r a h m a n cu barbă
acoperă tot ecranul.
EA (leşinată de groază) : Ce se întîmplă ? ? A h ! !...
EL (cu fălcile încleştate, dar zîmbind suav) : Nu-i
nimic... A m trecut printr-un mort, draga mea.
— M a u r i c e ! T e rog, M a u r i c e ! a m strigat plin de mînie,
dar rîsul, rîsul extraordinar al lui M a u r i c e îmi gîlgîia şi
mie în gîtlej.
D e fapt, în prezenţa lui l u c r u r i l e căpătau alte dimen­
siuni, noţiunile d e v e n e a u elastice, cu umorul său prover­
bial descoperea latura slabă a unei idei, punctul vulne­
rabil al unei demonstraţii.
„Cu umorul meu, a ş fi p u t u t ajunge un mare om de
ştiinţă" — repetă el, oftînd, unul dintre paradoxurile-i
favorite..
C r e d c ă îl p r i v e a m s t u p i d , p e n t r u c ă , d u p ă c e s - a uitat
la mine, a încetat să mai rîdă.
— Ai îmbătrînit şi tot nu te laşi de năzbîtii, mon

vieux. Dar, hai să lăsăm g l u m e l e d e o p a r t e , şi m ă învălui

din n o u în privirea lui caldă. Spune-mi, bănuieşti măcar
unde ar duce aplicarea descoperirii tale ?
— Unde ar putea duce ?
— L a î m b ă t r î n i r e a p r e m a t u r ă a P ă m î n t u l u i , şi M a u r i c e

s-a îndreptat spre biroul său, unde avea un mic calcula­

tor electronic. După un minut a revenit îngîndurat, cu

26
un zîmbet straniu pe figura lui slabă, ascuţită, uşor vol-
taireiană.
— Intr-un Singur mileniu, Pămîntul ar pierde din
masa lui a p r o x i m a t i v 350 miliarde de tone. Socoteşte cît
a r p i e r d e î n z e c e , în d o u ă z e c i , în t r e i z e c i d e m i l e n i i şi g î n -
d e ş t e - t e la r e z e r v e l e de fosfor, de calciu, azot, fier...
E r a încă o g l u m ă spusă pe tonul cel m a i serios cu pu­
tinţă, în definitiv, ce însemnau aceste cifre faţă de masa
enormă a planetei ! Mucalitul meu prieten încerca însă
printr-o exagerare demnă de pana lui R a b e l a i s , prin du­
cerea la absurd a unei idei, să ridiculizeze descoperirea
m e a . O a r e mai era nevoie ? S i m ţ e a m fără să v r e a u că toate
preocupările mele din ultimul timp erau, vorba Selenei,
un joc frumos şi atît.
— Ş i a p o i , mon vieux, pentru ce ambiţia de a înfrînge
m o a r t e a cu orice preţ ? Noi aparţinem Viitorului prin ceea
ce dăruim Prezentului. Oare îţi este r u ş i n e de c e e a ce ai
făcut pentru acest prezent ?
— Nu, am răspuns după o tăcere.
Am sorbit din p a h a r e î n t r - o linişte c o n c e n t r a t ă . Eram
mîhnit şi contrariat de eşecul atît de definitiv al inten­
ţiilor mele.
Maurice Aubedelune m-a lăsat un timp cu gîndurile
mele, apoi, fără nici o legătură, m-a întrebat :
— îţi m a i aminteşti de prima noastră întîlnire, adică
de primul tău zbor intergalactic ?
P e nesimţite a m început o discuţie despre epoca noas­
tră, d e s p r e e v e n i m e n t e l e la c a r e l u a s e r ă m parte. Retrăiam,
emoţionaţi, întîmplările noastre şi ale epocii, ne întreru­
peam, ne completam unul pe altul adăugind amănunte,
comentînd descoperiri celebre, descriind construcţii epo­
cale, înveseliţi şi entuziasmaţi de toate aceste amintiri.

27
Nu, nu coniacul era de vină. Ne îmbătaseră parcă aerul
tare al epocii noastre, înălţimile acestui bilanţ în care
amploarea nemaiîntîlnită a industriei se împletea cu înflo­
r i r e a s u p r e m ă a ştiinţelor şi artelor, cu sublima eliberare
şi celebrare a Omului.
— îţi dai s e a m a că noi b i r u i a m m o a r t e a cu fiecare zi
dăruită acestui prezent ?
— P e atunci însă nici n u ne g î n d e a m la moarte...
— E u nu m ă gîndesc nici a c u m , îmi răspunse Maurice,
scurt.
P r i n cupola salonului în c a r e n e a f l a m se v e d e a u sute
şi mii de constelaţii.
—: î n curînd, adăugă el, m ă voi î n t o a r c e şi e u p e Pă­
m î n t p e n t r u t o t d e a u n a , şi î n t i n s e b r a ţ u l c ă t r e o s t e a mică,
îndepărtată, leagănul veşniciei noastre.

28
 CONSTRUIM
ORIZONTAL : 1) Cel mai important centru politic, social-
economic şi cultural al patriei, care prin masivele sale con­
strucţii de tot felul îşi schimbă necontenit înfăţişarea — Dum­
neavoastră (abr.) ; 2) Noi lumini pe harta ţ ă r i i : Oneşti, Borzeşti,
Uricani, Victoria etc. — Oraş şi raion în regiunea Dobrogea,
unde au fost construite un complex pentru prelucrarea peştelui,
o staţiune de cercetări şi altele; 3) Mare oraş din vestul ţării
devenit în anii noştri un puternic centru al industriei electro­
tehnice — Vasile Dănescu ; 4) Măsura lui Cuza (pl.) — Idem —
Oraş în regiunea Ploieşti, vinde se dezvoltă unităţi ale industriei
alimentare ; 5) Luptători pentru sănătatea publică ; 6) Centru
minier care aprovizionează Reşiţa cu materii prime — Cetate a
chimiei noastre moderne înălţată pe valea Trotuşului ; 7) Firidă
— Companie (abr) — Lucrez pămîntul ; 8) Culoare (pop.) — P r e ­
poziţie latină ; 9) Altă cetate a chimiei noastre care a apărut în
anii regimului democrat-popular pe plaiurile moldovene ; 10)
Bătrînul port dunărean de nerecunoscut astăzi şi unde se con­
struiesc noile vase romîneşti şi un mare combinat siderurgic —
Face parte din sistemul osos al omului ; 11) Alt mare centru
industrial al tării unde se produc, printre altele, material rulant
pentru căile ferate, maşini-unelte şi produse tejftile — Rîu pe
cursul căruia se desfăşoară o uriaşă muncă de construire a unei
mari hidrocentrale ; 12) Seleniu — Uzinele chimice romîne, cuj
noscută întreprindere din Capitală — Rîu şi localitate istorică
în Moldova.
VERTICAL : 1) Loc unde odinioaiă nu se întîmpla nimic,
devenit în zilele noastre un centru important al industriei textile
din Moldova — Gospodărie agricolă de s t a t ; 2) Oraş nou con­
struit pentru minerii din Valea Jiului — Bătrînul Pont Euxin,
împodobit de .harnicii noştri constructori cu un şirag de perle 29
deosebit de frumoase : Mamaia, Constanţa, Eforie, Mangalia ; 3)
Student care locuieşte în căminele facultăţii — Nota diapazo-
milui ; 4) Intrări — Diminutiv feminin — Modernă iiidrocentrală
acţionată prin telecomandă construită de statul nostru socialist;
5) Cetatea de foc şi oţel unde s-au construit şi se ridică noi
obiective industriale şi social-cultur&le — Fratele bun al oraşului,
care în anii noştri cunoaşte şi el prefaceri şi înnoiri de necon­
ceput în trecut ; 6) Cîntec de slavă — Delicatesă în gama pro­
duselor noastre piscicole ; 7) A locui — Raiduri apicole ; 8) P u ­
ternice maşini producătoare de electricitate instalate în noile
noastre termo şi hidrocentrale — Localitate în Japonia ; 9) Ni­
covală (mold.) — Comună în regiunea Oltenia, pe locul vechii
cetăţi romane Colonia Malvensis ; 10) Spusă — Rocă ; 11) Centrul
administrativ al regiunii Hunedoara, oraş în care se află o vestită
cetate medievală şi un muzeu cu peste 50 000 de exponate, uni­
tăţi ale industriei alimentare şi a materialelor de construcţie —
A duce discuţii pe teme economice, sociale sau politice ; 12) L o ­
calitate lîngă Piatra Neamţ, unde s-a construit un mare combinat
I. PATRAŞCU
forestier — Importantă realizare energetică a construcţiei noastre
socialiste.

D I N C O N S T R U C Ţ I I
(Criptografie : 6, 5, 4, 4) (Triverb ; 8, 2, 5)

DEZLEGAREA JOCURILOR DIN NUMĂRUL 233

Fabricat în R.P.R.: 1 — Vagon ; Batoză ; 2 — Apatit ( Radio ; 3 —

Sate i Ra ; Lan ; 4 — Rulmenţi ; Ct ; 5 — Ma ; Autobus ; 6 — Orară j
Da ; Oca ; 7 — Ţevi ; Si j Anac j 8 — Călduţ; 9 — Aparate ; Peco ;
10 — Răşină ; II ; Ia ; 11 — Era ; Imas ; Aur 12 — Antibiotice.
In uzine : In-s-t-a-la-ţii = Instalaţii
Din industrie: La-m-în-a-te = Laminate
Forestieră : P-la-c-în-o-i = Plăci noi
30
 Curioziiăfi
• Prima indicaţie asupra periei de dinţi a f<jst găsită în presa
engleză de la jumătatea secolului al XVII-lea. Pînă la apariţia
ei, în Anglia se jolosea o apă de gură, care, cum se scria i>-^
atunci, „...acţionează favorabil asupra ra(iunii omului şi a SKi-
bilizării respiraţiei..."
• Cercetătorii faunei marine au descoperit că dinţii anumitor
specii de moluşte sînt literalmente din fier : dinţii unora sînt din
magnetită (oxid de fier magnetic), iar ai altora din goethită (oxid
de fier hidralat). încă nu s-a putut stabili cum reuşesc acele mo­
luşte să metabolizeze şi să concentreze fierul.
• Cel mai uriaş monstru marin este balena albastră, care
atinge o lungime de 33 m ţi o greutate de 120 de tone. Inima
sa cîntărefle 600—700 kg. iar ficatul 1 000 kg. Balena albastră
are 8 000 litri de slnge, iar lungimea intestinelor e de peste 4 km.
Ea se deplasează cu o viteză de 40 km/oră, puţind trage cu 14
km/oră un vas de 300—350 de tone ale cărui maşini lucrează in
„forţă" în direcţie contrară. Intr-o singură inspiraţie, balena al­
bastră înghite 14 000 litri de aer ; la e.xpiraţie jetul de apă atinge
12 m înălţime. Puiul ei nou-nuscut are G—7 m lungime, cintă-
reşte O tone si creşte silnic eu (iO—70 kg; cei 200—300 litri de
lapte elaboraţi zilnic de balena-mamă conţin 45—50'U grăsime.
• Cel mai mare complex de autodrom-pistă de încercare din
Europa se construieşte actualmente în apropierea Moscovei. Pistele
de încercare vor permite reconstituirea ,.în laborator" a tuturor
condiţiilor de circulaţie posibile : şosele cu asfalt, cu ciment, pie­
truite, drumuri de ţară, drumuri în deşert, şosele desfundate şi
chiar mlaştini. Alte porţiuni perfect plate vor îngădui o viteză
de pînă la 300 km/oră. Autodromul va ocupa o suprafaţă de
42 km= şi va ii completat cu un vast edificiu cuprinzînd nume­
roase laboratoare, precum şi un muzeu al istoriei construcţiei de
automobile.
• Cel mai lung pod din lume a fost constr^dt recent în nordul
Venezuelei, deasupra lacului Maracaibo. Podul are o lungime
de 9 km.
• Cel mal străvechi ou din lume, avînd... venerabila vîrstă
de 120 milioane de ani, se află într-unui din muzeele new yor-
keze. Bineînţeles, autoarea oului este femela unui dinosaur.
• Pe coasta răsăriteană a Tasmaniei a fost construită primi
fermă subacvatică din Australia, pentru exploatarea anumitor
alge bogate in alganat de sodiu.
• Vipera, şarpele cu clopoţei şi trigonocefalul posedă în cap
celule capabile să detecteze razele infraroşii. Aceste celule le
servesc ca mijloc de alarmă în caz de primejdie.
31
 Anecdote
La premiera unei piese a lui Emile Augier (1820—1889), Ale­
xandre Dumas-fiul, care şedea lîngă autor, îi arătă acestuia un
spectator care dormea in stal:
— Priveşte ! Iată efectul produs de opera dumitale...
După cîtva timp, la o premieră a lui Dumas-fiul, Augier îi
arătă şi el cu satisfacţie un spectator care sforăia :
— Priveşte! Iată efectul produs de opera dumitale...
— Ah, da! îl recunosc, replică Dumas. E tot spectatorul de
atunci. Încă nu s-a trezit.

La o reuniune, un chimist celebru anunţă că e pe cale să

descopere o substanţă senzaţională care dizolvă orice.
Emoţie în asistenţă, aplauze. Deodată cineva îl întrebă :
— O simplă nedumerire, maestre. în ce veţi pune acest produi
miraciilos ? în ce fel de recipient ?

La o expoziţie de acuarele a cărei tematică era predominată

de portrete de femei — dovadă a înclinaţiei pictorului —, o tî-
nără vizitatoare îl întrebă pe artist:
— Cît costă un portret ?
— Pentru dumneavoastră, ieftin: un sărut...
— într-adevăr, e ieftin. Voi cumpăra opt tablouri. Vă rog
numai să mi le trimiteţi acasă. Iată adresa... Vi le va achita
bunica mea...

O* O

Tiparul executat la Combinatul poligrafic r,Casa Seînteiî"

 Abonafi-vă la revisfa .Şfiiniă
şi fehnică" — publicaţie lunară
edifafâ de C C . al U-TM. şi
Consiliul penfru răspîndirea cu-
n o şi i n ie I or cultural-ştiiniifice-
Abonamentele se primesc de
către oficiile poştale, factorii po­
ştali şi difuzorii voluntari din în­
treprinderi şi instituţii pînă la
data de 18 ale fiecărei luni, cu
deservirea în luna următoare.
Revista se găseşte de vînzare
la toate chioşcurile pentru difu­
zarea presei şi debitele O.C.L.

, AUGUST 1964
I -41007 1