COLECŢIA POVESTIRI 5TIINTIFIC0-FANTA8TICE

m
I. M. ŞTEFAN

LUMm PURPURIE
-k-k
 l M. Ş T E F A M

C o l e c i i a „Povestiri şliinlifico-fanfasiice"
edifaiă d e revisfd

• leHnica
Anul X - Kr. 240 - 15 noiembrie 1964 .,
 Rezumatul capitolelor presedente:

Cosma Căliman, un cosmonout al secolului XX, a naufragiat

într-una dintre călătoriile sale pe un asicroid t>i a trăit aco^o
timp de două decenii. Abia tn anul 2070, an în care m cer a
dftărut o stranie fi neexplicată lumină purpurie, a rcu.^it să re­
vină pe Pămînt. unde însă se adaptează cu Rreu noii existente.
Prietenii săi, cercetătorii Dinu Var^a, Tonia Oicru fi Otilia Cri­
văţ, de la complexul astronomic-astronautic de la Iezer. încearcă să-l
ajute, dar fără prea mult .succes. Horia Moldocan, pre.'svdintele com­
plexului, îi dezvăluie ultimele date despre contactele comvlexului
cu civilizaţiile altor lumi, îi vorbeşte despre mesajele primite care
nu au putut fi descifrate, ea. de pildă, mesajul Havadani, iar Cosma
Căliman este profund deprimat de faptul că nu are cunoştinţele
necesare pentru a se inletira în aceste preocupări ale oamenilor
de itiinfă.

Coperfa-desen: VICTOR W E G E M A N N
Desen: CORNELIU BÎR5AN
 I. M Ş T E F A N

Lumina purpurie
(Urmare din ntimănd trecut)

Mesajul Ravadani

Timp de două săptăriiîui, Cosma Căliman locui cu prietenul său.

I J i i i M Vaifţa, la Dîmbovic:ioara.

F ă c u ţji o excursie spre masivul Pietrei Crainlui. iar la hotelul

s.lpat în stîncă lînjţă vîrful O m u l cunoscu p e vestitul regizi>r d e
filme d a n e z Niels L a i s e n , uu om caro u i m e a prin m u l ţ i m e a cunoş­
tinţelor şi originalitatea ideilor sale. Se împrieteniră r e p e d e , şi firea
veselă, o p t i m i s m u l contagios al cineastului îl ajutară p e Cosma să-si
revină din t u l b u r a r e .
— T u . Cosma, îi spuse într-un rînd Larsen, ar trebui să vii în
l u m e a cinematografului. Noi n e transi^unem m e r e u , p e n t r u a da
veridicitate filmelor noastre, în alte şi iarăşi alte ipostaze ale exis­
tenţei. In fehil acesta ne d ă m mai b i n e seama cît d e diverse sint
situaţiile d e viaţă, ca şi destinele oamenilor, şi n u mai singuiari-
z ă m peste măsură p r o b l e m e l e şi frămîntările fiecăruia dintre noi.
— M ă vezi v e d e t ă d e film ? î n t r e b a s e C ă l i m a n în glumă.
— Ba d e loc. Nu ştii să-ţi interpretezi lucid nici m ă c a r pro­
priul rol în viaţă. D a r n-ar fi rău să vezi c u m p r o c e d e a z ă alţii...
L a D î m b o v i c i o a r a , C o s m a citi mult, dar, d u p ă sfatul lui f^ar-
scn, n u m a i literatură. D i n cărţile acestea se d e s p r i n d e a o proble­
matică a existenţei şi a creaţiei atît d e diferită d e c e a pe caro o
cunoscuse cîndva, încît fostul locuitor al aslcroidului î m e p u să-si
privească semenii cu alţi ochi.
întors la Iezer, .se simţi mai calm, mai stăpîn pu sine. î n c e p u
să înveţe pilotajul cosmic, cu t o a t e noile lui implicaţii. Visa la o
nouă călătorie şi uneori s p u n e a :
— P ă m î n t u l e azi m a i frumos ca oricînd. d a r Cosmosul mi-a
intrat în sînge.
 I n aceste zile îl cunoscu şi p e T o m a Oieru, d e la Secţia d e
statistică şi t a b e l e astronomice. O m u l acesta îl a t r ă g e a într-un c h i p
d e neînţeles. Aspectul lui nu justifica în nici u n caz simpatia p e
care o resimţea. E r a înalt, dar uşor adus din spate, fiind unul dintre
puţinii oameni c a i e nu sufereau sportul.
T o m a era u n singuratic. Ochii lui mici, nervoşi iscodeau lu­
m e a înconjurătoare cu timiditate. Nici călătoriile nu-1 atrăgeau.
S p r e deosebire d e ceilalţi cercetători, cărora le plăcea să se p l i m b e
d e la un c a p ă t la altul al Păinîntului, luîndu-şi uneori gustarea d e
d i m i n e a ţ ă p e culmile falnicului Kilimandjaro, iar cina pe fermecă­
toarea stîncă ce d o m i n ă portul Rio d e Janeiro, Oieru nu pleca din
r e g i u n e a Iezerului decît atunci cîrid participa la vreo sesiune ştiin­
ţifică.
— Avem doar tot Universul aici, în observatoare, obişnuia el
să s p u n ă .
C u toată b l î n d e ţ e a lui, T o m a s e d o v e d e a uneori necruţător. II
supărau, dc pildă, inexactităţile care a p ă r e a u — e adevărat, foarte
rar — în calculele astronomice. Tot atît d e revoltat era d a c ă ta­
belele sau m a c h e t e l e d e mişcare ale navelor i n t e r p l a n e t a r e p e care
le proiecta p r e z e n t a u vreo imprecizie. Se înfuria cumplit î m p o ­
triva celor care făceau vreo eroare, considerîndu-i un fel d e calom­
niatori ai splendidei armonii universale.
O e d u c a ţ i e nu tocmai fericită îşi pusese a m p r e n t a p e firea sa,
creîndu-i unele trăsături pe care colegii săi le n u m e a u „ a t a v i c e " .
M a m a lui, o autoritate în domeniul statisticii, fusese o fire aus­
teră şi rece. Rămasă v ă d u v ă încă d e pe cînd T o m a nu avea decît
treî ani, se devotase cu a r d o a r e educaţiei copilului. Personalitate
puternică, copleşitoare, avea principii severe şi-i imprimase băia­
tului cu atîta hotărîre părerile ei, cam învechite, încît nici şcoala
nu reuşise să le dezrădăcineze. D o a r în studiul astrelor, p e care
T o m a îl îndrăgise încă din copilărie, îşî găsise el scăpare din l a n ­
ţurile neîndurătoarelor p r e c e p t e m a t e r n e .
Se întîmplase o singură d a t ă ca oamenii d e ştiinţă d e la Iezer
să creadă că Oieru îşi a b a n d o n a s e vederile. Intr-o d u p ă - a m i a z ă ,
astronomul apăruse în m a r e a incintă a clădirilor ştiinţifice gol p î n ă
la brîu, cu cămaşa în mînă.
— Pustnicul — aşa i se s p u n e a uneori — s-a a p u c a t de sport I
comentară, uluiţi, privitorii.
C ă m a ş a era mînjită înlj-un m o d curios, şi Oieru intrase filonţ
în clădirea secţiei lui, ceea ce trezi n e d u m e r i r e a .
 D e fapt, explicaţia se dovedi a fi alta decît cea b ă n u i t ă . In
cursul unei p l i m b ă r i , T o m a găsise rezolvarea unei p r o b l e m e m a ­
t e m a t i c e p e care o discutase, în u r m ă cu o zi, cu un cercetător
d e la u n alt complex şi, n e a v î n d hîrtie la el, îşi u m p l u s e cămaşa
albă cu ecuaţii şi formule.
D e C o s m a , T o m a se apropiase încă d e pe cînd acesta venise
la Iezer, căci a v e a o a d e v ă r a t ă veneraţie p e n t r u veteranii spaţiilor
interplanetare.
Oieru era cel mai r ă b d ă t o r dintre dascălii lui Căliman. P u n e a
atîta suflet în fiecare cuvînt, în fiecare explicaţie, încît noile cu­
noştinţe i se î n t i p ă r e a u lui Căliman trainic în m i n t e .
Sfătuit d e T o m a , Cosma plecase iientru cîteva zile la Orto
Baroya, u n p r i e t e n al astronomului, care c o n d u c e a marele Complex
d e proiectare şi sistematizare a oraşelor africane d e la Nairobi.
Acolo s-a simţit b i n e . Schiţele policrome ale viitorului p e care le
c o n c e p e a u proiectanţii d o v e d e a u că m î i n e p l a n e t a avea să fie şi
mai frumoasă decît astăzi, că desăvîrşirea condiţiilor existenţei
omeneşti n u c u n o a ş t e limite.
A revenit la complex mai vesel, mai optimist.
Cosma observase — şi nu fără oarecare n e p l ă c e r e , p e care el
însuşi nu şi-o desluşi — că atunci cînd O t i h a Crivăţ îşi făcea
apariţia prin secţia lui Oieru, p e n t r u a cere unele d a t e necesare
muncii ei d e tehnobiolog, astronomul îşi pleca p a r c ă mai a d î n c
capul peste a p a r a t u l la care lucra. C î n d T o m a t r e b u i a chiar el să
dea expUcuţiile se mişca stînjenit, nesigur.
Intr-o b u n ă d i m i n e a ţ ă , ieşind pe aleile complexului, C o s m a
r e m a r c ă o forfotă neobişnuită. Cercetătorii se a d i m a u în g r u p u r i
şi discutau cu înfrigurare. î n c e r c ă să afle d e s p r e ce vorbeau, d a r
la apropierea lui cuvintele se stingeau sau subiectul era r e p e d e
schimbat. D u p ă ultima lui criză exista c o n s e m n u l să nu fie tulburat.
T o a t ă ziua C ă l i m a n se învîrti p r i n t r e savanţi, fără să p o a t ă afla
nimic. P î n ă la u r m ă obosi şi r e n u n ţ ă să-i mai iscodească.
Seara, cînd agitaţia se mai potolise în complex, cercetătorii re­
v e n i n d p a r c ă la p r e o c u p ă r i l e lor obişnuite, îl întîlni p e Oieru. F r ă -
m î n t a r e a n e î n t r e r u p t ă îi tocise lui Cosma p a r c ă d e tot curiozitatea,
sau cel p u ţ i n aşa i se p ă r e a lui.
— U n d e - ţ i faci cele d o u ă ore d e „ p r a c t i c " ? îl întrebă el, într-o
doară, b u c u r o s că p o a t e folosi acest t e r m e n al „vremii n o i " .
— l.a I n s t i t u t u l M o n d i a l d e Statistică E c o n o m i c ă , îi r ă s p u n s e
Oieru şi c o n t i n u ă : Ştii, m a m a este c o n d u c ă t o a r e a institutului, iar
eu, ca m a t e m a t i c i a n , sînt acolo în e l e m e n t u l meu... D a r tu c u m o
m a i duci ? C u m stai cu planurile d e viitor ?, Ţi-ai ales noua p r o ­
fesiune ?.
 Toina îi spuse că speră să devină un Imn pilol cosmic. Nu a b a n ­
d o n a s e nicj pana : mai scria încă stihuri, in ceea ce priveşte „ p r a c ­
ticul", se gîndea să-şi facă orele zilnice la un centru d e a n t r e n a ­
m e n t cosmic din Palerrno. Acolo îşi făcea „ p r a c t i c u l " şi D i n u , la
o m a r e fabrică de chimie enzimatică.
— Am citit că la Palermo s-a înfiinţat un g r u p special d e cer­
cetare a mesajului Ravadani. Problema mă pasionează, mai ales
a c u m , cînd lumina p u r p u r i e a p a r e în aceeaşi regiune din care se
p r e s u p u n e că a provenit mesajul.
— Ştii că şi noi vom î n c e p e să n e o c u p ă m d e mesaj ? îi
zise T o m a .
— Adevărat ? Horia Moldovan îini s p u n e a a c u m cîteva zile că
aveţi alte treburi, socotite mai urgente.
Distrat c u m era, T o m a uită consemnul medicului.
— Acest lucru a fost valabil exact p î n ă ieri, r e m a r c ă el.
— C:e vrei să spui ?
— C u m , nu ai aflat ? In această n o a p t e , Hanoiul a descifrat,
în siîrşit, cîteva fraze din mesaj.
C o s m a deschise ochii mari.
— S-a rezolvat întîi ceea ce era mai uşor, t r a d u c î n d u - s e un
pasaj care descrie a m ă n u n ţ i t structura şi caracteristicile sistemului
nostru planetar. Există şi o serie d e expresii d e o c a m d a t ă inexpli­
cabile, d e pildă o apreciere asupra planetei noastre. E vorba d e
cuvintele .planeta a treia, complet pustie, de alllel ca întregul
• sistem". D u p ă o serie d e alţi termeni, nedescifraţi, urmează cu­
vintele : „...condiţii ab.solut neprielnice vieţii".
C o s m a simţi sîngele bătîndu-i cu p u t e r e în tîmple.
— Mesajul Ravadani ! bîigui el. î n c ă o poartă spre Univers...
Stranii cuvinte, dar cît d e semnificative !... înţelegi, T o m a ? Se
p o a t e p r e s u p u n e că acest mesaj nu era p e n t r u noi !... C i n e ştie
dacă mesajul R a v a d a n i nu a transmis unei alte lumi ştifi d e s p r e
sistemul nostru planetar ; le-a transmis d e la b o r d u l unei r a c h e t e
cosmice automate... D a r de ce oare informaţia asta falsă d e s p r e
pustietatea planetei noastre ?
D i s c u t a r ă m u l t ă vreme despre mesaj.
D i n acea zi, Cosma urmări cu n e r ă b d a r e veştile în legătură cu
descifrarea, dar iirogresele erau anevoioase. îşi clădea t r e p t a t o
ipoteză, şi această îndeletnicire îi d ă d e a mari satisfacţii. Avea sim-
ţ ă m î n t u l că experienţa sa cosmică îi î n g ă d u i e să v a d ă uneori mai
d e p a r t e decît ceilalţi, deşi în m u l t e privinţe ei gîndeau mai a d î n c
şi mai precis decît el.
Progresa încet, cu m u l t p i c a încet, dar, trepUit, învăţa să tră­
iască viaţa cea nouă, ridicîndu-se la altitudinea ei ameţitoare.
6
 PARTEA A II-A

BĂTĂLIA PLANETEI

Trei zecimi de secundă

Intrefi pâuiîutul prospera. Distaiiţele erau tot mai mult învinsa
ii capetele d e p o d ale expediţiilor co:jmice a p ă r e a u m c i c u pe ecra­
n u l televizoarelor, l'iămîiptunlo deşarte ale posimisnutlui din alto
vremi erau de m u l t uitate. Vechile coutlicto nu sc mai pulc.iu găsi
(Iccît îii paginile romanelor din „ v r e m e a cealaltă'". Viaţa era con­
c e p u t ă c u toiul altfel. G î n d i r e a activă, creaţia Iu cel mai p u r în­
ţeles ai c u N i o t u l u i , iată p r e o c u p a r e a care d ă d e a sens vieţii.
I n a n u l in care se p e t r e c e povcslirea noastră, a n u l ccaUiuirnlui
cosmic .şi al tuloarcorii lui Cdsiiia pc P ă m î n t , s-a î i i l j n p l a t u u
fapt c d v . r ş i t D i .
h v c n i n i e n l e l o î n c e p u s e r ă îiilr o n o a p t e , la cîlcva o r c d u p ă ce
l u m i n a p u r p u r i e se arătase din n o u p e cor, mai slrăluciloare fJ.
oricînd. In acelaşi t h n p , uu c u t i c i n u r piilernic z g u d u i s e o mato
p a r t e a Păiirmtului.
...AinlilLiuiiil g i i i K ' L i d c oaiiiciii. Cu toţii u r m a i i ' . u i , ])ri)iectată
( ) 0 u n ecran iiui;iis, desfăşurarea eriipsei d e L u n ă . Şi d(-oda'ă, în
liniştea cure doiniica, se auzi glasul ai)toapo s u f u c i t al lui
' ] < M F j a Oieru :

— liclipsa s-a produs cu Iiitîrziere !

— Şl carc-i neiiorucirea ? î n t r e b ă Otilia.
— T e p o m e n e ş t i că ceasornicele aloinicc uu luat-o razna, spu .-v)
C;()sma. P o a l e ca le-a dereglat c u t i c m u i u l . Sau, cine ştie, de vină o
ii vieo iuslaluţie o a i c c a r e , neizolată c u m trebuie, care a creat uu
cîinp p c r l u r h u l o i .
I n liija tc.iuiilui u n d e irupscse O i e i u se aflau Cosma, D i n u
Varga, Alina şi Otilia. P e imensul ecran se proiecta, îu culori,
c i l i p s a d c L u n ă , care l a c e p u s o d e c u r i n d , aşa c u m era Inrcsjistrată
dl' m a r e l e teli'\ izoscop al complexului.
C u hainele boţile şi păiul v U o i , paznicul P u s t n i c era d e n e r c -
cuiioscut.
 — O a m e n i Huni, li se acTresă el',' s-a întîmplat un cataclism,
înţelegeţi-mă bine 1 Eclipsa a început cu o întîrziere d e trei zecimi
d e s e c u n d ă 1 Trei zecimi, d e s e c u n d ă 1,
— N u poate fi vreun fenomen d e refracţie atmosferică, datorit
de pildă unor nori artificiali suptadenşf ? se interesă Alina.
— C u n e p u t i n ţ ă 1'
C o s m a hohoti, înveselit :
— P r e a era totul precis şi perfect în calculele tale. Acum, îa
sfîrşit, ai p u ţ i n ă variaţie. Nu-1. rău. Mi se p a r e chiar romantic. Iar
tu, Pustnicule, te-ai ales cu oleacă d e t e m p e r a m e n t , care nu-ţi
strică d e loc.
T o m a simţi că sîngele îi năvăleşte în obraz. î n fata ochilor î<
alergau imagini d e coşmar. Izbucni :
— Nu-ţi dai seama ce spui, nerodule ! Şi tocmai azi Moldovan
a plecat la Congresul Complexelor... Am simţămîntul că totul se
prăbuşeşte în jurul m e u , că d e acum corpurile cereşti îşi schimbă
calea, rătăcesc p e o r b i t e care nu sînt ale lor...
— ...şi asta fără ea m ă c a r să-ti ceară încuviinţareai. eoinpletă
calm Cosma.
T o m a Oieru se apropie de Otilia.
— S p u n e - m i , t e rog, nici d u m n e a t a nu-ţi dai seama ce repre­
zintă trei zecimi d e s e c u n d ă ? E d o a r p r i m a fisură, d a r e a a n u n ţ ă
prăbuşirea. Nu eşti conştientă c ă se p r e g ă t e ş t e o calamitate, a
cărei amploare e greu d e p r e v ă z u t şi al cărei înţeles t r e b u i e cît
mai curînd de.sluşit ?
D i n timiditatea lui nu mai rămăsese nimic. L u a s e mîinile Oti-
Hei Crivăţ într-ale lui şi i, le strîngea cu p u t e r e , convulsiv.
Spectatorii teatrului se întorseseră spre loja u n d e avea loc dis­
cuţia, în timp ce eclipsa se desfăşura mai d e p a r t e p e ecran. A c u m
T o m a Oieru striga a p r o a p e :
— Corpurile cereşti îşi încalcă legile. T a b e l e l e şl calculele d e ­
vin neputincioase, căci Baza lor de plecare nu mai e aceeaşi.
— Deolasează-le p e toate cu trei zecimi d e s e c u n d a şi eşti vi
r e g u l ă ! p r o p u s e , intr-o doară, Cosma..
P o a t e că n-ar fi fost atît de ironic d a c ă n-ar fî r e m a r c a t o strîu-
gere d* mîini care îl sîcîia.

8
 — Ascultaţi vorbele m e l e , spuse Oieru exasperat- N u dimen­
siunea abaterii c o n t e a z ă , ci însuşi faptul existenţei ei.
— Ai vreo confirmare d e la alte complexe ? î n t r e b ă Otilia, vi­
zibil impresionat.T.
Reuşise, în sfîrşit, să scape din strînsoare.
•— N u , încă nu ! Am întocmit textul unei t e l e g r a m e c ă t r e t o a t o
complexele, c ă t r e Consiliul P l a n e t a r S u p r e m şi c ă t r e C o n g r e s u l
CJomplexeîor d e p s Satelitul p e r m a n e n t 308. C r e d că a c u m telegra­
m e l e au şi ajuns la destinaţie.
— P o a t e că există vreo legătură î n t r e cele î n t î m p l a t e şi expe­
rienţele d e creare a antimateriei care se desfăşoară în Alpii
Dmarici.
— Ştiu eu ? E a d e v ă r a t că acolo s-au p r o d u s în ultimele zile
explozii p u t e r n i c e . Totuşi nu v ă d cum...
— T r e b u i e , în orice caz, să te linişteşti I zise Otilia. Vom ve­
rifica observaţiile, încercînd să c u n o a ş t e m p ă r e r e a t u t u r o r specia­
liştilor.
D e această d a t ă , îi ijrinsese ea mîna. C ă u t a să-i r e d e a încre­
d e r e a şi calmul. O î n t r e b a r e o frămînta. Se t e m e a d e naivitatea ei,
d a r o rosti :
— Şi... d a c ă se confirmă, este chiar atît d e grav ? C a r e e d u p ă
p ă r e r e a d u m i t a l e semnificaţia ?
T o m a Oieru rămase ca pironit. Semnificaţia ? F u s e s e atît do
t u l b u r a t d e această r ă s t u r n a r e , încît la acest lucru lui se gîndise
încă. D e o d a t ă însă totul îi a p ă r u limpede- Legile naturii n u se pu­
teau s c h i m b a , erau Imuabile, aceleaşi o r i u n d e în U n i \ e r s . Totul
li se s u p u n e a şi avea să li se s u p u n ă în vecii vecilor. O singură
explicaţie era cu p u t i n ţ ă .
I n liniştea teatrului, răspunsul lui T o m a Oieru răsună cu o forţă
de necrezut :
— Ascultă, Otilia ! P ă m î n t u l şi-a s c h i m b a t poziţia în Cosmos 1
Toţi înţeleseră. Altă explicaţie nici nu p u t e a exist,i.
U n nou c u t r e m u r , şi mai p u t e r n i c , z g u d u i teatrul. Şi parcă
o d a t ă cu z g o m o t u l seismului cuvintele lui T o m a se rostogoleau în
ecouri, d e a s u p r a băncilor amfiteatrului.
 Vuieşte planeta

Un clocot surd cuprinse întreg Pămîntul. Fiorul misterului şi

al nesiguranţei străbătea continentele, a d u c î n d în fiecare casă, îu
sufletul fiecărui om u m b r a unei nelinişti d e nuilt uitate.
Concomitent cu tulburarea ivită în mersul fenomenelor astrono­
mice, sau p o a t e ceva mai înainte, se întîmplase p e P ă m î n t u n acci­
d e n t grav. Marile exploatări s u b m a r i n e din regiunea Insulelor Azore
explodaseră, datorită unei defecţiuni a mecanismelor n u c l e a r e . D i n
fericire nu se produseseră victime omeneşti, deoar(>ce jîrocesul ex­
tragerii era complet automatizat, fiind condus de la distanţă. E p i ­
centrul cutremurelor d e caro am amintit fusese tocmai în zona
aceasta. Acum, d e a s u p r a regiunii p l u t e a u nori imenşi de pulberi
şi gaze ; nimeni nu cercetase încă locurile, căci exista pericolul
radioactivizării.
Congresul Complexelor astronomiee-astronautice de p e Satelitul
p e r m a n e n t 308 îşi schimbase, chiar în seara eclipsei, ordinea d e zi,
oprind discutarea punctelor c u r e n t e p r o g r a m a t e iniţial. Se hotărî
să se d e z b a t ă o singură p r o b l e m ă : întîrzierea eclipsei şi interpre­
tarea acestui fenomen, p e care-1 detectase, cel dintîi, cercetătorul
T o m a Oieru. Ipoteza acestu'ia despre schimbarea poziţiei P ă m î n -
tului, comunicată la n u m a i douăzeci d e m i n u t e d e la p r o d u c e r e a
întîrzierii, fu mai întîi privită cu neîncredere. In ziua u r m ă t o a r e .
delegaţii la congres primiră însă de la complexele lor atiloa veşti
ciudate, încît ajunseră la concluzia că şi această părere trebuia
limtă în considerare.
întîrzierea eclipsei nu fusese decît o primă abatere, care tul­
burase desfăşurarea atît d e precisă a observaţiilor şi calculelor
astronomice. T r e p t a t se constatau abateri a s e m ă n ă t o a r e în desfăşu­
rarea multor fenomene. E r a ca şi c u m astrele s-ar fi s u p ă i a t p e
p ă m î n t e n i şi ar fi hotărît să le răstoarne socotelile, refuzînd să la
mai fie călăuze sigure.
Observaţiile astronomice d e fiecare zi d e z m i n ţ e a u efemeridele
stabilite cu migală d e observatoarele astronomice. Nimic nu mai
c o r e s p u n d e a . Soarele şi L u n a nu mai răsăreau, n u mai treceau la
meridian şi nu mai a p u n e a u exact la ora p r e v ă z u t ă , măsurarea
coordonatelor astrelor nu d ă d e a nici ca rezultatele diuivinte calcu-

10
 late. N u se mai p u t e a determina cu precizie ora exactă şi nici azi­
m u t u l , adică unghiul care permite stabilirea poziţiei punctelor car­
dinale, servind la precizarea latitudinii şi longitudinii oricărui p u n c t
d e p e globul terestru. Nu numai astronomii, dar şi navigatorii,
aviatorii, geodeziştii, constructorii şi alţi specialişti erau puşi în
încurcătură. U n e l e d a t e păreau să indice o tendinţă de micşorare
a duratei anului ; efectuîndu-se măsurători de control ale distanţei
pînă la o serie d e corpuri cereşti din sistemul nostru planetar, re­
zultaseră mici diferenţe faţă d e cifrele cunoscute.
D e o c a m d a t ă , toate aceste abateri p r e z e n t a u valori foarte mici.
E l e nu erau însă întîmplătoare, ci sistematice, cu semn constant.
Consiliul Planetar S u p r e m ceru coiigrcsnlui să-i prezinte cît mai
g r a b n i c concluziile asupra fenomenului, dar sarcina aceasta nu era
d e loc uşoară, căci nimeni nu înţelegea bine ce se întîmpla. Pă­
rerile cele mai diverse se încrucişau fără a reuşi să se impună.
Ipotezele unor savanţi vestiţi erau infirmate u n a d u p ă alta.
Un cunoscut astronom belgian postulase, de pildă, d r e p t cauză
a fenomenului influenţa unui c î m p m a g n e t i c extragalactie asupra
cîmpurilor m a g n e t i c e ale planetelor. Observatoarele d e p e M a r t e ,
Io şi Titan se opuseră însă acceptării acestei ipoteze, care ar fi
p r e s u p u s o reacţie foarte diferită a corpurilor cereşti ale sistemu­
lui, d u p ă intensitatea cîmpului lor m a g n e t i c . Din măsurătorile lor
reieşea într-adevăr că P ă m î n t u l însoţit d e L u n ă şi d e cortegiul său
d e sateliţi artificiali se a b ă t e a d e la orbita iniţială, d a r şl alte pla­
n e t e , r e c u n o s c u t e ca avînd c i m p m a g n e t i c foarte slab, p ă r e a u să
aibă o a b a t e r e absolut similară. In orice caz era l i m p e d e că întreg
sistemul planetar era supus u n u i fenomen unitar d e contracţie.
Se prezentaseră şi o serie d e încercări de interpretare p e b a z a
funcţiei d e memorie galactică, n o ţ i u n e m a t e m a t i c ă care reprezintă
o descriere a evoluţiei în t i m p şi a răspunsului actual al u n u i sis­
t e m la acţiuni perturbatoare- D a r nici unul dintre efectele d e d u s e
p e baza acestei funcţii nu c o r e s p u n d e a cantitativ cu fenomenele
observate. E l e r ă m î n e a u de aceea inexplicabile.
U n g r u p de savanţi danezi p r e s u p u n e a u că n u era vorba decît
d e a c c e n t u a r e a trecătoare a u n e i a d i n t r e destul d e n u m e r o a s e l e
neregularităţi încă neexplicate, care se manifestă periodic îu revo­
luţia P ă m î n t u l u i în jurul Soarelui. Această ipoteză cîştigă în scurt

11
limp p a r t i z a n i
şi congresul înclină să d e a Consiliului P l a n e t a r Su­
p r e m un răspuns liniştitor ; p e n e a ş t e p t a t e însă observatorul d e p e
Marte comunică :
— O r b i t a P ă m î n t u l u i p a r e să se micşoreze, şi această micşorare
d e v i n e tot mai sensibilă.
Ştirea aceasta se răspîndi r e p e d e p r e t u t i n d e n i : p e P ă m î n t , în
staţiunile extraterestre, în cosnrotaxiurile care s t r ă b ă t e a u spatiile
i n t e r p l a n e t a r e . P r i n t r e delegaţii d e la congres se î n r ă d ă c i n a p ă r e r e a
c ă mai t r e b u i a u să aştepte, p o a t e săptămîni sau luni d e zile, p î n ă
să se desluşească fenomenul care se petrecuse.
T u l b u r a ţ i , oamenii î n t r e p r i n d e a u a d e v ă r a t e pelerinaje la com­
plexele astronomiee-astronautice, d a r n u reuşeau să afle nimic
n o u . Se făceau noi şi noi observaţii, d a r nimeni n u izbutea să tragă
concluzii, mai ales că P ă m î n t u l încetase să fie un p u n c t d e reper
valabil.
In cea de-a cincea zi de la m e m o r a b i l u l e v e n i m e n t al întîr­
zierii eclipsei, cînd în noianul d e păreri emise d e delegaţii d e la
congres d o m n e a o babilonie d e n e î m p ă c a t , c o n d u c e r e a hotărî să
p r o p u n ă audierea lui T o m a Oieru. El fusese primul care obser­
vase fenomenul şi avertizase d e s p r e î n s e m n ă t a t e a lui. P r o p u n e r e a
fu a p r o b a t ă . Pustnicul era o autoritate în p r o b l e m e d e mecanică
cerească.
Oieru se încuiase, din seara eclipsei, în c a m e r a d e lucru, u n d e
înregistra şi prelucra toate observaţiile. C h e m a t prin televizofonul-
brăţară, răspunse lapidar :
— Peste d o u ă zile. Acimi nu !
Refuză să dea alte explicaţii. L a congres, acest r ă s p u n s , care
suna, deşi în m o d neintenţionat, ca o sfidare, fu primit cu vădită
n e m u l ţ u m i r e . Cîţiva delegaţi p r o p u s e r ă chiar să fie a n u l a t ă invi­
taţia, d a r majoritatea oamenilor d e ştiinţă, cunoscînd atît ciudă­
ţeniile cît şi meritele lui Oieru, se împotriviră. D e z b a t e r i l e oonti-
n u a r ă apoi m u l t t i m p , fără să se ia vreo hotărîre.
Intr-a şaptea zi, T o m a Oieru se urcă la t r i b u n a congresului.
I n sfîrşit, d u p ă atîtea frămîntări sterile, lucrurile î n c e p u r ă să
se lămurească- O i e r u izbutise să stabilească direcţia în care se des­
făşura procesul cosmic şi îşi expuse concluziile simplu, lapidar :

12
 — O r b i t a terestră suferă modificări sensibile. Globul p ă m î n -
tiîsc se a p r o p i e d e Soare. L u c r u r i l e se p r e z i n t ă ca şi c u m forţa d e
atracţie a astrului faţă d e p l a n e t a noastră ar crejjte t r e p t a t .
O i e r u nu p u t e a s p u n e u n d e şi c u m avea să ia sfîrşit acest
fenomen. F ă c u s e însă u n calcul. D a c ă procesul avea să-şi m e n ţ i n ă
n e s c h i m b a t cursul, P ă m î n t u l , aflat în m e d i e la 149 674 000 d e kilo­
m e t r i d e Soare, u r m a să ajungă, peste exact un an, la 127 508 000
d e kilometri de astrul zilei.
Se p u t e a d e aceea p r e s u p u n e că, p e s t e cîteva luni, regiunile
ecuatoriale ale planetei vor deveni d e nelocuit din pricina arşiţei,
iar calotele polare se vor topi t r e p t a t . T o p i r e a gheţurilor Arcticii
şi Antarcticii va d u c e la ridicarea nivelului oceanelor cu zeci d e
m e t r i , deci la i n u n d a r e a unor întinse regiuni d e cîmpie şi a majo­
rităţii porturilor planetei.
D i n interpretarea ultimelor d a t e transmise d e observatoarele
terestre rezulta că celelalte p l a n e t e erau supuse unei influenţe si­
milare. Sistemul p l a n e t a r în a n s a m b l u l său suferea un fenomen
— d e o c a m d a t ă inexplicabil — d e contracţie progresivă.
C o m u n i c a r e a lui Oieru, inclusiv p r e z e n t a r e a ecuaţiilor şi a gra­
ficelor ilustrînd evoluţia procesului, nu d u r a s e mai m u l t d e un
sfert d e oră. Pustnicul economisise, ca î n t o t d e a i m a , cuvintele d e
prisos şi lăsase comentariile în s e a m a altora. C î n d coborî d e la tri­
b u n ă , î n c h e i n d cu \-orbele „atîta ştiu", nici unul d i n t r e delegaţi nu
se îndoia că dezvăluise adevărul.
Se p u s e la vot a c c e p t a r e a comunicării d r e p t b a z ă a raportului
către Consiliul Planetar S u p r e m . Toţi delegaţii apăsară p e b u t o a ­
nele albe, ceea ce însemna a p r o b a r e a concluziilor cercetătorului d e
la Iezer.
— U n a n i m i t a t e p e n t r u ! a n u n ţ ă preşedintele.
In m a r e a sală d e consfătuiri d e pe satelitul 308 se lăsă apoi o
î n d e l u n g ă şi a p ă s ă t o a r e tăcere.

Planeta in luptă

Timp de o săptămînă oamenii urmăriseră cu îngrijorare dezba-

terUe. Unii d i n t r e ei r ă m î n e a u zile întregi în faţa televizoarelor,
reglate p e canalul care transmitea n e î n t r e r u p t e l e discuţii- Se în-

13
tristaii sau p r i n d e a u curaj, d u p ă c u m învăţaţii înclinau spre o
ipoteza pesimistă sau optimistă. D e cîteva ori crezuseră că totul
se va dovedi un vis urît, din care u m a n i t a t e a se va d e ş t e p t a .
l.a u r m ă , verdictul rostit de T o m a Oieru căzu greu, ca o osîndă
c r u d ă şi nemeritată. Uu suflu tragic s t r ă b ă t u aşezările omeneşti.
Pe timpuri, unii pesimişti, care voiau să irtiipire omenirii neîn­
c r e d e r e în viitorul ei, prorociseră răcirea, peste n u prea m u l t ă
v r e m e , a Soarelui şi preconizaseră sinuciderea colectivă a umani­
tăţii, printr-o dirijare artificială a planetei către astrul zilei. A c u m .
cînd aceste teorii şi proiecte căzuseră d e mult, P ă m î n t u l se în­
d r e p t a , fără voia oamenilor, spre centrul incandescent al sistemu­
lui planetar.
O a m e n i i se z b u c i u m a u . îşi vedeau mai d e p a r t e d e treburi, dar
voioşia şi seninătatea, atît d e caracteristice vremurilor noi, se şter-
geau d e p e feţele lor. D e v e n e a u t r e p t a t gravi şi irascibili. Teatrele,
sălile d e concert, locurile de excursii r ă m î n e a u a p r o a p e pustii.
Cît d e greu le venea să conceapă că tocmai a c u m , în acest se­
col d e strălucire, cînd lanţurile grele care frîuaseră atîta \ r e m e pro­
gresul general şi individual căzuseră definitiv şi p r e t u t i n d e n i p e
planetă apărea groaznicul pericol al nimicirii I îşi plîngeau soarta
şi nu voiau să creadă în pecetluirea ei irevocabilă.
Clipele treceau, pline d e presimţiri î n t u n e c a t e . Oamenii ridi­
cau ochii cu t r i s t i ţ e spre cer. C î n d era senin, limpezimea lui Ie
v(jrbea d e s p r e goliciunea unei vieţi care-şi pierdea rostid ; cînd
norii-1 acopereau, î n t u n e c i m e a lor oglindea parcă jalea lumii. Vlaga
tinereţii a m e n i n ţ a să se scurgă din trupuri, iar voioşia părăsea
inimile.
— N u , nu se poate ! Nu se poate 1 rosteau mii d e glasuri în
toate limbile lumii. Va trebui să învingem calamitatea !
î n d a t ă d u p ă ce Congresul Complexelor îşi p r e z e n t ă concluziile
Consiliului S u p r e m Planetar, acesta intră în deliberare p e r m a n e n t ă .
Oamenii secolului al XXI-lea m u n c e a u doar cîteva ore p e zi.
C î n d era însă nevoie, p u t e a u lucra şi zece zile n e î n t r e r u p t , fără să
d o a r m ă . Aşa se hotărî să p r o c e d e z e consiliul a c u m , sesiunea des-
făşurîndu-se cu p a r t i c i p a r e a celor mai mari somităţi ştiinţifice şi
tehnice ale planetei-

14
 D e la î n c e p u t se staliili că în aceste zece zile se vor lua hotă-
rîrile necesare p e n t r u p r e î n t î m p i n a r e a cataclismului care a m e n i n ţ a
globul, în aşa fel încît să se dea o orientare precisă eforturilor pă-
mîntenilo:.
C u t o a t e acestea, primele trei zile fură p i e r d u t e în zadar. î n
cursul acestora se îjjcereă stabilirea cauzei care d e t e r m i n a depla­
sarea planetelor. Nu., lipsiră, bineînţeles, ipotezele, d a r toate pre­
z e n t a u slăbiciuni şi nici u n a nu reuşi să se i m p u n ă .
N e a j u n g î n d la nici o concluzie certă, consiliul se hotărî .să ur­
m e z e altă cale : aceea de a d e z b a t e măsurile d e luat, fără să se
sprijine p e cunoaşterea cauzei procesului. N u era soluţia cea mai
fericită, dar nu mai era t i m p d e pierdut. T r e b u i a să se p r o c e d e z e
simplu, elementar, prin c o m b a t e r e a efectului.
Se luară în considerare diferite propuneri.
U n prim proiect sugera e v a c u a r e a planetei, a b a n d o n a r e a Pă­
mîntului. P e n t r u plecarea spre alte lumi a locuitorilor planetei, al
(îăror n u m ă r ajunsese în 2070 la a p r o a p e 24 de miliarde, ar fi fost
nevoie d e cel puţin 50 milioane d e r a c h e t e cosmice mari. Cu toată
tehnica înaintată a veacului, o asemenea m a s ă d e vehicule inter­
p l a n e t a r e nu s-ar fi p u t u t fabrica decît în 5—6 ani, chiar d a c ă
p î n ă atunci toate energiile ar fi fost c o n c e n t r a t e în această direcţie.
Şi apoi, încotro s-o a p u c e ? Spre M a r t e ? Spre cei cîţiva asteroizi
mari ? Spre sateliţii lui Jupiter ? D a r ar fi fost nevoie de decenii
p e n t r u a se încerca crearea d e condiţii p r o p i c e vieţii omenirii p e
aceste corpuri cereşti şi p e urmă... şi ele erau supuse fenomenului
contracţiei.
Proiectul fu deci respins de consiliu cu m a r e majoriiato
d e voturi.
U n alt proiect ijornea dc la posibilitatea, stabilită teoretic încă
din secolul al XX-lea, d e a se propulsa artificial unele corpuri ce­
reşti în spaţiul interplanetar. Se p r o p u n e a a d u c e r e a în apropierea
actualei orbite terestre a cîtorva zeci de asteroizi şi „ m u t a r e a " pă-
niîntenilor p e acestea ; u r m a ca t r e p t a t pe ele să se creeze con­
diţii similare celor terestre, lucru care trebuia să fie uşurat de
faptul că aceste corpuri cereşti aveau să fie m e n ţ i n u t e , în m o d ar­
tificial, cam la aceeaşi distanţă d e astrul zilei la care se rotea nor-

15
m a l globul p ă m î n t e s c , cu a}Utor'aî instaVuţuior care le p r o p u l s a s e r ă
îu spaţiul cosmic.
N u m a i că şi această p r o p u n e r e se d o v e d i p î n ă la u r m ă n e r e a -
listă. D u r a t a construcţiei instalaţiilor, a t r a n s p o r t u l u i lor spre brîul
asteroizilor şi apoi a ducerii planetelor mici spre v e c h e a orbită a
P ă m î n t u l u i fu evaluată, d e g r u p u l a n u m e constituit d e specialişti,
la 8—10 am.
D u p ă ce şi acest proiect fu respins. Consiliul exainină alte şase
proiecte, cai-e, analizate cu giijă, se d o v e d i r ă inacceptabile. A v e a
o a r e consiliul să depăşească — p e n t r u p r i m a d a t ă de cînd fiinţa —
t e r m e n u l de deliberare pe care şi-1 stabilise ? O m e n i r e a se c u t r e -
u m r ă la g î n d u l acestui semn îngrozitor al n e p u t i n ţ e i 1
In cea de-a o p t a zi, un g r u p d e savanţi francezi, ruşi şi japo­
nezi p r e z e n t ă spre cercetare un nou proiect, b a z a t tot p e idcca
propulsiei artificiale a corpurilor cereşti, d a r altfel c o n c e p u t . Acesta
p r e v e d e a amenajarea, în regiunea Antarctidei, a unei gigantice in­
stalaţii reactive, m e n i t ă să propulseze planeta în direcţia contrarie
aceleia în care acţiona forţa c e o î m p i n g e a spre Soare. D u p ă
calcule a m ă n u n ţ i t e , comisia d e specialişti n u m i t ă d e consiliu aviză
favorabil şi evalua d u r a t a lui d e realizare Iu u u un şi şase zile.
In cursul primelor n o u ă zile d u p ă pornirea instalaţiei respective,
deplasarea P ă m î n t u l u i u r m a să fie, indiferent d e cauza ei, t r e p t a t
încetinită, iar apoi avea să î n c e a p ă alunecarea planetei înapoi, spre
v e c h e a orbită.
In a zecea zi. Consiliul P l a n e t a r S u p r e m a p r o b ă proiectul, cu
unele modificări d e detaliu, şi stabili planul măsurilor care t r e b u i a u
realizate p e n t r u construirea acestei uistalaţii reactive fără egal pe
P ă m î n t şi p e n t r u d i m i n u a r e a consecinţelor apropierii, t i m p d e un
an, a planetei d e astrul zilei.
Decizia înaltului for fu cunoscută în aceeaşi seară în toate aşe­
zările omeneşti. E r a necesar uu efort sporit din p a r t e a tuturora.
D u p ă cele şaptesprezece zile s c i u s e de la întîrzierea producerii
eclipsei, în care oamenii trăiseră obsesia freneticei curse p e care
p l a n e t a o î n c e p u s e spre abisul incandescent al Soarelui, deznodă-
m î n t u l dezbaterii a d u c e a o m a r e uşurare. Salvarea era a c u m în­
t r e v ă z u t ă . Calcule precise d o v e d e a u că instalaţia reactivă ce u r m a

16
să fie construită, prin mobilizarea t u t u r o r energiilor, p u t e a să în­
vingă forţa nefastă care provoca deplasarea P ă m î n t u l u i .
N ă d e j d e a creştea t r e p t a t în suflete. U m a n i t a t e a era p u t e r n i c ă
şi n u t r e b u i a să se sperie d e nici un cataclism. Avea în mîinile ei
e n e r g i a n u c l e a r ă , d i s p u n e a d e a g r e g a t e a u t o m a t i z a t e d e o perfec­
ţ i u n e fără p r e c e d e n t , era p e cale să intre în legătură, d e la egal la
egal, cu alte lumi d e făpturi raţionale.
Zeci d e mii d e experţi verificau şi a m ă n u n ţ e a u proiectul gene­
ral. P r e t u t i n d e n i p e globul p ă m î n t e s c î n c e p u r ă mari pregătiri, i u -
suilaţia proiectată nu avea n u m a i o misiune la scară cosmică, d a r
şi dimensiuni c o r e s p u n z ă t o i u e . Majoritatea uzinelor începuseră să
lucreze exclusiv p e n t r u asigurarea maşinilor şi pieselor respective.
I n A n t a r c t i d a se trecu la mari operaţii d e excavare, cu ajutorul
(;urenţilor d e înaltă frecvenţă. Vapoarele r a p i d e şi aerodinele de
mărfuri t r a n s p o r t a u n e î n t r e r u p t imense cantităţi d e materiale ne­
cesare lucrărilor.
Paralel cu aceasta î n c e p u luarea măsurilor p e n t r u e v a c u a r e a şi
asigurarea adăpostului populaţiei din regiunile care aveau să ajungă
s u b a p ă în u r m a topirii gheţurilor arctice şi antarctice, ca şi a
populaţiei din zona ecuatorială. E r a vorba d e n u mai p u ţ i n de uu
miliard şi p a t r u sute douăzeci d e milioane d e oameni, aşa că ope­
raţia n u era d e loc simplă.
însuşi transportul unei populaţii atît d e n u m e r o a s e p r e z e n t a
p r o b l e m e foarte grele.

17
 T o a t e locuinţele din localităţile d e a g r e m e n t fură rezervate r e ­
fugiaţilor. Tot lor aveau să le revină locuinţele d u b l e , adică supli­
m e n t a r e , ale celor care aveau două case. C u toate acestea, mai era
necesar să fie construite, în n u m a i cîteva luni, cel p u ţ i n 178 mili­
o a n e d e case, aşa încît industria constructoare d e locuinţe pre­
fabricate u r m a să-şi însutească producţia- Mai t r e b u i a u e v a c u a t e
sau protejate sub clopote plastice — c u m p r o p u s e s e cineva — n e ­
pieritoarele m o n u m e n t e arhitecturale din zonele inundabile.
Viaţa deveni mai anevoioasă, rhai încordată. Efortul care se
desfăşura a d u s e cu el o canalizare precisă a năzuinţelor d e salvare
a civilizaţiei, d a r şi o crispare a sufletelor.
Consiliul Planetar S u p r e m organiza uriaşa acţiune cu o preci­
zie d e ceasornic. F i e c a r e mişcare era perfect p r o p o r ţ i o n a t ă şi coor­
donată, p e b a z a calculelor marilor maşini elefjtronice. P l a n e t a era
în război cu Cosmosul, care îi a r u n c a s e sfidător m ă n u ş a .
S-au găsit însă, în aceste zile d e răscruce, şi oameni care s-au
dovedit slabi. „ V r e m e a cealaltă" nu era chiar atît d e d e p a r t e şi
reminiscenţele ei aveau o înrîurire nefastă, mai ales asupra genera­
ţiei supracentenarilor.
Desigur că toţi aceştia trăiau din plin viaţa secolului al
XXI-lea, dar m a r e a z g u d u i r e îi aruncă p e imii înapoi, spre trecut.
Pesimismul p u s e stăpînire pe sufletele celor şovăielnici. Distracţii
şi plăceri d e mult uitate fură redescoperite d e către g r u p u r i d o
aşa-zişi „dionisiaci", care voiau „să-şi trăiască viaţa" ce le mai
rămăsese.
Desigur că cei cuprinşi d e aceste manifestări specifice trecutu­
lui nu erau mulţi. Majoritatea oamenilor lucrau zi şi n o a p t e p e n ­
tru a scăpa planeta d e la pieire- D a r existenţa „dionisiacilor" în
mijlocul celorlalţi era în contrast cu viaţa curată p e care u m a n i ­
tatea şi-o cucerise.
In omenire intervenise o ultimă schismă. Istorica l u p t ă dintre
vechi şi nou ajunsese la o nouă ascuţire n e a ş t e p t a t ă . Aşa c u m în
legendele anticei E l a d e Atlas susţinea bolta cerească, miliarde d e
oameni p u n e a u umărul la salvarea planetei. Dionisiacii rîdeau de
Pi, considerîndu-le eforturile inutile şi încercau să-i ispitească s p r e
serbările lor crepu.rculare.

13
 In aceste zile, e v e n i m e n t e l e c a r e n u erau considerate în strînsă
legătură cu m a r e a încleştare se b u c u r a u d e o mai mică atenţie.
L u m i n a p u r p u r i e , d e pildă, continua să se aprindă, la intervale
destul d e regulate, d a r studiul ei nu mai era în centrul p r e o c u p ă ­
rilor astronomice. Descifrarea mesajului R a v a d a n i înainta încet,
căci cercetătorii c a r e se interesaseră d e el erau a c u m antrenaţi îu
c u totul alte acţiuni. Mai era v r e m e p e n t r u dezlegarea acestor
e n i g m e ! îşi s p u n e a u oamenii.
Veacul îşi croia anevoie d r u m prin cele mai grele dintre în­
cercările sale.

Proiectul

Oamenii citeau revista dionisiacilor „Dionysos" şi /.înibeau. Asta

ar mai fi lipsit a c u m ! D u p ă ce abia mai p r i d i d e a u cu m u n c a , să
.se a p u c e să chefuiască şi să cadă în m i n t e a copiilor 1
Intr-o d i m i n e a ţ ă , la vreo cinci luni şi ceva d e la întîmplările
p e care le-am amintit, C o s m a îi aduse lui T o m a Oieru revista. D e
felul lui p u ţ i n aplecat spre înţelegerea acestui gen de idei. Pustnicul
truuzriri în grabă lilcic.
— Lipsa asta d c logică este, d u p ă p ă r e r e a mea, u r m a r e a stu­
diului insuficient al matematicii, observă el foarte serios.
— Deformaţie profesională 1 surîse Cosma.
Apoi îl privi a d î n c şi cu oarecare invidie p e prietenul său.
Oieru se n u m ă r a printre foarte puţinii o a m e n i care arătau mai
mulţumiţi în ultima v r e m e . D i n seara întîrzierii eclipsei, Otilia pu-
.sese năvalnică stăpînire p e viaţa Pustnicului, m ă t u r î n d din calea ei
principii şi obişnuinţe d c mult statornicite.
Cercetătorii coiiiple.Milui se p r e o c u p a u însă destul de puţin do
acest e v e n i m e n t , care în alte împrejurări ar fi stîrnit destule co­
mentarii. M a r e a d r a m ă cosmică prin care treceau absorbea toate
energiile. In ceea ce-1 privea p e C o s m a , el era mai p u ţ i n t u l b u r a t
dox'ît alţii. Se întîlnisc d e atîtea ori cu m o a r t e a în călătoria sa aste-
roidală, încît p u ţ i n e lucruri l-ar mai fi p u t u t scoate din m a t c a lui,
— I n ultima v r e m e p a r c ă ţi-a r e t e z a t cineva cocoaşa ! observă
într-o zi C o s m a , refcrindu-se la faptul că T o m a n u mai mergea
aplecat.

19
 Varga se apropiase tocmai <3e ei.
— C e zici, D i n u l e , îi r e t r a g e m porecla d e Pustnic ? î n t r e b ă
C o s m a . N u mai m e r g e ! continuă tot el. Ia s p u n e , T o m a , cu taljelele
c u m stai ? N u c u m v a să t e p r i n d ă sfîrşitul lumii cu ele n e p u s e
la p u n c t !
Peste chipul lui Oieru trecu o umbră.
— M e r g e g i e u , foarte greu. Am p r e s u p u s la î n c e p u t că d e ­
plasarea Pămîntului este un fenomen care se desfăşoară constant
şi imiform. Intervin însă tot felul d e p e r t u r b a ţ i i şi inegalităţi, c a r e
alterează precizia calculelor previzioniste. D u p ă c u m ştiţi, z g u d u i ­
rile continuă. N u izbutim să stabilim efemeride sigure, în care să
n e p u t e m încrede. T r e b u i e să facem m e r e u noi şi noi corecturi.
Iar d e tabelele noastre, p e care le ironizezi, d e p i n d o m u l ţ i m e d e
activităţi practice şi chiar m a r e a acţiime d e la Polul Sud. L u c r ă m
uneori, în secţia noastră, şase-şapte zile n e î n t r e r u p t ; la capătul lor,
tot ce-am construit se năruie.
Cosma adăugă :
— Iar Otilia îţi şopteşte ; Nu-i aşa, fost Pustnic, c-ar fi mai
folositor să t e p r e u m b l i cu m i n e prin poieni de n u m ă uita ?
T o m a Oieru n u luă în seamă gluma.
— N-aş s p u n e că toate calculele noastre sînt nefolositoare. D a r
nu-s destul d e e.xacte I Şi cînd observatorii îmi comunică iar si
iar că o poziţie stelară indicată d e secţia noastră a corespuns
aproape deplin, simt cum îmi vîjîie capul.
— D a r ce-i cu tine, D ' n u l e ? î n t r e b ă d e o d a t ă Oieru, observînd
mai a t e n t chipul lui Varga. S-a mai î n t î m ţ ^ a t ceva ?
Varga rosti grav :
— Am discutat a c u m cîteva zile cu preşedintele M o l d o v a n p o ­
sibilitatea d e a grăbi plecarea expediţiei la care u r m a să iau p a r t e .
Mi-a promis că va înainta Consiliului Planetar S u p r e m p r o p u n e r e a .
— Ştiam că toate plecările navelor cosmice sînt oprite, ob-
sei-vă Oieru. Au fost d o a r s u s p e n d a t e chiar şi lucrările d e proiec­
tare a primei expediţii siderale. N u m a i circulă decît rachetele care
fac legătura cu cîteva staţii extraterestre,
— T o c m a i d e aceea este necesară a p r o b a r e a Consiliului, ex­
plică Varga.

20
 — Si care-i s<.'opui c a i a t o n e i V î n t r e b ă C o s m a , încercînd să j
p ă t r u n d ă mai a d î n c intenţiile lui V a r g a .
— O b s e r v a r e a P ă m î n t u l u i din r e g i u n e a u n o r p l a n e t e î n d e p ă r - J
t a t e ar p u t e a d a preţioase indicaţii asupra fenomenului general al i
c o n t r a c ţ i e i şi ar fi t o t o d a t ă d e m a r e folos p e n t r u acţiunea d e sal- '
v a r e a T e r r e i , m a i ales în m o m e n t u l c î n d instalaţia din Antarctida ]
va î n c e p e să funcţioneze, explică D i n u . D u p ă p ă r e r e a m e a , se d ă '•
p r e a p u ţ i n ă a t e n ţ i e forţei d e t e r m i n a n t e a contracţiei, cauzei între- j
gului proces. P r o b l e m a n-a p u t u t fi l ă m u r i t ă şi eforturile s-au \
orientat a p r o a p e exclusiv spre c o n t r a c a r a r e a fenomenului BB- \
cunoscut. '
— Ai d r e p t a t e . Varga, izbucni Cosma. Şi mai este ceva : m ă \
gîndesc m e r e u că tot ce se î n t î m p l a a c u m n u p o a t e fi lipsit d e \,
l e g ă t u r ă cu l u m i n a p u r p u r i e . Or, regiimea cosmică spre care pleci ,
este t o c m a i aceea d e u n d e p a r e să vină. Pînă a c u m , această zonă \
a fost p r e a p u ţ i n cercetată, expediţiile cosmice concentrîndu-şi i
atenţia a s u p r a u n o r p l a n e t e m a i a p r o p i a t e d e P ă m î n t . Acolo, p e j
U r a n u s sau în apropiere d e U r a n u s , există o sursă uriaşă d e enec- ',
gie, al cărei s t u d i u a fost p e n e d r e p t neglijat în ultimele luni. T u j
ce zici T o m a d e s p r e această expediţie ? \
O i e r u îi c u p r i n s e p e amîndoi într-o privire. *•
i — R a c h e t a este biloc, D i n u l e ? i
I — D a . d a r d e ce ? \
— M ă g î n d e a m că t u şi C o s m a v-aţi potrivi î m p r e u n ă , \
D i n u şi C o s m a se uitară unul la altul.
— R a c h e t a are motor ionic ? mai î n t r e b ă Oieru. \
— D a , p e lîngă cel obişnuit cu jet d e g a z e . folosit la pornire, |
veni răspunsul.
I n t r - u n elan c o m u n , cei doi cosmonauţi se îmbrăţişară. Hotă- i
rîrea era ca şi luată. C o s m a şi T o m a îl asaltară p e D i n u cu î n t r e - \
b ă r i . C î n d p u t e a pleca r a c h e t a ? C e cale u r m a să aleagă ? C e apa-» I
rataj va lua ?
V a r g a t r e b u i să le d e a explicaţii a m ă n u n ţ i t e . I u cel m u l t trei
h m i , pregătirile vor fi t e r m i n a t e . Atunci plănuise să plece. A l e - j
sese o traiectorie care avea să d u c ă n a v a p î n ă la o distanţă de-^
5 0 0 000 000 d e kilometri d e S a t u r n , d a r avea posibilitatea să o\
dirijeze şi mai d e p a r t e , spre U r a n u s . D u r a t a expediţiei n u p u t e a ]

21 i
fi precizată, d e o a r e c e Păniîiitul. Suferind fenomenul d e d e p l a s a r e
cmioscut, nu se stia sigur în ce poziţie se va afla la întoarcere.
Discuţia lunecă apoi, din nou, spre fenomenul contracţiei siste­
mului solar-
— In fond, cărei pricini crezi că se datoreşte acest proces ?
îl întrebă D i n u Varga p e Oieru.
— Ifji poate avea cauza în regiunea lui U r a n u s ? c o m p l e t ă
Cosma întreliarea.
T o m a nu-şi împărtă-şea decît rareori p r e s u p u n e r i l e . Prefera să
aştepte conturarea lor în concluzii definitive, riguros d e m o n s t r a ­
bile. D e data aceasta, focul dezbaterii îl făcu să-şi încalce prin­
cipiile,
— Regiunea lui U r a n u s , începu el, nu p o a t e genera energia
care provoacă fenomenul. In nici un caz. D a r asta nu î n s e a m n ă
că lumina p u r p u r i e n-ar avea vreo legătură cu contracţia : p o a t e
că şi ea este un efect al aceluiaşi proces şi va ajuta la înţele­
gerea lui.
— D a r cauza procesului ? stărui iar Varga.
— N-o ştiu. Cred însă că p e r t u r b a r e a nu provine d e la Soare.
ei din afara sistemului nostru ,,
— D i n afara sistemului ? Adică de la distanţe uriaşe, care s e
n u m ă r ă în ani-lumină ? interveni uluit Cosma.
— Desigur 1 Gîndiţi-vă bine la ceea ce se întîmpla şi mai ales
la felul c u m se p e t r e c lucrurile.
D u p ă c u m ştiţi, un fenomen curent în tehnica noastră este
transmiterea energiei prin i m d e electromagnetice d e p u t e r e m a r e .
Aşa cum la noi centralele electrice transmit astăzi cantităţi consi­
derabile de energie, la distanţe păminleşti uriaşe, fără suportul
firului electric indispensabil altădată, aşa p u t e m p r e s u p u n e şi în
Cosmos existenţa unor u n d e electromagnetice foarte intense, d i ­
rijate către o a n u m i t ă zonă din spaţiu. N u m a i dimensiunile fe­
nomenului sînt cu totul altele.
P o a t e că u n d e v a foarte d e p a r t e există o regiune d e a c u m u l a r e
a energiei, energie care se orientează apoi, în torente uriaşe, s p r e
sistemul nostru, intervenind în mişcarea planetară. N o u ă ni se p a r e
u n fenomen excepţional, fiindcă sîntem obişnuiţi cu o m a r e sta­
bilitate a planetelor. D a r cîte nu se p e t r e c în Cosmos ! Sc n a s c

22
stoic din afilomerurea nebuloaselor, novele îşi dezlănţuie forţele în
explcr-^ii uriaşe, galaxiile se interpătrund-
Nici energia solară nu este altceva decît energie electromag­
netică transmisă fără vreun suport a p a r e n t şi radiată nedirijat, în
m o d uniform, în toate direcţiile în spaţiu...
In t i m p ce t ă c e r e a u r m ă cuvintelor lui T o m a , gîndurile fiecă­
ruia se z b u c i u m a u t u m u l t u o a s e .
— U n d e electromagnetice p u r t ă t o a r e ale unei gigantice ener­
gii... rosti ca p e n t r u sine Cosma.
— O ipoteză, mai puţin chiar, o simplă părere, se scuză
p a r c ă Oieru.
Discuţia reveni apoi la expediţia proiectată şi d e z b ă t u r ă toate
etapele ei.
C î n d Otilia î.şi făcu apariţia, se lăsase d e m u l t seara. Venise
cu A.L.C.-ul, d e la un concert p e care celebrul violonist austra­
lian R a y b u r n îl prezentase, cu vreo d o u ă ore mai înainte, la E r e -
van. L e povesti că sala fusese p e j u m ă t a t e goală. Apoi, se aşeză
lîngă ei, pe un scaun, ascultînd planurile ce se făceau, intervenind
ici-colo cu cîte o sugestie.
L e aminti însă o g r e u t a t e , d e care uitaseră cu toţii. Plecarea
rachetei fusese p r e v ă z u t ă d e D i n u p e s t e treî luni, cînd C o s m a se
va mai afla în plin t r a t a m e n t d e consolidare a tinereţii. Acesta
u r m a să d u r e z e , în m o d normal, c a m un an, şi î n t r e r u p e r e a lui
i-ar fi anulat în m a r e p a r t e efectul, creînd n u m e r o a s e primejdii.
C o s m a protestă, revoltat :
— M ă simt ijuternic, în stare să înfrunt încercări oricît d e
grele- Mersul mi-e a c u m normal, cugetul clar, starea generală
— cum spun medicii — satisfăcătoare. Şi, orice-ar fi, o a s e m e n e a
expediţie merită un sacrificiu. Să nu uităm că viaţa a miliarde d e
oameni este ameninţată. D a c ă observarea P ă m î n t u l u i din regiunea
planetelor î n d e p ă r t a t e ar p u t e a fi cîtuşi d e puţin folositoare u m a ­
nităţii şi d a c ă există cea mai mică şansă d e dezlegare a enigmei
luminii purpurii, tentativa t r e b u i e făcută !
— Aşa văd şi eu lucrurile, r ă s p u n s e T o m a , n u m a i că sănătatea
tu nu poate fi nici ea periclitată. S p u n e , Otilia, nu c r e / i că s-ur
putea grăbi t r a t a m e n t u l d e consolidare ?

23
 îl clîeniară p r i n televizofonul-brăţară pe m e d i c u l specialist care-1
îngrijea p e Cosma, întrebîndu-1 cît d e c u r î n d ar p u t e a pleca p a ­
cientul său.
— Cel m a i d e v r e m e peste cinci luni I fu răspunsul acestuia.
Atunci se termină o etapă i m p o r t a n t ă a t r a t a m e n t u l u i , care ar u r m a
să fie reluat la întoarcere.
D a r cînd p u t e a u găsi din nou astrele într-o poziţie relativă fa­
vorabilă ? T o m a Oieru scoase dintr-un b u z u n a r un mic. calculator,
conectat prin radio cu m a r e a maşină electronică a secţiei. In cîteva
m i n u t e avură răspunsul. Peste m a i bine d e şapte luni 1 O aseme­
nea a m î n a r e însemna să se întîrzie inadmisibil d e mult plecarea
expediţiei şi să se refacă complet proiectul d e itinerar.
C o s m a s p u m e g a d e furie :
— La naiba cu scrupulele voastre ! N-aveţi simţul proporţiilor,
Şi-n fond, viaţa m e a imi aparţine. Pot s-o risc c u m doresc şi...
Otilia îl î n t r e r u p s e :
— N u , C o s m a , te înşeli. Viaţa fiecăruia a p a r ţ i n e tuturora. C u
toţii avem grijă d e oricare dintre p ă m î n t e n i .
— Secolul d e aur al dădacelor ! o înfruntă, nervos, Cosma. Şi
d a c ă vom pieri cu toţii ?
— C h i a r d a c ă noi am încuviinţa plecarea, continuă Otilia, ceea
ce eu u n a n-aş face, vizita medicală i-ar o p u n e un veto d e n e t r e ­
cut, î n starea d u m i t a l e se poate p r o d u c e , m a i ales în condiţii cos­
mice, un şoc cu urmări d e a d e v ă r a t ă prăbuşire biologică. N u uita
că p e asteroid tinereţea d u m i t a l e s-a păstrat a p r o a p e intactă d a ­
torită unor cauze n e c u n o s c u t e — unii bănuiesc că a fost vorba d e
efectul unor radiaţii cosmice — , d a r consecinţa acestor influenţe
poate oricînd înceta.
— Ascultă, Cosma, interveni D i n u , vom pleca mai tîrziu, îm­
p r e u n ă . D a c ă Consiliul P l a n e t a r S u p r e m va socoti că proiectul tre­
buie realizat mai d e v r e m e , va echipa o altă navă, care va porni
n u peste şapte, ci peste trei luni.
C o s m a se î n t u n e c ă la faţă şi ochii îi scHpiră p u t e r n i c p e fondul
de b r o n z verzui al obrazului.
— Aşa v a să zică... Intîrziem cîteva luni plecarea, pentru a
feri p e bietul Cosma d e vreo migrenă. E a d e v ă r a t că astronautul
C o s m a C ă l i m a n este singurul o m care cunoaşte b i n e zona cosmică

24
respectivă, d a r ce contează asta cînd există pericolul să-i iasă două-
trei fire albe p e la tîmple...
Televizofonul lui Toina Oieru sună scurt, melodios. Astronomul
tresări, amintindu-şi p a r c ă d e ceva şi conecta aparatul. P e ecran
se ivi chipul u n u i cercetător al secţiei.
— C e s-a întîmplat, T o m a ? întrebă colegul. N e t e m e a m d e
vreun accident. D e două m i n u t e trebuia să fii aici, la ora d e
calcule.
— Vin, vin î n d a t ă 1 r ă s p u n s e el- C u m d e a m uitat ?
Se sculă în picioare şi luînd-o pe Otilia d e b r a ţ o trase d u p ă
el spre secţie.
D i n u izbucni în rîs.
— C i n e ştie d a c ă nu întîrzie p e n t r u prima oară în viaţa lui...
Cosma strînse mîna lui Varga într-a lui :
— S p u n e , D i n u l e , cînd ai aflat că din pricina m e a plecarea
expediţiei va întîrzia şi încă p e n t r u o perioadă atît d e vitală în­
tr-o astfel d e î m p r e j u r a r e , nu te-ai gîndit să-ţi schimbi tovarăşul
de d r u m ? Mai ales că se găsesc alţii, mai e.xperimentaţi, mai la
zi cu t e h n i c a modernă...
— N u , Cosma, nici o clipă. T u preţuieşti atît de mult, încît
întîrzierea aceasta devine mai puţin î n s e m n a t ă .
Ochii Robinsonului cosmic c ă p ă t a r ă o strălucire stranie şi lui
D i n u V a r g a i se p ă r u că în fulgerul lor desluşeşte un gînd ascuns.
C o s m a rosti încet, ca un legămînt ;
— Să ştii că nu te voi dezamăgi... Voi face tot ce-mi va sta
în p u t i n ţ ă , p e n t r u ca încercarea să izbutească... Prietenia ta îmi
va încălzi inima toată viaţa !
Porniră î m p r e u n ă spre complex.
Cîteva m i n u t e mai tîrziu, trupurile lor înotau, sub l u m i n a co­
loanelor r a d i a n t e , prin marele lac de a g r e m e n t .

T r e c u r ă încă trei luni, în total vreo nouă, d e cînd p a c e a p ă -

mîntenilor fusese atît d e a d î n c tulburată-
Consihul Planetar S u p r e m încuviinţase expediţia propusă de
D i n u Varga, urînd cosmonauţilor să-şi realizeze ţelurile şi dîndu-Ie
indicaţii de m a r e preţ.

25
 Instalaţia reactivă d e la Polul S u d sc î n f ă p l u i a gra«dio;isă, n i o -
n u u i o u t trainic al unei luari civilizaţii, care n u s e lăsa înfrîută. Se
luaseră m ă s u r i speciale p e n t r u ca tt)pirea giganticei calote an­
tarctice să n u stinjenească deslă'jurarea lucrărilor. T o t o d a t ă , p e s t e
u n miliard d e o a m e n i fuseseră evacuaţi din toate zonele planetei
a m e n i n ţ a t e d e inundaţii.
Locuitorii p l a n e l e i m u n c e a u din l ă s p u t c i i |)eiiliu a realiza pro-
granuil Consiliului P l a n e t a r Sujirem. î n v i n g e a u greutăţi provâzult)
şi n e p r e v ă z u t e . M u n c a îi al)Sorl>ea şi u n i t a t e a eforlinilor îi iâciM
să se simtă mai puternici.
T r e b u i a u să izbutească ! I a r d u p ă aceea toate a v e a u să revină
la normal : omul avea să .şi rcînccapă o p e r a d e sculptor al geogra­
fiei p l a n e t a r e , eforturile sijre incliegarea c o m u n i t ă ţ i i făpturilor ra­
ţionale din Gala.xic vor li reluate, dionisiacii vor dispai'ca ca o um­
b r ă a trcculnlui. UnianiUitca î.şi va. recîştiga p e deplin î n c r e d e r e a
în viitoijul ei. .
U n d e v a , d e p a r t e , m a i stăruia î n t r e b a r e a : „ C e s e va îiitîiupla
d a c ă v o m d a greş IDar oamenii a l u n g a u acest gîiid. Nici nu
aveau prea m u l t t i m p p e n t r u el.
î n d e p ă r t ă r i n e î n c h i p u i t e , scînteia l u m i n a i î n r p u n o , şi unora
frumuseţea ei le p ă r e a un semn d e încurajare.

(Continuarea în niuuărul viitor)

 FEMEIE

CEKESTI

ORIZONTAL : 1) Erupţii la niargniua discului si/lar, ale căcor ilăcJri

«e înalţă adesea pîiiă la mai multe sute de mii de kiloniotri de la supra­
faţa astrului (siiig.) ; 2) Radiaţie elettromugiielitri a Soaivlui care.stră­
bate spaţiul cu o viiezH uimitoaie, ajungiiul do pildă la Păinîiit în ciica
8 minute — Una dintre cele nuii fniniousc coiisU-laţii ale i - m i . > . r i i v i nor­
dice ; 3) Celebru astronom italliin de la a căuii iiaşlcro s-a .sărbătorit
în acest an a 4(X)-a aniversare ; a construit O lunetă cu care a descoperit
o serie do interesante fonomeno cereşti (sateliţii lui Jupiter, fa/ele Uu
Venus) — Trib iralian în America do Sud ; 4) lii slaie naliuală
Omis ; 5) De pjoporlii aslrononiice — Luna ! 0) l'enomen luminos, oaie
apajo în timpul nopţii pe cei, în regiunile polare — Pui de capră ;
7) Captat — Pronume posesiv ; 8) Telur — Stratul ga/o.s, caro încon­
jură globul i)ămiiUosc, diiid adesea naştere !a inteie.sanle fenomene lu-
mipoaso ca fata morgana, aurore etc — Localitate în ]a|)oiiia : 9) Di.s-
pariţie totală sau parţială a imaginii unui astru, datorită acoperirii de
un alt astru sau prin intrarea în umbra altul corp ceresc — Anul Inter­
naţional al Soarelui Calm, an în care vor fi făcute multiple cercetări
alo fenomenelor cereşti ; 10) Fenomen luminos caro apare uneori sub
forma unui cerc în jurul Soarelui sau Lunii — Corp ceresc alcătuit
dintr-un nucleu şi o prelungire luminoasă în formă de coadă, constituit
din pulbere si ga^e respinse de presiunea luminii solare; 11) ...Siiros,
interval do timp după care rovine acelaşi tip d(; eclipsă — Malcmati-
cian şi astronom elveţian care printre altele a studiat şi mişcările pla­
netelor şi ale cometelor (1707—1788); 12) Aiiinial nordic — Amplificaţi ;
13) Haină — Nostalgie — Spetează.

27
 VERTICAL : 1) Plural (prese.) — Cel mai trecvent fenomen ceresc,
datorat mişcării de rotaţie a Pămîntului — Nemărginitul ecran pe care
vedem desfăşurîndu-se cele mai măreţe fenomene siderale ; 2) A peti-
ţiona — Organe de simţ ; 3) Zăpezi ; asemenea lucruri se observă şi pe
calotele polare ale unor islanete — Lădiţă de lemn ; 4) Cuvînt de eli­
minare în jocurile de copii — Orăşel în Franţa ; 5) Totalitatea corpu­
rilor cereşti şi a fenomenelor legate de acestea — Localitate în S.U.A. ;
6) Constelaţie ecuatorială, vizibilă şi la noi toamna şi iarna şi care cu­
prinde printre .altele şi steaua variabilă de lungă perioadă Mira Ceti —•
Campion ; 7) O sută de ani — Mere I 8) Crupuri compacte de stele —
Oraş antic în Libia ; 9) Măsură agrarii — Păşune — Intervalul de timp
de după apusul soarelui, cînd, datorită luminii difuzate de atmosferă,
nu este încă întuneric ; 10) Rîu în U.R.S..S. — Cunoscut biolog italian
contemporan ; 11) Eclipsă în care întregul disc al unui astru intră în
umbră, aşa cum a fost eclipsa solară din 1961 la noi — A g e r i ; 12) Nume
feminin — Lumina tremurătoare a stelelor.
CLEOPATRA NIŞU

IA NOI ÎN 1961
(Criptograjie : 7, 6, 2, 3)

ABDEJVE
IN EMISFERA BOREALA
(Monoverb: 6—9)

f l

E
DEZLEGĂRILE JOCURILOR DIN NR. 239
CUCERIND SPAŢIUL : 1) Planeta — Balon ; 2) Aerodina — Vuia ;
3) Univers — Bim — S ; 4) Tpe — G — Radio ; 5) Nia — N — Şaten —
R ; 6) Ac — Coandă — Apă ; 7) Supersonic — Lc ; 8) Alar — P _ A —
A n a h ; 9) At — Vi" —' Apuse ; 10) Brumărescu — Mt ; 11) Sate­
liţi — Abae.
LA COBORiRE : La-n-s-are-cu-par-a-suta = Lansare cu paraşuta.
ASTRONOMICiŞ : Ca-l-e-a-la-c-te-e = Calea Lactee.
28
 D i n scrisorile cititorilor
Dra^i tovarăjd, |
Citind la rubrica scrisorilor de la cititori afirmapile too. A. Sorescu'i
împotriva eliminării datelor ştiinţifice clin lucrările tipărite în C<)/c'6-/;<',|
m-am p,îndit să vă scriu^Un nou. Desigur, nici nu putea avea altă părere, \
mt student la fizică, care, împins de profesiunea sa, doreşte să găsească î
în paginile rililc ala literatură, cît şi ştiinţă. l
In această ynMernă aş avea şi eu de spus ceva. •
In primul rînd : este literatura ştiinţifico-fantastică literatură sau \
.ştiinţă ? IXăspunsul nu e greu : însăşi nomenclatura ne ajută — şi litera- î
tură, şi ştiinţă. Depinde cum slnt interpretate fiecare. Nu-i vorba de o ţ
egaiiiate procentuală între ele, ci de cu totul altceva. j
Să luăm, de pildă, opere ştiinţifico-fantastice ca : „Omul amfibic" sau i
„TSl" Fahrenlieit", după opinia mea două dintre cele nud hune lucrări ,
şiiintifico-fantttstice. f i i totuşi, citindu-le, eşti izbit de faptul că, în cuprui-
sul lor, aproape nici nu se face caz de dale şliinl.ijice. Şi oare ace.'ite ro- ]
mane nu imhinu ştiinţa cu litemtwa, sint oare „bunnie" ? Dacă ne glndini 3
bine, înseşi basmele sint precursoarele lilcralnrii de anlicipuţie, ern- |
brioanete ei. I
Cu toate acestea, să facem deosebire între lileiaiura fantastică (ce n-are
nici o buză .ştiinţifică — „Baronid Miinclihausen" sau „Gargantua") silite-\
ratura şliintifico-fantustică. Operele fantastice de mai sus rumîn şi azi \
actuale prin fantezia şi valoarea lor literară. Te de altă parte, în romanele *>
admirabile ale lui Jules Vernc, pagini întregi slnt dedicate detaliilor teli- \
nicc, peste care cituorii de azi trec zîmbind îngăduitori. |
Socotesc că o adevărată lucrare ştiinţifico-fantastieă trebuie .să aibă şi ^
o viziinte dc perspectivă, să nu semene cu un jurnal de actualilăţi valabil |
pe un tinijt scurt. Şli;ii(a, îiilr-o eseiucnca lucrare, trebuie să fie in con- t
text şi nu in explioaţiile dc la subsol sau in înşirarea acestor explicaţii \
pc parcursul unor pagini inlregi. Ştiinţa trebuie folosită a.sa cum o folo- j
seşte S. Fărcăşan în lucrările lui. Acest autor se bazează mult pe ştiinţă, î
dar nu nativ, ei o prelucrează într-un moă original. \
Personal, n-am nimic împotriva ştiinţei. Dimpotrivă, mă interesează î
atît problemele celulei şi ciberneticii, cît şi cele legate de mezoni. Dar 3
cînd doresc să citesc ştiinţă, iau în mînă o carte editată de Editura ştiin- '3
ţifică. In schimb, literatura ştiinţifice-fantastică îmi place să fie în primul î

i
rînd literatură beletristică + fantezie bazată pe .ştiinţă. Ştiinţa să aibă |
doar rolul catalizatorului. 29 |
 Specialii(Uca mea este istoria ţi de aceea cel mai mult mă nemulIU'
meşte nivelul naiv al lucrărilor in care fantezia evoluează in jurul unor
teme istorice sau arheologice (cum e la modă). In „Luntrea sublimă", mt
roman de altfel .icris cu talent, V. Kernhach a făcut un adevărat amalgam
de argumente paleoastronautice, incit îfi dă impresia că toate s-uu pe­
trecut in aceea.fi epocă. Efremon în .schimb ia un .singur aspect şi de
aceea „Corăbii astrale" au mult mai multă verosimilitate.
Nu-i destul să redăm toate amănuntele unui zbor în Cosmos ; iitte-
re.sează mai ales ce aduce nou acest zbor pentru oameni, cum ii trarts-
formă. Se întîmpla adesea ca scriitorii, descriind gigantice a i c n l i n i cos­
mice, să înfăţişeze eroi schematici, cu voinţe de fier şi de care calităţi
cine ştie ce tovarăşă de drum se indrăgosteşle... Oare însă aceşti cosmo­
nauţi mereu inteligenţi şi mereu de fier nu sint şi ei oameni ? N-au du­
reri, visuri, defecte P Prea arată a eroi de filme de aventuri.
Un lucru inl(^resant mi se par lucrările dramatice pc teme ştiinţifico-
fantastice. Cele două piese publicate în Colecţie pînă acum reprezintă
un început original şi promiţător.
M-aş mai lega de o problemă generală a literaturii şliiiilifico-fantas-
tiee. Se dă prea puţină atenţie vieţii de toate zilele a omului in viilor.
Unele povestiri prea poartă pecetea anilor noştri, altele prea înfăţişează
o lume schimbată total.
Desigur, oamenii vor căpăla in viitor o alta moralitate, societatea se
va dezvolta, dar omul va rumîno om — nu maşină sau un geniu cople­
şitor. Poate de aceea înţelegerea multora dintre eroi e cam difitilă. Sînt
mguT că şi în viitor vor exista oameni simpli ; nu vot zbura în Cosmos
trei sau patru miliarde de oameni citi va avea tn curînd planeta noastră.
Scriitorii noştri ar trebui să înfăţişeze şi aspecte din viata de toate zilele,
unde prilejul de eroism e cotidian, iai subiectele ,sint inepuizabile, deşi
nu tot alit de spectaculoase ca o călătorie spre Proxima Centauri.
Cred că unid dintre cele mai hune romane de anticipaţie ar ji acela
care ar înfăţişa nu alit un zbor cosmic, cît influenţa acestui zbor asupra
vieţii oamenilor. Aici rămine talentul .scriitorului să-şi .spună cuvintvl,
pentru a face dintr-un subiect destul de modest (dar cu mari resurse) o
bună operă ştiintifico-faniastică.

DELEANU VALER
Sibiu
 inecdote.
Pictorul Horace Vernet (1789—1S63) desena pe malul la­
cului Leman. O tinără turistă străină, care desena la cîţiva po.şi
de el şi era evident începătoare, se apropie să vadă ce lucrează
ţi-i dădu cîteva sfaturi.
A doua zi se întîlniră pe puntea unui vaporaş.
— Domnule, dv., care sînteţi francez, bănuiesc că-l cunoa.f-
teţi pc piciorul Vernet. Mi s-a spus că e pe vasul nostru.
— Doriţi să-l cunoaşteţi ?
— Desigur.
— Ei bine, domnişoară, vă asigur că-l cunoaşteţi. I-aţi ?i
dat o l e c ţ i î de pictjiră ieri dimineaţă..
*
Un distrat :ntră într-o frizerie să se tundă şi se cufundă în
lectura ziarului. După ce l-a tuns, frizerul l-a întrebat :
— Vă pîace cum v-am tuns ?
Distratul î.şi ridică pentru o clipă p r i r i r i l e s p r e oglindă şi
răspunse continuîndu-şi lectura :
— Puţin mai lung, te rog!
*
La doctor.
— Dacă iieţi renunţa la fumat şi băut, veţi putea trăi pînă
la 70 dc ani.
— Imposibil. £ prea tîrziu.
— De ce consideraţi că-i imposibil ?
— Fiindcă impVmesc în curind 72 de ard.
*
In atelierid unui pictor abstracfiontsf.
— O, maestre, ce pînză incomparabilă! Ce putere de su­
gestie ' Ce colorit 1
— Ast% ? Dar, dragul meu, nu e un tablou, ci pinza pc
carc-nii şterg peneUirile...
•
— Mj/iăi(ă, ai schimbat apa din acvariu ?
— Nu, mamă.
— De ce ?
— Peştii n-au băut încă toată apa pe care le-am pus-o aseară.
*
31
 C u m p ă r ă t o r u l : Aveţi, vă rog, ceva pentru părul cărunt ?
F a r m a c i s t u l : Nimic, domnule, in afară de mult respect.
*
— Am cumpărat ieri un pat stil Ludovic al XV-lea, se tînguia o
admiratoare de lucruri vechi, dar mi-a cam scurt.
— la-ţi un număr mai mare, un Ludovic al XVI-lea, o sfătui o
prietenă.
*
La un curs despre teoria probabilităţilor, un cunoscut matemati­
cian a povestit studenţilor cazul unui medic care nu prea înţelesese
această teorie.
Examinind un bolnav, medicul îi spusese de-a dreptul, fără me­
najamente :
— Aveţi o boală foarte gravă. Din zece cazuri, nouă sint mortale.
Dar văzîndu-şi pacientul grav tulburat de această informaţie, me­
dicul încercă s-o dreagă :
— Nu vă neliniştiţi. Sînteţi un om norocos. In ultima vreme
Curiozităţi
mi-au murit exact nouă bolnavi de această maladie. Aşa că dv., care
sînteţi al zecelea, veţi scăpa fără îndoială...
• Cea mai veche imagine a unei mingi din piele datează
din anul 2 500 i.e.n. şi a fost descoperită recent pe insula Sa-
motrace din Marea Egee, fiind desenată pe o tăbliţă de lut. Ea
era conjecţională tot din clini de piele, ca şi mingile de fotbal
şi baschet din zilele noastre. De unde reiese că sporturile cu
mingea au o istorie milenară.
*
• In parcul zoologic din Frankfurt se iscă zilnic la ora 10
dimineaţa şi 8 seara puternice... cicloane tropicale, sub formă
de torente de apă emise de robinete speciale, însoţite de jeturi
de aer fierbinte şi de tunete înregistrate pe bandă dc magne~
tofon, amplificate prin difuzoare. Aceste cicloane sînt organizate
pentru crocodilii parcului, ca să se simtă... ca acasă.
*
• Barajul de la Khambandi (R.S.S. Uzbecă), construit în anii
882—890 într-un defileu muntos, uimeşte şi azi prin soliditatea
sa extraordinară. Secretul materialului de construcţie folosit s-a
pierdut în negura evului mediu şi face astăzi obiectul unor cer­
cetări intense.
*
• S-a constatat că apa consumată de o pădure de plopi în
timp de un an ar permite alimentarea cu apă a unui oraş de
25 000 de locuitori. Geologii şi hidrologii ce se ocupă cu fixarea
solurilor deşertice au stabilit că plopii consumă prea mult din
rezervele
Tiparuldeexecutat
ape subterane, fiind deci
la Combinatul neeconomici,
poligrafic ca şi
„Casa Scînteii" ierbu­
rile, de altfel.
 y s.

CALITATEA
HÎRTIEI
„A R F O"
PRODUS AL
COMBINATULUI
CHIMIC
TTRNÂVENI.
ASIGURi
FOTOBRAFII
FRUMOASE
Şl DE
BUNi
CALITATE

• • NOIEMBRIE 1964