COLECŢIA POVESTIRI ŞTIINTIFIC0-FANTA8TICE

GH. SASARMAN
w

UL 1 LEU
 GHECRGHE SĂSÂRMAN

PROBA TĂCERII
^ ic

Coleciia „Povestiri şfiinlifico-fanfastice'

ediiată de revisia

ştiinţa
• i e h n i c a
Anul XI - Nr. 246 - 15 februarie 1965
 Rezumatul capitolelor precedente

„Andromeda" se întoarce din expediţie. Şase astrc'nauţi au

pierit. Cei trei supravieţuitori descoperă o stea Q. Nati^ra emi­
siei electromagnetice a stelei este identică cu aceea a emisiei
creierului uman. Dick şi Dana explorează unica planetă, a cărei
scoarţă e acoperită de o substanţă ce-şi modifică lent forma şi
culoarea, emiţînd semnale radio. Juan, îngrozit de perspectiva
morţii, rămîne pe astronavă, la adăpost de acţiunea nocivă a
radiaţiei Q. Exploratorii se întorc extenuaţi, aducînd cu ei probe
din substanţa uimitoare. Rămînerea pe planetă este imposibilă.
Totuşi Dick coboară din nou, atras de o emisie armonioasă de
unde radio. Juan comandă lansarea, părăsindu-l. Cînd Dana vrea
să i se împotrivească, o sugrumă şi face apoi să dispară probele
vinovăţiei sale.
Pe Pămînt se desfăşoară un congres ce dezbate problema
impasului în care se află evoluţia arhitecturii. Bătrînul, un arhi­
tect în vîrstă, preconizează revoluţionarea concepţiei însăşi a
arhitecturii şi este numit preşedinte al Comisiei Speciale. Se
comunică întoarcerea „Andromedei". Primirea festivă este sus­
pendată deoarece la bord se află numai Juan, unicul supravie­
ţuitor.

Coperfa-desen: VICTOR WEGEMANN

Desene: G H E O R G H E SÂSÂRMAN
 GHEORGHE SĂSÂRMAN

Proba tăcerii
'JJrmare din numărul trecut) i

Soln e medic. Face parte din comisia de experţi care se ocupă

cu autopsia m e m b r i l o r decedaţi ai e x p e d i ţ i e i „ A n d r o m e d a " . O f o r ­
m a l i t a t e care, pe lingă aceasta, mai serveşte şi unui scop f o a r t e i
precis : cercetarea nenumăratelor cauze care ridică b a r i e r e în c a - J
lea înaintării oamenilor în univers. Căci determinarea factorilor i
care au dus la moartea unuia sau altuia dintre astronauţi poate i
aduce lumină în cele m a i obscure e n i g m e cu care are de luptat \
medicina cosmică. A c e s t lucru a făcut să se înscăuneze obiceiul
de a readuce pe P ă m î n t c a d a v r e l e celor răpuşi pe drum, şi t r a - j
diţia, devenită un fel de l e g e nescrisă, este călcată numai a t u n c i )
cînd un m u r i b u n d îşi manifestă o altă dorinţă. i
Soln face autopsia corpului care a fost cîndva al Danei. U r - •
m e l e unui început de descompunere ii spun că au trecut c î t e v a |
ore de la m o a r t e pînă la congelare, ceea ce nu este prea d e p ă r t a i
de realitate. ;
— Din două — una, îşi zice în gînd, s.m a fost găsită numai
după un lung răstimp, sau au v r u t să se convingă că e m o a r t ă :
cu adevărat. |
După cum îşi aminteşte, în actul de deces completat c o n f o r m j
declaraţiilor unicului supravieţuitor, e v o r b a despre o asfixie c a u - |
zată de deteriorarea costumului. î n t r - a d e v ă r , gura intredeschisă.^j
cu colţurile uşor lăsate, sugerînd un z i m b e t dispreţuitor, limbaj
dilatată şi ochii slab e x o f t a l m i c i nu-ţi lasă nici o îndoială. O r g a - 1
nele interne sînt tefere. N u cunoaşte compoziţia amestecului p e ;
care moarta îl inhalase după deteriorarea costumului — era v o r b a ?
probabil de cine ştie ce atmosferă a unei planete aride sau poate^
de absenţa oricărei atmosfere — , dar o ceruse şi, deocamdată, t r i m i - |
te o probă din ceea ce fusese cîndva sîngele acestui trup ca să s t a - 1
bilească e v e n t u a l e l e modificări ale compoziţiei. îşi conceiitredxă':
atenţia a s u p r i aparatului respirator. O uşo^ră h e m o r a g i e internă î
în lobul inferior al plămînului stîng. Şi un amănunt care îl n e d u - j
mireşte : trei dintre inelele traheei sînt turtite. P r o b a b i l e vorba
de un accident survenit cu puţin înaintea morţii, poate unul şi a c e ­
laşi cu cel care îi sfîşiase costumul, căci cartilajele poartă u r m e l e
unor leziuni nevindecate.
î n t r e t i m p soseşte rezultatul analizei comandate. C o m p o z i ţ i a
sîngelui are un singur element neobişnuit : c a r b o o x i h e m o g l o b i n a .
— Sufocare !
Ceea ce înseamnă că e m u l t m a i p r o b a b i l ca atmosfera să fi
lipsit cu desăvîrşire sau, pur şi simplu, să se fi d e t e r i o r a t nu cos­
tumul, ci supapele r e z e r v o r u l u i d e aer. Cu toate acestea, afirmaţia
este clară : asfixie, şi nu sufocare, cauzată de d e t e r i o r a r e a costu­
mului. C e v a aici e în neregulă.
Iată şi compoziţia atmosferei de pe planeta unde se petrecuse
accidentul. Compuşi necunoscuţi ai halogenilor cu e l e m e n t e necu­
noscute. A p o i amoniac, m e t a n şi v a p o r i de acid cianhidric. Asta
ar fi ucis şi o turmă de elefanţi. D a r ar fi dus la m o d i f i c ă r i chi­
m i c e în sînge.
D i n nou se impune o concluzie clară, în contradicţie cu datele
cunoscute : chiar dacă costumul a fost deteriorat, moartea a sur­
v e n i t înainte de pătrunderea gazelor n o c i v e în interiorul lui. Şi
mai r ă m î n e povestea aceea cu traheea zdrobită. I a r ceea ce e şi
m a i ciudat e că în regiunea respectivă ţesuturile superficiale sînt
intacte. Pielea gîtului nu poartă nici o v î n ă t a i e măcar.
— O m o a r t e cel puţin stranie.
Ochii i se opre.sc pe chipul verzui, cu buzele strîmbate a d i s ­
preţ. Soln ştie că are prea puţine e l e m e n t e pentru a putea construi
o ipoteză. A ş a că păstrează o b s e r v a ţ i i l e pentru el. întotdeauna se
găseşte cineva mai deştept şi e gata să-ţi dovedească, cu multă m ă ­
rinimie, netemeinicia a r g u m e n t e l o r tale.
A r fi interesant să facă observaţii şi asupra sistemului nervos.
D a r renunţă, şi pe bună dreptate, căci neuronul este celula care
intră în p r i m u l rînd în descompunere. Şi se pare că ar fi avut
suficient t i m p ca s-o facă.
— Următorul.
U r m ă t o r u l nu m a i există. Ea a fost ultima.
— Aşa e.
Soln îşi leapădă costumul de disecţie şi iese. Sc spală pe
mîini îndelung, cu grijă. D a r gîndul i-a rămas, fără să v r e a , la
cadavrul Danei, la zîmbetul dispreţuitor, ascuns în colţul gurii, la
inelele turtite ale traheei, la n e p o t r i v i r i l e din fişa de deces. Sînt
lucruri fără nici o legătură aparentă.
— P o a t e că ar trebui să menţionez în raport...
— P r e a puţin, îşi răspunde tot el, ca o ultimă scuză şi convins
că peste cinci minute v a uita absolut totul. Ceea ce e, fără î n d o ­
ială, a d e v ă r a t Căci în clipa în care îşi ocupă locul în confortabila
limuzină cenuşiu-argintie, tînărul m e d i c nu se mai gîndeşte decît
la apropiata r e v e d e r e cu bunicul său, de care îl mai despart doar
două ore.
••a
De ce ţi.e frică nu scapi — spunea cîndva un proverb, şi
alte zece î l contraziceau în toate chipurile. înţelepciunea popoare-^
lor constă, poate, tocmai în aceea că are un răspuns pregătit din
timp pentru fiecare situaţie în parte.
D e ce ţ i - e frică nu scapi —• sună p r o v e r b u l —, şi totuşi Junn
şi-a văzut visul împlinit : simte pămîntul solid sub tălpi şi n-ar
m a i schimba'\ senzaţia aceasta pentru nimic în lume. M o a r t e a a
rămas undeva, în urmă, închisă î n t r - o cabina a astronavei ace­
leia cu nume de constelaţie. N u se m a i gîndeşte la ea şi-şi închi­
puie p r o b a b i l că nici moartea nu se m a i gîndeşte la el. N - a r e de
unde şti că moartea nu poate fi închisă î n t r - o cabină.
P u n î n d piciorul pe betonul cosmodromului, Juan a descoperit |
deodată că s-a îndrăgostit de P ă m î n t . E hotărît să renunţe la
principala lui meserie — aceea de pilot — şi să se specializeze în
electronică. N i m e n i n-ar putea lua în nume de rău unui pilot care
s-a întors, singur dintre cei nouă cîţi plecaseră, cu t î m p l e l e încă­
runţite că nu doreşte să-şi m a i încerce norocul încă o dată. După
cum nimeni nu a r e c u m să bănuiască măcar că părul cărunt de la
t î m p l e l e lui Juan este rezultatul unui foarte simplu truc de m a ­
chiaj.
S-ar părea că soarta i-a surîs încă o dată, scutindu-1 de situa­
ţii neplăcute : Consiliul Astronautic i-a propus să ocupe locul
d e v e n i t vacant în urma alegerilor pentru Consiliul Suprem. Este
o f a v o a r e care nu se face astronauţilor de rînd, şi mai ales celor
tineri. Dar, a v î n d în v e d e r e v e c h i m e a destul de mare, precum şi
condiţiile oarecum ieşite din comun ale ultimului zbor, i s-a făcut
această ofertă, ghicindu-i-se parcă dorinţele nespuse.
E d e la sine înţeles că Juan a cerut m a i întîi un scurt răgaz,
p e temeiul unei strîngeri de i n i m ă pe care ar încerca-o în cazul
cînd şi-ar părăsi vechiul post. Dar, t e m î n d u - s e că v a fi luat în
serios, a redus, el însuşi, răgazul m a i mult decît era p r e v ă z u t i n i ­
ţial şi a acceptat să „ s e sacrifice'', veste primită imediat cu deplină
satisfacţie în cercurile interesate.
U n singur lucru m a i r ă m î n e încă să-i dea emoţii : î n m o r m î n -
tarea. Ştie că, orice va face, participarea lui la funeraliile eroilor
d e p e „ A n d r o m e d a " este de neocolit. N i c i n-ar încerca să se sus­
tragă : oricît de v e r o s i m i l ar fi m o t i v u l pe care l-ar invoca, o r i -
cît ar fi d e înţelegători oamenii, gestul acesta i-ar aduce o pată
pe care nimic nu o va şterge. S-a gîndit el destul la aceasta în
lungul răstimp de m e d i t a ţ i e care îi rămăsese pînă la sosire.
Şi nu e v o r b a de simpla participare. V a trebui să ia cuvîntuL
Să vorbească. Ucisese ca să-şi apere propria lui viaţă. Fusese
constrîns de î m p r e j u r ă r i : cel puţin aşa îşi spunea. D a r fiecare
nouă minciună, fiecare prefăcătorie îi sporeau sentimentul v i n o ­
văţiei, căci, cu toată strădania lui, nu reuşise încă să-şi creez.'
lumea aceea falsă, şi totuşi ideală într-un fel, în c a r e binele şi
răul ar fi fost hotărîte după bunul plac al fiecăruia. N u reuşea să
fie un o m de acţiune decît în m o m e n t e l e de m a r e cumpănă, t r ă ­
sătură dictată parcă de însăşi meseria lui, î n tot restul timpului
r ă m î n e a un Om slab $1 nehotărît, ros de î n d o i e l i şi lipsit acum i
pînă şi de acel petic de conştiinţă curată care l e dă tărie să t r ă - *
iască celor lipsiţi de voinţă. 3
V a trebui deci să vorbească, şi asta n u - i v i n e la îndemînă. S-a^
g î n d i t din t i m p la ceea ce avea să spună, dar i-a fost cu neputinţă;
să găsească v o r b e l e p o t r i v i t e , şi în cele din urmă a lăsat totul pe,
seama inspiraţiei. |

Mausoleul e clădit pe v î r f u l stîncii la p o a l e l e căreia se întinde

Oraşul Astronauţilor. D r u m u l urcă î n t r - o spirală uriaşă pe coasta
stîncii piramidale, dîndu-i aspectul unui ziggurat, pe care însă îl
depăşeşte prin dimensiuni. L u n g a procesiune se întinde pe aproape
doi kilometri. Sicriele sînt purtate pe umeri. Coloana mortuară
se mişcă încet, la pas ; după o oră e abia la jumătatea urcuşului.
N o r o c că e răcoare. Cei care poartă sicriele se schimbă des. M u l ţ i ­
mea aceasta sobră, îndoliată, se răsuceşte în j u r u l stîncii, asemenea
unui v i e r m e enorm şi sinistru.
O a m e n i i tac. N u se aude decît z g o m o t u l paşilor. Oraşul din
vale a amuţit şi el.
Sicriele sint grele.
P e p l a t f o r m a din v î r f abia dacă e loc pentru toată lumea.
P e un obelisc proaspăt instalat se poate citi inscripţia : „ A n d r o ­
m e d a " . U n cavou, o placă şi numele celor opt dispăruţi. M a r m u r ă
albă şi andrezit. Piatră lustruită, cu literele g r a v a t e în aur.
Cîndva, aurul însemna bani, iar banii erau sinonimul b u n ă s t ă r i i ;
aurul simboliza măreţia. A c u m inscripţiile aurite au rămas o
simplă tradiţie, ca oricare alta.
Tradiţie...
F u n e r a l i i l e sînt tot o tradiţie. U n e o r i se poate spune că
lumea s-ar descurca mai b i n e fără tradiţiile ei. D a r ar fi mai
săracă. E de neconceput ca m o r ţ i i să fie pur şi simplu aruncaţi
î n t r - o groapă sau arşi, fără ca nimeni să nu b a g e m ă c a r în seamă
dispariţia lor. î n m o r m î n t a r e a e o plecare, e despărţirea inevitabilă
de un o m care ţi-a fost drag. Este e x p r i m a r e a dorinţei de a fi cu
el pînă în ultima clipă şi chiar m a i mult.
Juan a pus şi el de cîteva ori umărul. N i c i m ă c a r nu ştie la al
cui sicriu.
— Dacă e Dana..., se trezea întrebîndu-se în gînd.
A c u m , sicriele au fost depuse în cavou şi a început m i t i n g u l .
V o r b i t o r i i se perindă unul după altul. Cuvîntările sînt scurte.
A p r o a p e că nici nu se m a i pot numi cuvîntări. E rîndul lui Juan.
Se apropie de microfon. M i i de p r i v i r i .
Juan s-a regăsit pe sine. Spune exact ceea ce ar fi trebuit.
C u v i n t e simple, banale, care in gura altuia şi cu altă ocazie ar
putea să pară flecăreală. D a r rostite cu c o n v i n g e r e îşi pierd parcă
sensul l o r comun şi înlesnesc o î n ţ e l e g e r e mult mai profundă a
unor lucruri care altfel nu pot fi e x p r i m a t e .

6 I
 C î t e v a cuvinte despre fiecare. Cînd ajunge la Dana, glasul i se
f r î n g e brusc, apoi capătă o i n f l e x i u n e stranie. A o b s e r v a t toată
lumea, dar o atribuie unor cauze cit se poate de fireşti.

î n clipa aceea cu Juan se petrece o schimbare. E x a c t lucrul

pe care ar fi v r u t să-1 e v i t e sau poate că 1-a dorit undeva, in
 adîncul sufletului. D a r schimbarea s-a petrecut. Juan nu m a i poate
s-o e v i t e şi nici s-o ignore. Cel mult s-o constate. Să stabilească
despre ce anume este vorba şi cum trebuie să reacţioneze. A c u m
totul decurge firesc, ca de la sine. O beţie, sobră totuşi, pluteşte
în cuvintele lui.
— Şi Dick. Secund, apoi comandant. P e Dick nu l-aţi reîn-
tîlnit. Şi-a ales un m o r m î n t m a i vast. A p r e f e r a t să rătăcească în
veşnicia nefiinţei, sub i m p e r i u l prafului şi al r a z e l o r cosmice.
C u v i n t e l e îl ameţesc. A r v r e a să se a v î n t e î n t r - o tiradă i n t e r ­
minabilă. D e ce nu ? P o a t e spune orice. Dick e mort. Şi m o r ţ i i nu
pot v o r b i . O insolenţă brutală îl zguduie, dar se stăpîneşte.
— O să-i păstrăm un loc în sufletul nostru...
A r fi inutil să prelungească comedia.
Fără să-şi dea seama, a început să nu se mai sinchisească de
faptul că se preface. Şi poate că acum nici nu se m a i preface.
Felul acesta de a fi i-a d e v e n i t propriu, a d e v e n i t felul lui de a
fi. E firesc ca lumea să-1 a d m i r e şi să-1 stimeze. I n fond, e m e ­
ritul lui că a dus la bun sfîrşit expediţia, şi fără el probabil, „ A n ­
dromeda" n-ar fi ajuns niciodată pe Pămînt. Important e că
nimeni nu ştie cu ce preţ. Şi nici n-o să afle. V a avea grijă el,
Juan, proaspătul m e m b r u al Consiliului Astronautic.
C u v î n t ă r i l e s-au încheiat. C a v o u l este închis.
L u m e a coboară. Ordinea s-a destrămat. Cei mai iuţi de picior
şi cei m a i grăbiţi au şi ajuns în v a l e înainte ca ultimul o m să fi
părăsit platforma.
Juan nu e grăbit. A rămas Ia urmă. P r i l e j de care profită
M a x i m , preşedintele consiliului, pentru a-1 lua afectuos de braţ.
— M i - a r face plăcere, îi spune el, pe un ton confidenţial, să-ţi
primesc vizita. Deocamdată v e i avea mult de furcă cu presa şi cu
conducerea Corpului Expediţionar. D a r cînd ai o d u p ă - a m i a z ă l i ­
beră, anunţă-mă.
Şi Clădirea
îi întindeclubului
o carteeste
de una dintre cele m a i strălucite r e p r e z e n ­
vizită.
tante din oraş ale clasicului sistem beton-aluminiu-sticlă. P r e ­
— M i - a m dorit întotdeauna să pot sta de v o r b ă cu oameni ca
zenţa
dumneata, ei se anunţă încă de
îi răspunde departe,
Juan. A m î nde
d o ipesurîd.
autostradă, p r i n t r - o c o n ­
fortabilă siluetă orizontală, care îţi a t r a g e atenţia cu mult înaintea
simbolului tradiţional. Călătorii îşi petrec aici cele cîteva ore de
repaus î n t r - o ambianţă plăcută, discutînd, schimbînd impresii si
cărţi de vizită. Se cîntă, se dansează, şi, cu toate că binecunoscul a
campanie antitoxinică este în toi, v i n u l nu este nici el dispreţuit.
D a r ceea ce face irezistibilă atracţia localurilor de acest fel es*e
jjosibilitatea de a f a c e cunoştinţe noi, de a lega prietenii care de
m u l t e ori dăinuie ani la rînd.

8
 N i a îşi Iasă turismul la parcaj şi se a p r o p i e cu paşi m ă r u n ţ i
de intrare. T r e c e prin hol fără să se oprească în faţa schemei de
distribuţie a locurilor şi pătrunde în sală. Sala circulară are în
mijloc ringul de dans, care serveşte şi pentru i m p r o v i z a ţ i i l e ama­
torilor, iar în jurul ei sînt înşiruite b o x e cu mese mici, pentru
trei-patru persoane. Podeaua sălii e înclinată într.o pantă care
coboară uşor spre centru, astfel încît vizibilitatea este optimă. N i a
s-a oprit. D e cîte ori intră î n t r - u n club o încearcă o e m o ţ i e p u t e r ­
nică, de parcă ea însăşi s-ar da în spectacol. C î t e v a p r i v i r i o e x a ­
minează, mai mult indiferent. L a rîndul ei, caută din ochi o b o x ă
în care să ocupe un loc. Şi descoperă, după c î t e v a clipe, o figură
cunoscută, fără să-şi dea seama prea bine de unde. Se apropie şi,
pe măsură ce distinge mai clar trăsăturile bărbatului din boxă,
n e d u m e r i r e a îi sporeşte. E Juan, pilotul de pe „ A n d r o m e d a " . Dar
părul cărunt i-a dispărut ca prin farmec. A c u m arată exact ca în
p o r t r e t u l publicat la plecare.
— E liber ?
— Cu plăcere.
î n afara lui Juan, în b o x ă m a i e un bărbat, cu care p a r e să fi
v e n i t împreună, căci Nia nu a băgat de seamă să fi discutat prea
aprins înaintea v e n i r i i ei, ceea ce e i n e v i t a b i l în cazul unei noi
cunoştinţe. P e celălalt îl cheamă Soln şi e medic.
Juan o întreabă ce anume doreşte să comande. Deocamdată
nimic. P o a t e că totuşi un suc de ananas. N i c i m ă c a r atît. N u - i e
sete. Soln a tăcut. O p r i v e ş t e pe N i a puţin cam f i x şi cam distrat.
Se v e d e că-1 preocupă altceva.
— D u m n e a t a eşti celebrul pilot ?
U n z î m b e t fals. M o d e s t i e falsă. Ea însă nu observă.
— M i se păruse...
D a r N i a se opreşte. L - a r întreba despre părul cărunt şi i se
p a r e necuviincios. Juan a înţeles.
— Părul?
— Da.
— L-am vopsit, r î d e fostul pilot. Cu toate că-mi dădea un
aer mai...
— Distins, completează Soln, uşor ironic.
î n t r - a d e v ă r , Juan şi Soln veniseră împreună. După î n m o r -
m î n t a r e medicul i-a î n m î n a t pilotului o copie a raportului c o m i ­
siei pentru autopsie şi, cum a v e a u acelaşi drum, 1-a invitat să-1
ducă cu maşina lui. D e fapt, Soln se simte atras şi totodată i n t r i ­
gat de personajul acesta cu obraz de meridional. A remarcat şi el
schimbarea culorii părului, dar a tăcut.
Juan este v o r b ă r e ţ şi amuzant. Se răzbună pentru lunga tă­
cere la care fusese constrîns de î m p r e j u r ă r i . Istoriseşte fel de f e l
de amintiri despre zborurile lui din v r e m e a cînd era p i l o t - e l e v .
D e s p r e ultimul săa zbor însă nu pomeneşte nici un cuvînt. D a r pe
N i a tocmai asta o interesează m a i mult. Şi nu. ştie cum să-1 r o a g e .
gîndindu-se, în acelaşi timp, că Juan a r e toate m o t i v e l e să nu-şi
răscolească i m a g i n i l e dureroase ale tragicei povestiri. Ş i - i v i n e
o idee.
— V r e ţ i să f a c e m o c o n v e n ţ i e ? Să povestească fiecare cea mai
stranie î n t î m p l a r e din cîte i-a fost dat să cunoască.
— Şi cine î n c e p e ?
— T r a g e m la sorţi.
P r i m a se nimereşte să fie chiar N i a . Ea nu s-a g î n d i t ce ar
putea să le spună şi e descumpănită. D e fapt, nu ţine m i n t e nici
un fapt care să m e r i t e să fie istorisit. A r i m p r o v i z a ceva, dar nu se
p r i c e p e . E în încurcătură. j

P o v e s t e a N i e i p a r e a nu fi prea interesantă, cu toate că e a î

f a c e eforturi v ă d i t e de a o înfrumuseţa. Soln urmăreşte atent j
jocul degetelor pilotului. Juan a scos la iveală plicul alb cu ra-^
portul comisiei m e d i c a l e şi-1 răsuceşte distrat pe toate părţile. A i
citit raportul încă de cînd î l primise, aşa încît este e v i d e n t că |
a c u m îşi caută o ocupaţie cu care să-şi disimuleze încordarea. C ă c i l
e încordat, deşi nu v r e a să pară. |
— Aşa e felul lui, tăcut, îşi zice Juan ; şi nu se înşeală. Soln^
are, î n t r - a d e v ă r , o f i r e m e d i t a t i v ă şi necomunicativă. j
— D a r dacă a observat ceva ? C e să o b s e r v e ? Ştiu eu ?...]
I n t i m p ce Juan poartă acest dialog cu sine însuşi, Soln \iî
urmăreşte atent fiecare gest. P a r e absorbit de firul cuvintelor pa^
care N i a le înşiră, dar de fapt îl analizează pe pilot. V r e a să d o s - '
copere ceva, nici el nu-şi dă seama ce anume, ceva care să-i p e r - |
m i t ă să-1 aşeze î n t r - o categorie sau alta. I i p r i v e ş t e m î i n i l e mari,:!
cu vinişoarele puternic conturate şi observă deodată nişte semne*
ciudate, nişte cicatrice minuscule, cîte cinci pe f i e c a r e mină, abia l
v i z i b i l e . Soln se încruntă. O clipă. S e m n e l e acelea nu pot fi decît î
u r m e l e unor unghii adînc înfipte în carne. N i ş t e unghii de f e m e i e . î
I a r , judecind după poziţia unghiei degetului mare, pe mîna dreaptă I
u r m e l e par a fi lăsate de o mînă stingă şi invers. !
Juan nu reuşeşte să priceapă ce anume urmăreşte medicul. î l |
v e d e observîndu-1 şi se străduieşte să pară indiferent. A r arunca |
un cuvînt în chip de sondă, ca din întîmplare, dar i se pare n e p o - j
liticos s-o întrerupă pe Nia. După toate aparenţele, povestea ei sa;|
a p r o p i e de sfîrşit. Şi urmează el. D e la el se aşteaptă, desigur, o l
istorie nemaipomenită. P i l o t u l ştie acest lucru şi se pregăteşte d i n i
t i m p . P o a t e că e cel mai nimerit prilej de a afla în ce ape se scalda
Soln. L e v a povesti m o a r t e a Danei. V a fi f o a r t e atent la medic, ^
clar fără ca acesta să b a g e de seamă. Dacă, bineînţeles, e posibil^
s ţ a ceva. U n e o r i îi face impresia că nimic nu-i poate scăpa. Deşi j
la autopsie... D a r cine ştie ? >:
T r e b u i e neapărat să-1 încerce. P e n t r u o clipă e tentat să las
iiă, pur ş i simplu, adevărul. N u se poate stăpîni să nu zîmbească. |
.\.. i i tare ! A r părea o glumă, poate cam cinică. A r da n u m e f i e - 5
l i v e , şi nimănui nu i-ar putea trece prin minte că lucrurile s - a u ]

10
Sntîmplat chiar aşa în realitate. Ar fi amuzant ! Dacă n-ar fi'
medicul... |
Nu, e prea riscant. Deşi nimeni nu poate aduce v r e o dovadă.,j
M o r ţ i i nu vorbesc. î n r e g i s t r ă r i l e le-a controlat şi a şters tot c e i
putea da de bănuit. N u . D e altfel, e posibil ca o asemenea p o v e s t e
să nu fie gustată. Cu siguranţă !
D a r ' . t r e b u i e să-1 pună la încercare pe medic. L e va povesti]
moartea 'Danei. Cu mici modificări. i
— M i c i modificări, îşi repetă Juan în gînd şi-şi zîmbeşte din |
nou. T o t u l trebuie să arate ca în declaraţiile sale. L e v a s e r v i - o i
ca pe o poveste auzită de la un prieten, şi Soln v a şti cu s i g u - '
ranţă despre ce este vorba. I a r dacă are v r e o bănuială v a fi atent, i
V a fi foarte atent. D a r el e f o a r t e atent întotdeauna ; chiar şi j
acum. L a ce s-o fi uitînd aşa lung ? |
Juan simte din nou beţia aceea seacă care îl încercase la m i - î
tingul de doliu, sus, la mausoleu. S i m t e nevoia să vorbească, să-şi j
dea frîu liber imaginaţiei. Ş
— A s t a e tot, spune Nia, isprăvindu-şi istoria.
— N - a m înţeles un lucru, replică Soln. Şi îi pune o î n t r e ­
bare care dovedeşte că a fost cit se poate de atent la ceea ce p o - ^
vestise ea, făcîndu-1 pe Juan să nu mai priceapă nimic. Căci acesta
fusese convins că medicul n-a reţinut nici măcar un cuvînt din
tot ce auzise. .j
— E dracu în jjersoană ! îşi spune pilotul, tot mai curios d e i
felul cum v a reacţiona Soln la povestirea pe care urma s-o |
înceapă. j
— V r e m o poveste adevărată, îl opreşte N i a după p r i m e l e cu- *
vinte. I
— T o a t e poveştile sînt, m a i m u l t sau mai puţin, a d e v ă r a t e . |
— Cutiuţa pe care o vedeţi, începe pilotul, scoţînd la iveală |
un paralelipiped transparent, o am ca amintire de la unul d i n t r e ;
cei mai buni prieteni ai mei. Dacă v e ţ i p r i v i cu atenţie, continuă i
el, punînd cutia pe masă, v e ţ i observa că ea conţine un g r ă u n t e ]
amorf, v e r z u i şi nu prea aspectuos. Totuşi povestea acestui gră-J
unte, aşa cum am auzit-o şi eu de la prietenul meu, merită să f i e |
ascultată. |
G r ă u n t e l e din cutie este un f r a g m e n t din mostrele aduse pei|
bord de Dick, de pe planeta pe care o descoperiseră. Juan ţ i n u s e ]
să-şi păstreze — nici el nu î n ţ e l e g e prea bine de ce — această i
bucăţică de substanţă, cu toate că, scoasă de sub acţiunea cîmpu-J
lui Q, îşi pierduse aspectul feeric, culorile şi f o r m e l e în continuă i
schimbare, care îi erau caracteristice. C î n d predase Institutului d e |
Ştiinţe A s t r a l e probele, ceruse permisiunea de a purta cu sine;
acest f r a g m e n t minuscul. Şi cum nu părea să prezinte nici o p r i - ,
mejdie, îi fu îngăduit.
A c u m pilotul le deapănă celor doi ascultători ai săi povestea
descoperirii stelei Q şi a planetei sale, a ciudăţeniilor de tot felul |
cu care fuseseră întîmpinaţi e x p l o r a t o r i i p ă m î n t e n i şi a peripeţii-J

11
l o r prin care au fost siliţi să treacă. N u m e l e personajelor şi faptele
l o r nu mai corespund însă realităţii. P r i e t e n u l — care ţine locul
lui Juan — e plin de curaj şi se află m e r e u în frunte, însă m o ­
dest cedează altora partea lui de g l o r i e . Dick, p e care îl cheamă
a c u m Hans, e un o m chibzuit şi înţelept. D a r Dana — sau
G e m a , c u m o numeşte Juan — comite o i m p r u d e n ţ ă şi, înde-
părtîndu-se prea mult de tanchetă, se rătăceşte. I n t i m p ce o cău­
tau, Hans îşi p i e r d e micul g e n e r a t o r cuantic care îl protejează de
radiaţiile n o c i v e ale stelei. Sînt n e v o i ţ i să se grăbească şi o g ă ­
sesc pe G e m a moartă, cu costumul sfîşiat. Hans, expus acum r a z e ­
lor ucigaşe, abia reuşeşte să mai ajungă la b o r d pe picioarele lui.
P r i e t e n u l o aduce pe G e m a şi încearcă să o reanimeze, dar fără
succes. I n c î t e v a ore, Hans m o a r e şi el, cerînd, bineînţeles, ca
trupul lui să fie instalat p e o m i c r o f u z e e şi lansat în veşnică r ă ­
tăcire prin Cosmos.
Juan studiază, c o n f o r m planului pe care şi-1 făcuse, felul în
c a r e reacţionează medicul. D a r atenţia acestuia e atît de c o n s ­
tantă, încît nu-şi poate da seama dacă ceea ce povesteşte îi t r e ­
zeşte sau nu interesul, dacă anumite amănunte î l preocupă sau
dacă u r m ă r e ş t e ceva anume.
Soln e, î n t r - a d e v ă r , f o a r t e atent la tot ceea ce spune. Nu-i
scapă nici un amănunt. I a r cînd Juan ajunge la pasajul în care
G e m a , adică Dana, este găsită fără suflare, medicul compară p o ­
v e s t e a cu declaraţiile oficiale şi cu actul de deces pe care î l c o m ­
pletase pilotul. T o a t e se p o t r i v e s c de minune, atît de perfect,
încît p a r e d e - a dreptul îngrijorător. T r e b u i e să ai o m e m o r i e
f o a r t e bună ca să nu uiţi şi să nu încurci niciodată nimic, m a i
ales cînd e v o r b a despre f a p t e care s-au petrecut cu m a i bina
d e un an în urmă, în nişte condiţii de tensiune nervoasă şi sur­
m e n a j fizic e x t r e m e . D a r ceea ce r ă m î n e şi pe m a i d e p a r t e stra­
niu — şi Soln îşi aminteşte fără să v r e a surîsul dispreţuitor al
m o a r t e i — este n e p o t r i v i r e a care se conturează tot m a i categoric
î n t r e a m i n t i r i l e lui Juan şi c î t e v a dintre amănuntele autopsiei.
N i a nici nu bănuieşte competiţia surdă care se poartă întră
cei doi bărbaţi. P e n t r u că, fără îndoială, e v o r b a de o luptă, chiar
dacă nici ei nu-şi dau seama prea b i n e încă de acest lucru. Ea
însă nu a r e cum să bănuiască. Se joacă neglijent cu cutiuţa de
plastic şi u r m ă r e ş t e f i e c a r e c u v î n t al povestitorului. P e n t r u c î t e v a
clipe, N i a a r e d e v e n i t studenta de altădată şi se lasă fascinată
de f a r m e c u l î n t î m p l ă r i l o r e x t r a o r d i n a r e p e c a r e l e trăiesc a s t r o -
nauţii. Sfîrşitul e însă dureros. A r v r e a să nici nu-1 mai asculte.
Juan cel adevărat a dispărut şi a rămas în faţa ci numai p o r t r e ­
tul din ziare de acum şase ani. C î t e v a clipe numai.
N u înţelege. I l p r e f e r ă pe cel din fotografie. D e ce o a r e ?
N u - i place că şi-a v o p s i t părul. P u t e a să şi-1 lase aşa, cărunt.
Căci ea nu a r e cum să ştie că atunci cînd părea cărunt fusese
vopsit anume, pentru a face impresie. Şi că, d i m p o t r i v ă , abia acum
a r e adevărata lui culoare. Şi mai e ceva care nu-i place : ţinuta
rigidă, impecabilă, nodul perfect la cravată, gulerul scrobit, h a i ­
nele fără cea m a i mică cută. T o t u l arată ca î n t r - o v i t r i n ă a unui
m a r e c o m p l e x de d e s e r v i r e . N u aşa şi-1 imaginase. Şi, ca să pună

12 i
v î r f la toate, acceptase cu atîta uşurinţă locul din consiliu ! A s t a
nu i-o poate ierta. U n a d e v ă r a t pilot n-ar fi făcut aşa ceva nici­
odată, nu şi-ar fi trădat meseria, prin oricîte încercări a r fi tre­
cut. Dacă prietenul din p o v e s t e e chiar el, atunci povestea nu poate
fi ade\părată !

13
 P o v e s t e a s-a terminat. Soln se apleacă peste cutie, cercetînd
bobul v e r z u i . N i a d e v i n e şi ea atentă, p r i n t r - u n r e f l e x firesc ;
frunţile lor se apropie de grăuntele adus din lumea d e basm a
nălucirilor, în t i m p ce în m i n t e l e î n v i e tabloul uimitor pe care
Juan ÎI zugrăvise, fără îndoială, cu multă iscusinţă, în istorisirea
sa. Şi deodată f ă r î m a aceea de substanţă p r i n d e să capete o slabă
tentă gălbuie, dar atît de puţin perceptibilă încît p o a t e fi numai
o părere. O secundă. A p o i v e r d e l e r e d e v i n e suveran.
N u îndrăzneşte nici unul să spună nimic. N i a se t e m e să nu
fie luată în rîs. L u i Soln i se p a r e inutil să m a i pună în discuţie
un asemenea incident, care putea fi explicat p r i n l r - o simplă iluzie.
I s-a mai întîmplat şi cu alte ocazii, p r i v i n d cu atenţie, să-i apară
înaintea ochilor o scurtă scînteiere. Totuşi amîndoi păstrează
c o n v i n g e r e a că au văzut cu adevărat... ce anume ar fi m a i greu
de spus.
Cutiuţa este înapoiată posesorului ei.
— V - a ş ruga să mă iertaţi, zice Soln. Ştiu că ar fi rîndul
m e u să v ă povestesc. D a r sînt n e v o i t să mă retrag. T r e b u i e
să plec.
— Asta aduce puţin a trădare, glumeşte Nia.
îşi strîng mîinile. Cînd se desparte de Juan, medicul îi e x a ­
minează, ca din întîmplare, m i n a şi-i spune neutru :
— D e ce nu faci o g r e f ă ? K neplăcut să p o r ţ i semnele
acestea.
L u a t pe neaşteptate, Juan nu ştie ce să răspundă.
— O să încerc.
Insă Soln remarcă paloarea care i-a coborît brusc în obraji. ;

STEREOCROMII J

întoarcerea „Andromedei" a fost semnalul de dezlănţuire a;

unui lung şir d e e v e n i m e n t e , care v o r sta in centrul interesului |
cercurilor ştiinţifice. I n primul r î n d e v o r b a de descoperirea stelei-î
Q, deocamdată unică reprezentantă a acestei clase a cărei existenţă i
n-a fost nici măcar prezisă. Desigur, în această descoperire nimic •
nu contrazice l e g i l e universale. D a r apariţia neaşteptată a unui i
corp ceresc la o distanţă m i n i m ă de Soare — de două o r i mai;|
mică decît distanţa pînă la P r o x i m a — are darul firesc de a uimi'^
nu numai p e astronomi, dar pînă şi pe aceia care nu au nici în |
clin, nici în mînecă cu acest domeniu de cercetare.
L a drept v o r b i n d , cu toate că steaua nu e m i t e nici în spectrul l
luminos şi nici în cel radio, prezenţa ei ar fi putut fi constatată \
măcar prin influenţa pe care o exercită în mişcarea corpurilor 1
învecinate. L u c r u care nu s-a întîmplat. Unii susţin că, pur şi s i m - i
piu, steaua cea nouă a apărut de foarte puţină v r e m e . Ş i atunci j

14
a p a r e ipoteza unei stele ambulante, care rătăceşte prin G a l a x i a î
noastră, fără să se supună legilor ştiute ale interacţiunii c o r p u r i - j
lor. Insă, în acest caz, deplasarea stelei va putea fi pusă în e v i - \
denţă. Cei mai mulţi sînt m a i r e z e r v a ţ i : presupun că steaua a i
existat — v o r b a zicalei : de cînd lumea şi pămîntul — şi e x p l i c ă ]
faptul că n-a fost observată pînă acum prin aceea că, pe de oi
parte, spectrul Q n-a fost suficient cercetat, iar pe de altă p a r t e , ;
masa stelei fiind mică, influenţa ei este neglijabilă şi a putut f i '
asimilată cu acea fracţiune care în stabilirea cauzelor mişcării \
c o r p u r i l o r cereşti se atribuie factorilor î n t î m p l ă r i i şi necunoaşterii,!
adică influenţei corpurilor foarte îndepărtate. j
Totuşi, pentru lămurirea definitivă a acestei dispute, se f a c e ;
simţită n e v o i a unui studiu mai atent atît al înregistrărilor a p a r ă - i
telor de la bordul astronavei, cit şi al stelei prin m i j l o a c e l e do;|
c a r e se dispune în o b s e r v a t o a r e l e astronomice. I n v e d e r e a acestui î
din urmă scop, la M a r e l e O b s e r v a t o r de pe M a r t e s-a adunat j
o echipă alcătuită din cei patru vestiţi astronomi : Caressi, S e r - j
ghei, R a l p h şi D ' O r l y . P r i n t r e consilieri se numără O g i m u r a şi j
T a n a k a , descoperitorii „ u n d e l o r g î n d u l u i " , şi cîţiva specialişti în i
emulsii suprasensibile care au pregătit aparatajul necesar î n r e g i s - 1
t r ă r i l o r în spectrul Q. V o r fi luate cîteva serii de Q-grat'ii ale s t e - :
lei. Cu ajutorul unui dispozitiv, special construit, imaginea ei va »
f i urmărită pe un ecran. \
A sosit ora încercării. U n radiotelescop, care în prezent î n d e - j
plineşte rolul de Q-telescop, este îndreptat spre punctul în care, j
c o n f o r m calculelor făcute pe baza materialului adus de „ A n d r o ­
m e d a " , ar trebui să se afle astrul. După o căutare de cîteva m i ­
nute, imaginea lui apare pe ecran, în strigătul de triumf al p a r - î

tizanilor ipotezei stabilităţii, căci dacă steaua ar fi fost rătăci-1

toare şi-ar fi schimbat poziţia. j
— S-ar putea să se deplaseze totuşi î n t r - u n sens sau altul |
p e direcţia noastră, nu se lasă ceilalţi învinşi. i
— E un caz prea particular ca să f i e probabil. Totuşi v o m j
putea stabili după liniile spectrului. ]
Dacă liniile spectrului ar fi suferit v r e o deplasare faţă de ş
cele înregistrate pe astronavă, noua ipoteză ar fi a v u t o confir-5
m a r e . D a r spectroscoapele au zis „ n u " , şi disputa s-a încheiat, i
A ş a d a r , steaua există — mai erau unii c a r e se îndoiau de
acest fapt — , şi nu numai că se află acolo unde a fost cînd fusese
descoperită, dar a existat, cu certitudine, tot timpul acolo, n e o b - i
servată de n i m e n i şi plină de m i s t e r e pe cale să se lămurească. ?

Şi, cumA l doilea p r i m im

i aei
r e descoperitori au prilejuit
e v e n i m e n t este uitat s-o deboteze,
cercetarea o -- jj
cinevaşi ps rt u
pune sămaterialului
dierea i se spună Steaua ştiinţific Q. adus de e x p e d i ţ i e în laboratoarele', \
Institutului pentru Ştiinţe A s t r a l e (I.Ş.A.). C y toate că destinaţia;
e x p e d i ţ i e i fusese P r o x i m a , cel m a i v i u interes au trezit nu p r o b e l e

15
şi înregistrările de acolo, ci mostrele recoltate pe planeta Stelei Q.
S-a întîmplat un lucru ciudat : un fapt neprevăzut a modificat
radical urmările unei expediţii, împrumutindu-i o valoare pe care,
de altfel, n-ar fi dobîndit-o niciodată : căci pe planeta aceea pe
care „Andromeda" coborîse, la adăpost de razele nocive ale Stelei
Q, s-a dovedit că există elemente noi, încă necunoscute chimiei
solare.
încă la sfîrşitul secolului al XlX-lea a fost stabilită fără echi­
voc valabilitatea infailibilă a legii periodicităţii. Elemente proas­
păt descoperite ocupau locurile libere din Tabloul lui Mendeleev
şi se părea că 92 de căsuţe sînt exact suficiente pentru a cuprinde
toate cărămizile care alcătuiesc Universul. Au fost descoperite
apoi radioactivitatea şi transmutaţia, şi au apărut primele ele­
mente artificiale. Transuranienele erau instabile şi, cu excepţia
plutoniului, nu prezentau un interes practic. S-a ivit întrebarea :
oare există undeva, în natură, aceste elemente ? Şi, mai departe,
pînă unde se poate merge cu creşterea greutăţii atomice ? Cum
acţionează legea periodicităţii pe un plan mai general ?
Aşa a apărut ideea existenţei ipotetice a unor elemente super-
grele, stabile. Dar ele n-au fost obţinute nici pe cale de labora­
tor, iar prezenţa lor n-a fost semnalată nicăieri.
Iată însă că ipoteza a fost confirmată. Mostrele aduse de
„Andromeda" conţin elemente necunoscute. Laboratoarele de
astrochimie sînt cuprinse de o febrilă activitate. Se încearcă toate
metodele de identificare. Rînd pe rînd, noile elemente dobîndesc
personalitate, capătă proprietăţi determinate, greutate atomică,
număr de ordine şi un loc bine definit în tabel. Sînt botezate ;
elemente supergrele. Şi, într-adevăr, sînt stabile. Se naşte o noua
ramură : superchimia. Mostrele aduse sînt devorate metodic şi
cu multă zgîrcenie. Pînă cînd din laboratorul de astrobiologie se
lansează semnalul „stop !".
A l treilea eveniment porneşte tocmai de aici, din laboratorul
de astrobiologie. Şi este, fără îndoială, cel mai important dintre
toate. Pentru moment, toate celelalte experienţe încetează. Lumea
îşi abate atenţia de la ştirile curente pentru a se concentra asupra
intimplărilor care se petrec aici. j.

De fapt, totul a pornit de la cei doi prieteni, Vlad şi Bogdan,

pe care toată lumea din institut îi cunoaşte sub numele de „ge­
menii". Nu sînt, bineînţeles. Nici nu se înrudesc. Sînt prieteni
încă din copilărie. Amîndoi au un fel de a fi ieşit din comun.
Sînt tăcuţi şi se exprimă eliptic, înţelegîndu-se între ei mai mult
fără să vorbească.

16
 S-au certat o singură dată, atunci cînd, în v r e m e a studenţiei,
s-au îndrăgostit a m î n d o i de una şi aceeaşi fată, colegă de an. L a
început nu şi-au dat seama, d a r cînd fiecare a înţeles că în d r u ­
mul lui spre f e r i c i r e s-a interpus tocmai prietenul cel mai bun
a izbucnit cearta.
— Am fost primul.
— N u . D a r chiar şi atunci !
— Ba da. Şi chiar dacă nu !
A u tăcut amîndoi pînă în ziua în care s-au convins că fata
nu se uita la nici unul. Două luni "încheiate. D e atunci nu s-aîi
m a i certat. A u ajuns să lucreze în laboratorul de astrobiologie. Şi
iată că, la întoarcerea „ A n d r o m e d e i " , li s-a trasat sarcina d e a se
ocupa de studiul p r o b e l o r de pe planeta Stelei Q.
L a început s-au folosit de datele furnizate de chimişti. D a r
cum e l e s-au d o v e d i t în curînd insuficiente, pentru că la ora aceea
pe chimişti îi preocupa p r o b l e m a elementelor, V l a d şi B o g d a n au
înţeles că t r e b u i e să stabilească ei singuri compoziţia moleculară
a substanţei sfărîmăturilor d i f o r m e şi multicolore pe care le
studiază.
Şi iată-i, adînciţi în minuţioasele îndeletniciri ale chimiei ana­
litice. D a r obişnuitele m e t o d e de l a b o r a t o r se dovedesc a fi i n e ­
ficace. V l a d e x p r i m ă î n t r - u n c u v î n t concluzia la care au ajuns
amîndoi :
— Neurocibemetic.
î n t r - a d e v ă r , singura ieşire se d o v e d e ş t e a fi utilizarea unor
c o m p l e x e cibernetice folosite de obicei în analiza proteinelor.
— Sau m o d u l de asociere e nou, sau...
— Da.
B o g d a n ştie că s-a referit la posibilitatea ca substanţa res­
pectivă să aibă la bază molecule uriaşe.
— Ciudat.
După p r o g r a m a r e a minuţioasă a c o m p l e x u l u i cibernetic —
cuprinzînd, p r i n t r e altele, şi posibilitatea a u t o p r o g r a m ă r i i în r a ­
port cu descoperirea unor f e n o m e n e n e p r e v ă z u t e , în analizor este
introdusă o p r i m ă mostră. Şi rezultatul, aşteptat îndelung, le c o n ­
f i r m ă p r e v e d e r i l e . M o l e c u l a a r e un lanţ ramificat, c o m p l e x , c u ­
prinzînd m ? ! m u l t e sute de m i l i o a n e de atomi. F e n o m e n u l este
deci s i m i l a r c o m p l i c a t e l o r m a c r o m o l e c u l e proteice terestre.
Chiar şi acest simplu fapt e un indiciu sigur că se află po
calea utior descoperiri ieşite din comun. V l a d simte pentru prima
oară în v i a ţ ă că e emoţionat. Şi, cum B o g d a n nu e nici el departe
de această situaţie, colegii de laborator au unica ocazie să-i des­
copere pe cei doi prieteni angajaţi î n t r - o discuţie cît se poate de
pasionată. Surpriză generală. Un robinet uitat deschis picură i n -

17
t e r m i n a b i l . U n flacon incasabil scăpat p e podeaua anticorosivă
l a c e un z g o m o t asurzitor.
— I a nu m a i căscaţi gura ! se dezlănţuie Vlad.
— C e spui, nene ! P a r c ă vă ştiam m a i tăcuţi. C e naiba s-a
î n t î m p l a t de v i s-au dezlegat l i m b i l e în halul acesta ?
— M a i b i n e n e . a ţ i ajuta, replică Bogdan.
— Despre ce e vorba ?
I n laborator se face o r e v e d e r e colectivă a tuturor cunoscu­
t e l o r p r o b l e m e i în discuţie. Şi pentru toată lumea a p a r e clar
că numai c o m p l e x i t a t e a structurală a m o l e c u l e l o r nu e suficientă
pentru a e x p l i c a istorisirea relatată de pilotul „ A n d r o m e d e i " în
legătură cu spectacolul oferit ochilor d e natura planetei.
— I n fond, trebuie să stabilim cu precizie dacă a v e m d e - a
face cu m a t e r i e v i e sau n e v i e , ori poate cu o altă f o r m ă de m a ­
t e r i e intermediară sau cu totul necunoscută.
— T r e b u i e să a v e m în v e d e r e trei factori : modificarea cu­
lorii, modificarea f o r m e l o r şi semnalele radio. Toate aveau o
l e g ă t u r ă cu răsăritul stelei.
— D a r puteau fi simple f e n o m e n e fotochimice, l e g a t e de emisia
stelei, neesenţiale în caracterizarea m a t e r i e i vii.
— î n t r e b a r e a e dacă î n t r e aceste e x e m p l a r e şi m e d i u avea
loc sau nu un schimb de substanţe.
Aici Bogdan intervine, căci i-a venit o idee :
— N-avem decît să încercăm !
— Compoziţia atmosferică o cunoaştem.
— Conţine şi elemente supergrele.
— A v e m cîteva probe. P e n t r u o experienţă redusă sînt sufi­
ciente.
— Dar sursa de energie ?
A u tăcut cu toţii. Este cunoscut că nici o încercare de a fabrica
un emiţător Q n-a reuşit. V l a d se p l i m b ă agitat, cu m î i n i l e la
spate.
— Creierul !
E n e r g i a undelor Q emise de creier e infimă.
— Prostii.
— N u - s prostii. P r i n c i p a l u l e să ai o sursă. Energia se poate
amplifica.
N i m ă n u i nu-i trecuse încă prin cap aşa ceva. D e fapt, nu se
ceruse pînă atunci i m p e r i o s existenţa unui asemenea emiţător.
D a r acum era indispensabil.
— La lucru !
îşi î m p a r t sarcinile, cîştigaţi d e ideea celor doi prieteni. T r e ­
b u i e făcute încercări, r e z o l v a t ă p r o b l e m a amplificării undelor. D a r
p r i m u l lucru care se cere este încetarea oricăror e x p e r i e n ţ e din

18 ă
l a b o r a t o a r e l e institutului, care ar putea duce la micşorarea c a n t i ­
tăţii de probe de care se dispune. P e n t r u că acum fiecare g r a m de
substanţă este preţios. Ipoteza existenţei v i e ţ i i pe alte corpuri
cereşti este pe cale de a fi confirmată. Şi lucru acesta trebuie să
primeze.
Iată de ce laboratorul de astrobiologie a lansat semnalu'
„ s t o p !", adică „ o p r i ţ i orice experienţă !"

î n c e r c a r e a preconizată de laboratorul de astrobiologie cere

î n v i n g e r e a unor piedici serioase. Dar. chiar şi în cazul în c a r e
realizarea practică ar d e v e n i posibilă, mai r ă m î n m u l t e lucruri
neclare, pe care numai e x p e r i e n ţ a le v a putea l ă m u r i . D e o c a m ­
dată, e l e se grefează, sub f o r m a unor întrebări fără răspuns, p e
c o n t e x t u l strădaniilor colective, semănînd ici-colo n e î n c r e d e r e şi
descurajare prematură.
— C e fel de v i e t a t e poate fi bucata aceasta d i f o r m ă de m a t e ­
rie, căreia n i m e n i nu i . a putut stabili m ă c a r o structură celulară,
d a r m i t e ţesuturi sau o r g a n e !
— P o a t e avea o formă de o r g a n i z a r e necunoscută nouă. Şi
apoi ce te face să crezi că e x p l o z i i l e care au fost utilizate în
v e d e r e a recoltării de probe nu au distrus structura organică a
acestor f r a g m e n t e ?
— Chiar şi atunci, a d m i ţ î n d că a v e m de-a face cu m a t e r i e
v i e , reuşita încercării e îndoielnică. E de presupus că o r g a n i s ­
m e l e respective sînt m o a r t e , şi nimic nu ne asigură că restabi­
lirea ambianţei originare le v a readuce la viaţă.
Şi multe altele asemănătoare.
E neapărat necesară efectuarea unei e x p e r i e n ţ e . A l t f e l , cer­
cetările nu se pot urni din punctul m o r t în care au ajuns.
A sosit momentul verificării tuturor supoziţiilor.
O e x p e r i e n ţ ă ca aceasta necesită o p r e g ă t i r e minuţioasă şi
un aparataj a cărui descriere numai ar necesita pagini î n t r e g i .
D a r , în fond, i m p o r t a n t e sînt m a i ales rezultatele ei, şi r e z u l ­
t a t e l e nu se lasă m u l t aşteptate.
A u trecut c î t e v a clipe d e cînd V l a d şi-a introdus p e cap
casca receptoare de radiaţii Q, pusă în legătură cu toată insta­
laţia de a m p l i f i c a r e şi transmitere. L u m e a u r m ă r e ş t e cu răsu­
flarea oprită ceea ce se petrece în camera etanşă, unde, îndărătul
unor g e a m u r i groase de cristal, o mostră este expusă î n t r - o
atmosferă conformă cu înregistrările cunoscute. B o g d a n î l secon­
dează pe prietenul său, gata să-i ia locul î n cazul că efortul
n e r v o s l-ar extenua.

19
 O a m e n i i aşteaptă ceva, şi acel ceva nu întîrzie să se arate.
I n t î i t i m i d , abia mijit, apoi d e - a dreptul uluitor, b u l g ă r e l e a l b ă s ­
trui capătă nuanţe tot m a i aprinse, m o d i f i c î n d u - ş i totodată şi

(((((cccrrrr^ ^ cs^ao-^

forma. T o ţ i au încremenit, de teamă ca nu c u m v a o m i ş c a r e »

necugetată să spulbere ceea ce l e p a r e încă a fi o simplă i l u z i e J

20
V l a d îşi simte gura uscată, ca după o zi de muncă intensă. î n c ă
puţin şi n e r v i i nu mai rezistă. îşi z m u l g e casca şi o aşază, ostenit,
p e pupitru. Ceilalţi au înţeles. B o g d a n v r e a să-1 înlocuiască, d a r
e oprit.
— Nu-i nevoie.
într-adevăr, rezultatele sînt edificatoare.
— Compoziţia atmosferică !
Se constată o uşoară m o d i f i c a r e . Cantitatea de amoniac şi
acid cianhidric s-a micşorat. î n schimb a crescut cantitatea de
compuşi halogenaţi ai e l e m e n t e l o r supergrele. E e v i d e n t că a
avut loc un schimb de substanţe. Şi m a i e de dedus că b u l g ă r e l e
acesta v i u consumă prin m e t a b o l i s m compuşi pe care î i poate
furniza o r i c e uzină d e sinteză. D e c i continuarea e x p e r i e n ţ e l o r nu
î n t î m p i n ă din partea aceasta nici o dificultate. M a i greu o să fie
cu energia, pentru că, dacă ea v a trebui să f i e furnizată întot­
deauna de creierul omului, s-ar putea să devină mai scumpă
decît se poate îngădui.
în sfîrşit, se mai constată că mostra propriu-zisă, p e lîngă
schimbarea culorii şi a f o r m e i , a suferit o micşorare a greutăţii,
care p o a t e fi explicată prin punerea în libertate a compuşilor
halogenaţi. F e n o m e n u l pare să v i n ă în contradicţie cu relatarea
astronautului, în care se menţionează, dimpotrivă, o creştere
v o l u m e t r i c ă , ceea ce ar presupune şi o creştere a masei.
T o c m a i despre acest lucru discută V l a d cu Bogdan, în m i c u l
bar al laboratorului, în faţa unei mese cu două c a f e l e tari. O
discuţie, ca de obicei, laconică şi cu m u l t e lucruri subînţelese şi
d e c i nerostite.
— Ceva lipseşte.
— Ştiu.
B o g d a n î l p r i v e ş t e şi, după c î t e v a clipe, exclamă, lovindu-se
peste f r u n t e :
— Solul!
— Exact.
— Elementele folosite pentru creştere şi cele eliberate în
mediu.
Pentru că e limpede că aceste elemente au fost obţinute
acum din însăşi substanţa organismului.
— Şi mai lipseşte ceva.
— Structura.
T r e b u i e să e x i s t e un sistem care să dirijeze reacţiile şi care
să conducă substanţele de la locul unde se produce asimilarea la

21
acela al dezasimilării, sau invers. O circulaţie este absolut necesar

să existe. Şi, în acelaşi gînd, cei doi îşi beau cafelele, aruncă pa- j
barele la trompă şi se întorc în laborator pentru a cerceta din nou i
proba. D a r substanţa e , a m o r f ă . N u a apărut nici o m o d i f i c a r e :
structurală. Şi concluzia se impune, indiscutabilă. |
— Pe viu ! I
Da, trebuie studiat pe viu, pentru că în f o r m a aceasta de i
aparentă moarte orice structură e inutil de căutat. Dacă o r g a ­
nismul are v r e u n a — de orice fel de natură ar fi — , ea se m e n - '
ţine numai atîta t i m p cît el trăieşte, adică atîta t i m p cît se {
m e n ţ i n e metabolismul. D a r a studia pe viu înseamnă a lucra ,
într-un mediu toxic, deci în costum special de protecţie. Sau
folosind aparatură automată. O aparatură care în prealabil t r e ­
buie concepută şi apoi realizată.
Cam mulţi „trebuie" ! ]
— Trebuie..., repetă Bogdan.
Şi, în fond, are dreptate. D a r pentru o zi ajunge. I
, Vlad ştie că prietenul său are o întîlnire. E îndrăgostit, de |
astădată fără riscul unei dispute, căci el e că.sătorit de mult. 1
L a vestiar cineva le aminteşte că a doua zi e repaus. Se pare
că e n e v o i e să le amintească, a l t m i n t e r i ei ar fi în stare să v i n ă l a j
laborator. C u m B o g d a n e celibatar, a refuzat maşina şi V l a d î l |
duce întotdeauna piînă acasă. |
Cînd şofează, V l a d d e v i n e visător, iar cînd e visător a j u n g e ]
de-a d r e p t u l limbut. î n drum spre autostradă, pe aleile p a r c u l u i :
institutului, se trezeşte v o r b i n d u - i lui Bogdan. Acesta îl ascultă'
în tăcere şi încuviinţează, din cînd în cînd, cu o scurtă înclinare?
a capului. |
— î n timpul e x p e r i e n ţ e i m i - a v e n i t în m i n t e ceva intere-3
sant. E imposibil să nu remarci faptul că în lumea cunoscută]
singura sursă de unde Q o constituie celulele sistemului nervos'
uman. M i - a m pus întrebarea de ce. Şi am ajuns la concluzia căj
întrebarea nu e bine pusă. ,'|
Aici, maşina ajunge în autostradă şi V l a d o încredinţează |

conducerii automate. 1
— D e fapt, eu cred că tocmai datorită absenţei acestei emi-:|
siuni în spectrul electromagnetic al mediului terestru sistemul 1
nostru nervos şi-a însuşit-o, pe calea unei lungi adaptări. A s t a l
fiindcă avea n e v o i e de un domeniu de frecvenţă liber de orice |
perturbaţii, ce-ar fi putut periclita activitatea şi chiar e x i s t e n ţ a j
organismului. Ceea ce se pare că s-a şi î n t î m p l a t cu astronauţii ^
noştri în vecinătatea Stelei Q.
După o scurtă pauză, el reia firul : î

22 I
 — P e de altă parte, dacă acolo există şi un regn animal —
mostrele aduse par să aparţină mai degrabă celui v e g e t a l — şi
dacă i n d i v i z i i acestui r e g n au ajuns să aibă un sistem nervos,
bineînţeles în felul lor...
— Şi dacă, îl întrerupe înciudat Bogdan, acest sistem este
organizat pe o bază electromagnetică, atunci p r o b a b i l că el nu
e m i t e în spectrul Q, ci în altul, nu ?
— Tocmai asta voiam să spun.
— Şi crezi că umblu la grădiniţă de mă iei aşa, pe ocolite?
P u t e a i să m i - o spui m a i simplu.
—• I e r t a r e !
— Şi mai aveai de g î n d să spui, probabil, că aceste fiinţe
există şi că ele emit în spectrul radio, ceea ce constituie o e x p l i ­
caţie acceptabilă pentru ciudatele semnale recepţionate de a s t r o ­
navă.
— Şi încă ceva, la care nu te-ai gîndit. Că trebuie să existe
un r e g n care să restabilească echilibrul compoziţional al atmos­
ferei, pe care cel v e g e t a l o v ă d u v e ş t e de anumite substanţe, p e
seama altora. Şi că acest fapt. adăugat semnalelor radio, face ca
ipoteza mea să capete greutate.
— Nu m-am gîndit. Aici mă dau bătut.
— A ş a că vezi, nu-ţi strică cîte o lecţie, chiar dacă nu mai
oşti la grădiniţă.
— Bine. D a r i a - o la dreapta, fiindcă am început să ajung
acasă şi mă cam grăbesc.
V l a d preia conducerea şi îl depune pe prietenul său în faţa
porţii. î n a i n t e de a porni îi strigă :
— Gîndeşte-te la experienţa pe viu.
— Nici o grijă.
— Şi succes la întîlnire.
înciudat, Bogdan îl ameninţă cu pumnul.
— Pe toate le ştii.
— îţi citesc în ochi.
T r e c î n d prin hol. B o g d a n se opreşte în faţa oglinzii şi-şi e x a ­
minează ochii de un albastru spălăcit. A p o i îşi aminteşte că V l a d
fusese de faţă la c o n v o r b i r e a cu prietena sa, Diana, şi pufneşte
în rîs.
— Al naibii să fie!

D e cîte ori îşi pomeneşte lunga singurătate pe care t i m p de

un an şi m a i b i n e a î n d u r a t - o pe t i o r d u l „ A n d r o m e d e i " , Juan
simte cum se cufundă i n t r - o ceaţă tulbure, în care toate c o n t u - j

23
rurile d e v i n nesigure şi, de la o v r e m e , dispar. A n u l acela a
însemnat pentru el un fel de a doua naştere şi, dacă îşi aminteşte
cumva de tot ce a fost mai înainte, e ca şi cum a r v o r b i despre
o viaţă care nu-i aparţine.
Juan cel dinainte murise atunci, poate i r e v e r s i b i l . L a început,
în p r i m e l e săptămîni după crimă, era î n g r o z i t d e ceea ce fusese
fn stare să comită şi nu-şi putea e x p l i c a purtarea sa decît printr~o
tulburare a psihicului datorită efectului razelor Q. Se înşela cu
bună ştiinţă, căci în d e f i n i t i v tocmai el suferise cel m a i puţin d e
pe urma lor. A p o i a încercat să arunce toată v i n a — pînă şi a
propriei sale v i n o v ă ţ i i — asupra lui Dick, a cărui r e v e n i r e n e c u ­
getată pe planetă declanşase tot lanţul de nenorociri. Se minţea
din nou, căci ştia f o a r t e bine că o r i c a r e — în afara lui b i n e î n ­
ţeles, şi poate că şi el în alte î m p r e j u r ă r i — ar fi procedat la f e l
ca Dick. I n t r - o v r e m e ajunsese să pună la îndoială v e r i d i c i t a t e a
întregului şir de întîmplări, dar singurătaten lui indubitabilă,
precum şi proaspătul sicriu al Danei îl readuceau la realitate. O
realitate greu de suportat.
î n cele din urmă încercă să ia lucrurile aşa cum erau, dar
aceasta se d o v e d i a fi mult mai greu decît îşi închipuise. Se temea
de judecata semenilor s ă i ; la propria sa conştiinţă nu se g î n d e a
pe atunci. Nesiguranţa îl împiedica pînă şi să doarmă. Stătea
treaz, nopţi întregi, frînt de oboseală şi somnul refuza să-1 m i l u ­
iască. A l t e o r i , îl cuprindea brusc o sete d e viaţă, şi bucuria de a
trăi îl făcea să uite totul pentru o v r e m e . A p o i , o frică animalică
punea irezistibil stăpînire pe întreaga lui fiinţă şi stătea ore în
şir nemişcat î n sala de comandă, tresărind la cea m a i mică
v i b r a ţ i e a cadranelor. I a r cînd pricepu, în sfîrşit, că soarta lui
depinde numai de felul cum v a şti să se descurce la sosire, d e
stăpînirea de sine pe care v a izbuti pînă atunci s-o adune şi de
trăinicia e x p l i c a ţ i i l o r sale, găsise d i n t r - o dată în e l o tărie n e b ă ­
nuită, disperată, care îl ajută să î n d u r e totul.
A c u m se putea felicita. P r i m e a în f i e c a r e zi sute de scrisori,
devenise cetăţean de onoare al m a i m u l t o r oraşe istorice şi
m e m b r u „honoris causa" al unor vestite academii. Era solicitat
de presă, radio şi S.T.V., de cîteva studiouri de f i l m e şi p r i m e a
invitaţii peste invitaţii. N u i-ar fi ajuns viaţa ca să răspundă la
toate. Despre el se scriau acum p o e m e şi romane, i se ridicau
m o n u m e n t e şi poate că gloria aceasta nemeritată fusese singurul
lucru la care nu se gîndise în lunga sa aşteptare. îmbrăţişase
soarta fericită a tuturor eroilor care supravieţuiau Cosmosului,
ba chiar mai mult, căci pe el soarta îl alesese din nouă oameni.
Şi se putea mîndri că aproape îşi făurise această soartă cis
mîna lui.

24
 Cu fiecare zi, în suflet i se instalează tot mai f e r m c o n v i n ­
gerea bizară că singurul a d e v ă r e acela pe care îl afirmă şi o
ajuns să creadă atît de m u l t în p r o p r i i l e sale mărturii încît dacă

cineva, prin absurd, l-ar opri într-o zi şi i-ar spune că e un

ucigaş, i-ar r î d e în nas ca unui nebun şi ar pleca mai departe,
fără să se sinchisească măcar. A lăsat în u r m ă v r e m e a cînd a l u -

25
zia la u r m e l e de pe mîini, pe care i-o strecurase Soln, îl făcuse
să pălească şi o şi uitase, de fapt.
U r m ă r e ş t e cu un interes neascuns cercetările care se d e s f ă ­
şoară sub auspiciile I.Ş.A., şi fiecare succes îl bucură, căci aruncă
o rază de lumină pe statuia p e care şi-o p r e g ă t e ş t e pentru e t e r ­
nitate. Cu un cuvînt,- -Juan e o celebritate. A î n v ă ţ a t să zîmbească
larg, d m tot chipul, să salute cu braţele ridicate, să vorbească
puţin şi cu efect. A p a r ţ i n e lumii î n t r e g i şi aproape se poate spune
că n - a r e o viaţă personală. D e fapt, nici nu simte nevoia. L - a r
incomoda. I n orice caz, f o a r t e puţini s-ar putea lăuda că au
v o r b i t cu el „ î n t r e patru ochi", de la întoarcerea sa din e x p e ­
diţie. Chiar cînd e invitat la o recepţie cu un caracter mai intim are
un anturaj de cel puţin cinci-şase persoane. Şi nu puţine f e m e i
îi fac ochi dulci.
P a r e ciudat, dar Juan nu le încurajează. Cu atît m a i mult cu
cît nu lăsase la plecare nici soţie, nici logodnică şi nici m ă c a r o
prietenă. încă de cînd se dedicase meseriei de pilot se obişnuise
să ducă o vitiţă sobră şi a rămas, în această privinţă, neschimbat.
Ş i m a i are un m o t i v să fie prudent : cu toate că nu ar putea
crede că va v o r b i vreodată m a i mult decit v r e a , ştie că e bine să
e v i ţ i tovărăşia mai îndelungată a unei singure persoane, şi m a i

ales a unei f e m e i , atunci cînd trebuie să păstrezi o taină. D e

altfel, nu s-ar putea spune că ar fi un bărbat lipsit de f a r m e c .
D i m p o t r i v ă . î n orice caz însă, Juan nu e un Don Juan.
Cu toate acestea, există o f e m e i e — una singură — care i-a
.<;tîrnit un sentiment ceva m a i puternic decît o simplă curiozi­
tate. Şi f e m e i a aceasta e N i a . A î n t î l n i t - o o singură dată, la club,
după î n m o r m î n t a r e . După plecarea lui S o l n — Juan îşi revenise
repede din emoţia pricinuită de cuvintele acestuia — , au mai
răm^s, stînd de vorbă, aproape o oră. Şi cum N i a nu ştia să se
prefacă, lui Juan i-a fost imposibil să nu descopere în privirea
ei ceva care î l făcu să se înfioare, căci î i amintea de felul în care
îl p r i v i s e Dana în p r a g u l morţii. î n clipa aceea şi-a dat seama că
N i a este singurul o m pe care n-o să-1 m a i poată minţi niciodată,
căci, deşi crede tot ce îi spune, î l v e d e în acelaşi timp sub
a d e v ă r a t a lui înfăţişare. Bineînţele.-!, n-avoa de unde să ştie că,
în u r m ă cu şase ani, fusese pe calo să se îndrăgostească de eL
S-a ridicat i m e d i a t şi a plecat, prete.xtind un m o t i v p e care îi
confecţionase pe loc.
Se fereşte s-o m a i întîlnească, ceea ce îi v i n e mult m a i uşor
decît s-o uite. Căci în fiecare zi se g î n d e ţ l e la ea, încît a ajuns
aproape s-o dorească. Este poate manifestarea firavă a unei
neîmplinite sete de adevăr, pe care Juan a surghiunit-o î n cine
ştie ce subsol strimt şi întunecat al sufletului său. C î n d se s u r -
26
prinde g i n d i n d u . s e la Nia, îl cuprinde mînia şi într-o bună zi
s-a trezit, pur şi simplu, înjurînd. N o r o c că era singur. i
Poate că undeva, într-un ungher, mocneşte dorinţa de al
frînge privirea aceea, de a o face să semene cu celelalte. j
O r i c u m , greutatea e mare pînă să ajungă să ia o h o t ă r î r e . 5
A z i s-a tot g î n d i t şi s-a răzgîndit de zece ori. O teamă suspectă '
îl face să şovăie, cu toate că teama s-ar părea că a încetat să-i ]
m a i caracterizeze. însă, în cele din urmă, acel ceva — setea de'i
a d e v ă r sau poate pornirea cealaltă, distructivă — se d o v e d e ş t e (
m a i tare. Juan s-a hotărît. O va căuta. O va g ă s i ; şi pe u r m ă ?
Nu ştie ce urmează pe urmă. j

T o l ă n i t comod într-un fotoliu, V l a d contemplă liniştit colecţia

de picturi de pe p e r e t e l e salonului său, pe care a î n j g h e b a t - o în
urma unei lungi strădanii. S i m t e o n e v o i e imperioasă de a se
destinde.
D e c î t e v a zile, împreună cu B o g d a n , încearcă noi şi noi
scheme şi dispozitive de lucru „ p e v i u " , cu intenţia de a pune
într-un f e l în evidenţă e v e n t u a l e l e modificări care ar i n t e r v e n i
în structura amorfă a p r o b e l o r în timpul experienţelor. F a c cu
schim.bul pe emiţătorul Q şi au ajuns î n t r - u n asemenea hal de
extenuare, încît la controlul medical periodic li s-a interzis c o n ­
tinuarea e x p e r i e n ţ e l o r , prescriindu-li-se o zi de repaus total.
Singura desfătare adevărată i-o procură lui V l a d c a p o d o p e ­
r e l e artelor plastice. încă de mic simţea atracţie spre acest d o m e ­
niu, dar s-a văzut silit să renunţe d e f i n i t i v în urma repetatelor
insuccese pe care le înregistrase.
P e v r e m e a cînd încă mai spera să devină pictor trăise m u l t
t i m p sub teroarea unor sentimente stranii şi contradictorii. A v e a
m o m e n t e de o inspiraţie indiscutabilă, m o m e n t e în care se simţea
în stare să creeze a d e v ă r a t e minuni ale genului. î n t r e a g a lui f ă p ­
tură v i b r a lăuntric, pradă unei tensiuni nervoase, neobişnuite.
Dar, îndată ce încerca să redea pe pînză trăirile sale, înţelegea că
m î n a îi e neputincioasă, că ochiul lui este incapabil să reconsti­
tuie, în substanţa capricioasă a pastei colorate, ceea ce ochiul
minţii concepuse. N i c i m ă c a r nu îndrăznea să arate cuiva m l z g ă -
lelile puerile care îi ieşeau de sub penel. Conştiinţa dureroasă a
neputinţei sale, dublată de o şi mai dureroasă r e v e l a ţ i e a unei
genialităţi pe care niciodată nu v a fi în stare să o e x p r i m e , îi
aduseseră î n t r - o stare de spirit vecină cu disperarea.
A p r o a p e zdrobit, îşi regăsise echilibrul în pasiunea brusc
izbucnită a colecţionarului de artă. Şi dacă nimănui nu i-a fost
dat să cunoască vreodată adevărata lui v o c a ţ i e , d e care se d e s -

27
părţise, apoi nu era o m care, trecîndu-i pragul, să nu r e m a r c e
exigenţa şi priceperea sublimă cu care îşi achiziţionase e x p o n a ­
tele. D e fapt, era singura p r i v i n ţ ă în care B o g d a n nu se simţea
niciodată în stare să-1 înţeleagă p e V l a d , decît n e p u n î n d u - i î n t r e ­
b ă r i şi f e r i n d u - l astfel instinctiv de o situaţie în c a r e ar fi trebuit
fie să răscolească a m i n t i r i neplăcute, fie să renunţe la sinceritatea
ce se stabilise de la început în prietenia lor.
P e neaşteptate, lui V l a d îi v i n e o idee care îl cucereşte prin
simplitatea ei. Se miră, d e - a dreptul, pentru faptul că nu le
dăduse prin m i n t e mai d e v r e m e . I n timpul acţiunii cîmpului
electromagnetic, s-ar putea ca în masa substanţei să apară f e n o ­
m e n e electrice. I a r un curent electric, prin transportul de ioni, ar
putea înlocui sistemul circulator pe care ei îl caută. N u m a i că în
acest caz metabolismul s-ar reduce la un simplu f e n o m e n e l e c ­
trochimie. I n orice caz, trebuie să încerce. Şi, hotărît să-i facă lui
B o g d a n o surpriză, se îmbracă şi coboară pe terasa din faţa v i l e i ,
unde îl aşteaptă automobilul. A uitat de prescripţiile m e d i c a l e
şi de tot riscul pe care şi-1 asumă începând, în starea în care se
află, d e unul singur, o nouă e x p e r i e n ţ ă .
L a ora asta la laborator nu e nimeni. A l t f e l p o a t e că ar fi
întîmpinat dificultăţi. P e d r u m imaginează o instalaţie care să-i
p e r m i t ă să stabilească dacă în corpul studiat apar sau nu curenţi
electrici, direcţia şi celelalte caracteristici ale lor.
A ajuns.
M o n t a r e a instalaţiei, pe care deja şi-a pus-o la punct în cap,
e o chestiune cît se poate de uşoară. Şi cu atît mai mult îl
uimesc simplitatea e x p e r i e n ţ e i şi faptul că nu au conceput-o
pînă acum. D a r aşa a fost întotdeauna, lucrurile simple sînt u i m i ­
toare Şl se p a r e că nu există nimic care să f i e cu a d e v ă r a t m a r e
şi să nu te izbească prin simplitate.
Cu aceste meditaţii în m i n t e , V l a d se instalează la locul de
comandă şi-şi introduce, cu un gest deja familiar, capul în casca
emiţătorului. După c î t e v a secunde, b u l g ă r e l e de sub g e a m u l d.i
cristal prinde viaţă şi atunci pe cadranul i m p r o v i z a t la r e p e ­
zeală se poate urmări o schimbare bruscă. A u apărut, î n t r - a d e v ă r ,
curenţi electrici. Direcţia lor coincide, în m o d neîndoielnic, cu
direcţiile după care corpul îşi modifică forma. Fericit, V l a d e
gata să întrerupă experienţa, amintindu-şi că e bine totuşi să nu
treacă cu imprudenţa peste orice limită. A doua zi î l va aduce
aici pe B o g d a n şi îl va face să jubileze.
Dar, in clipa în care v r e a să-şi scoată casca, o ciudăţenie îl
face să renunţe pentru moment. Cu totul întîmplător, în gînd
îi apăruse un tablou care îl obseda în ultimul timp, înfăţişînd
ceva ce nu putea să nu-ţi sugereze marea. Şi în aceeaşi clipă,
din portocaliu aprins cum era; b u l g ă r e l e îşi schimbă brusc

23
culoarea, dobindind nuanţe verzui, luminoase, marine. I n faţa
ochilor are e x a c t ceea ce s-a petrecut cu o fracţiune infimă de
t i m p m a i înainte în mintea lui şi aproape că stă la îndoială dacă
nu c u m v a t o c m a i modificarea culorii corpului studiat i-a p r o v o ­
cat, prin asociere, amintirea picturii care îl obsedează.
I i e imposibil să m a i plece. V r e a să v e r i f i c e care dintre cele
două a d e v ă r u r i este mai adevărat. Şi, de data aceasta, absolut
conştient, îşi aduce în m e m o r i e o altă pînză, înfăţişînd un răsărit
de soare.
Ca la o comandă, sub g e a m u l transparent se aprinde un p u r ­
puriu atît de viu, încît p a r e însuşi astrul zilei, în impetuoasa lui
deşteptare. N u m a i încape nici o îndoială. Şi, m i n a t de o p o r n i r e
irezistibilă, V l a d îşi dă frîu liber unei imaginaţii pe care, de ani
de zile, o ţinuse în umbră. Sub ochii lui, bucata f e r m e c a t ă de
m a t e r i e d e v i n e oglinda propriului său suflet. î n t r e z ă r e ş t e posibi­
litatea nesperată de a d a v i a ţ ă s î m b u r e l u i creator pe care h o t ă -
rîse să-1 î n m o r m î n t e z e , sub p o v a r a colecţiei sale din salon. D e
data aceasta nu mai are n e v o i e nici de siguranţa m î i n i i n e p r i ­
cepute, nici de a g e r i m e a ochiului înşelător, nici de fineţea pene­
lului bont sau de puritatea unor paste m u r d a r e . V i z i u n e a i se
realizează aproape instantaneu, identică originalului interior.
D a r b u l g ă r e l e acela scînteietor îşi micşorează treptat propor­
ţiile, consumîndu-se încet, asemenea unei v e c h i l u m i n ă r i de ceară.
L a f e l cu o luminare, el îşi transformă substanţa î n t r - o p î l p î i r e
miraculoasă, menită să apropie omul de adevăr. B o b u l colorat
d e v i n e tot m a i mic, reducîndu-se la dimensiunile unui punct care
m a i sclipeşte o dată înainte d e a se stinge cu totul.
V l a d încearcă să se ridice, dar simte o greutate enormă
apăsîndu-i p e creştet. îşi aminteşte, ca prin v i s , că i se interzisese
să continue şirul e x p e r i e n ţ e l o r şi cu o mişcare brutală îşi smulge
casca de pe cap. A p o i , totul p r i n d e să se î n v î r t e . îşi p i e r d e cunoş­
tinţa.

(Continuarea în numărul viitor)

 IL

¥
n

c
ORIZONTAL : 1) Păstrează şi expune marile creafii in domeniul
picturii. 2) Locul de viuncă al pictorului şi sculptorului — R t t t în
R. S. Cehoslovacă. 3) Celebru pictor italian, vestit prin madonele
sale (14S0—1520) — Metal folosit din cele mai vechi timpuri la
confecţionarea podoabelor şi obiectelor de artă şi apoi la unelte şi
orme. 4) Cleşte de lemn (Trans.) — Substanţa pe care pictorii o
adaugă uleiurilor pentru a se usca mai repede. 5) Ţară în Orientul
Mijlociu, unde s-au descoperit numeroase monumente de cultură
materială şi de artă străveche —• Artist de pantomiină — Pronume
personal. 6) Fără luciu — Masiv muntos şi rîu în Elveţia — Cu­
noscut pictor romîn. 7) Caracteristică a artelor plastice, oglindiiid
realităţile şi progresul în timp. H) Localitate în S.U.A. — Titan —
Insulă din arhipelagul Molucelor. 9) Celebră .ttatuie în marmură
a lui Michelangelo — Puţină marmură — Este reprezentat cu o
largă gamă de exponate de artă într-un muzeu din Bucureşti, unic
în felul lui în lume. 10) Olivia Niculescu — Grupuri sculpturale
compuse din trei elemente cum sînt cele ale lui Mikerinos din ve­
chiul Egipt şi ale lui Brahma din India — Lutetiu. 11) Ceremonial
de înmorvi.întare, care la multe triburi primitive se făcea cu ocru
roşu — Cal — Avînt. 12) Culoare de apă — Amalgamaţi în vechea
chimie.

VERTICAL: 1) Loc de odihnă în centrele noastre urbane, unde

sint adesea montate frumoase creaţii ale sculptorilor noştri — Im­
portant material de sculptură. 2) Ţara europeană în care pictura
şi sculptura au avut întotdeauna o mare dezvoltare, dînd artişti de
renume mondial — Ordin în artele plastice şi în arhitectura Gre-

30
ciei antice. 3) Regină egipteană al cărei bust ni s-a păstrat—Tudor
Udrişte. 4) Aliaj de cupru — Nod feroviar in R. F. Germană. 5)
Companie (abr.) — F i u bănăţean — Visterie (Trans.). 6) Riu în
Silezia — Parcelă — Fire. 7) Trecut (prese.) — A tipări un desen
pe o ţesătură. 8) In acest loc — A sufla lin. 9) Produse ale meşte­
rilor comunei primitive pe care se aplicau motive picturale şi
sculpturale de ornamentaţie — Pronume. 10) Piatră preţioasă, fo­
losită în vechime de artişti pentru înfrumuseţarea sculpturilor —
Oraş antic în delta Nilidui — Zeul Soarelui la vechii egipteni, că­
ruia i s-au dedicat numeroase monumente şi temple. 11) A pune
în circulaţie — Cunoscut sculptor romîn, artist al poporului. 12)
Placă de cupru sau piatră pe care s-a realîM o imagine pentru a
fi reprodusă — Feiul în care este aplicată vopseaua pe pînza unui
tablou.
A. POSTELNICU

ÎN ARTELE PLASTICE
(Triverb : 5, 2, 8î (Biverb : 7, 5)

wm ooE
Dezlegările jocurilor din numărul 245
SPRE ÎNĂLŢIMI: 1) Galaxii — zbor ; 2) Lear — comandă ;
3) O r b i t ă — o m — A . V . ; 4) B — o n o r a t — e — a ; 5) A r i a — C o s ­
m o s ; 6) P l a s m a — r a i d ; 7) L a t — n e a — I t — p ; 8) A d o r a — v i t e z a ;
9) N i r a — r e t u r — m ; 10) E n — d i a — i r i ş i ; 11) T — p i o n i e r i —
u n ; 12) A e r o d i n e — est.

IN SPAŢIU: P-LA-N-O-ARE-LE-S-lN-T-lN-A-ER = Flanoa-

rele sînt in aer.

CRIPTOGRAFIE COSMICA: IN-Z-ORI-SE-V-A-FAC-E-LA-N-

S - A R E - A =: I n z o r i s e v a f a c e l a n s a r e a .

ASTRONAUTICA : LA-lNTRE-C-U-T-PE-I-CA-R = L-a în­

trecut pe Icar. ,5

31
CITITORH AU C U V Î N T U L
Dragă redacţie,
Recent, datorită unei întîmplări, am descoperit ColecJ'O. De
cu7!i. am citit prima povestire, am şi fost fermecat, încît m-am
abonat fără să mai întîrzii.
Am regretat şi regret şi acum foarte mult faptul că nu m-am
abonat mai din timp. Astfel, pînă în prezent n-am decît opt fasci­
cule. Cu gîndul de a-mi procura unele numere mai vechi, m-am
adresat colegilor, dar deocamdată fără rezultat. Nu-mi rămîne
decît să mă interesez la vreun anticar.
Sînt pionier în closa a şaptea şi sper să devin utemist în
clasa a opta. Aşa că, mă pregătesc sîrguincios, studiind „Statutul
U.T.M.". învăţ la Şcoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu" (Iaşi). încă
din trimestrul întîi al acestui an şcolar am vrut să-ţi scriu, dar
lecţiile m-au făcut să uit pentru cîtva timp de această hotărîre şi
mi-am readus aminte abia acum, în vacanţă. Acum însă îţi pot
spune că mi-am terminat trimestrul cu note de 10 şi puţini de 9,
avînd rezultatele cele mai bune din clasa noastră (a Vll-a C) la
învăţătură şi la disciplină.
DANILA RADU
O» O

O AFACERE BUNĂ
Un negustor din Lyon revenea din Paris în oraşul său natal.
In cupeul diligentei, se afla lîngă el un om bine dispus, palavragiu,
altminteri bun tovarăş de călătorie. Coborînd la Lyon, negustorul,
încîntat de verva vecinului său, strigă :
— Sînt mulţumit de a face cunoştinţă cu dumneavoastră.
Sînteţi un om vesel !... Vreţi să facem un tîrg ?
— Pe naiba... ce fel de tîrg ?
— Hai, veniţi cu mine să luăm masa împreună. L a desert v o m
vorbi despre... A m o idee... Acceptaţi ?
— Fie, dar fiecare îşi plăte.şte consumaţia.
— Cum doriţi !
La masă, negustorul propuse tînărului să-1 angajeze în calitate
de comis-voiajor.
— Mă pricep bine la oameni. Te-am ghicit îndată ! Vei face
carieră !
— Dar, dragă domnule... !
— Care-i meseria dumitale, din ce trăieşti?
— Hm... din puţin '.
— Şi cît cîştigi pe an ? '
— Intre 20 — 30 000 de franci.
— Şi ce faci, dumnezeule ! întrebă dezamăgit negtistoruL
— înnegresc cu pana de cerneală foi de hîrtie.
T i p a r u l executat la C o m b i n a t u l ' p o l i g r a f i c „ C a s a Scînteii"
— Ah, glumeţule... Şi cum te cheamă ?
— Alexandre Dumas !
 CALITATEA
HÎRTIEI
„ARFO"
PRODUS AL
COMBINATULUI
CHIMIC
TTRNAVENI,
ASIGURi
FOTOGRAFII
FRUMOASE
Şl DE
BUNS
CALITATE

FEBRUARIE 1965
I 41007 I