ÎNCEPUT DE VEŞNICIE

început de veşnicie e în huma din Făleşti,

Ce se-ascunde-n liturgie şi o afli când citeşti.
Veşnicia izvorăşte de sub stâncile de piatră,
Şi cu dragoste vorbeşte despre dorul ei de vatră.

Veşnicia-i frunză verde de stejar ori de gutuie,

Ce n-o vezi şi nu poţi crede, este ea ori poate nu e?
Veşnicia-i răsuflarea, este aerul din jur,
N-o găseşti cu lumânarea, nu mi-o iai şi nu ţi-o fur.

în Făleşti e veşnicia ,aici casă şi-a făcut

Omu-i cântă rapsodia de-un amar dulce-durut. Ca-
ntr-un cuib de turturică plin cu ouă:muite-muite,
Satele îşi tot ridică case cu lumini pe frunte.

Aici cerul e mai mare,mai senin şi mai curat,

Aici brazda suflet are, aici drumu-i mai umblat.
Soarele de după creste e mai mândru şi mai cald,
Ploile ca în poveste picură din cer smarald.

Prin văzduh parfum de floare, ning petalele în zări,

Albe-s apele-n izvoare, ca~n Făleşti nu-i nicăieri.
Aici este veşnicia, al ei neam întreg domnesc, Despre
ea ne cântă glia, cronicile povestesc.
 Spicele cu aur pline, pe-al lor vîrfuri de argint,
Roi de fluturi şi albine au chemat la un colind Aici turme
de mioare, port legendele prin ierbi, Basme lungi cu
căprioare cresc pe coarnele de cerbi.

Prin livezi şi vii întinse, luciu viu de chihlimbar,

lTorţe de lumini aprinse din hotar până-n hotar.
Asfinţitul când îşi lasă braţul cald peste pământ,
Intră tihna dulce-n casă, adorm porţile pe rând.

Nopţile atât de-albastre varsă stele de noroc,

Lângă sufletele noastre îngeraşii îşi fac loc.
Se revars-atât de pură melodia din altar,
Harul sfânt încet se lasă peste zbuciumul amar.

Veşnicia e în tine, e în mine, e în noi,

Veşnicia ne menţine să nu fim în suflet goi
Veşnicia nu se vede ci o simţi şi o trăieşti,
Ea te lasă şi te pierde de n-o ştii s-o preţuieşti.

Valentina Podrea