Sunteți pe pagina 1din 59

2013 Pr

of.
dr.
ar
h.Se
rguNI
i STOR
e
dit
or

c
naua
lr
2013

e
vr
Memorial

l
ulv
erna
cul
ar

a
Memoriu
l
a
si
st
.dr
.a
rh.I
onaZA
a CHARI ASVUL
TUR
c
oor
dona
tor
Anuarul Centrului de
Studii de Arhitectură Vernaculară Dealu Frumos

2013

Memorialul vernacular

Editura Universitarã „Ion Mincu”


București
Director C.S.A.V.:
prof. dr. arh. Sergiu NISTOR

Comitet ştiinţific Anuar C.S.A.V.:


dr. Ligia FULGA – director, Muzeul de Etnografie Braşov
dr. arh. Kázmér KOVÁCS – conferenţiar, U.A.U.I.M. Bucureşti
dr. Christoph MACHAT – membru al comitetului executiv ICOMOS
dr. arh. Gabriel PANASIU - lector, U.A.U.I.M. București

Coordonator:
asist. dr. arh. Ioana ZACHARIAS VULTUR

Website-ul publicației: www.csav.ro

Anuarul Centrului de Studii de Arhitectură Vernaculară UAUIM


(Dealu Frumos) = ISSN 2068 – 472X

Coperta & tehnoredactare:


asist.dr. arh. Ioana ZACHARIAS VULTUR

Editura Universitară „Ion Mincu”


Bucureşti, Str. Academiei 18-20
A N U A R C. S. A. V. 2013

Cuprins

Dosar Diana BELCI


Satul românesc din zona de est a Făgetului,
chestiunea patrimoniului tradițional construit între idilă și realitate 7

Petru MORTU
Monumentele comemorative ale Primului Război Mondial 35

Adrian CRĂCIUNESCU
Monumentul eroilor din Chitila 73

Mara POPESCU
Arhitectura sacră din regiunile multiculturale 87

Iozefina POSTĂVARU
Comemorare discretă. Crucile de drum și troițele din Bucium 105

Cercetare Beatrice BUDEA


Bisericile de lemn din Centrul Transilvaniei 121

Profil Echipa MONUMENTE UITATE


Profil 157

Calendar Calendarul activităților C.S.A.V. 2013 173

Recenzii. Ioana ZACHARIAS VULTUR


Bibliografii „Casa țărănească săsească din Transilvania.
Ghid pentru restaurarea caselor vechi” și
Pattern book-uri pentru spațiul rural 177
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

34
Direcţia Judeţeană Timiş, nr. 12/1939-1940
Fond Primăria Comunei Crivina, Arhivele Naţionale ale României,
Direcţia Judeţeană Timiş, nr. 14/1941
Fond Primăria Comunei Crivina, Arhivele Naţionale ale României,
Direcţia Judeţeană Timiş, nr. 15/1942
Fond Primăria Comunei Pietroasa, Monografia satului Crivina de Sus,
Arhivele Naţionale ale României, Direcţia Judeţeană Timiş,
nr. 105/1951
Fond Primăria Comunei Pietroasa, Schiţa de Sistematizare a comunei Pietroasa,
Arhivele Naţionale ale României, Direcţia Judeţeană Timiş,
nr. 623/1971
Primăria Pietroasa, Plan Urbanistic General Comuna Pietroasa,
Proiectant Sc. Arhinova Srl., 1999

Hărți:
Krivina, térképmásolata, 1901, copy after a 1777 map, păstrată în arhiva naţională
maghifrom the Hungarian National Archives, 571/1901,
Arhiva Primăriei Comunei Pietroasa
Ridicarea topografică Iosefină (Josephinische Landesaufnahme 1769-1770)
Ridicarea topografică Franciscană (Zweite oder Franziszeische Landesaufnahme
1806-1869), cca 1860

Listă ilustrații:
Fig.1, Zona Făget, Hartă T.O. Gheorghiu
Fig.2, Crivina de Sus și satele din jur, hartă realizată de Ioana Hariga, membră în
echipa de cercetare Cimitire rurale din Banat
Fig.3, Ocuparea parcelelor, tipuri de gospodării în Crivina de Sus, hartă, membră
în echipa de cercetare Cimitire rurale din Banat
Fig.4, Vedere panoramică asupra satului Crivina de Sus, echipa Cimitire rurale
din Banat
Fig. 5, Una dintre puținele gospodării vechi păstrate în Crivina de Sus,
foto echipa Cimitire rurale din Banat
Fig.6, O gospodărie veche bine conservată la Fărășești, foto echipa Cimitire rurale
din Banat
Fig.7, O gospodărie veche bine conservată la Fărășești, foto echipa Cimitire rurale
din Banat
A N U A R C. S. A. V. 2013

35

Monumentele comemorative ale


Primului Război Mondial
conf.dr. arh. Petru MORTU
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București
Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului
mortupetru@gmail.com

Cuvinte cheie: Primul Război Mondial, Societatea „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”,
Societatea „Cultul Eroilor”, monumente comemorative, tipuri de monumente comemorative

De-a lungul timpului realizarea releveelor unor construcţii cu valoare istorică, artistică
sau memorială a constituit un exerciţiu didactic permanent pentru studenţii arhitecţi
aflaţi în anii terminali de studiu. Scopul principal al acestor activităţi este ca fiecare viitor
arhitect să deprindă tehnicile de măsurare şi reprezentare specifice releveului, să exerseze
cercetarea directă pe construcţia studiată, să culeagă date din teren şi să sintetizeze
informaţiile descoperite. Toate aceste operaţiuni realizate cu perseverenţă fac ca subiectul
analizat să devină apropiat multora dintre ei, fiind deseori un motiv de descoperire a
trecutului, câteodată uitat mult prea repede.

Anul acesta tema de studiu propusă studenţilor a fost patrimoniul comemorativ, subiect
ce a coincis cu împlinirea unui veac de la izbucnirea Primului Război Mondial, eveniment
ce a îndoliat întreaga lume, dar mai ales Europa. Tragedia acelor ani, milioanele de
victime care au lăsat în urmă durere şi emoţii puternice au făcut ca supravieţuitorii să
încerce menţinerea vie a acelor momente prin realizarea unor monumente comemorative
răspândite pe locurile marilor lupte, în oraşe, târguri sate sau cătune. Dacă releveele
întocmite de studenţii Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” aduc
informaţii legate de istoricul construcţiei analizate, de caracteristicile geometrice ale
acesteia şi starea de conservare în care se află, studiul prezentat completează contextul
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

36
general al epocii analizând sumar modelele monumentelor, detaliile şi semnificaţiile, cu
referire în special la cele răspândite în zonele rurale ale ţării.

***
Într-o epocă în care reperele naţionale sunt trecute în umbra memoriei, când patriotismul
este privit cu neîncredere, iar jertfele înaintaşilor cu indiferenţă, trebuie reamintite
valorile şi idealurile generaţiilor trecute alături de toţi cei care le-au înfăptuit. Aproape că
nu există zonă a ţării unde să nu fie un monument comemorativ, numind aici ansambluri
complexe, mausolee, obeliscuri, fântâni, troiţe sau cruci simple aşezate de-a lungul
drumurilor1.

La început au fost ridicate de camarazii de arme pe locul unde s-au desfăşurat luptele,
morminte simple săpate la marginea pădurilor, pe pantele dealurilor, pierdute pe întinsul
câmpiilor, departe de zbuciumul zilelor pe care cei morţi nu au mai apucat să le vadă.
Familiile îndoliate, cei în mijlocul cărora au crescut şi s-au ridicat, au construit în
amintirea lor fântâni, cruci, stâlpi de căpătâi sau troiţe, aproape de ei, în mijlocul satului,
lângă biserică sau la răscrucea drumurilor, să fie loc de închinare şi reflecţie pentru toţi
cei care le vor vedea. Toate aceste monumente comemorative făcute de oamenii locului,
de mâinile bătătorite ale meşterilor anonimi, spun o poveste lungă care începe într-un
moment tragic şi se pierde în credinţele şi obiceiurile fiecăruia. Privite prin ochiul critic al
unui artist elevat, cele mai multe par rudimentare – altele excepţionale modele de urmat,
dar toate transmit un mesaj deosebit de puternic celor ce au răgazul să le privească o clipă
în plus, astfel încât să înţeleagă suferinţa familiilor pustiite [fig.1].

1 Conform celor scrise de Florian Tucă şi Cătălin Zisu în România, incluzând aici şi Basarabia şi
Bucovina, sunt „aproximativ 11 000 de monumente şi însemne memoriale”. Florian Tucă,
Cătălin Zisu, Monumente şi însemne memoriale din judeţul Prahova. Memoria pietrei, a
bronzului şi lemnului, I, Bucureşti, Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, 2006, p. 26.
A N U A R C. S. A. V. 2013

37

Fig.1. Coperta catalogului


Cruci. Troiţe. Monumente
unde sunt schiţate mai multe
modele de monumente
comemorative puse la
dispoziţia celor interesaţi de
„Societatea Cultul Eroilor”
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

38
După Primul Război Mondial, când întreaga Europă a fost copleşită de durerea unor
pierderi nemaiîntâlnite până atunci, problema memoriei celor dispăruţi va depăşi sfera
familiei şi a micilor comunităţi. Statele beligerante, fără excepţie, vor dezvolta un cadru
legal bine definit unde instituţii reprezentative şi societăţi înfiinţate în acest scop realizează
programe şi strategii unitare de memorare a luptelor şi jertfelor înaintaşilor.

În cazul României vor fi emise mai multe legi şi decrete pentru comemorarea luptelor şi
a celor decedaţi2, fiind înfiinţată totodată Societatea Mormintele Eroilor Căzuţi în Război3,
organizaţie care va patrona, coordona sau susţine toate aceste acţiuni. Decretul-lege pentru
cinstirea memoriei eroilor căzuţi în război aprobat în septembrie 1920 preciza, printre
altele, intenţia realizării unor monumente comemorative în „toate localităţile unde s’au
desfăşurat actele de eroism ale neamului” şi obligativitatea întreţinerii cimitirelor din ţară
şi străinătate4. Articolul 2 al actului normativ menţiona că în fiecare an de ziua Înălţării
Domnului vor fi comemoraţi toţi cei căzuţi în război5, iar următorul articol impunea
realizarea „Cărţii de Aur” unde trebuiau trecute „Numele tuturor combatanţilor şi
necombatanţilor morţi în campania 1916-1919, cari s’au născut sau au locuit în acea
comună”6. Toate aceste acţiuni urmau să fie coordonate de Societatea Mormintelor Eroilor
Căzuţi în Război aflată sub conducerea Ministerului de Război, sub patronajului Reginei
Maria şi a Bisericii Ortodoxe. În statutul societăţii se precizează că scopul acesteia era de a
2 Dintre acestea putem menţiona: decretele-lege nr. 715 din 17.02.1919, nr. 4126 din
19.09.1919, nr. 1693 din 29.04.1920, nr. 3530 din 2.09.1920.
3 Decretul 4106 din 12.09.1919. În 31 mai 1927 atribuţiile acesteia vor fi preluate de
Societatea „Cultul Eroilor”, iar din 27 iulie 1940 se va numi Aşezământul „Regina Maria”
pentru „Cultul Eroilor”. În 29 mai 1948 societatea va fi desfiinţată, pentru a se reînfiinţa î
în 1991 sub denumirea de „Comitetului Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea
Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor”. Din 1997 poartă numele Asociaţia Naţională
„Cultul Eroilor” pentru ca în 2011 să i se adauge la sfârşit numele „Regina Maria”.
4 Art. 1 din decretul-lege nr. 3530 publicat în Monitorul Oficial nr. 119 din 2.09.1920.
5 În acest sens, în aprilie acelaşi an, fusese emis decretul nr. 1913 publicat în Monitorul Oficial
nr. 24 din 4.05.1920 care fixa ziua Înălţării Domnului ca dată pentru comemorarea eroilor.
6 Art. 3. Ibidem.
A N U A R C. S. A. V. 2013

39
construi cruci, pietre funerare, mausolee, biserici, monumente şi lucrări artistice „pentru
a eterniza memoria eroilor morţi în luptele din răsboiul pentru întregirea neamului cât
şi actele lor de eroism”7.

De-a lungul următoarelor decenii alături de marile memoriale de la Mărăşeşti, Mărăşti,


Soveja, Focşani, Mateiaş sau Târgu Jiu au fost construite în aproape toate oraşele şi
comunele României mii de monumente pentru ai cinsti pe cei dispăruţi. În numărul
din septembrie 1922 al revistei „Cultul eroilor noştri” se putea citi: „În toate părţile,
de la Nistru până la Tisa, se ridică memorabile, adică cruci, troiţe şi monumente, unele
pompoase, de costă sute de mii de lei, altele modeste, că de abia se văd deasupra capetelor
mulţimii adunate la dezvelirea lor. Nu e duminică sau sărbătoare să nu se dezvăluie câte
un monument, câte o cruce comemorativă prin care să eternizeze numele eroilor dintr-o
localitate morţi pentru Ţară”8.

Pentru realizarea acestor monumente Societatea Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război


apelează la arhitecţi şi artişti, unii dintre ei personalităţi reprezentative ale domeniului în
care activau, care propun construcţii unicat sau de serie cu un puternic impact vizual şi
emoţional. Obiectele comemorative ridicate de familiile celor morţi cu ajutorul meşteriilor
neştiuţi, cele mai multe având la dispoziţie fonduri modeste, nu corespund viziunilor
estetice ale autorităţilor, aşa încât sunt realizate mai multe cataloage de proiecte unde
sunt prezentate diverse modele cruci, troiţe, obeliscuri şi alte monumente comemorative.
Cei care doreau puteau alege, în funcţie de calităţile estetice şi costurile finale, unul dintre
proiectele prezentate şi prin intermediul Societăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război
să primească toate componentele acestora9. Această situaţie este surprinsă de un anunţ
7 Art. 3 din decretul nr. 5833 publicat în Monitorul Oficial nr. 210 din 19.12.1923. Proiect
privind modificarea statutului Societatăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război.
8 Florian Tucă, Cătălin Zisu, Op. cit., p. 25.
9 Planuri, vederi, devize, etc.
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

40
apărut în revista „Cultul eroilor noştri” unde se preciza: „Comitetele care lucrează pentru
comemorarea eroilor pot să se adreseze Societăţii «Mormintele Eroilor» pentru planuri
sau modele de monumente în stil românesc precum şi tradiţionale troiţe comemorative,
pentru a nu mai cădea victime pietrarilor de rând, care au umplut satele cu monumente
lipsite de orice frumuseţe artistică”10.

Proiectele sunt realizate de arhitecţi, sculptori şi pictori. Printre aceştia putem menţiona
pe Mihai Onofrei, Teodor Burcă, Mac Constantinescu, Victor Ştefănescu, State Baloşin
şi Florea Stănculescu, ultimii doi cu cele mai multe modele. Proiectele prezintă volume
unde formele tradiţionale, interpretate în liniile curentului neoromânesc, susţin elemente
sculpturale cu un pronunţat caracter simbolic.

În cataloagele publicate apar mai multe tipuri de monumente, astfel încât fiecare
comunitate să poată alege modelul corespunzător aspiraţiilor estetice şi posibilităţilor
financiare11. Troiţele, crucile şi fântânile au dimensiuni mai mici şi aproape fără excepţie
interpretează sau copiază modelele vechii arhitecturi româneşti [fig. 2, 3, 4, 5, 6, 7]. În
cazul monumentelor comemorative sunt propuse forme complexe cu obeliscuri înalte
aşezate pe socluri, cu numeroase înscrisuri şi simboluri care fac trimitere la ţară, onoare,
vitejie, credinţă şi devotament.

10 „Cultul eroilor noştri”, nr. 1-2, aprilie-mai 1924, p. 24.


11 Într-unul dintre numerele revistei „Cultul eroilor noştri” apărut în 1925 sunt prezentate mai
multe schiţe ale unor troiţe de lemn concepute de Florea Stănculescu şi State Baloşin unde sunt
trecute dimensiunile generale şi preţul acestora. Troiţele mici aveau 1,8 – 3 m şi costau între
350 şi 2300 de lei, iar cele mai mari 4,4 – 5,6 m şi ajungeau să coste între 17000 şi 25000 de
lei, diferenţa fiind dată de gradul de complexitate al detaliilor. „Cultul eroilor noştri”, nr. 4-6,
aprilie-iunie 1925, pp. 27-24.
Pentru comparaţie facilă puteam cita preţurile câtorva produse curente înregistrate în 1925:
100 de ouă 250 de lei, 1 litru de lapte 11 lei, 1 kg de făină albă 17 lei, 100 kg de ciment 330
de lei, 100 kg de var 220 lei iar 1000 de cărămizi 1400 de lei. ***, Anuarul statistic al României.
1925, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Eminescu” S.A., 1926, p. 118.
A N U A R C. S. A. V. 2013

41

Fig. 2. Modele de troiţe


realizate de arhitectul Florea
Stănculescu
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

42

Fig. 3. Modele de troiţe


realizate de arhitectul Florea
Stănculescu
A N U A R C. S. A. V. 2013

43

Fig. 4. Modele de troiţe


realizate de arhitectul State
Baloşin
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

44

Fig. 5. Modele de troiţe


realizate de arhitectul State
Baloşin
A N U A R C. S. A. V. 2013

45

Fig. 6. Model de fântână


realizat de pictorul Gheorghe
Chirovici
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

46

Fig. 7. Model de
troiţă realizată de
arhitectul Feilbogen
A N U A R C. S. A. V. 2013

47
De multe ori în vârful obeliscului este amplasată o cruce simplă , o acvilă (cu cruce în cioc),
12

simbolul heraldic central al României reîntregite13, un militar în uniformă de campanie


reprezentat în poziţie de aşteptare14, de atac15 sau ridicând în semn de victorie steagul
României Mari16 [fig. 8 -14]. Pe soclul monumentului sunt dispuse plăci comemorative
din bronz, piatră sau marmură unde sunt înscrise numele eroilor, sunt reprezentate scene
de război, alături de numeroase alte însemne.

Cel mai important şi aproape întotdeauna prezent este „Semnul Aducerii Aminte”,
înfiinţat de Societatea „Cultul Eroilor”, un simbol acum uitat sau prea puţin cunoscut.
Acesta era realizat pe o placă din bronz sau ceramică cu dimensiuni de 27x42 cm fiind
aşezat „de părinţi, de soţii sau de rude, pe prispe sau faţada caselor unde au trăit şi au
învăţat să-şi facă datoria aceşti Eroi morţi pentru Patrie”17. Însemnul, deşi prezent arareori
pe faţadele caselor unde au murit eroi18, apare pe cele mai multe dintre monumentele
comemorative realizate în perioada interbelică. Elementul central este o cască de soldat
de care este prinsă decoraţia „Crucea comemorativă a războiului 1916-1918”, cele două
fiind aşezate pe o sabie şi o ramură de laur. În partea superioară sunt înscrişi anii 1916-
12 Feteşti-Sat, Hobiţa, Pângăraţi, Sitaru, Ţibăneşti, etc.
13 Această categorie este extrem de bine reprezentată. Se pot menţiona monumentele din Militari
şi Plumbuita – Bucureşti, Breaza, Chitila, Căciulaţi, Filipeştii de Pădure, Moara Vlăsiei,
Moineşti, Oituz, Otopeni, Prunaru, Surdila Greci, Urlaţi, etc.
14 Monumentul dedicat eroilor din Primul Război Mondial realizat de sculptorul Gheorghe
Tudor în Ploieşti, cel din Cobadin, Galaţi, Hârşova, Scăieni, etc.
15 Monumentul infanteristului de la Podul Cotroceni – Bucureşti, Brăneşti, Fundulea,
(similitudini evidente între cele trei monumente), monumentul eroilor Regimentului 21
Infanterie din curtea Muzeului Militar Naţional sau monumentul comunei Dudeşti
Cioplea – Bucureşti realizate de sculptorul Spiridon Georgescu.
16 Alexandria, Glina-Căţelu – Bucureşti, Proviţa de Sus, Tunari, Tămădăul Mare, Urlaţi, etc.
17 Societatea „Cultul Eroilor” (coord.), Cruci, troiţe, monumente, grupe de morminte, cimitire şi
mausolee de eroi, f.e., f.a., p. 4.
18 Un exemplu este casa generalului David Praporgescu, comandant al Corpului I Armată mort
în septembrie 1916. Clădirea se află în Bucureşti, pe strada ce îi poartă numele la nr. 17.
Imobilul este înscris în Lista Monumentelor Istorice.
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

48

Fig. 8. Modelul unui


monument comemorativ
cu soclu din piatră şi
acvilă cu cruce din bronz
A N U A R C. S. A. V. 2013

49

Fig. 9. Monumentul
dedicat eroilor căzuţi în
Primul Război Mondial
din comuna Colentina
(Plumbuita), realizat
în 1939 de arhitectul
Dumitrescu
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

50

Fig. 10.
Monumentul dedicat
eroilor căzuţi în Primul
Război Mondial
din comuna Moara
Vlăsiei, realizat în 1925
de sculptorul Ioan
Iordănescu, autor al mai
multor monumente
comemorative (Azuga,
Băileşti, Olteniţa,
Slobozia)
A N U A R C. S. A. V. 2013

51

Fig. 11. Modelul


unui monument
comemorativ unde apare
un soldat aşteptând,
echipat în ţinută de
campanie
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

52

Fig. 12.
Monumentul dedicat
„Eroilor căzuţi în luptele
de la Mărăşeşti” de
lângă Podul Cotroceni
realizat în de sculptorul
Spiridon Georgescu în
1930. Acesta a fost făcut
după una dintre schiţele
desenate de autor pe
front.
A N U A R C. S. A. V. 2013

53

Fig. 13. Modelul


unui monument
comemorativ unde
apare un soldat ţinând
deasupra capului steagul
victoriei
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

54

Fig. 14. Monumentul eroilor căzuţi în Primul Război Mondial din comuna Tunari-Dimieni
realizat de sculptorul Dumitru Măţăoanu. Acesta a mai realizat monumentul dedicat
eroilor din Techirgiol şi pe cel al Ecaterinei Teodoroiu din Slatina.
Fig. 15. „Semnul Aducerii Aminte”
Fig. 16. Monumentul eroilor din 1916-1919 a fost conceput de arhitectul State Baloşin
şi sculptorul Vasile Ionescu-Varo. Elementele din piatră au fost executate de Dimitrie
Loghin, iar cele din bronz au fost realizate de turnătoria V.V. Răşcanu. Inaugurarea a
avut loc în 1924 în prezenţa principelui Carol, a reprezentanţilor Căminului Cultural şi
de Ajutor „Sfântul Silvestru, a „Societăţii Mormintelor Eroilor” a preoţilor bisericii,
a ministrului Grigore Trancu-Iaşi şi a multor altor participanţi care într-un fel sau
altul au contribuit la edificarea acestui monument.

1919, iar jos cu litere majuscule „PENTRU PATRIE” [fig. 15]. Acest simbol deosebit de
puternic încearcă să păstreze vie memoria celor morţi în „Marele Război”, alăturându-se
„Cărţii de Aur”, document cu profunde semnificaţii ce trebuia păstrat la loc de cinste în
primăriile fiecărei comune.

În cazul monumentelor amplasate în localităţi mai mari sau a celor construite la iniţiativa
unor comunităţi puternice, soluţiile alese sunt mult mai variate, apelându-se în mod
A N U A R C. S. A. V. 2013

55

constant la artişti de renume care particularizează modelele tip sau realizează monumente
unicat. Soclul devine mai elaborat fiind susţinut de basoreliefuri, altoreliefuri, statui
ronde-bosse sau alte elemente arhitecturale. Partea superioară este încheiată de un grup
statuar unde lângă un soldat apar personaje feminine, reprezentări alegorice ale Victoriei,
Patriei, Libertăţii, României sau ale provinciilor istorice. În această situaţie militarul este
reprezentat în suferinţă sau chiar murind, întruchiparea sacrificiului pentru un scop
nobil [fig. 16].

În oraşe importante, în localităţile unde s-au născut sau au murit personalităţile războiului
de Reîntregire au fost ridicate busturile marilor generali: Constantin Prezan, Alexandru
Aversecu, Eremia Grigorescu, Ion Dragalina, David Praporgescu sau Henri Mathias
Berthelot. Nu doar comandanţilor le-au fost ridicate monumente, ci şi celor care prin
atitudinea lor au devenit modele de eroism. Între aceştia, poate cei mai cunoscuţi, sunt
Ecaterina Teodoroiu şi caporalul Constantin Muşat. „Eroinei de la Jiu” i-au fost dedicate
monumente în Azuga, Brăila, Slatina, Mărăşeşti, Muncelu, Tişiţa, iar grenadierului
Muşat, mort la Oituz – Chioşurile, sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad i-a închinat un
monument plin de expresivitate reprodus la Bârlad, Brăila şi Buşteni.

Monumentele comemorative au fost gândite de numeroşi artişti, unii dintre ei participanţi


la conflict, realizându-se schiţe, modele din lut, ipsos şi lemn pe care mai apoi ateliere
specializate le-au executat. Multe dintre statui poartă însemnele celor care le-au realizat.
Apar numele sculptorilor Spiridon Georgescu, Teodor Burcă, Oscar Han, Ion Jalea,
Romulus Ladea, Ion Irimescu, iar dintre turnătoriile în bronz pot fi menţionate cea a lui
V.V. Răşcanu, „Asociaţia Arta Română” sau „Arta bronzului”. Ultima, fondată în 1923,
prezenta în numerele revistei „Cultul eroilor noştri” o reclamă unde scria: „Nu ridicaţi
monumente pentru pomenirea eroilor până nu v’aţi adresat Societăţii de turnătorie „Arta
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

56

bronzului”19, ceea ce indică o specializare a atelierului către acest tip de comenzi


devenite din ce în ce mai numeroase.

Toate aceste monumente sunt aşezate în locuri vizibile, în apropierea şcolilor, a


bisericilor, a primăriilor sau la intersecţia unor drumuri importante, astfel încât
comunitatea şi toţi cei care trec prin localitate să le observe şi să-şi aducă aminte
de sacrificiul unei generaţii. Poziţia lor a fost atent studiată, amenajându-se alei
monumentale, platforme largi sau simple împrejmuiri realizate din scânduri, pietre,
obuze şi lanţuri groase, în încercarea delimitării unui spaţiu sacru, pe care cei în viaţă
să îl cinstească şi să îl respecte.
În acest amplu proiect de comemorare a celor ce au murit pentru un ideal sau
pur şi simplu pentru că nu au avut alternative a fost implicată întreaga societate
românească de la reprezentanţii Casei Regale, ai Bisericii şi ai marilor instituţii
publice până la societăţi caritabile, persoane marcante ale epocii sau simpli oameni
care au ţinut astfel să-şi exprime recunoştinţa faţă de cei ce au luptat într-o încleştare
ce a cuprins întregul continent. Este remarcabil cum Societatea Mormintelor Eroilor
Căzuţi în Războii a reuşit să coordoneze timp de mai multe decenii realizarea acestor
monumente comemorative văzute de fiecare în oraşele şi satele ţării. Fără îndoială
ele au devenit repere certe ale memoriei colective, pe care cei ce vin trebuie să le
cunoască şi să le înţeleagă pentru a putea transmite mai departe mesajele spuse de
cei morţi.

19 „Cultul eroilor noştri”, nr. 3-4, iunie-iulie 1924, p. 3.


A N U A R C. S. A. V. 2013

57
Listă ilustrații:

Fig. 1 Coperta catalogului Cruci. Troiţe. Monumente unde sunt schiţate mai multe modele
de monumente comemorative puse la dispoziţia celor interesaţi de „Societatea
Cultul Eroilor”
Fig. 2, 3 Modele de troiţe realizate de arhitectul Florea Stănculescu (Cruci. Troiţe. Monumente,
p. 11, 13)
Fig. 4, 5 Modele de troiţe realizate de arhitectul State Baloşin (Ibidem, p. 17, 51)
Fig. 6 Model de fântână realizat de pictorul Gheorghe Chirovici (Ibidem,, p. 89)
Fig. 7 Model de troiţă realizată de arhitectul Feilbogen (Ibidem, p. 71)
Fig. 8 Modelul unui monument comemorativ cu soclu din piatră şi acvilă cu cruce din
bronz (Cruci. Troiţe. Monumente. Grupe de morminte. Cimitire şi mausolee de eroi,
p. 27)
Fig. 9 Monumentul dedicat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial din comuna
Colentina (Plumbuita), realizat în 1939 de arhitectul Dumitrescu
Fig. 10 Monumentul dedicat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial din comuna Moara
Vlăsiei, realizat în 1925 de sculptorul Ioan Iordănescu, autor al mai multor
monumente comemorative (Azuga, Băileşti, Olteniţa, Slobozia)
Fig. 11 Modelul unui monument comemorativ unde apare un soldat aşteptând, echipat
în ţinută de campanie (Cruci. Troiţe. Monumente. Grupe de morminte. Cimitire şi
mausolee de eroi, p. 67)
Fig. 12 Monumentul dedicat „Eroilor căzuţi în luptele de la Mărăşeşti” de lângă Podul
Cotroceni realizat în de sculptorul Spiridon Georgescu în 1930. Acesta a fost făcut
după una dintre schiţele desenate de autor pe front.
Fig. 13 Modelul unui monument comemorativ unde apare un soldat ţinând deasupra
capului steagul victoriei (Cruci. Troiţe. Monumente. Grupe de morminte. Cimitire şi
mausolee de eroi, p. 59)
Fig. 14 Monumentul eroilor căzuţi în Primul Război Mondial din comuna Tunari-Dimieni
realizat de sculptorul Dumitru Măţăoanu. Acesta a mai realizat monumentul
dedicat eroilor din Techirgiol şi pe cel al Ecaterinei Teodoroiu din Slatina.
Fig. 15 „Semnul Aducerii Aminte”
Fig. 16 Monumentul eroilor din 1916-1919 a fost conceput de arhitectul State Baloşin şi
sculptorul Vasile Ionescu-Varo. Elementele din piatră au fost executate de Dimitrie
Loghin, iar cele din bronz au fost realizate de turnătoria V.V. Răşcanu. Inaugurarea
a avut loc în 1924 în prezenţa principelui Carol, a reprezentanţilor Căminului
Cultural şi de Ajutor „Sfântul Silvestru, a „Societăţii Mormintelor Eroilor” a
preoţilor bisericii, a ministrului Grigore Trancu-Iaşi şi a multor altor participanţi
care într-un fel sau altul au contribuit la edificarea acestui monument.
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

58

Practică releveu, anul V de studii, UAUIM


Tema: Patrimoniu comemorativ. Monumentele comemorative ale Primului Război Mondial
Selecție de planșe
A N U A R C. S. A. V. 2013

59
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

60
A N U A R C. S. A. V. 2013

61
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

62
A N U A R C. S. A. V. 2013

63
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

64
A N U A R C. S. A. V. 2013

105

Comemorare discretă.
Crucile de drum și troițele din Bucium
cercet. șt. Iozefina POSTĂVARU
consultant științific al Universității de Vară Bucium
din partea Institutului Național al Patrimoniului
ipostavaru@yahoo.com

Cuvinte cheie: cruce, minerit aurifer, universitate de vară, inventariere, clasare, restaurare

În Lista Monumentelor Istorice 2010, comuna Bucium din județul Alba, reunind 30 de
sate, „roite” în jurul celor şase sate-vatră – Bucium (atestat la 1587), Poieni, Muntari,
Bucium Sat, Izbita – cu biserici datând din secolul al XVIII-lea și locuite încă din
antichitate de o populaţie ce practica mineritul aurifer1, este reprezentată prin doar două
monumente, dintre care unul la categoria III (Monumente de for public/comemorative)
- Obelisc închinat constructorilor şoselei Zlatna – Abrud, cod LMI AB-III-m-B-00411.

Obeliscul, situat în satul Valea Cerbului, pe flancul sudic al DN 74, a fost ridicat spre a
celebra începerea lucrărilor la drumul aurifer Zlatna-Abrud, la 21 august 1837. Textele în
litere capitale de pe cele 4 fețe ale monumentului (2 în limba latină, 2 în limba maghiară),
exprimă elogiul adus din partea comunei miniere Abrud, împăratului Franz Ferdinand
I (1835-1848) și baronului August Longin von Lobkovicz, președintele Camerei Aulice
de Monetărie și Minerit (1835-1841), pentru realizarea acestui drum public2. Textul

1 Pentru urme de exploatare minieră auriferă în Masivul Corabia-Vulcoi-Boteș, vezi descoperiri


arheologice, indice de locuri și bibliografie în Arhiva Repertoriul Arheologic al României
a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, http://www.cimec.ro/scripts/ARH/RAR
2 Vezi şi Volker, Wollmann Patrimoniul preindustrial și industrial în România, vol I,
Ed. Honterus, Sibiu, 2010, p.104
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

106
începe cu urarea minerească „Glück Auf” („Noroc bun”). Obeliscul are un soclu în trepte
și un coronament cubic decorat cu simboluri miniere și imperiale (grifon cu coroană
ţinând ciocane minerești)3.(Fig. 1) Alături de inscripţiile solemne, monumentul poartă
şi grafitti incizate ca „ J. Goiccu”, „A. Dancili”, „Otvs MARTON 1884 6/6”, ilustrând
aspiraţia general umană spre neuitare.

Nu departe de acest Obelisc, reprezentant al arhitecturii oficiale cu rol comemorativ, a


dăinuit, pe malul pârâului Bengii, până în anii ‘70 ai secolului trecut, o cruce de drum
ridicată de localnici şi făurită de meşteri anonimi. Memoria locului o evocă: “Mai teamă
îmi era iarna pe la Ţârăul Bengii. Pe o porţiune întinsă nu era nicio casă, iar pădurea
cobora până în drum. Pe aici traversau animalele sălbatice drumul şi valea, chiar şi ziua,
trecând de pe un munte pe altul. Pe zăpadă vedeam adesea urme de lupi dar şi de vulpi,
iepuri şi căprioare. Cunoşteam toate urmele. Pe la şezători se vorbea că au fost oameni
care au întâlnit aici strigoi sau chiar draci deghizaţi în cai, pisici sau capre. Şi ca să alunge
pe necuratul de aici, un localnic, după ce a găsit mult aur în mină, a ridicat şi sfinţit o
cruce mare de piatră chiar lângă izvorul ce curge pe ţârău. Când treceam pe acolo ne
făceam şi noi cruce şi parcă nu ne mai era atât de frică..” 4

3 Inventariat în cadrul Universităţii de Vară Bucium , ediţia a II-a (2012). Textul este transcris de
noi în Fişa de inventariere. Redăm parţial : ”….GLUCK AUF!/ SERENISSIMO PRINCIPI/
ET ARCHI-DUCI/ AUSTRIAE &&/ DOMINO DOMINO / FERDINANDO / DE ESTE
/ CELSISSIMOOVE PRINCIPI / DOMINO/ AUGUSTO LONGINO / A LOBKOVICZ
7/ INGRATAM BATROCINII/ MEMORIAM...” . Vezi CAIET II Repertoriu Patrimoniu
Rural Bucium, ISBN 978-973-0-15029-2, RPER, iulie 2013, p. 7 şi planşa XVII
4 Bembea, Ion, Evocări, polemici, taine, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2014, p. 119.
Autorul, născut în anul 1935 în Bucium Poieni, este urmaşul lui George Bembea
(1825 -1910), miner de o bogăţie legendară, cel ce a construit, în 1870, cu banii obținuți
din aurul descoperit, neobişnuita casă cu aspect de culă din Poieni (azi la nr. 460, inventariată
în cadrul Universităţii de Vară Bucium , ediţia I). Vezi CAIET I Repertoriu Patrimoniu
Rural Bucium, ISBN 978-973-0-13019-5, RPER, iulie 2012, p. 17 şi planşele II. 1-8
A N U A R C. S. A. V. 2013

107

Fig.1. Obelisc închinat constructorilor şoselei Zlatna – Abrud. Schiță de teren, Andrei Blejuscă, cursant în cadrul UdV
Bucium ediția a II-a, 2012
A N U A R C. S. A. V. 2013

109

Fig.2. Harta comunei Bucium cu poziționarea crucilor de drum și a troițelor clasate ca monument istoric la inițiativa și pe
baza documentațiilor RPER. Grafică: Mircea Șitoianu RPER©
A N U A R C. S. A. V. 2013

119

Cercetare
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

120
A N U A R C. S. A. V. 2013

121

Bisericile de lemn din Centrul Transilvaniei


Capitolul II. Arhitectura bisericilor de lemn din Centrul
Transilvaniei
Extras din rezumatul tezei de doctorat (octombrie 2005)
Conducător științific: prof.dr. Marius PORUMB
Membru corespondent al Academiei Române
Autor: prof. de ist. și filosofie Beatrice BUDEA (doctor în istorie)
Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian” Tg. Mureș
beatrice.budea@yahoo.com

II.1. Stadiul actual al cercetării bisericilor de lemn din Centrul Transilvaniei


Mai modeste decât alte realizări de acelaşi gen, mai ales comparativ cu cele transilvănene
din nordul şi nord-vestul Transilvaniei, bisericile de lemn din zona centrală a Transilvaniei
nu au făcut vreme îndelungată obiectul cercetărilor aprofundate, ele fiind amintite
sporadic, dar cel mai adesea omise în lucrările de specialitate de până în anii 1960.

Cele mai vechi referinţe documentare se regăsesc mai ales în şematismele din secolele
XVIII-XIX şi în statisticile maghiare, ele slujind de nenumărate ori ca unice surse pentru
refacerea ariei de răspândire a bisericilor de lemn, dintre care unele au fost vândute şi
strămutate iar multe altele au fost cu voie sau fără voie distruse complet. În perioada
interbelică studiul bisericilor de lemn din Centrul Transilvaniei s-a bucurat de o atenţie
modestă, zona nefiind supusă unei cercetări sistematice. Începând din deceniul al
şaptelea, putem constata o lărgire considerabilă a informaţiei ştiinţifice, printr-o mare
arie de cuprindere a monumentelor cercetate dar şi printr-o diversificare considerabilă
a temelor care îşi lărgesc sferele la toate aspectele documentare, istorice, lingvistice,
artistice pe care le ofereau lăcaşurile de cult săteşti. Bisericile de lemn din (pe atunci)
raionul Alba sunt primele prezentate prin intermediul lucrării Eugeniei Greceanu şi a
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

156
A N U A R C. S. A. V. 2013

157

PROFIL
Echipa MONUMENTE UITATE
prof.dr.arh. Anca BRĂTULEANU
Anca-Raluca MAJARU I Cristina CHIRA I Florentina MATACHE I Raluca BĂRBULESCU
Carmen VASILE I Irina LECA I Alina CHICIUDEAN I Laura CHIRA
www.monumenteuitate.org

Cuvinte cheie: reședințe nobiliare din România, cercetare de arhitectură, protecția și promovarea
patrimoniului construit

Începuturi și evoluție
Ideea proiectului Monumente Uitate (inițial moNUmenteUITATE) s-a născut și a
crescut pe băncile Facultății de Arhitectură din cadrul Universității de Arhitectură și
Urbanism „Ion Mincu” din București. Astfel, în anul 2008, doamna prof. dr. arh. Anca
Brătuleanu propunea studenților din anul III, în cadrul cursului „Secolul XIX într-o
perspectivă europeană”, cercetarea pe teren a unor clădiri de patrimoniu „uitate”: vechile
reședințe din mediul rural ale nobililor fostului Imperiu Austro-Ungar, motivul fiind
lipsa de informații istorice sau statistici recente cu privire la situația actuală a acestor
monumente.

În perioada 2008-2011, proiectul și-a construit o arhivă de imagini și informații din


materialele aduse de pe teren de patru generații de studenți-voluntari, încercând, în
același timp, să aducă în atenția publicului ansamblurile nobiliare extraurbane printr-o
serie de expoziții, articole, participări la conferințe și evenimente. În decursul acestor
primi ani, proiectul a început să atragă studenți sau absolvenți ai facultăților din profilele
conexe arhitecturii, ei alăturându-se acelora ce fuseseră în proiect încă de la început. În
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

158
timp, inventarierea, studierea și înțelegerea „universului” castelelor, palatelor, conacelor
și curiilor s-a transformat pentru coordonatorii proiectului Monumente Uitate, dintr-un
hobby de studenție într-o reală specializare profesională. Astfel, în ianuarie 2012, din
dorința de a duce mai departe munca și rezultatele obținute până atunci, a fost înființată
Asociaţia ARCHÉ, o organizaţie non-guvernamentală şi non-profit care implementează
şi astăzi ideea originală a proiectului. Activitățile desfășurate se axează, în principal, pe
cercetarea și aducerea în atenția publicului a castelelor și conacelor din mediul rural al
României.

Asemenea bisericilor pictate din Moldova, a bisericilor de lemn din Maramureș, a


culelor oltenești sau a bisericilor fortificate săsești, ansamblurile rezidențiale extraurbane
din cele trei provincii istorice, Transilvania, Moldova și Țara Românească, constituie o
componentă aparte, insuficient valorificată, a patrimoniului construit de pe teritoriul
României. Aceste ansambluri datează din secolele XVI-XX și ilustrează o varietate de
stiluri arhitecturale, atât de origine vest-europeană (Baroc, Romantism, Clasicism), cât
și locală (Brâncovenesc, Neoromânesc). De asemenea, ele se încadrează în categoria
vastă a ansamblurilor nobiliare din bazinul cultural central şi est-european, alături de
ansamblurile nobiliare din Ungaria, Austria, Slovacia, Cehia, Slovenia, Serbia, Polonia,
Ucraina și Republica Moldova. Expropriate la începutul regimului comunist, întreţinute
precar în deceniile următoare şi abandonate după momentul 1989, aceste ansambluri
nobiliare – de o valoarea istorică şi arhitecturală considerabilă – sunt astăzi în stare
critică, iar importanța lor pentru istoria artei și arhitecturii este prea puţin cunoscută şi
promovată.

În plus, acestea sunt elemente importante, deși ignorate până în prezent, ale peisajului fizic,
social și cultural românesc, iar neglijența cu care sunt tratate riscă să ducă la distrugerea
lor ireversibilă. Conștientizarea comunităților locale asupra valorii monumentelor
A N U A R C. S. A. V. 2013

159

istorice reprezintă un prim pas spre salvarea lor. Proiectele dezvoltate își propun să creeze
pentru participanți (specialiști sau pasionați ai domeniului) un mediu propice dialogului
și doresc să schițeze perspective viitoare privind această secțiune aparte a patrimoniului
românesc.

Echipa
În acest moment, echipa este formată din câțiva tineri arhitecți, foști studenți ai cursului
doamnei prof. dr. arh. Brătuleanu în 2008 (Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira,
Florentina Matache, Raluca Bărbulescu și Carmen Vasile), un istoric de artă (Irina Leca),
un manager financiar (Alina Chiciudean), un manager al relațiilor cu publicul (Laura
Chira) și un număr din ce în ce mai mare de voluntari și colaboratori. Toți cei implicați
în proiect sunt dedicați scopului și obiectivelor acestuia, pasionați de istoria arhitecturii
și de patrimoniul arhitectural al României.

Metoda de cercetare
În timp, proiectul Monumente Uitate a evoluat, transformându-se într-un mult mai
complex program cultural. În momentul de față, arhiva cuprinde reședințe extraurbane
din aproape toate regiunile României și sunt dezvoltate numeroase proiecte conexe
menite să ducă la o mai bună cercetare și promovare a patrimoniului construit.
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

160

Fig.1. Reşedinţa Mocioni (Mocsonyi) din Bulci, judeţul Arad


A N U A R C. S. A. V. 2013

161

Fig.2. Castelul Sturdza din Miclăuşeni, judeţul Iaşi


A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

170
A N U A R C. S. A. V. 2013

171

Calendar
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

172
A N U A R C. S. A. V. 2013

173

CALENDAR

2013
Calendarul activităţilor C.S.A.V. Dealu Frumos, jud. Sibiu

27– 30 ianuarie – Atelier internaţional de design


Participanți:
New Design University St. Polten, Austria
Universitatea ,,Transilvania” Braşov
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
01 - 09 martie – Tabăra de pictură a Colegiului Naţional de Arte ,,Igor Vieru” Chişinău
07 – 13 aprilie – Atelier internaţional de design 2
Participanți:
New Design University St. Polten, Austria
Universitatea ,,Transilvania” Braşov
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
12 – 28 mai – Excursie de documentare a University of Michigan School
of Art and Design, S.U.A.
08 – 17 august – Excursie de documentare și atelier a McGill University
School of Architecture, Montreal, Canada

Periodic: Cursuri şi excursie de documentare a Facultăţii de Arhitectură,


cu specializare în restaurare şi conservare de arhitectură, Sibiu
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

174
A N U A R C. S. A. V. 2013

175

Recenzii. Bibliografii
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

176
A N U A R C. S. A. V. 2013

177

RECENZII. BIBLIOGRAFII.
„Casa țărănească săsească din Transilvania.
Ghid pentru restaurarea caselor vechi”
Pattern book-uri pentru spațiul rural
asist.dr. arh. Ioana ZACHARIAS VULTUR
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București
Departamentul de Istoria și Teoria Arhitecturii & Conservarea Patrimoniului
ioana@zacharias.ro


Cuvinte cheie: tipologii spațiale, locuire vernaculară, identitate culturală, restaurare

Câteva repere bibliografice noi vin în sprijinul unor viitoare cercetări sau proiecte de
conservare și restaurare a patrimoniului vernacular din România:

01.„Casa țărănească săsească din Transilvania.


Ghid pentru restaurarea caselor vechi”
Autor: Jan Hülsemann
Traducere din limba germană: Mihai Lazăr, Eugen Vaida
Editura: Simetria

Să re-învățăm din lecția arhitecturii vernaculare, a momentului T01.


Sursă vie de inspirație, vernacularul a continuat să coexiste și să fie revizitat în
momentele de criză ale arhitecturii culte, prin căutări naționale de secol XIX, regionalism
critic ori fundamentare antropologică a proiectului2. În formă trăită ori muzeificată,
arhitectura vernaculară este de actualitate și perspectivă: firescul organizării spațiale, scara
1 Zahariade, Ana Maria, Introducere în Arhitectura Contemporană, note de curs
2 Zahariade, Ana Maria, Introducere în Arhitectura Contemporană, note de curs
A N U A R C. S. A. V. 2 0 1 3

186

peisagistică, arhitectură și restaurare, destinată câtorva sate din județul Alba: Gîrbova,
Cîlnic, Cut și Șpring. Fiecare dintre aceste sate este privit de la scara de ansamblu integrat
în cadru natural până la detaliul de finisaj al curții și casei. Recomandările de peisagistică,
reglementările de urbanism, indicațiile pentru adaptări funcționale și compoziție
volumetrică sunt reprezentate prin fotografie și planșe de specialitate. În completare sunt
punctual marcate interdicții de intervenție.

Pliantul poate fi descărcat în format pdf de pe pagina European Urban Knowledge


Network: http://www.eukn.org/Romania/ro_ro/Biblioteca/Politica_Peisajului/Ghid_
ilustrat_Reglement%C4%83ri_urbanistice_pentru_zona_rural%C4%83_cu_influen%
C5%A3e_s%C4%83se%C5%9Fti_din_jud_Alba .

05. „Mărturii tăcute. Situația patrimoniului arhitectural într-o comunitate


multietnică: Alba Iulia”
Autori: Daniel DUMITRAN, Alina DUMITRAN, Valer MOGA
Editura: Altip, Alba – Iulia, 2013
Cercetare publicată și online : Academia.edu

Alte titluri recomandate :


1. „Buciumănimea și Mocănimea Ampoiului.
De la patrimoniul cultural local la patrimoniul cultural național.”
pliant
02. „Ieri despre alaltăieri...Povestea obiectului”
Material realizat în urma cercetării desfășurate în cadrul Rețelei Expozițiilor Etnografice
din Județul Alba
A N U A R C. S. A. V. 2013

187